ICCJ. Decizia nr. 1587/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1587/2012
Dosar nr. 1663/115/2011
Şedinţa publică din 15 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 76 din 29 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia penală, în baza art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul C.I (fiul lui I. şi M., născut în Dr. Tr. Severin, judeţul Mehedinţi, agent de poliţie în cadrul I.P.J. Caraş-Severin, domiciliat în Reşiţa, Bld. R., judeţul Caraş-Severin, fără forme legale în Reşiţa, str. R., judeţ Caraş-Severin) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, sub sancţiunea lui art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. proc. pen., cu excepţia dreptului de a alege, şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă condiţionat, pe termenul de încercare stabilit mai sus, executarea pedepsei accesorii.
Au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, în condiţiile art. 66 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen. inculpatul a fost obligat să plătească contravaloarea sumei de 50 euro către stat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.I.L. (fiul lui G. şi C., născut în Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, agent de poliţie în cadrul I.P.J. Caraş-Severin, domiciliat în Reşiţa, CI. Caransebeş, judeţul Caraş-Severin, fără forme legale în Reşiţa, str. I., judeţul Caraş-Severin) la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani sub sancţiunea lui art. 864 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul fiind obligat să respecte măsurile prev. de art. 862 C. pen. lit. a), b), c), d); dispune ca supravegherea să fie efectuată de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă pe perioada termenului de încercare stabilit mai sus executarea pedepsei accesorii.
Au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani în condiţiile prev. de art. 66 C. pen.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului contravaloarea sumei de 50 euro.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv.
În baza art. 191 alin. (2) C. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în data de 26 mai 2011, în jurul orelor 11,00, inculpaţii au oprit în trafic pe numitul G.V.G., de la care au pretins şi primit suma de 100 euro, pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu conform prevederilor legale.
Din studiul actelor şi lucrărilor dosarului, prima instanţă a reţinut în fapt că în data de 26 mai 2011, în jurul orelor 11,00, denunţătorul-martor G.V.G. a fost oprit din trafic pe str. F. din Bocşa de către un echipaj al Poliţiei Rutiere, format din agenţii de poliţie M.I.L. şi C.I., din cadrul I.P.J. Caraş-Severin. Acesta a fost oprit din trafic pentru ca reprezentanţii Registrului Auto Român ce se aflau în lucru împreună cu echipajul de poliţie să constate defecţiuni tehnice la autovehiculul condus de acesta.
S-a constatat că autovehiculul martorului denunţător prezenta mai multe defecţiuni tehnice, constatarea reprezentanţilor R.A.R. fiind dată celor doi agenţi de poliţie pentru a lua măsurile legale ce se impuneau, respectiv sancţionarea contravenţională a martorului denunţător G.V.G. şi ridicarea actului de înmatriculare al maşinii.
Agentul de poliţie M.I.L. i-a spus martorului denunţător că, pentru defecţiunile tehnice constatate la maşina sa, amenda se ridica la 2700 - 2800 RON şi că va fi ridicat actul de înmatriculare al maşinii. La discuţiile purtate, în apropiere s-a aflat şi agentul de poliţie C.I.
Martorul denunţător G.V.G. şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la sancţiunile ce urmau a-i fi aplicate şi s-a plâns agentului de poliţie că are trei copii în întreţinere. Agentul de poliţie M.I.L. i-a spus că lucrurile pot fi rezolvate şi să ducă suma de 100 euro la barmana din localul ";SC D.C. SRL"; din Bocşa.
Gândindu-se că astfel va scăpa de sancţiunea contravenţională şi de ridicarea actelor maşinii sale, martorul denunţător a sunat-o pe soţia sa G.M.L. să-i aducă suma de 100 de euro. Aceasta i-a adus în scurt timp suma respectivă în două bancnote a 50 de euro, după care împreună au mers la magazinul D.-A., la numitul ";F."; unde şi-a făcut xerox după cele două bancnote de 50 euro.
Denunţătorul luase hotărârea de a-i înregistra pe poliţiştii rutieri, în vederea constatării infracţiunii de luare de mită.
