ICCJ. Decizia nr. 179/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.179/2012
Dosar nr. 4877/102/2011
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 118 din 31 august 2011 Tribunalul Mureş a dispus condamnarea inculpatului S.A., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 320Y C. proc. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 72 din 14 februarie 2008 a Judecătoriei Reghin şi s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei de 7 ani închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare, pe care o va executa în regim de detenţie, alături de care s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 2 ani şi cu aplicarea şi a dispoziţiilor art. 71 C. pen., interzicând inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate, reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului, din data de 23 aprilie 2011 la zi şi s-a dispus menţinerea stării de arest a acestuia, conform prevederilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160b alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 şi punctul 1 din Anexa la Legea 76/2008.
S-a admis în parte, conform prevederilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată de partea civilă R.B. şi a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 10.000 lei daune morale şi suma de 4.361,50 lei daune materiale. S-au respins restul pretenţiilor civile.
S-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg. Mureş şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 23.475,19 lei cu dobânda legală (rata de scont a BNR) aferentă de la data pronunţării hotărârii şi până la achitarea integrală a sumei, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile aferente îngrijirilor medicale şi spitalizării acordate victimei G.E.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 192 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că la data de 23 aprilie 2011 ofiţerul de serviciu de la Poliţia Reghin a fost anunţat cu privire la faptul că într-un apartament din Reghin a fost găsită o persoană în stare gravă, care a fost transportată de urgenţă la spital. La faţa locului în jurul orei 12,45 s-a deplasat mai întâi o patrulă de poliţie, ulterior, întrucât starea victimei era foarte gravă, a fost anunţat procurorul criminalist care a format echipa operativă şi s-a deplasat la Clinica ATI Tg. Mureş, unde se afla victima, constatând că aceasta este intubată şi fusese supusă unei operaţii, astfel că nu se putea comunica cu ea. S-a solicitat prezenţa medicului legist care, în urma examinării victimei, făcută la Clinica ATI Tg. Mureş a constatat că victima a prezentat la internare diagnosticul: traumatism toraco-abdominal închis cu fracturi costale multiple, hemoperitoneu prin ruptură de splină operată (splenectomie); hematoame periorbitale multiple; plăgi contuze multiple fronto-temporo-parietale, fractură de piramidă nazală, fractură zigomatică stângă. Leziunile traumatice s-au putut produce la data de 22/23 aprilie 2011 prin mecanismul de loviri directe repetate cu corp dur contondent, iar pentru vindecare, victima necesita 30-35 zile de îngrijiri medicale, în condiţiile unei evoluţii favorabile. S-a mai menţionat că în urma leziunilor traumatice suferite viaţa victimei a fost pusă în primejdie direct şi imediat.
Având în vedere aceste concluzii şi ţinând cont şi de primele date de anchetă, s-a apreciat că există indicii de săvârşire a unei tentative la omor, motiv pentru care echipa operativă s-a deplasat la faţa locului. Astfel, apartamentul în care a fost găsită persoana respectivă situat în Reghin jud. Mureş şi din primele investigaţii a reieşit că în acel apartament locuia singur numitul G.E.
Inculpatul S.A. a dat o declaraţie olografă anterior începerii urmăririi penale, ocazie cu care a recunoscut că în după amiaza zilei de 23 aprilie 2011 a fost în vizită la victimă, prima dată în jurul orei 15,00, când a fost sunat de E., care 1-a chemat la el, i-a dat 15 lei şi 1-a trimis să cumpere 2 1 de vin. Inculpatul a luat vinul, s-a întors la locuinţa victimei, unde a mai stat 30 minute şi a băut un pahar cu vin, plecând apoi acasă. A mai afirmat că în jurul orei 20,30 a fost sunat de către M.I., care 1-a chemat acasă la victimă, menţionând că acesta 1-a invitat să bea ceva. Cei doi au ajuns acasă la victimă înainte de ora 21,00, ocazie cu care victima i-a dat din nou 10 lei, iar inculpatul a cumpărat o sticlă de vin şi o pungă „Pop-Corn". Apoi au consumat toţi trei din vin, iar în jurul orei 21,30 a apărut acolo o altă persoană, pe care inculpatul o ştie doar din vedere şi ştia că ar fi croitor, iar acea persoană a stat acolo cea. 30 minute, a băut cu ei şi apoi a plecat. Inculpatul a declarat că el cu victima şi cu M. au rămas în bucătărie şi au consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 24,00 şi au plecat întrucât victima a început să strige şi să le ceară să iasă din casă. A declarat că au plecat fără să fi fost vreun alt incident, iar la plecarea lor, victima era în regulă, în casă nu erau urme de sânge şi nici unul dintre ei nu a agresat victima.
