ICCJ. Decizia nr. 1588/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1588/2012
Dosar nr. 3189/30/2009
Şedinţa publică din 15 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 238/PI din 11 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 3189/30/2009, în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I.M., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului S.I.M. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.I.M. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului S.I.M. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul T.C.I., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului T.C.I. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul T.C.I. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului T.C.I. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.I.M. perioada reţinerii de 24 de ore din data de 21 mai 2008 precum şi durata arestării preventive începând cu data 26 iunie 2008 până în data de 19 septembrie 2008 inclusiv.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.C.I. perioada reţinerii de 24 de ore din data de 21 mai 2008.
În baza art. 17 şi 18 din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat drogurile ridicate cu ocazia cercetărilor şi rămase în urma analizelor de laborator: proba 3b - 24,7 grame cannabis; 3c -24,6 grame cannabis; 3d - 23,4 grame cannabis; 3 e - 24,9 grame cannabis (enumerate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 mai 2008 al B.C.C.O. Cluj-Napoca - dosar urmărire penală), urmând ca drogurile să fie distruse cu păstrarea de contraprobe.
S-a constatat că probele nr. 3a şi 3f au fost consumate în procesul analizelor chimice de laborator.
S-a dispus restituirea către inculpatul S.M.I. a unei râşniţe de mărunţit cannabis, din aluminiu, cu capac de culoare roşie, având inscripţia ";A.";, cu patru compartimente (ridicată de la inculpat de către organele de poliţie şi menţionată în procesul-verbal din data de 20 mai 2008).
În baza art. 191 alin. (2) fiecare dintre inculpaţi a fost obligat la plata sumei de 750 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus plata sumei de 300 de RON din fondurile M.J. în contul Baroului Timiş, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Timiş nr. 90/D/P/2008 emis la data de 25 mai 2009 şi înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 25 mai 2009 sub număr unic de Dosar 3189/30/2009, au fost trimişi în judecată inculpaţii S.M.I. şi T.C.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în urma activităţilor de investigare efectuate pe linia prevenirii şi combaterii traficului de droguri, organele de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate Timişoara, au stabilit că T.C.I. şi S.I.M. din mun. Iaşi, se ocupă de consumul şi traficul de substanţe stupefiante de risc şi mare risc.
Activităţile infracţionale săvârşite de către aceştia, s-au desfăşurat după cum urmează:
În data de 15 mai 2008, inculpaţii T.C.I. şi S.I.M., din mun. Iaşi, s-au deplasat în Olanda, unde au vizitat mai multe oraşe şi de la localurile ";C.S.";, au cumpărat canabis, pe care l-au consumat. Tot din Olanda inculpaţii au mai cumpărat cinci plicuri cu canabis, pentru a fi aduse în ţară în vederea consumului. La data de 19 mai 2008, T.C.I. şi S.I.M., s-au îmbarcat într-un autocar şi au pornit spre ţară iar drogurile cumpărate au fost puse într-o plasă în care cei doi îşi ţineau alimentele şi articolele de îmbrăcăminte.
În următoarea zi, la data de 20 mai 2008 inculpaţii au intrat în ţară şi în autogara din mun. Arad, aceştia au purtat mai multe discuţii cu numitul H.A., care la momentul respectiv, era supravegheat de organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Timişoara, suspectat fiind de săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc. După ce inculpaţii s-au despărţit de H.A., s-au îmbarcat în autocar şi s-au deplasat spre mun. Iaşi, în direcţia mun. Deva, jud. Hunedoara.
Organele de anchetă aflate în autogara din mun. Arad au procedat la prinderea, percheziţionarea şi reţinerea lui H.A., asupra căruia s-au găsit stupefiante de mare risc (cocaină), apoi au pornit în urmărirea autocarului în care se aflau inculpaţii. în mun. Deva, autocarul a fost oprit şi inculpaţii S.I.M. şi T.C.I. au fost percheziţionaţi. În plasa în care cei doi aveau obiectele personale, au fost găsite patru cutii cu ciuperci halucinogene psihlocybe (substanţă înscrisă în Anexa Legii nr. 143/2000, tabelul I cu stupefiante de mare risc) şi patru pungi în care e afla canabis, sub formă de fragmente vegetale de culoare verde oliv, având greutatea de 28,5 g, 28,4 g, 27,2 g şi 28,2 g. Asupra inc. S.I.M., într-un buzunar al hainei, s-a găsit un plic în care se afla tot canabis, în greutate de 1,3 g (proces-verbal şi planşă foto).