Denunţătorul a mers apoi la barul SC D.C. SRL şi a spus barmanei că trebuie să-i lase suma de 100 de euro. Barmana F.C.P. i-a spus că ştie despre ce este vorba, de la un poliţist de la Reşiţa care este în serviciu împreună cu reprezentanţii R.A.R. în Bocşa. Martora a luat cele două bancnote de 50 de euro şi le-a pus pe un raft cu mărfuri; martorul denunţător a înregistrat discuţia avută cu barmana pe telefonul său mobil.
Ulterior, martorul denunţător împreună cu soţia sa au mers la locul în care se aflau cei doi agenţi de poliţie şi, înregistrând pe telefonul său mobil discuţia cu agentul de poliţie M.I.L., i-a spus că a dus cei 100 euro ceruţi şi cum i-a solicitat restituirea tuturor actelor maşinii, agentul de poliţie spunându-i că i-a restituit anterior toate actele maşinii şi să nu-şi facă probleme că nu va primi amendă.
Coinculpatul C.I. a fost de faţă la toate discuţiile purtate cu agentul de poliţie M.I.L. cu denunţătorul, în prezenţa soţiei acestuia, astfel încât se poate trage concluzia că ştia despre ce se vorbeşte şi că era de acord, deoarece dacă ar fi avut altă poziţie putea să iasă din maşină şi să nu asiste la această discuţie şi eventual să urmeze procedurile legale, în astfel de situaţii.
Martorul denunţător a sunat la telefonul de urgenţă 112, denunţând faptul că un poliţist din Bocşa i-a cerut mită de 100 euro, fiind îndrumat să se adreseze comandantului poliţiei din Reşiţa şi, ulterior, organele de poliţie au constatat înregistrările efectuate de către martorul denunţător pe telefonul său mobil şi cele două xerocopii după cele două bancnote de 50 euro, fiind consemnate în proces-verbal seriile celor două bancnote.
În jurul orei 17,00, organele de urmărire penală au constatat că asupra celor doi agenţi de poliţie M.I.L. şi C.I se găsesc la fiecare câte o bancnotă a 50 de euro. În declaraţiile date iniţial, inculpaţii au susţinut că cele două bancnote au fost primite cu titlu de împrumut de la E.C. Ulterior, în decursul anchetei cei doi inculpaţi au dat alte declaraţii, diferite de cele date iniţial, încercând să justifice provenienţa banilor. Astfel, inculpatul M.I.L. a susţinut că banii i-au fost daţi de barmaniţă în virtutea unor relaţii de prietenie dintre ei, iar inculpatul C.I a susţinut că banii i-au fost împrumutaţi de coinculpatul M.I.L. pentru a-şi plăti o taxă pentru obţinerea permisului de conducere.
Din situaţia de fapt arătată, bazată pe probele existente la dosar s-a reţinut că cei doi agenţi de poliţie nu i-au întocmit martorului denunţător proces-verbal de contravenţie, respectiv nu au ridicat actul de înmatriculare al maşinii sale, aşa cum erau obligaţi, fiind de acord să primească suma de 100 euro (câte 50 euro fiecare) pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu conform prevederilor legale. Chiar dacă inculpatul C.I nu a participat prin a discuta direct cu martorul denunţător, acesta a auzit şi ştia ce se întâmplă, nu s-a opus la cele pretinse de către colegul său M.I.L. şi, mai mult, a primit jumătate din sumă pentru faptul că nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu conform prevederilor legale.
În faza de urmărire penală şi în faţa instanţei, cei doi inculpaţi nu au recunoscut săvârşirea faptei penale, cu toate că asupra lor au fost găsite, la fiecare, cele două bancnote a 50 euro, care au fost ale martorului-denunţător, bancnote care au fost date prin intermediara martora F.C.P.
Fiind analizate convorbirile înregistrate pe telefonul mobil al martorului-denunţător şi valorificate ca probă la dosarul cauzei, conform prevederilor art. 916 pct. 2, a rezultat că martora F.C.P. ştia că urma să vină o persoană (martorul-denunţător din cauză) pentru a lăsa suma de 100 euro, rezultând că aceasta a ştiut anterior că va trebui să primească suma de 100 euro, sumă pe care, ulterior, va trebui să o dea celor doi poliţişti.
Din convorbirile înregistrate de martorul denunţător cu inculpatul M.I.L. după ce a lăsat banii la barmana F.C.P. a rezultat faptul că acesta a lăsat suma de 100 de euro la barmană, fapt pentru care nu i-a fost aplicată amenda contravenţională şi nici nu i-a fost ridicat vreun act al maşinii.