Ulterior începerii urmăririi penale, în prezenţa unui avocat din oficiu, inculpatului i-a fost adus la cunoştinţă faptul că s-a început urmărirea penală faţă de el pentru tentativă la omor. Cu această ocazie, S.A. a înţeles să se prevaleze de dreptul la tăcere prevăzut în art. 70 alin. (2) C. proc. pen., refuzând astfel că dea o declaraţie în legătură cu acuzaţia care i se aduce, la fel făcând şi în momentul luării declaraţiei de inculpat.
La data de 13 mai 2011, victima G.E. a decedat la Clinica ATI Tg. Mureş şi fiind efectuată autopsia medico-legală, s-a stabilit - în concluziile provizorii - că între leziunile suferite şi deces există legătură de cauzalitate.
Urmare a decesului părţii vătămate şi având în vedere concluziile medico-legale, la data de 17 mai 2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., în cea prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen. Inculpatului i s-a adus la cunoştinţă - în prezenţa avocatului din oficiu - noua încadrare juridică, acesta prevalându-se din nou de dreptul de a nu da nici o declaraţie.
La data de 24 mai 2011, inculpatul a solicitat să fie reaudiat, ocazie cu care a recunoscut că în seara respectivă i-a aplicat victimei mai multe palme peste faţă, aceasta a căzut şi inculpatul a căzut peste ea. A declarat că a rămas singur în apartament cu victima, a ridicat-o de unde căzuse şi a pus-o în pat. în legătură cu restul leziunilor, a declarat că nu-şi aminteşte dacă 1-a mai lovit, în afară de cele trei palme aplicate. A afirmat că a ajuns la apartamentul victimei prima dată înainte de amiază, fiind chemat telefonic de către victimă. Aceasta din urmă i-a dat nişte bani şi a cumpărat 2,5 1 vin, inculpatul a băut două pahare, apoi a plecat acasă, unde a mai băut nişte bere. în jurul orelor 20,00 - 20,30 s-a dus din nou la victimă, la scurt timp a apărut şi martorul M.I.T., zis N. Inculpatul a primit din nou bani de la victimă şi a luat alte două bidoane de câte 2,5 1 vin. Au băut toţi trei în bucătărie, iar după o jumătate de oră a apărut acolo şi martorul A.I., care a băut şi el cu ei. Inculpatul a menţionat că ar fi apărut o ceartă între acest din urmă martor şi victimă, că i-a aplicat o palmă victimei, precizând că nu mai ştie exact din ce motiv şi a reţinut că martorul A. (zis C.) a plecat din apartament, iar la scurt timp inculpatul a vrut să meargă la baie, dar a constatat că uşa băii este încuiată. I-a cerut victimei cheia, dar aceasta a refuzat să-i descuie, cerându-le imediat lui şi martorului M. să plece din apartament. De asemenea, a recunoscut faptul că victima le ceruse şi anterior să plece, dar el a refuzat spunând că va pleca numai după ce va bea şi băutura care a mai rămas. A declarat că s-a enervat întrucât victima a refuzat să-i deschidă uşa de la baie şi i-a aplicat „două sau trei palme peste faţă". Victima s-a dezechilibrat şi a căzut, agăţându-se însă de inculpat, împrejurare în care acesta a căzut peste victimă. în urma acestei căderi, s-a spart ghiveciul de flori de pe hol şi inculpatul s-ar fi tăiat la mâna dreaptă şi la şoldul drept, în urma spargerii ghiveciului. S-a ridicat de pe victimă, dar sesizând