ICCJ. Decizia nr. 150/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 150/2012
Dosar nr.128/2/2012
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin încheierea din 12 ianuarie 2012 în temeiul art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.V.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că în perioada noiembrie – decembrie 2011, în calitate de subcomisar în cadrul A.N.P. – P.M.S.R. a pretins şi primit în repetate rânduri sume de bani totalizând 4.600 lei de la diverse persoane încarcerate pentru a le crea condiţii favorabile de detenţie şi a permis introducerea de telefoane mobile şi deţinerea lor în camerele de detenţie.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din 15 decembrie 2011 de Curtea de Apel Bucureşti, temeiul legal constituindu-l art. 148 lit. f) C. proc. pen.
La datele presupuselor fapte penale, inculpatul era subcomisar în cadrul A.N.P. - P.M.S.R.
La termenul din 12 ianuarie 2012 instanţa a admis, în principiu, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, ea îndeplinind condiţiile de formă cerute de dispoziţiile art. 1606 alin. (2) C. proc. pen. dar şi cea prevăzută de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.
Examinând pe fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar, instanţa a reţinut că inculpatul nu naşte temerea că ar putea aduce atingere ordinii publice, că nu s-ar prezenta la proces, că ar săvârşi alte infracţiuni, că este o persoană instruită, dar având în vedere natura infracţiunilor presupus a fi fost săvârşite, calitatea ocupaţională, sumele de bani pretinse, folosindu-şi atribuţiile sale de serviciu de subcomisar, nu justifică riscul zădărnicirii aflării adevărului neputând fi eliminat.
Împotriva încheierii, inculpatul, în termen legal a formulat recurs, motivele fiind arătate în partea introductivă.
Recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Liberarea provizorie presupune menţinerea împrejurărilor legale care permit arestarea preventivă, dar instanţa care examinează are latitudinea de a aprecia că prelungirea stării de arest nu este necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiţii.
Analizând, în condiţiile prevăzute de art. 1602 C. proc. pen., cererea, instanţa examinând toate datele de la urmărirea penală, a constatat că nu este întemeiată la acest moment, existând motive pertinente că lăsarea în libertate a inculpatului nu este oportună, infracţiunile de care este acuzat inculpatul fiind grave, cu impact social deosebit, implicând activitatea mai multor persoane, fapte ce aduc atingere autorităţilor statului, iar lăsarea inculpatului în libertate ar spori sentimentul de nesiguranţă în capacitatea de protecţie a organelor statului.
Aşa fiind, se conchide că în mod legal şi temeinic, prin încheierea recurată, instanţa de fond a respins în mod justificat de datele concrete ale speţei în baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
În consecinţă, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 128/2/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 152/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1123/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