Din listingul convorbirilor telefonice din data de 26 mai 2011 între inculpatul M.I.L. şi martora F.C.P. rezultă că aceştia au purtat mai multe convorbiri, înainte şi după ce denunţătorul urma să predea banii martorei - aspect negat atât de martoră cât şi de inculpat, însă dovedit prin înscrisuri.
Declaraţia martorului-denunţător G.V. s-a coroborat cu declaraţiile martorilor G.M.L. şi F.C.P., aceasta din urmă afirmând că-l cunoaşte pe poliţistul M.L. şi că acest poliţist, inculpatul în cauză, a venit în jurul orelor 15,30 - 16,00 la locul său de muncă şi că i-a dat cele două bancnote a 50 de euro acestuia, inculpatul primind suma, fără să pună întrebări în legătură cu aceşti bani şi în legătură cu provenienţa acestora.
Din declaraţiile celor doi inculpaţi s-a constatat că inculpatul C.I. a primit o bancnotă a 50 euro de la colegul său, inculpatul M.I.L., fără a discuta cu acesta ceva în legătură cu suma primită, fără a-l întreba pentru ce sunt aceşti bani, rezultând că inculpatul C.I. cunoştea provenienţa banilor şi a achiesat la fapta penală săvârşită de colegul său, inculpatul M.L., beneficiul sumei de 100 euro, fiind împărţită în două, pentru că nu au întocmit un act în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pentru că nu au luat faţă de denunţător măsurile legale la care erau obligaţi. Cei doi agenţi de poliţie, inculpaţi în cauză, nu i-au întocmit martorului-denunţător proces-verbal de contravenţie, respectiv nu au ridicat actul de înmatriculare al maşinii sale, aşa cum erau obligaţi, pe considerentul că urmau să primească suma de 100 euro, câte 50 euro fiecare. Chiar dacă inculpatul C.I. nu a participat direct cu martorul-denunţător, acesta a auzit discuţia cu coinculpatul M.I.L. şi ştia ce se întâmplă şi nu s-a opus la cele pretinse de către colegul său M.I.L., ba mai mult a primit jumătate din suma pretinsă tocmai pentru că şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu conform prevederilor legale, atribuţii de serviciu care le reveneau amândurora indiferent de atitudinea colegului său. Versiunea prezentată de inculpatul C.I. nu este veridică, apărările acestuia fiind improvizate în raport cu contextul în care era întrebat, acesta prezentând o anumită apărare în momentul în care a fost depistat cu banii primiţi de la denunţător asupra sa, o alta în faţa organelor de urmărire penală, nuanţată din nou în faţa judecătorului.
Suma de 100 euro a fost înapoiată martorului denunţător G.V.G.
Situaţia de fapt reţinută a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, susţinerile denunţătorului coroborându-se cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii, copia xerox de consemnare a bancnotelor, procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate între denunţător cu inculpatul M.I.
Prima instanţă a reţinut că apărarea inculpatului că suma de 100 euro nu constituie mită pretinsă denunţătorului este total nefondată, deoarece inculpaţii au justificat diferit, funcţie de momentul în care au dat declaraţie, provenienţa banilor; astfel, în momentul în care au fost percheziţionaţi de procuror, moment în care au fost luaţi pe nepregătite şi nu au avut timpul fizic de a-şi construi o apărare plauzibilă au susţinut că numitul E.C. le-a împrumutat banii, el personal aducându-i la locul în care cei doi inculpaţi verificau maşinile în trafic, în declaraţia dată la parchet au recunoscut că banii i-a remis martora F.C.P., inculpatul M.I.L. recunoscând că i-ar fi spus denunţătorului să lase banii la barul SC D.C. SRL, iar în faţa instanţei cei doi inculpaţi au nuanţat din nou declaraţia, încercând să justifice gestul şi provenienţa banilor, inculpatul C.I. susţinând că nu avea cunoştinţă de unde proveneau banii pe care i i-a dat inculpatul M.I.L., iar acesta din urmă a declarat că i-a primit pur şi simplu de la martora F.C.P., în virtutea unei relaţii de prietenie.