Sesizate cu cele arătate mai sus, organele de urmărire penală au efectuat cercetări faţă de T.C.I. şi S.I.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic internaţional de droguri de risc şi mare risc, şi deţinere de droguri în vederea consumului, prev. de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Iniţial, cercetările au fost efectuate în Dosarul 59/D/P/2008, în care au mai fost cercetaţi şi inculpaţii H.A. şi D.P.P. Pentru că cercetările nu au putut finalizate faţă de toţi inculpaţii, prin rechizitoriul 59/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş, din data de 20 august 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inc. D.P.P. şi disjungerea în vederea continuării cercetărilor, faţă de inc. H.A., T.C.I. şi S.I.M.
În timpul cercetărilor, inculpatul S.I.M. a recunoscut că împreună cu T.C.I. s-a deplasat în Olanda unde a consumat droguri de risc şi a achiziţionat astfel de stupefiante pe care apoi le-a introdus în ţară. Inc. T.C.I. a declarat că în Olanda a consunat canabis, precizând că drogurile găsite la percheziţie nu îi aparţineau.
În cauză au fost administrate şi alte probe din care a rezultat vinovăţia celor doi inculpaţi, astfel:
1. La data de 20 mai 2008, după intrarea în ţară cu un autocar, inculpaţii au fost percheziţionaţi. Asupra lui S.I.M. s-a găsit o pungă cu canabis iar într-o plasă în care cei doi îşi ţineau alimentele şi obiectele personale, au fost găsite patru plicuri cu canabis.
2. Probele ridicate de la inculpaţi au fost supuse unor constatări tehnico-ştiinţifice şi în raportul din 28 mai 2008, emis de Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor, precursori din cadrul B.C.C.O. Cluj Napoca, se arată că acestea conţineau canabis (probele 3a - 3g).
3. S.I.M. şi T.C.I. au fost supuşi analizelor toxicologice şi potrivit buletinelor de analiză 417 şi 418 din data de 27 mai 2008, emise de I.M.L. Timişoara, rezultatul a fost pozitiv în cazul ambilor inculpaţi pentru tetrahidrocannabinol.
Inculpatul T.C.I. nu a recunoscut săvârşirea infracţiuni de trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, arătând că drogurile găsite în plasă îi aparţin inc. S.I.M.
Apărarea inculpatului T.C.I. este neverosimilă din următoarele considerente:
1. Drogurile au fost găsite în plasa în care T.C.I., împreună cu S.I.M. îşi ţineau lucrurile, fapt pe care îl cunoştea.
2. În timpul audierilor şi la momentul descoperirii stupefiantelor cu ocazia percheziţiei, inculpatul a arătat că ştia de existenţa drogurilor, precizând că au fost cumpărate de către S.I.M. din Olanda, cu suma de 600 - 700 de euro.
3. Inculpatul a declarat că s-a deplasat în Olanda, pentru a vizita locaţiile din care ar putea achiziţiona o maşină folosită fără ca acesta să aibă banii necesari pentru o astfel de operaţiune.
Motivaţia inculpatului este nesinceră, deoarece în realitate acesta s-a deplasat pentru a consuma şi achiziţiona stupefiante, aşa cum a mai făcut-o şi cu alte ocazii şi nicidecum pentru a cumpăra maşini, în condiţiile în care nu avea asupra sa sume de bani.
4. S.I.M. a declarat că drogurile introduse în ţară au fost cumpărate împreună cu T.C.I., ceea ce înseamnă că ştia de existenţa acestora şi de faptul că urmează să fie introduse în ţară.