că aceasta nu se poate ridica singură, i-a cerut lui N. să-1 ajute pentru a o ridica. Inculpatul a mai declarat că a întrebat-o pe victimă dacă vrea să o ducă la spital, însă aceasta a refuzat. A mai afirmat că după aceste momente martorul Marian a zis că el nu se mai bagă şi, imediat după aceea, a ieşit din apartament. Rămas singur cu victima, inculpatul a ridicat-o şi a târât-o în dormitorul în care a fost găsită ulterior. A declarat că a întrebat victima dacă să încuie uşa de la apartament, dar aceasta a zis că nu e nevoie. A lăsat victima în pat şi a mai stat cca. 10 minute în bucătărie, unde a mai băut vin. La întrebările procurorului a menţionat că după ce s-a ridicat de pe victimă a văzut că acesteia îi curgea sânge din zona gâtului. Referitor la alte acte de agresiune comise în acea noapte asupra victimei, inculpatul a arătat că nu-şi mai aminteşte dacă a lovit-o de mai multe ori, dacă a agresat-o şi în alte spaţii din apartament, după agresiunea din hol, menţionând că nu-şi aminteşte din cauza stării avansate de ebrietate în care se afla.
La data de 12 iulie 2011 a sosit la dosarul cauzei raportul de autopsie medico-legală din care a reieşit că victima a fost internată de urgenţă în stare foarte gravă (ventilat mecanic, instabil hemodinamic şi respirator, comă GCS-3 puncte). Au fost efectuate intervenţii chirurgicale, însă cu toate acestea victima a decedat la 13 mai 2011. În raport au fost descrise aceleaşi leziuni constatate cu ocazia primei examinări medico-legale iar în concluzii s-a stabilit că moartea numitului G.E. a fost violentă şi s-a datorat unui politraumatism cu plăgi contuze cranio-faciale, fractură piramidă nazală, fractură temporo-zigomatică stângă, fracturi costale stângi, ruptură de splină operată, hemoperitoneu (500 ml), complicat în evoluţie cu bromhopneumonie şi bronşiolită bilaterală. S-a menţionat că leziunile traumatice se puteau produce prin loviri directe repetate cu corp dur contondent (posibil pumn şi picior încălţat), că grupa sanguină a victimei este 0(1) şi că între leziunile suferite şi decesul victimei există legătură de cauzalitate directă, întârziată.
La data de 16 mai 2011 s-a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice asupra unor obiecte de îmbrăcăminte ridicate de la inculpat. Este vorba de un tricou cu mânecă scurtă de culoare albastră şi un jerseu de culoare kaki. Pe tricoul respectiv, despre care inculpatul a declarat că 1-a purtat în seara de 23 aprilie 2011 au fost găsiţi stropi de sânge uman de grupa sanguină 0(1). A fost examinată şi geaca de blugi găsită pe cuierul din apartament, pe suprafaţa acesteia găsindu-se mai multe pete de sânge uman, de aceeaşi grupă sanguină cu cea a victimei G.E., respectiv 0(1) - (fila 193).
Dintre urmele papilare ridicate de la faţa locului, au putut fi examinate câteva care au fost găsite pe sticla de plastic de 2 litri, găsită pe iarbă, în faţa geamului de la bucătărie. S-a stabilit în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de natură dactiloscopică - întocmit de Serviciul Criminalistic al IPJ Mureş - că opt urme de pe acel flacon au fost create de inculpatul S.A.