Prima instanţă a concluzionat că cei doi inculpaţi nu au avut o atitudine sinceră şi că au încercat să ascundă modul în care s-au derulat faptele.
Declaraţia denunţătorului a fost aceeaşi atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, coroborându-se cu declaraţia martorei G.M.L. şi cu declaraţia martorei F.C.P. şi a martorului C.I.F., cu rezultatul transcrierilor înregistrării efectuate conform art. 916 alin. (2) C. proc. pen., declaraţiile martorilor propuşi de inculpaţi în apărare neschimbând cu nimic situaţia de fapt evidenţiată mai sus.
Astfel, s-a reţinut faptul că inculpatul C.I. avea de plătit taxă la şcoala de şoferi nu justifică suma de 50 euro aflată în posesia sa, nedovedindu-se că în acea zi era obligatoriu să plătească taxa şi nici sancţiunile care ar fi decurs din neplata la zi a acestei taxe.
De asemenea, apărarea inculpatului C.I. în sensul că el nu putea interveni peste colegul său pentru a întocmi denunţătorului procesul-verbal de contravenţie a fost apreciată ca nefondată; deoarece el nu a schiţat nici un gest care să conducă la concluzia că nu ar fi de acord cu poziţia adoptată de inculpatul M.I.L. şi mai mult, fără a pune nicio întrebare, şi-a însuşit banii, ca pe un lucru asupra căruia înţelegerea e clară şi nu mai prezintă nici un fel de nelămurire, apărarea inculpaţilor fiind neconcludentă, neverosimilă şi neputând constitui temei al achitării conform art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpaţii săvârşind infracţiunea de luare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut, totodată că, sub aspect obiectiv, infracţiunea de luare de mită săvârşită de inculpatul M.I.L. s-a realizat prin activitatea de pretindere a sumei de 100 euro şi primire a sumei de 50 euro, pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile referitoare la constatarea şi sancţionarea unei contravenţii, iar inculpatul C.I. a săvârşit fapta sub forma primirii şi acceptării sumei de 50 euro pentru acelaşi motiv.
S-a argumentat că banii primiţi de inculpaţi sunt necuveniţi, pentru că privesc un act ilicit, respectiv neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, urmarea imediată a acţiunii inculpaţilor fiind crearea unei stări de pericol, care aducea atingere bunului mers al activităţii de aplicare a legii, prin atitudinea lor lipsită de probitate, între acţiunea inculpaţilor şi urmarea imediată există legătură de cauzalitate, ce rezultă din însăşi momentul şi etapele activităţilor desfăşurate de inculpaţi.
S-a constatat, sub aspect subiectiv, că acţiunile inculpaţilor au fost săvârşite cu intenţie directă (inculpatul M.) şi indirectă (inculpatul C.I.), întrucât aceştia au pretins şi primit bani, ştiind că sunt necuveniţi şi au drept scop neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
La individualizarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prev. în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că inculpaţii sunt tineri şi nu prezintă antecedente penale şi că după săvârşirea infracţiunii, inculpaţii au avut o atitudine de negare a vinovăţiei, susţinerile lor nefiind concludente, probele administrate dovedind săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen.
Prima instanţă a luat în considerare, totodată, atât calitatea inculpaţilor, de organ cu atribuţii de control, care au acţionat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cât şi natura infracţiunii săvârşite de aceştia şi anume infracţiunea de corupţie, infracţiune gravă şi necesită o reacţie promptă din partea autorităţilor.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.I.
Prin Decizia penală nr. 8/A din 23 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul C.I. împotriva Sentinţei penale nr. 76 din 29 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 1663/115/2011 din 8 iunie 2011 şi extinse efectele acestuia asupra inculpatului intimat M.I.L.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi, în rejudecare, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din duratele pedepselor aplicate inculpaţilor C.I. şi M.I.L. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 26 mai 2011 la 24 august 2011.