La data de 21 mai 2008, S.I.M. şi T.C.I. au fost reţinuţi pentru o perioadă de 24 de ore. Tribunalul Timiş, prin Încheierea nr. 69/CC din 21 mai 2008 a respins propunerea de arestare a inculpaţilor D.P.P. şi S.I.M. În recurs, Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 664/R din 26 iunie 2008, Dosar 4132/30/2008 şi mandatele nr. 3 şi 4, a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor D.P.P. şi S.I.M. pentru 30 de zile, de la data prinderii. Faţă de inc. S.M.I., măsura a fost pusă în aplicare la data de 26 iunie 2008. La data de 19 septembrie 2008, prin Încheierea penală nr. 136/CC din 19 septembrie 2008, Dosar 6970/30/2008, Tribunalul Timiş a dispus înlocuirea măsurii arestării faţă de inculpatul S.M.I., cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, pentru o perioadă de 30 de zile.
Potrivit fişei cazier, S.I.M. şi T.C.I. nu au antecedente penale.
În temeiul art. 118 lit. f) din C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a solicitat instanţei confiscarea drogurilor ridicate cu ocazia cercetărilor şi rămase în urma analizelor de laborator (probele 3a - 0,9 grame de cannabis, 3b - 24,7 grame de cannabis, 3c - 24,6 - grame de cannabis, 3d - 23,4 grame de cannabis, 3e - 24,9 grame de cannabis). Substanţele stupefiante se află la I.G.P.R Direcţia de cazier judiciar şi evidenţă operativă, urmând ca potrivit art. 18 din Legea nr. 143/2000, să se procedeze la distrugerea drogurilor cu păstrarea de contraprobe.
S-a reţinut că faţă de T.C.I. şi S.I.M., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele laturii obiective ale infracţiunii. În urma examinării cutiilor cu ciuperci ridicate de la inculpaţi, s-a constatat că acestea nu conţineau substanţe stupefiante sau psihotrope.
Prezentarea materialului de urmărire penală s-a efectuat faţă de inculpatul S.M.I., la data de 9 aprilie 2009. Faţă de inculpatul T.C.I. nu s-a efectuat prezentarea materialului de urmărire penală deoarece în urma verificărilor a rezultat că este dispărut de la domiciliu şi se sustrage de la urmărire penală.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpaţilor T.C.I. şi S.I.M. care la data de 20 mai 2008 au introdus în ţară droguri de risc (canabis), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpaţilor T.C.I. şi S.I.M. de a deţine şi consuma droguri de risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului, prev. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În probaţiune s-a ataşat Dosarul nr. 90/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Timiş.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Din procesul-verbal încheiat de organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Timişoara, S.C.C.O. Arad şi S.C.C.O. Hunedoara, rezultă că în data de 20 mai 2008 inculpaţii S. şi T. au intrat în România prin punctul de trecere a frontierei Nădlac cu un autocar al firmei de transport internaţional de persoane E. În autogara A. din Arad, unde are staţie şi firma de transport E., cei doi inculpaţi au discutat câteva minute cu numitul H.A., persoană suspectată de trafic de droguri, motiv pentru care cei doi inculpaţi au intrat în atenţia organelor de cercetare penală care au continuat supravegherea lor în vederea identificării. În momentul în care autocarul a oprit în Deva, în jurul orei 1400, organele de poliţie au trecut la legitimarea celor doi inculpaţi, stabilind identitatea acestora. Inculpaţii au declarat verbal că nu deţin substanţe interzise precum şi faptul că se cunosc şi că au fost împreună în Rotterdam, Olanda. La controlul corporal efectuat asupra inculpatului S. s-a găsit în buzunarul hainei de piele, într-un pachet de ţigări desfăcut, o punguliţă din plastic, transparentă, ce conţinea mai multe fragmente vegetale de culoare verde-oliv, susceptibile a fi cannabis. În rucsacul de material textil aparţinând inculpatului S. au fost găsite: o râşniţă de mărunţit cannabis şi un sul cu foiţe de confecţionat ţigări manual. La controlul corporal efectuat asupra inculpatului T. nu s-a găsit nimic. Într-o plasă din rafie de culoare albastră cu alb inscripţionată cu sigla ";A.H.";, care a fost găsită asupra celor doi, au fost identificate patru cutii din plastic de culoare neagră cu capac transparent cu inscripţia ";E. psilocybe cubensis - C., Ecuador";, care conţinea mai multe ciuperci, fiecare cutie având 30 de grame. Au mai fost găsite în aceeaşi plasă patru pachete, toate cu sigla ";A.H.";, în interiorul cărora se află fragmente vegetale de culoare verde-oliv, susceptibile a fi cannabis.
