ICCJ. Decizia nr. 181/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 181/2012
Dosar nr.1426/116/2011
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 64 din 28 aprilie 2011 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală, s-a admis cererea formulată de inculpat privind soluţionarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de Legea nr. 202/2010.
În baza art. 174-l75 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. cu referire la Legea nr. 202/2010, respectiv art. 3201 C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.G., la 16 ani şi 8 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi cu referire la Legea nr. 202/2010 l-a condamnat pe inculpatul de mai sus la 3 ani închisoare.
În baza art. I1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu referire la art. 3201 C. proc. pen. şi Legea nr. 202/2010 l-a condamnat pe acelaşi inculpat la un an închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 16 ani şi 8 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei aplicate, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia acestuia, de la 14 aprilie 2011 la zi.
S-a luat act că părţile vătămate A.I. şi A.V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 563,11 lei plus dobânzile legale aferente sumei până la achitarea efectivă către Spitalul clinic de urgenţă Sfântul Pantelimon Bucureşti. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a armei folosite la săvârşirea infracţiunilor sau contravaloarea acesteia, respectiv suma de 50 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi din data de 10 ianuarie 2011 au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv inculpaţii U.A., B.M., B.D., M.V., M.M., R.C., R.G.C., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 174-l75 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., art. I1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru fiecare dintre inculpaţii mai sus arătaţi şi inculpatul R.G., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 174-l75 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. I1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că, în dimineaţa zile de 16 iulie 2010 în jurul orelor 540, organele de poliţie au fost sesizate cu faptul că în zona pieţei din Gălbinaşi a avut loc o agresiune a cărei victimă a fost numitul A.C., fratele numitului A.M.
Victima a fost transportată la Spitalul de Urgenţă Sf. Pantelimon Bucureşti, unde a decedat în aceeaşi zi, ca urmare a gravelor leziuni de violenţă suferite.
După decesul victimei A.C. şi deplasarea la faţa locului a procurorului şi echipei de investigaţii criminale, cercetările au fost demarate, însă s-au desfăşurat cu mare dificultate, datorită atât refuzului martorilor de a da declaraţii complete şi sincere, de a coopera cu organele de anchetă, sentimentului de teamă avut de martori vis-a vis de „reputaţia" persoanelor implicate, cât şi modalităţii în care a fost săvârşită infracţiunea, respectiv numărului mare al agresorilor, stării de învălmăşeală şi agitaţie publică creată în piaţă, impactului psihologic şi tulburării emoţionale a martorilor prezenţi datorate violenţei deosebite cu care a fost săvârşită fapta.
În cursul aceleiaşi zile, numitul A.M. s-a întors din străinătate în Gălbinaşi, creându-se o stare tensionată deosebită, având loc diverse acte de ameninţare la adresa familiilor T. (ulterior fiind chiar incendiate şi distruse câteva case ale unora din inculpaţii ce au participat la faptă, fapte ce fac obiectul altor dosare penale).
În zilele ce au urmat, în urma audierii mai multor martori (ale căror declaraţii s-au dovedit a nu fi adevărate în totalitate, în sensul că a fost extins cercul agresorilor şi la alte persoane care nu au participat la săvârşirea faptei), s-a stabilit că victima A.C. a fost agresată în jurul orelor 520 de membrii grupării „T." ce au coborât din autoturismul „Dacia Papuc" de culoare albă cu nr. aparţinând lui R.G. zis „M.", înarmaţi cu furci, topoare, bâte, săbii şi au lovit-o peste tot corpul, în timp ce se afla pe stradă, în faţa intrării din piaţă, lăsând-o inconştientă la pământ.
Potrivit depoziţiilor iniţiale ale martorilor audiaţi, din grupul agresorilor au făcut parte numiţii U.A., B.M., B.D., M.V., M.M., R.C., R.I., M.G., R.G., M.G., T.G.E., P.A., P.F., P.L.C., A.G.D.
