ICCJ. Decizia nr. 1428/2012. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1428/2012
Dosar nr. 7722/2/2011
Şedinţa publică din 3 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 411 din 25 octombrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorul recurent-inculpat N.A. împotriva deciziei penale nr. 1577 din data de 31 august 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală, în dosarul nr. 6065/2/2011 şi a obligat petentul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 150 lei, onorariu avocatului din oficiu s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1577 din 31 august 2011 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, a respins ca inadmisibil recursul petentului N.A. împotriva încheierii din 06 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a Ii-a Penală. Prin încheierea din 06 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a înaintat cauza completului legal investit cu soluţionarea cererilor de abţinere formulate de doamnele judecător A.C. şi V.D. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul N.A., care a precizat prin înscrisul de la fila 3 că îşi retrage recursul, iar la termenul când s-a judecat recursul a depus motivele de recurs, arătând că acesta vizează încheierea din 15 iunie 2011.
Curtea a constatat că fusese investită cu recursul împotriva încheierii din 06 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a Ii-a penală, încheiere pe care a apreciat-o ca nefiind atacabilă cu recurs, separat, motiv pentru care prin sentinţa penală nr. 1577/2011 a respins ca inadmisibil recursul.
Împotriva acestei hotărâri, petentul N.A. a formulat contestaţie la executare, susţinând că nu s-a lămurit calea de atac a acestei hotărâri.
Instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei la executare formulată de petent a apreciat că motivul invocat de către acesta nu se încadrează în niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul N.A. învederând că la data soluţionării contestaţiei la executare de către Curtea de Apel Bucureşti nu a fost ataşat dosarul care a făcut obiectul acesteia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare reprezintă un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a constatat un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a constatat în perioada executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei. Este un mijloc procesual de a se asigura punerea în executare şi executarea propriu zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale.
Cazurile de contestaţie în anulare sunt prevăzute în mod limitativ în art. 461 C. proc. pen. lit. a)-d), respectiv:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Or, instanţa, prin raportare la aceste cazuri de contestaţie la executare în mod corect a apreciat că motivul invocat de către petent nu se încadrează în niciunul dintre acestea, motiv pentru care a respins contestaţia acestuia.
Motivul de recurs invocat de către petent, în sensul că instanţa nu a avut la dispoziţie dosarul atunci când a soluţionat contestaţia este lipsit de suport probator şi nu este de natură a conduce la o reformare a hotărârii.
Pentru considerentele ce preced, înalta Curte conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petentului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul N.A. împotriva sentinţei penale nr. 411 din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1413/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1522/2012. Penal → |
|---|