Inculpatul S.A. a fost examinat de medicul legist la data de 24 aprilie 2011 stabilindu-se că prezenta un hematom pe faţa dorsală a mâinii stângi, o plagă contuză la fesa dreaptă şi o plagă tăiată la palma dreaptă, echimoză cot drept. S-a arătat că leziunea de pe faţa dorsală a mâinii s-a putut produce prin loviri repetate de corp dur contondent, neexcluzându-se posibilitatea producerii în contextul lovirii victimei cu pumnul. Plaga tăiată s-a putut produce în condiţiile unei căderi şi a lovirii unui ciob de sticlă, iar celelalte leziuni s-au produs prin cădere şi lovire de suprafaţă dură.
În baza actelor premergătoare şi de urmărire penală efectuate în cauză, s-a apreciat astfel că există probe cu privire la faptul că autor al agresiunii exercitate asupra lui G.E. este inculpatul S.A. Primul pas de la care s-a pornit în acest sens, a fost declaraţia pe care a dat-o numitul B.V., persoană care a găsit victima. Acesta a declarat că a găsit victima culcată pe patul din camera mică, cu faţa către perete, a scuturat-o şi apoi a început s-o întrebe cine a bătut-o aşa de tare. Victima a rostit numele „A.". În continuare, s-a observat că inculpatul avusese un comportament impulsiv şi chiar violent, inclusiv în prezenţa lui A.I. Acesta a confirmat faptul că victima i-a cerut inculpatului să plece, dar că acesta a refuzat, devenind agresiv. Aceste declaraţii s-au coroborat şi cu cele afirmate de M.I.T., acesta descriind şi el reacţiile violente ale inculpatului. Marian a arătat că a deschis uşa pentru a pleca, iar în acel moment a început inculpatul să agreseze victima. în aceste împrejurări, martorul a putut vedea că pe hol sunt trei persoane şi că una din ele este căzută şi lovită. Declaraţia acestei persoane cum că două persoane îl loveau pe cel căzut s-a apreciat că trebuie privită cu rezervă, ea însăşi afirmând că nu vedea foarte clar, întrucât se uita pe vizor. Este posibil să fi văzut momentul în care M. a încercat să ridice victima. S-a reţinut că toate probele administrate îl indică ca autor pe S.A., comportamentul violent din acea seară al acestuia fiind conturat în declaraţiile celorlalţi doi prezenţi. Este relevant şi faptul că în declaraţia olografă, în mod evident, inculpatul a făcut afirmaţii nereale. Astfel, a declarat că ar fi băut împreună cu ceilalţi trei şi în camera mijlocie, cameră care în realitate, era încuiată şi în care era curăţenie, neexistând nici o urmă care să indice că, recent, nişte persoane ar fi băut şi fumat în acel spaţiu. în aceeaşi declaraţie, S.A. nu a arătat că la uşă ar fi apărut poliţia sau că, pe timpul cât au stat acolo, au existat certuri şi chiar acte de violenţă. Aceasta în condiţiile în care a afirmat că a stat în apartamentul victimei până în jurul orei 24,00. Asemenea declaraţii vin în contradicţie nu numai cu afirmaţiile celorlalţi doi prezenţi în apartament, dar şi cu declaraţiile martorelor O.A. şi M.G., ambele, în momente şi din poziţii diferite, sesizând acte de violenţă petrecute în apartament în seara respectivă. Aceste neconcordanţe nu au putut fi lămurite iniţial cu ocazia audierii de către procuror, în condiţiile în care S. a refuzat să dea declaraţie de învinuit sau de inculpat.
S-a reţinut că prin declaraţia din data de 24 mai 2011, inculpatul a recunoscut parţial comiterea faptei, afirmând că iniţial i-a dat două - trei palme peste faţă, iar apoi a căzut peste victimă şi prin cădere i-a provocat alte leziuni. A afirmat că nu a lovit-o niciodată cu pumnii sau cu picioarele, dar pe de altă parte a declarat că nu-şi aminteşte tot ce a făcut - datorită stării avansate de ebrietate -, nu-şi aminteşte dacă a lovit victima şi în dormitor sau în alte spaţii din apartament. A mai declarat că a rămas singur în apartament după ce a aplicat acele palme victimei, întrucât M.I. a plecat. Din declaraţia inculpatului a reieşit că nici o altă persoană nu a agresat victima în noaptea respectivă.