În data de 27 iulie 2010, au fost efectuate percheziţii domiciliare la locuinţele din judeţul Ilfov aparţinând numiţilor P.A. şi T.G.E. (fratele decedatului T.C.) consideraţi a fi liderii grupării „T." precum şi la locuinţa lui numitului T.C. unde au fost găsiţi cei mai mulţi dintre inculpaţi, alături de un adevărat „arsenal" de arme albe, furci, topoare şi sticle incendiare, loc în care s-au refugiat după agresarea lui A.C., în aşteptarea unui conflict cu fratele decedatului, numitul A.M. şi a grupării pe care o conduce.
În seara aceleiaşi zile, cele mai multe din persoanele susmenţionate, cu excepţia lui A.G.G., M.G. şi R.I., au fost reţinute de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, instanţa emiţând mandate de arestare preventivă pe numele acestora, cu excepţia numitului P.L.C.
Cu prilejul audierilor iniţiale, nici unul dintre inculpaţi nu a recunoscut săvârşirea faptelor, susţinând că nu au participat la agresarea lui A.C., cu excepţia numiţilor B.M. şi U.A. care, au declarat, conform unei înţelegeri de grup, că s-au hotărât "să ia fapta asupra lor" şi doar ei l-au agresat pe A.C., şi în condiţiile care s-au dovedit a nu fi reale, depoziţii pe care le-au schimbat ulterior, ca şi ceilalţi inculpaţi.
În urma continuării cercetărilor şi verificării apărărilor unora dintre inculpaţi s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a numiţilor M.G., T.G.E., P.A., P.F., şi R.G. care au fost puşi în libertate în data de 26 august 2010.
La aceeaşi dată a fost dispusă arestarea preventivă în lipsă a inculpaţilor R.I. şi M.G. care, imediat după participarea la agresiunea lui A.C. au fugit, sustrăgându-se urmăririi penale. în data de 03 noiembrie 2010 inculpatul R.I. a fost prins şi introdus în arestul IPJ Călăraşi.
Privitor la împrejurările în care a avut loc agresiunea, din declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor (ce au revenit ulterior asupra depoziţiilor iniţiale şi au relatat împrejurările săvârşirii faptelor) a reieşit că în dimineaţa zilei de 16 iulie 2010, în jurul orelor 515, inculpaţii U.A., B.M., B.D., M.V., M.M., R.C., R.I., M.G. şi M.G. s-au întâlnit într-un punct (magazinul lui B.) de pe raza comunei Gălbinaşi pentru a-l aştepta pe R.G. ce urma să-i ducă până în Bucureşti, unde fiecare presta muncă ocazională.
După sosirea lui R.G. cu autoturismul Dacia Papuc, inculpatul B.M. s-a urcat în cabină alături de şofer, ceilalţi inculpaţi îngrămădindu-se în spatele autoturismului, unde se aflau armele albe. Pe drum, inculpatul B.M. i-a cerut lui R.G. să oprească lângă piaţa din cartierul localităţii Gălbinaşi, pentru a cumpăra ceva, lucru pe care respectivul l-a făcut, oprind în apropierea pieţei.
Inculpatul B.M. a coborât şi s-a deplasat către intrarea în piaţă unde s-a întâlnit însă cu victima A.C. zis „D." ce era însoţit de martorul Ştefănescu S.V. zis „M.". Pe fondul situaţiei conflictuale preexistente, A.C. l-a observat şi s-a luat după inculpatul B.M., fapt ce a făcut ca acesta să fugă către maşină şi să-i alarmeze pe ceilalţi inculpaţi care au coborât din dubă, au luat fiecare câte o armă din cele existente şi s-au deplasat către locul în care se afla A.C., cu excepţia lui R.G. şi M.G. care au rămas lângă autoturismul Dacia, neînarmându-se şi neparticipând la agresarea victimei. Ceilalţi inculpaţi înarmaţi s-au apropiat de A.C. şi au început să-l lovească fiecare cu arma pe care o poseda, în urma loviturilor, victima cazând la pământ şi rămânând fără cunoştinţă.
Persoanele ce se aflau în piaţă (vânzători, cumpărători, trecători) văzând conflictul, fie au fugit în diverse direcţii, fie s-au retras şi ascuns în diverse zone ale pieţei, creându-se învălmăşeală, panică şi tulburându-se liniştea şi ordinea publică.
