ICCJ. Decizia nr. 1559/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1559/2012
Dosar nr. 2223/110/2010
Şedinţa publică din 14 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 62/D din 28 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2223/110/2010, s-a dispus în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului N.G.A., (cetăţean român, studii 10 clase, ocupaţia muncitor necalificat la o firmă de termopane, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, fără copii, fără antecedente penale) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat (fapta din 25 octombrie 2009).
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) din C. pen., pe timp de 2 ani.
Au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale.
În baza art. 82 C. pen., s-a stabilit durata termenului de încercare de 5 ani care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
S-a atras atenţia inculpatului cu privire la conţinutul art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsa principală aplicată reţinerea de 24 ore din 5 martie 2010, ora 11:40 până pe 6 martie 2010 ora 11:40.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată, a fost obligat inculpatul să plătească Spitalului municipal de Urgenţă Moineşti suma de 630,48 RON (1/2 din 1.260,96 RON), reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 14,346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească Serviciului de Ambulanţă al Jud. Bacău suma de 205,40 RON (1/2 din 410,80 RON), despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de transport.
A fost obligat inculpatul să plătească p. civ. P.G. următoarele sume:
- 2.500 RON (1/2 din 5.000), despăgubiri civile reprezentând cheltuielile făcute pentru redobândirea sănătăţii;
- 5.000 RON (1/2 din 1.000), daune morale.
S-a dispus plata din fondul special al M.J.L.C. a următoarelor sume:
- 64 RON, taxa pentru efectuarea raportului de constatare medico-legală (traumatologie) din 27 octombrie 2009 a C.M.L. Moineşti,
- 64 RON, taxa pentru expertiza medico -legală din 16 decembrie 2010 a S.M.L. Bacău,
- 200 RON, onorariu av. I.C. la urmărirea penală, desemnat din oficiu.
S-a constatat că la fond inculpatul a fost asistat de avocat ales.
S-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă în Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Bacău, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile P.G. suma de 1.000 RON, cheltuieli judiciare reprezentând onorariul suportat (Chitanţa din 21 octombrie 2010).
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-au reţinut în fapt următoarele:
În după-amiaza zilei de 25 octombrie 2009, victima P.G. a consumat, împreună cu mai multe persoane, băuturi alcoolice într-un bar din localitatea D., şi mai apoi la locuinţa unui alt tânăr din localitate.
În jurul orelor 21:00, victima, dar şi celelalte persoane s-au îndreptat spre casă, acelaşi lucru făcându-l şi inculpatul N.G.A. şi P.I., locuinţele acestora fiind situate în partea de jos a oraşului D. Şi aceştia se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice, având asupra lor un bidon cu vin.
În jurul orelor 22;00 inculpatul, împreună cu martorul P.I. au ajuns în centrul oraşului unde s-au întâlnit cu martorii M.M. şi S.V. aflaţi, iniţial, în grupul victimei. Aceştia le-au atras atenţia că ceilalţi tineri pe care-i vor întâlni pe drum se află sub influenţa băuturilor alcoolice, existând riscul unei altercaţii.
Pentru a evita un eventual conflict, inculpatul şi martorul P.I. nu au mai mers pe mijlocul străzii, ci s-au apropiat de gardul din partea opusă a drumului, mergând spre casă cu teamă.
La puţin timp, aceştia s-au întâlnit cu victima P.G., însoţită fiind de martorii M.M. şi S.V.
Victima P.G., deşi se afla sub influenţa alcoolului, a observat bidonul cu vin în mâinile martorului P.I., repezindu-se să-l ia, dar a fost refuzat. Între inculpat şi victimă s-a declanşat un conflict spontan, primul scoţând din buzunarul pantalonilor un briceag cu care a lovit victima, ce a căzut în şanţul de pe marginea drumului. Imediat, inculpatul a fugit la casa părintească situată pe aceeaşi stradă, la doar câteva sute de metri. În urma acestuia a fugit şi martorul P.I.
Inculpatul şi prietenul său au intrat în curtea casei părinteşti unde s-au ascuns aprox.1/2 oră, iar victima a fost transportată şi internată la Spitalul Mun. Moineşti.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată P.G. a prezentat un traumatism abdominal, cu plagă înjunghiată penetrantă în cavitatea abdominală, cu evisceraţie de anse intestinale şi interesarea unei anse iliace. Leziunea s-a putut produce prin lovire activă cu un obiect înţepător (posibil cuţit) fiind necesar, pentru vindecare, un număr de 25 - 30 zile de îngrijiri medicale, leziunile punând în primejdie viaţa victimei.