Inculpatul a arătat în faţa instanţei de judecată că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în sensul recunoaşterii faptelor aşa cum au fost ele descrise în rechizitoriul care i s-a prezentat pe scurt, declarând că doreşte să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că nu solicită ale probe şi că este şi de acord doar în parte cu pretenţiile civile ale părţilor civile, fiind vorba de sume de bani foarte mari; totodată, el a regretat cele întâmplate.
Starea de fapt descrisă se probează cu următoarele mijloace de probă: - procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto (filele 1-93); - declaraţiile de învinuit/inculpat (filele 130, 131, 133-135); - declaraţiile de martori (filele 136-153, 254); - declaraţiile de părţi civile (filele 154-157); - raportul de autopsie medico-legală şi planşă foto anexată (filele 163-182); - raportul de constatare medico-legală (filele 158-162, 185, 186, 189,190); -raportul de expertiză medico-legală biocriminalistică (filele 191-193); - raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de natură dactiloscopică (filele 217-233); - proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 121); - proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 255).
În atare context, prima instanţă a apreciat că din concluziile actelor ştiinţifice coroborate cu materialul probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal, vinovăţia inculpatului, în privinţa săvârşirii infracţiunii de omor sub aspectul comiterii cărora a fost deferit justiţiei, este pe deplin dovedită.
Aşadar, în raport cu afirmaţiile constante ale inculpatului şi ale martorilor, dar şi cu modalitatea concretă de exercitare a agresiunii asupra victimei şi cu zona vizată şi lezată, instanţa a apreciat că, în drept, fapta inculpatului S.A. de a aplica victimei G.E. mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele peste cap şi peste corp cauzându-i leziuni grave, apoi de abandona victima în stare de inconştienţă într-un apartament, toate acestea cu intenţia de a-i suprima viaţa, urmare care s-a şi produs ulterior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume - gradul de pericol social concret, ilustrat de împrejurările care compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor, dar şi extrinseci acesteia, cum sunt, în esenţă, acţiunea inculpatului, natura intenţiei sale în realizarea rezultatului dorit şi urmările efectiv produse, locul şi timpul comiterii activităţii infracţionale, urmările cauzate, concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei - dreptul la viaţă - toate acestea imprimând acţiunii sale un anumit grad de pericol social.
De asemenea, s-a ţinut cont şi de persoana inculpatului care era un cunoscut al victimei, că acesta era un obişnuit vizitator al locuinţei respective, unde, şi anterior, a consumat împreună cu victima băuturi alcoolice, că ambii erau sub influenţa băuturilor alcoolice la acea dată, toate acestea putând contura personalitatea şi comportamentul obişnuit al inculpatului şi al victimei.
S-a apreciat că relevantă a fost şi atitudinea sa în raport de infracţiunea săvârşită, faptul că a recunoscut şi a regretat cele petrecute, dar şi comportamentul său de pe parcursul desfăşurării procesului penal şi celelalte circumstanţe personale ale inculpatului, inclusiv cele referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, respectiv cele care ţin de vârsta acestuia, de mediul social şi de cel familial, de relaţiile sale cu victima, de felul în care este perceput de către comunitatea din care face parte, toate acestea fiind conturate de probele cauzei, dar şi de celelalte probe ale cauzei, în speţă declaraţiile martorilor, aspecte au fost avute în vedere în procesul de individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.A. şi a solicitat reducerea pedepsei aplicate precum şi reducerea cuantumului daunelor morale, raportat la fapta comisă şi la comportamentul de recunoaştere şi regret al acestei fapte penale, pedeapsa aplicată este mult prea mare iar cuantumul daunelor morale este exagerat.
Prin Decizia penală nr. 57/A din 7 octombrie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca nefondat, apelul promovat de către inculpatul S.A. împotriva sentinţei penale nr. 118/31 august 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş, a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia perioada arestului scursă de la data pronunţării hotărârii criticate, respectiv 31 august 2011 la zi. A obligat inculpatul să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 300 lei.