A fost înlăturată măsura de siguranţă a confiscării speciale prevăzute de art. 254 alin. (3) C. pen. şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Instanţa de apel, însuşindu-şi starea de fapt şi încadrarea juridică reţinute de prima instanţă, precum şi raţionamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală şi judecată (primă instanţă), a apreciat că sunt relevante declaraţiile martorului denunţător G.V.G. (care a arătat că inculpatul M.I.L. i-a spus că, pentru a nu-l sancţiona contravenţional, trebuia să îi dea suma de 100 euro, iar la toate discuţiile, acesta era însoţit de un alt poliţist, dosar urmărire penală şi, dosar primă instanţă) care se coroborează cu cele date de inculpatul M.I.L. (prin care revine asupra declaraţiilor anterioare şi recunoaşte că i-a spus denunţătorului că, pentru a se revanşa, să ducă 100 euro la SC D.C. SRL - dosar urmărire penală) şi martorii G.M.L. (soţia denunţătorului - dosar urmărire penală şi dosar primă instanţă), F.C.P. (angajată la barul SC D.C. SRL, persoana care a primit de la denunţător cele două bancnote de 50 euro pentru a le da inculpatului M.I.L. - dosar urmărire penală şi dosar primă instanţă) şi E.C. (care arată că în ziua incidentului şi pe parcursul întregii săptămâni, luni - joi, nu a împrumutat bani nici inculpatului M.I.L. şi nici inculpatului C.I. - dosar urmărire penală), cu procesul-verbal încheiat cu ocazia ridicării de la denunţător a fotocopiilor celor două bancnote de 50 euro (dosar urmărire penală), procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (în care se menţionează că asupra fiecăruia din cei doi inculpaţi a fost găsită câte o bancnotă de 50 euro, din cele date de către denunţător cu titlu de mită şi fotocopiate de acesta anterior remiterii lor - dosar urmărire penală), procesul-verbal încheiat cu ocazia prezentării către denunţător a fotografiilor agenţilor rutieri care au efectuat serviciul în ziua evenimentului şi a recunoaşterii de către denunţător a acelor agenţi ca fiind cei doi inculpaţi - dosar urmărire penală), procesul-verbal întocmit cu ocazia recunoaşterii de către martora F.C.P. a denunţătorului şi soţiei lui ca fiind persoanele care i-au adus suma de 100 euro pentru ca aceasta să o dea inculpatului M.I.L. (dosar urmărire penală), fişa postului (din care rezultă că inculpatul avea printre atribuţii desfăşurarea de activităţi de prevenire a producerii de accidente de circulaţie, de combatere a infracţiunilor şi contravenţiilor la normele legale şi în mod special la regimul circulaţiei pe drumurile publice - dosar urmărire penală), procesul-verbal de redare în formă scrisă a discuţiilor dintre organele de urmărire penală şi inculpaţi cu ocazia prinderii în flagrant (dosar urmărire penală), procesele-verbale de redare în formă scrisă a conţinuturilor înregistrărilor audio ale convorbirilor dintre denunţător şi agentul de poliţie, respectiv dintre denunţător şi martora F.C.P. (dosar urmărire penală).
S-a reţinut, totodată, că nu pot fi primite susţinerile inculpatului apelant în sensul că nu ar fi săvârşit nici un act material direct sau indirect care să facă parte dintre elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită sau ale altei infracţiuni de corupţie, că inculpatul M.I.L. este cel care a efectuat controlul la autoturismul martorului denunţător, a constatat că se impunea luarea unor măsuri legale şi a purtat discuţiile cu denunţătorul şi că însă nu ar fi ştiut nimic de provenienţa sumei de 50 euro primită de la coinculpat. Martorul denunţător a declarat că inculpatul apelant l-a însoţit pe inculpatul M.I.L. la toate discuţiile, fără să intervină. De asemenea, inculpatul apelant a primit suma de 50 euro de la coinculpat, din suma totală de 100 euro pe care acesta din urmă a primit-o de la denunţător prin martora F.C.P. Rezultă că inculpatul apelant a cunoscut conţinutul discuţiilor purtate de colegul său, inculpatul M.I.L., cu martorul denunţător, inclusiv aspectul că denunţătorul urma să-i lase colegului suma de 100 euro la SC D.C. SRL, aşa încât ştia de unde provine suma de 50 euro primită în aceeaşi zi de la coinculpat în incinta localului amintit. Contrar sarcinilor sale de serviciu, de combatere a infracţiunilor şi contravenţiilor la normele legale şi în mod special la regimul circulaţiei pe drumurile publice, inculpatul C.I. a rămas pasiv când coinculpatul M.I.L. a