ICCJ. Decizia nr. 1413/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1413/2012
Dosar nr. 1327/44/2011
Şedinţa publică din 2 mai 2012
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 18 martie 2011 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi plângerea penală formulată de persoana vătămată B.D. împotriva judecătorului P.A.E. de la Tribunalul Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), înregistrându-se astfel dosarul penal nr. 212/P/2011.
Potrivit acesteia, în încheierea de şedinţă pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civilă la 21 aprilie 2010, în Dosarul nr. 2521/3/2010, s-a consemnat eronat temeiul juridic al cererii de suspendare a judecării cauzei, omiţându-se să se consemneze şi pct. 2 al art. 244 alin. (1) C. proc. civ. (fila 1).
La data de 18 martie 2011 au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi dosarele nr. 213/P/2011, 214/P/2011 şi 215/P/2011, ca urmare a altor plângeri formulate de persoana vătămată B.D., împotriva judecătorului P.A.E., de la Tribunalul Bucureşti.
În plângerea înregistrată sub nr. 213/P/2011, persoana vătămată a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., deoarece, în cererea sa de suspendare a judecării cauzei, depusă la dosarul nr. 2521/3/2010 a Tribunalului Bucureşti - secţia a III-a civilă, a descris şi o faptă de fals în înscrisuri şi a numit autorii acesteia şi apreciază că, în condiţiile în care judecătorul nu a înaintat cererea sa procurorului, a favorizat infractorii indicaţi în conţinutul acesteia.
În plângerea înregistrată sub nr. 214/P/2011, persoana vătămată B.D. a solicitat efectuarea de cercetări fată de judecătorul P.A.E. pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), constând în aceea că a consemnat date nereale în încheierea de şedinţă din 16 iunie 2010. Menţionează că, deşi în cererea sa a indicat numele şi funcţiile făptuitorilor, în încheierea de şedinţă nu au fost nominalizaţi ci s-a consemnat doar „indică pe făptuitor ca fiind traducătorul actului".
În plângerea înregistrată sub nr. 215/P/2011, persoana vătămată B.D. a solicitat efectuarea de cercetări fată de judecătorul P.A.E. pentru infracţiunea de abuz în serviciu în îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen., costând în aceea că, deşi iniţial i-a încuviinţat cererea de ajutor public judiciar pentru desemnarea unui avocat, în şedinţa din data de 25 ianuarie 2011, judecătorul a revenit asupra încuviinţării cererii de asistenţă juridică gratuită.
Constatându-se că între cele patru cauze există legătură şi reunirea acestora se impune pentru o bună înfăptuire a justiţiei, prin ordonanţa nr. 212/P/2011 din 11 august 2011 s-a dispus conexarea dosarelor nr. 212/P/2011, nr. 213/P/2011, nr. 214/P/2011 şi nr. 215/P/2011, dosarul nou format având nr. 212/P/2011.
Prin Rezoluţia nr. 212/P/2011 din 05 septembrie 2011 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus, în baza art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul P.A.E. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, favorizarea infractorului şi fals intelectual prevăzute de art. 246, art. 247, art. 264 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Din verificările efectuate în cauză s-a apreciat că nu rezultă indicii privind săvârşirea vreunei fapte prevăzută de legea penală de către judecătorul P.A.E., cu prilejul exercitării atribuţiilor de serviciu în dosarul sus-menţionat.
S-a mai arătat că nemulţumirile persoanei vătămate legate de modul de soluţionare a cererilor sale, formulate la termenele de judecată acordate în acest dosar, nu pot fi analizate în cadrul unei cercetări penale a magistratului.
S-a mai reţinut că erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor precum şi orice alte erori materiale pot fi îndreptate, la cerere, în temeiul dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., pe calea unei încheieri de îndreptare eroare materială.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin rezoluţia nr. 947/11/2/2011, a respins ca nefondată plângerea formulată de petent, apreciind soluţia ca fiind legală şi temeinică.
Nemulţumit, petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată.
Prin sentinţa penală nr. nr. 199/F din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se hotărî astfel s-a reţinut că: legislaţia naţională şi cea comunitară consacră principiul independenţei magistraţilor, partea vătămată având posibilitatea de a declara căile de atac prevăzute de lege în măsura în care este nemulţumită de hotărârea pronunţată.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind reorganizarea judiciară, hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac arătate conform dispoziţiilor legale.
Eventuala încălcare a normelor procedurale ce vizează judecarea unei cauze de către judecător, sau eventuala nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii pronunţate nu atrag răspunderea penală a judecătorului.
Aşa cum s-a arătat şi în rezoluţia pronunţată, toate nemulţumirile invocate de către petent în plângerile penale formulate au fost invocate şi cu prilejul unei cereri de recuzare a intimatei P.A.E., respinsă prin încheierea din 23 martie 2011.
Orice apreciere asupra legalităţii modului de îndeplinire a atribuţiilor jurisdicţionale de către judecător, în afara căilor legale de atac, ar reprezenta o încălcare a principiului independenţei judecătorului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin decizia penală nr. 1925 din 24 martie 2006, că judecătorii care instrumentează cauzele civile sau penale nu pot fi traşi la răspundere penală şi nici măcar civilă pentru interpretările date legii, chiar dacă aceştia ar fi greşit, pentru acest lucru existând doar căile de atac prevăzute de lege, aşa cum s-a precizat mai sus.
Împotriva acestei din urmă sentinţe petentul B.D. a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 278 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă), împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul B.D.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.D. împotriva sentinţei penale nr. 199/F din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 138/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1428/2012. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