Substanţele identificate asupra inculpatului S. şi în plasa de rafie găsită asupra celor doi inculpaţi au fost supuse analizelor de laborator, regăsindu-se în raportul de constatare sub identificatorul ";probele nr. 3a - 3f";.
S-a constatat că probele nr. 3a - 3e conţin în ordine următoarele cantităţi de cannabis: 0,9 gr; 24,7 gr.; 24,6 gr; 23,4 gr.; 24,9 gr, substanţă ce face parte din tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004. Pe proba nr. 3g (râşniţa de mărunţit cannabis) a fost evidenţiat Tetrahidrocannabinolul (THC). Proba nr. 3f (ciupercile) nu conţine substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului potrivit Legii nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004. Probele nr. 3a şi 3f au fost consumate în procesul analizelor chimice de laborator.
Din buletinele de analiză toxicologică emise de I.M.L. Timişoara (dosar UP) rezultă că ambii inculpaţi au fost găsiţi pozitivi la testul pentru THC şi marijuana.
Inculpatul T.C.I. a fost audiat în faza de urmărire penală, în prezenţa avocatului desemnat din oficiu, (dosar UP) declarând în esenţă că este consumator ocazional de marijuana, că a fost împreună cu inculpatul S. în Olanda şi a consumat la un ";C.S."; o ţigară conţinând cannabis, însă a precizat că inculpatul S. a fost cel care a cumpărat de acolo o cantitate mai mare de cannabis precum şi cele patru cutii de ciuperci ecuadoriene. A menţionat că sacoşa de rafie nu îi aparţine, ci a fost pusă lângă el de către inculpatul S. şi îi aparţine doar acestuia.
Inculpatului T. nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală şi nici nu a putut fi audiat de către instanţă, deşi s-au făcut demersuri şi verificări în acest sens, reieşind faptul că a plecat din ţară, posibil în Anglia.
Inculpatul S.M.I. a fost audiat în faza de urmărire penală şi cu ocazia cercetării judecătoreşti declarând în esenţă că este consumator ocazional de cannabis, că a fost împreună cu inculpatul T. în Olanda (în data de 16 mai 2008) şi au fumat acolo o ţigară de cannabis după care amândoi şi-au cumpărat, pentru uzul propriu, cannabis de la un ";C.S.";. Un vânzător de acolo le-a dat şi cele patru cutii cu ciuperci euforizante. În declaraţia din 21 mai 2008 inculpatul S. a recunoscut că plasa de rafie conţinea atât drogurile cumpărate de el cât şi cele cumpărate de inculpatul T. În declaraţia din 12 august 2008 a revenit şi a precizat că bagajul în care au fost găsite drogurile îi aparţinea doar inculpatului T. Aceleaşi acuzaţii la adresa inculpatului T. le-a făcut şi în declaraţia dată în faţa instanţei, unde a susţinut că doar inculpatul T. a cumpărat droguri din Olanda şi că bagajul îi aparţinea doar acestuia.
Din analiza declaraţiilor date de inculpaţi, prima instanţă a reţinut că aceştia se acuză reciproc de introducerea drogurilor în ţară, în scopul evident de a fi exoneraţi de la răspunderea penală pentru infracţiunea de trafic de droguri, pedepsită mult mai aspru de lege decât infracţiunea de deţinere în vederea consumului. După cum s-a menţionat anterior, din procesul-verbal de constatare rezultă că punga de rafie era un bagaj comun al celor doi inculpaţi (conţinând şi alimente luate pentru drum), din declaraţiile lor rezultă că ambii cunoşteau conţinutul bagajului, iar din buletinele de analiză reiese că ambii sunt consumatori de cannabis, prin urmare apărările acestora fiind contrazise de materialul probator şi au fost înlăturate.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 ";introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi";.