A constatat instanţa de apel că starea de fapt, astfel cum a fost reţinută şi dovedită, este corectă şi că la stabilirea acesteia s-au avut în vedere toate probele administrate în cauză, din coroborarea cărora rezultă, în mod indubitabil, că inculpatul S.A. a fost cel care prin aplicarea de lovituri repetate victimei G.E. s-a ajuns la decesul acesteia. Inculpatul a recunoscut în final comiterea faptei şi s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., respectiv a recunoscut fapta şi probele administrate astfel cum au fost reţinute în rechizitoriu.
De asemenea, a constat că încadrarea juridică dată faptei săvârşită este corectă, iar în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului a considerat că aceasta s-a făcut în conformitate cu criteriile stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), relativ la gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, de persoana inculpatului şi urmarea ireversibilă a faptei acestuia.
A mai constatat instanţa de apel cu privire la latura civilă a cauzei că daunele acordate părţilor civile B.S. şi R.B. au fost acordate în mod temeinic, cuantumul acestora fiind raportat la suferinţele psihice îndurate de părţile civile prin pierderea fratelui, respectiv a concubinului, pierdere care s-a produs în mod brutal şi violent, astfel a apreciat că prima instanţă a stabilit un cuantum care nu reprezintă o îmbogăţire fără temei a părţilor civile date fiind cele reţinute mai sus.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.A. şi solicitat admiterea recursului, in temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei prin aplicarea art. 74 si art. 76 C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 320/1 C. proc. pen.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) şi art. 385/7 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul S.A. este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi că pedeapsa astfel cum a fost individualizată, răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunea săvârşită - omor prevăzută de art. 174 C. pen., urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul la viaţă, cât şi starea de recidivă în care se afla inculpatul, prezenta infracţiune fiind săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie, în cauză fiind reţinute dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului S.A., aflată la fila 128 dosar urmărire penală, rezultă că prin sentinţa penală nr. 72 din 14 februarie 2008 a Judecătoriei Reghin inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. g), e) C. pen.
De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat inculpatului dispoziţiile art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., constatând că limitele de pedeapsă sunt între 6,8 ani închisoare şi 13,4 ani închisoare, şi a aplicat o pedeapsă de 7 ani închisoare, aceasta fiind orientată spre minimul special şi în conformitate cu criteriile stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), relativ la gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, de persoana inculpatului şi urmarea ireversibilă a faptei acestuia.
Poziţia de recunoaştere a faptei valorificată de inculpat prin prisma dispoziţiilor art. 320/1 C. proc. pen., în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi nici reducerea pedepsei, astfel cum au fost solicitate de către apărare. Chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele şi şi-a exprimat regretul, pedeapsa de 7 ani închisoare, astfel cum a fost stabilită de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, a acţionat cu violenţă şi brutalitate, a lovit victima cauzându-i leziuni traumatice foarte grave şi ulterior a abandonat-o. La data de 13 mai 2011 victima a decedat, iar prin concluziile raportului medico legal s-a stabilit că există legătură de cauzalitate între leziunile suferite şi decesul victimei şi, totodată, că moartea acesteia s-a datorat unui politraumatism cu plăgi contuze cranio-faciale, fractură piramidă nazală, fractură temporo-zigomatică stângă, fracturi costale stângi, ruptură de splină operată, hemoperitoneu, complicat în evoluţie cu bromhopneumonie şi bronşiolită bilaterală.
Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului, avându-se în vedere circumstanţele reale şi personale ale acestuia, întrucât pedeapsa de 7 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanţa de fond şi de instanţa de apel, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va rspinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 57/A din 7 octombrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Potrivit dispoziţiilor art. 385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (39 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.A., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 aprilie 2011 la 24 ianuarie 2012
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 57/A din 07 octombrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 aprilie 2011 la 24 ianuarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 235/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 152/2012. Penal → |
|---|