pretins de la denunţător suma de 100 euro în scopul de a nu-l sancţiona contravenţional pentru încălcarea unor norme rutiere şi după aceea şi-a însuşit jumătate din suma dată de către denunţător cu titlu de mită, în sensul nesincerităţii inculpatului apelant fiind declaraţiile şi susţinerile sale contradictorii. Astfel, iniţial, el a declarat că a primit suma ca împrumut de la numitul E.C., pentru ca apoi să susţină că suma era cu împrumut de la coinculpatul M.I.L., explicaţia acestei reveniri nefiind una serioasă (la momentul constatării, de frică şi pentru a nu-i face probleme colegului său, a spus că banii i-a primit de la numitul E.C., persoană despre care inculpatul M.I.L. a susţinut iniţial că l-ar fi împrumutat şi pe el, tot cu 50 euro). Apoi, în faţa primei instanţe a declarat că banii îi trebuiau fiindcă s-a înscris pentru a obţine permisul de conducere categoriile A, C şi E şi trebuia să plătească un acont de 200 RON (dosar primă instanţă), în timp ce în motivele de apel susţine că i-a cerut inculpatului M.I.L. să-l împrumute cu 200 RON pentru achitarea unor datorii. Totodată, martorul A.M., propus de inculpat a arătat că, în vederea începerii cursurilor şcolii pentru categoria A, inculpatul apelant trebuia să depună suma de 300 RON.
Referitor la sancţiunile aplicate, instanţa de apel a constatat că pedeapsa principală a inculpatului a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege (3 ani), putând fi redusă doar în situaţia reţinerii de circumstanţe atenuante, or săvârşirea unei infracţiuni de luare de mită de către un poliţist rutier, în scopul nesancţionării unui participant la trafic pentru încălcarea unor norme de circulaţie pe drumurile publice, în contextul înmulţirii alarmante a accidentelor rutiere în România, urmată de o conduită procesuală total necorespunzătoare (a negat constant săvârşirea faptei, încercând în permanenţă, prin susţinerile sale contradictorii, să inducă în eroare organele judiciare, îngreunând aflarea adevărului în cauză) constituie împrejurări faţă de care lipsa antecedentelor penale nu justifică atenuarea răspunderii penale în sensul arătat de art. 74 şi 76 C. pen., sub aspectul individualizării modului de executare a pedepsei închisorii, s-a apreciat că suspendarea condiţionată fiind cea mai uşoară formă de individualizare pentru pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a reţinut că pedeapsa complementară constând în interzicerea pe 2 ani, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor inculpatului apelant prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. a fost corect stabilită şi aplicată, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa vreo funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de poliţist fiind incompatibile cu comportamentul unui lucrător de poliţie rutieră care pretinde/şi primeşte bani pentru a nu sancţiona fapte antisociale săvârşite de participanţii la trafic şi de asemenea că prima instanţă a procedat în mod just prin aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata pedepsei închisorii şi suspendarea executării acestei pedepse pe durata suspendării pedepsei principale, întrucât, prin săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, inculpatul devine nedemn să fie ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, să ocupe vreo funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat ori să exercite profesia sa de poliţist, de care s-a folosit la comiterea faptei.
S-a constatat că prima instanţă a omis să precizeze perioada reţinerii şi arestării preventive care se compută din pedepsele închisorii, cei doi inculpaţi fiind reţinuţi la data de 26 mai 2011 şi arestaţi preventiv în perioada 27 mai 2011 - 24 august 2011 (dosar urmărire penală, dosar primă instanţă, dosar apel), fiind dedus din duratele pedepselor aplicate inculpaţilor C.I. şi M.I.L. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 26 mai 2011 la 24 august 2011.
Instanţa de apel a apreciat, de asemenea, că prima instanţă a luat în mod greşit măsura de siguranţă a confiscării de la inculpaţi a sumelor de câte 50 euro, deoarece cel care a dat banii a denunţat fapta organului de urmărire penală, înainte de sesizarea acestuia cu privire la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, iar suma de 100 euro dată cu titlu de mită a fost restituită denunţătorului (dosar urmărire penală).