De asemenea, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 ";cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă";.
În speţă, fapta inculpaţilor, care în data de 20 mai 2008 au introdus în România prin punctul de trecere a frontierei Nădlac cu un autocar al firmei de transport internaţional de persoane E., cantitatea de 98,5 grame de cannabis, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Fapta aceloraşi inculpaţi de a deţine cantitatea de 98,5 grame de cannabis pentru consum propriu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea pedepsei şi a modului de executare în privinţa inculpatului T., s-au avut în vedere următoarele elemente: atitudinea nesinceră a acestuia; împrejurarea că s-a sustras de la urmărirea penală şi judecată; cantitatea relativ mare de droguri găsită asupra sa; lipsa antecedentelor penale; criterii în raport de care instanţa a apreciat că o pedeapsă în cuantumul minimului special pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite, cu executare prin privare de libertate, este de natură să conducă la realizarea scopului preventiv al pedepsei.
La individualizarea pedepsei şi a modului de executare în privinţa inculpatului S.I. s-au avut în vedere următoarele elemente: atitudinea parţial sinceră a acestuia (a recunoscut iniţial cumpărarea de droguri); prezenţa constantă în faţa organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată; lipsa antecedentelor penale; cantitatea relativ mare de droguri găsită asupra sa; criterii în raport de care instanţa a apreciat că se impune reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpatul fiind condamnat la pedepse sub cuantumul minimului special, cu executare în regim privativ de libertate.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis ambilor inculpaţi exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa cea mai grea şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.I.M. perioada reţinerii de 24 de ore din data de 21 mai 2008 precum şi durata arestării preventive începând cu data 26 iunie 2008 până în data de 19 septembrie 2008 inclusiv.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.C.I. perioada reţinerii de 24 de ore din data de 21 mai 2008.
În baza art. 17 şi 18 din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate drogurile ridicate cu ocazia cercetărilor şi rămase în urma analizelor de laborator: proba 3b - 24,7 grame cannabis; 3c - 24,6 grame cannabis; 3d - 23,4 grame cannabis; 3 e - 24,9 grame cannabis (enumerate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 mai 2008 al B.C.C.O. Cluj-Napoca - dosar UP), urmând ca drogurile să fie distruse cu păstrarea de contraprobe.
S-a constatat că probele nr. 3a şi 3f au fost consumate în procesul analizelor chimice de laborator.
S-a dispus restituirea către inculpatul S.M.I. a unei râşniţe de mărunţit cannabis, din aluminiu, cu capac de culoare roşie, având inscripţia ";A.";, cu patru compartimente (ridicată de la inculpat de către organele de poliţie şi menţionată în procesul-verbal din data de 20 mai 2008).
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel peste termen inculpatul T.C.I., cale de atac care a fost recalificată din cerere numită ";recurs"; împotriva Deciziei Curţii de Apel Timişoara nr. 181/A din 29 noiembrie 2010, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus scoaterea de pe rol a cauzei privind pe inculpatul T.C.I. şi a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Timişoara pentru declararea apelului peste termen.
În motivarea apelului s-a solicitat repunerea în termenul căii de atac, să se procedeze la o reindividualizare judiciară a pedepsei atât cu privire la cuantum cât şi cu privire la modalitatea de executare, prin aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special şi cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Prin Decizia penală nr. l68/A din 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a admis apelul peste termen formulat de inculpatul T.C.I. împotriva Sentinţei penale nr. 238/PI din 11 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 3189 / 30 / 2009.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată în ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.C.I. şi rejudecând:
A redus pedeapsa aplicată inculpatului T.C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc fără drept, prev. de art. 3 alin. (1) din L. 143/2000 modificată şi completată, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante facultative prev. de art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen., de la 10 ani închisoare, la 5 ani închisoare, respectiv pedeapsa rezultantă de la 10 ani închisoare, la 5 ani închisoare.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Examinând sentinţa penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi sub toate aspectelor de fapt şi de drept potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a constatat că apelul peste termen formulat de către inculpatul T.C.I. este fondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 365 C. proc. pen. care reglementează noţiunea apelului peste termen şi prevede că partea care a lipsit la toate termenele de judecată cât şi la pronunţare, poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile, după caz, de la începerea executării pedepsei sau de la începerea executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.