Imediat după aceea, inculpaţii au revenit şi s-au urcat în Dacia papuc, deplasându-se apoi pe ruta Budeşti-Frumuşani până la periferia municipiului Bucureşti şi oprindu-se la locuinţa lui T.C.
După săvârşirea faptei, unii dintre inculpaţi au telefonat numitului T.G.E. căruia i-au relevat evenimentul şi au stabilit să se întâlnească la locuinţa lui T.C., lucru care s-a şi întâmplat, majoritatea inculpaţilor rămânând la această adresă şi pregătindu-se să facă faţă unui eventual atac al grupării A.
În cursul aceleiaşi zile, după aflarea veştii că victima A.C. a decedat, inculpaţii s-au hotărât să „sacrifice" pe doi dintre ei, respectiv pe U.A. şi B.M., în sensul că aceştia au mers la Postul de Poliţie Dobroieşti unde au declarat că doar ei l-au agresat pe A.C.
Ulterior inculpaţii R.I. şi M.G. au părăsit locuinţa respectivă, fugind în alte locaţii. A doua zi, inculpatul P.A. (ce fusese anunţat telefonic de eveniment de către T.G.E. din dimineaţa zilei de 16 iulie 2010) s-a întors în Bucureşti din oraşul Drobeta Turnu Severin - unde se deplasase în urmă cu câteva zile, alăturându-se celorlalţi inculpaţi, în aşteptarea unui eventual conflict cu gruparea A.. Sus-numiţii au rămas la locuinţa din judeţul Ilfov, până în ziua de 21 iulie 2010 când s-au efectuat percheziţiile domiciliare, au fost ridicaţi de organele de anchetă şi prezentaţi procurorului pentru audieri.
Situaţia de fapt a fost stabilită în baza declaraţiilor martorilor, ale inculpaţilor, raportului medico-legal de necropsie nr. A3/972/2010 din 27 octombrie 2010 întocmit de INML Bucureşti, înregistrările convorbirilor telefonice de pe telefoanele mobile folosite de unii dintre inculpaţi.
La termenul din data de 17 martie 2011 cauza s-a disjuns astfel că inculpaţii U.A., B.M., B.D., M.V., M.M., R.C. şi R.G. au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 47/2011.
Urmare disjungerii pentru inculpaţii M.G. şi R.I. s-a continuat cercetarea judecătorească.
La termenul din data de 14 aprilie 2011, primul termen la care inculpatul M.G. a fost prezent, a solicitat judecarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei conform art. 3201 C. proc. pen. cu referire la Legea nr. 202/2010.
Faţă de recunoaşterea totală a faptelor de către inculpatul M.G., instanţă a constatat că situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor dată de parchet sunt corecte şi a dispus condamnarea inculpatului în baza textelor legale reţinute în actul de inculpare.
La individualizarea pedepselor, instanţa s-a orientat la maximul prevăzut de lege pentru infracţiunea de omor calificat având în vedere modalitatea de comitere a faptei, inculpatul făcând parte dintr-un grup numeros de făptaşi care au acţionat cu bestialitate asupra victimei, dar faţă de poziţia inculpatului s-a făcut aplicarea beneficiului prevăzut de Legea nr. 202/2010.
S-a admis cererea formulată de inculpat privind soluţionarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de Legea nr. 202/2010 şi a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 16 ani închisoare şi 8 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.G. şi a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante legale prevăzute de dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi anume provocarea, precum şi reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 256 din 10 octombrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.G. împotriva sentinţei penale nr. 64 din 28 aprilie 2011 a Tribunalului Călăraşi. în temeiul art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului şi în temeiul art.383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus arestarea preventivă de la 14 aprilie 2011 la zi. în temeiul art. 192 C. proc. pen. a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
A constatat instanţa de apel că instanţa fondului a reţinut corect situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi recunoscută de inculpat în condiţiile art. 3201 C. proc. pen.
Referitor la solicitarea inculpatului de reţinere a scuzei provocării, instanţa de apel a reţinut că fapta a fost comisă urmare a întâlnirii spontane cu victima şi nu se poate susţine că inculpatul se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de acţiunea provocatoare a victimei, cu atât mai mult cu cât inculpatul era însoţit de alte şapte persoane înarmate cu arme albe care i-au sporit curajul de a comite infracţiunea.