În drept, fapta inculpatului N.G.A. a fost încadrată în dispoziţiile art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Împotriva sentinţei, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul N.G.A.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, iar inculpatul a solicitat achitarea sa, în cauză existând un dubiu puternic ceea ce trebuie să-i profite.
Prin Decizia penală nr. 132 din 25 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, s-a dispus admiterea ambelor apeluri, desfiinţând sentinţa numai cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare făcute de partea civilă.
În rejudecare, în temeiul art. 192 alin. (2) şi 2 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON către partea civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul N.G.A., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen.
În principal a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente.
Prezumţia de nevinovăţie constituie un principiu fundamental, o garanţie procesuală cu caracter constituţional acordată celui acuzat de săvârşirea unei infracţiuni.
Raţiunea acestei prezumţii se bazează pe aceea că nu toate acuzaţiile sunt adevărate, existând situaţii în care probele nu conving şi nu converg spre reţinerea vinovăţiei penale a unei persoane.
Complementul prezumţiei de nevinovăţie este principiul in dubio pro reo astfel că, ori de câte ori instanţa este nesigură, probatoriul este incert, confuz şi imposibil de suplinit, trebuie să pronunţe o soluţie de achitare.
Prezumţia de nevinovăţie este însă o prezumţie relativă, putând fi răsturnată prin dovedirea vinovăţiei în cursul probaţiunii. Răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăţie.
Ca principiu fundamental al procesului penal, prezumţia de nevinovăţie determină structura procesului penal, aceasta operând atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească.
Potrivit acestei prezumţii, nicio persoană nu poate fi trasă la răspundere penală decât pe bază de probe, găsindu-şi funcţionalitatea în toate momentele instrucţiei penale, dar şi în cursul judecăţii, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Autorităţile judiciare au obligaţia de a porni de la prezumţia de nevinovăţie, sarcina administrării probelor trecând de la organul de urmărire penală la instanţa de judecată.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată prin probe care dovedesc, dincolo de orice dubiu, vinovăţia inculpatului N.G.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
În analiza probelor, Înalta Curte va avea în vedere declaraţia părţii vătămate dată în cursul judecăţii, din care rezultă că întregul conflict s-a desfăşurat pe fondul consumului de alcool, fără a avea însă un comportament violent faţă de inculpat de natură a-i inspira teamă şi a-l obliga să riposteze în mod violent. Partea vătămată era însoţită de martorii M.M., T.I., G.S. şi S.V., iar în momentul în care au ajuns în apropierea inculpatului, prietenul acestuia i-a stropit cu vin. La scurt timp a simţit că a fost înjunghiat, după care a căzut, fiind transportat la spital.
Starea de fapt prezentată de partea vătămată este confirmată şi de martorul T.I., arătând în cursul cercetării judecătoreşti că inculpatul a lovit partea vătămată după ce în prealabil, fără motiv, unul din tinerii care se aflau lângă inculpat i-au stropit cu vin.
În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor S.V. - acesta fiind prezent la organele de poliţie când inculpatul a recunoscut că el a fost cel care „l-a înjunghiat pe P.G.” -, G.S. şi M.M.
De altfel, însuşi inculpatul, în faza de urmărire penală, în prezenţa apărătorului său, recunoaşte că, având la el un briceag, l-a scos şi le-a cerut persoanelor care însoţeau partea vătămată să îl lase în pace întrucât are un cuţit. A lovit victima o singură dată în zona abdominală, în partea stângă, după care a fugit, întrucât se apropiau tinerii din grupul părţii vătămate. Susţine inculpatul că partea vătămată şi persoanele care o însoţeau l-au lovit, atât pe el cât şi pe martorul P., evenimentele desfăşurându-se sub imperiul consumului de alcool.
Coroborând, astfel, probele testimoniale cu actele medicale, dar şi cu celelalte probe, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reţinut vinovăţia inculpatului, instanţa de fond aplicându-i acestuia o pedeapsă de natură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 132 din 25 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 132 din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1539/2012. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1584/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