Din examinarea dosarului Tribunalului Timiş s-a observat că inculpatul T.C.I. a lipsit de la toate termenele de judecată şi de la pronunţare, neexistând la dosar vreo probă că inculpatul ar fi început executarea pedepsei aplicate de prima instanţă, astfel că sunt îndeplinite condiţiile apelului peste termen, solicitarea de repunere în termenul de apel neavând nici o relevanţă în condiţiile în care prev. art. 365 C. proc. pen. sunt sustenabile.
Cu privire la fondul cauzei, s-a constatat că Tribunalul Timiş a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii pe baza întregului material probator existent în cauză, respectiv aceea că la data de 20 mai 2008 inculpatul T.C.I. împreună cu inculpatul S.I.M. au introdus în România prin punctul de trecere a frontierei Nădlac, îmbarcaţi fiind într-un autocar al firmei E., droguri de risc (canabis) în cantitate de 98,5 grame, faptă care întruneşte elementele constitutive ale faptei de trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din L. 143/2000, făcându-se vinovat în acelaşi timp de infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din L. 143/2000, constând în aceea că cei doi inculpaţi menţionaţi mai sus au deţinut cantitatea de 98,5 grame pentru consum propriu.
Vinovăţia inculpatului a fost dovedită prin probele administrate în cauză, inculpatul fiind surprins de către organele de poliţie în timp ce transporta împreună cu inculpatul S.I.M. cantitatea de droguri provenită din Olanda, cele mai relevante probe fiind procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţia inculpatului S.I.M., buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, prezumţia de nevinovăţie în această speţă a fost răsturnată în mod evident, cu toate că inculpatul a negat în cursul urmăririi penale săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Având în vedere că vinovăţia inculpatului T.C.I. a fost dovedită în mod evident, instanţa de fond în mod judicios a dispus aplicarea unei pedepse cu închisoarea, însă apelul formulat de către inculpat este întemeiat în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate în cauză, care este exagerat în raport cu gravitatea, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, chiar şi în comparaţie cu modalitatea de pedepsire a celuilalt coinculpat, S.M.I., participarea infracţională fiind în esenţă aceeaşi ca şi în cazul inculpatului T.C.I.
Instanţa de apel a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al infracţiunii care este deosebit de ridicat, natura şi împrejurările comiterii faptei, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu a recunoscut săvârşirea faptei, a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, în cursul urmăririi penale încercând să transfere vinovăţia sa asupra coinculpatului S.M.I., însă instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă facultativă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv buna conduită a inculpatului înaintea săvârşirii infracţiunii, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special care este de 10 ani închisoare, apreciind că o pedeapsă de 5 ani închisoare care urmează a fi executată în regim de detenţie, este în măsură să conducă la reeducarea inculpatului, dându-se astfel satisfacţie solicitării inculpatului de reducere a pedepsei aplicate în cauză.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, solicitarea a fost de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, însă în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 861 C. pen. nici cu privire la pedeapsa efectivă aplicată (care trebuie să fie de maximum 3 ani în speţa de faţă), precum şi condiţia existenţei convingerii instanţei de judecată că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei, astfel că această solicitare nu a fost adoptată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 168/A din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează decizia penală recurată în totalitate şi în parte Sentinţa penală nr. 238/PI din 11 mai 2010 a Tribunalului Timiş, pronunţată în Dosarul nr. 3189/30/2009 şi rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul T.C.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 81 alin. (2) C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. şi anume 2 ani şi 3 luni.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 mai 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 1587/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1589/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
---|