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.I. invocând, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului desemnat din oficiu (prezentate în partea introductivă a prezentei decizii) şi motivele scrise depuse la dosar (dosar recurs), cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi solicitând achitarea, fapta pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat nefiind comisă de către acesta, ci de către coinculpatul M.I.L.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate şi din oficiu, în limitele reglementate de dispoziţiile art. 3859 alin. (3), raportat la art. 3858 C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, după cum rezultă din verificarea actelor dosarului şi din analiza deciziei recurate, instanţele, în baza probelor legal administrate, respectiv readministrate în condiţii de oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate, în cursul cercetării judecătoreşti, au stabilit în mod just starea de fapt şi vinovăţia inculpatului în comiterea faptei pentru care s-a dispus condamnarea.
Se reţine în acest sens că fapta inculpaţilor C.I.I. şi M.I.L. - care în calitatea de agenţi de poliţie în cadrul I.P.J. Caraş-Severin la data de 26 mai 2011, făcând parte din acelaşi echipaj de poliţie, au pretins şi primit de la numitul G.V.G. suma de 100 euro pentru a nu îşi îndeplini atribuţiile de serviciu conform legii, în concret de a nu aplica sancţiunea contravenţională martorului denunţător, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În mod corect instanţele au evaluat materialul probator şi şi-au format convingerea pe baza probelor care s-au coroborat (potrivit art. 62, 63 C. proc. pen.), având în vedere declaraţiile denunţătorului, procesul-verbal de constatare a infracţiunii, fotocopiile bancnotelor, procesele-verbale de redare a convorbirilor, declaraţiile martorilor G.M.L., F.C.P. şi E.C., declaraţia dată în cursul urmăririi penale de către coinculpat, procesul-verbal întocmit cu ocazia recunoaşterii de către martora F.C. a denunţătorului şi a soţiei acestuia ca fiind persoanele care i-au adus suma de 100 euro pentru a fi apoi remisă inculpatului M.I.L., fişele postului pentru cei doi inculpaţi, procesele-verbale de redare în formă scrisă a discuţiilor purtate între inculpaţi şi organul de urmărire penală la constatarea infracţiunii flagrante.
Se reţine, totodată, că apărările recurentului inculpat au fost motivat înlăturate de către instanţe, starea de fapt şi vinovăţia acestuia în comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat fiind stabilite pe baza probelor care s-au coroborat după cum s-a arătat şi anterior.
Aşa fiind, nu poate fi primită apărarea invocată în recurs - în sensul că nu recurentul inculpat a comis fapta imputată şi nici nu pot fi identificate elemente apte a susţine cazul de casare menţionat de către apărare, deoarece materialul probator administrat legal de organele judiciare a fost corect evaluat şi valorificat.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată, încât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare, respectând criteriile generale de individualizare, reglementate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi fiind aptă a conduce la realizarea scopurilor sancţiunii astfel după cum acestea sunt prevăzute de art. 52 C. pen.
Se reţine în acest sens că sancţiunea aplicată este justă, deoarece reflectă gravitatea faptei, împrejurările în care a fost comisă, calitatea şi funcţia în exerciţiul căreia inculpatul a comis fapta - care ar fi trebuit să excludă, în orice condiţii, un atare comportament reprobabil. Totodată, a fost avută în vedere şi conduita procesuală a inculpatului caracterizată prin nesinceritate şi intenţia de a se disculpabiliza fără a produce dovezi în acest sens. Se reţine, astfel, că apărările inculpatului nu au fost şi nu sunt în măsură să dovedească o situaţie de fapt contrară celei în mod motivat reţinută de către instanţe, inculpatul neprobând lipsa de temeinicie a probelor în acuzare tot prin probe, după cum prevede art. 66 C. proc. pen.
Aşa fiind, se constată ca nefondate apărările şi criticile invocate în recurs. În ceea ce priveşte grava eroare de fapt pretins comisă anterior de către instanţe, se constată că starea de fapt şi vinovăţia inculpatului rezultă fără dubiu şi cu evidenţă din probele legal administrate, negarea faptei nefiind suficientă pentru a creea, în speţă, un dubiu cu privire la identitatea autorilor infracţiunii.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se că hotărârea recurată este legală, temeinică şi riguros motivată, precum şi împrejurarea că motivele de recurs invocate de apărarea inculpatului nu sunt întemeiate, neexistând cazuri de casare a căror reţinere din oficiu să conducă la casarea hotărârii instanţei de apel a cărei menţinere se impune, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.I. împotriva Deciziei penale nr. 8/A din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1585/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1588/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