De asemenea, a constatat instanţa de apel că la individualizarea judiciară a pedepsei prima instanţă a aplicat o pedeapsă orientată spre maximul special pentru infracţiunea de omor calificat -l6 ani, ca urmare a noilor limite de pedeapsă rezultate în urma reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. (10 ani-l6 ani şi 8 luni), ţinând seama de criterii generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi analizând situaţia conflictuală anterioară dintre grupările din care făceau parte inculpatul şi victima, cât şi faptul că ulterior comiterii faptelor inculpatul s-a sustras urmăririi penale, mandatul de arestare fiind emis pe numele său în lipsă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul M.G. şi a solicitat în temeiul cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, reţinerea disp. art. 73 lit. b) C. pen. şi reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) şi art. 385/7 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul M.G. este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele de judecată au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului care rezultă probele administrate, respectiv din procesul-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşele foto, raportul de constatare medico-legală întocmit de SML Călăraşi, documente medicale, declaraţiile martorilor şi ale coinculpaţilor, toate coroborate cu declaraţiile de recunoaştere complete date de inculpat.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de reţinere a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., această circumstanţă atenuantă este reţinută când infracţiunea este săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Înalta Curte, constată, faţă de materialul probator administrat, că în cauză nu pot fi reţinute disp. art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu a existat nicio activitate de provocare din partea victimei (violenţă fizică, violenţă psihică, atingere gravă a demnităţii persoanei sau orice alte acţiuni ilicite grave). Totodată, susţinerea inculpatului că este posibil ca datorită problemelor fizice şi familiale prin care trecea, discernământul său să fie afectat la momentul săvârşirii incidentului, nu poate fi primită având în vedere că din probele administrate în cauză nu se poate reţine că inculpatul ar fi fost lipsit de raţiune, inconştienţă exprimată pe un fond de tulburare mentală care i-ar fi anihilat voinţa la acel moment, iar mai mult decât atât aceste susţineri sunt nedovedite, întrucât ar fi trebuit a fi susţinute de o expertiză psihiatrică a inculpatului. De asemenea, susţinerea inculpatului că agresarea fratelui acestuia constituie un act de violenţă fizică ce ar fi putut conduce la o stare de tulburare puternică, nu poate fi primită deoarece această acţiune ar fi trebuit să aibă loc în momentele premergătoare comiterii faptei sau la un timp foarte scurt de la aceasta, şi nu cu 48 ore înainte, cum s-a întâmplat în prezenta speţă, inculpatul fiind însoţit şi de alte şapte persoane înarmate cu arme albe.
Cu privire la reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. în sensul reducerii pedepsei, Înalta Curte constată poziţia de recunoaştere a faptei valorificată de inculpat prin prisma dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi lipsa antecedentelor penale, puse în balanţă cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu justifică reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi nici stabilirea unui cuantum mai redus al pedepselor.
Înalta Curte constată că pedeapsa dispusă de instanţa de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel ( 16 ani şi 8 luni închisoare ) a fost aplicată ţinându-se seama de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul ridicat de pericol social al faptei, de periculozitatea inculpatului, şi nu în ultimul rând de conduita ulterioară a inculpatului, care, imediat după săvârşirea faptei s-a sustras de la urmărirea penală.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, cererea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită, faţă de circumstanţele reale şi personale ale acestuia şi faţă de gravitate faptei săvârşite - omor calificat - art. 174-l75 lit. i) C. pen. şi limitele acesteia (15-25 ani), constatându-se că pedeapsa de 16 ani şi 8 luni închisoare, astfel cum a fost individualizată, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 320/1 C. proc. pen., este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, fiind just individualizată avându-se în vedere şi urmările produse, respectiv decesul victimei A.C., iar dreptul la viaţă este valoarea fundamentală a omului care trebuie respectată.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului M.G., potrivit dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 aprilie 2011 la 24 ianuarie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 256 din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 aprilie 2011 la 24 ianuarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 182/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 224/2012. Penal → |
|---|
