ICCJ. Decizia nr. 1593/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1593/2012
Dosar nr. 6268/102/2011
Şedinţa publică din 15 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 70 din 31 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul O.A.T. împotriva Sentinţei penale nr. 141 din 12 mai 2009 a Tribunalului Mureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 141 din data de 12 mai 2009 a Tribunalului Mureş, pronunţată în Dosarul nr. 2.298/102/2006, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului O. (fost Z.) A.T., din complicitate la comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului O. (Z.) A.T. de sub acuza săvârşirii infracţiunii menţionate mai sus.
Prin Decizia penală nr. 32/A din data de 6 mai 2010, Curtea de Apel Târgu-Mureş a admis apelul procurorului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 141/2009 a Tribunalului Mureş, a desfiinţat parţial sentinţa atacată, iar în rejudecare, a dispus condamnarea inculpatului O.(Z.) A.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la trafic de persoane.
În fapt, s-a reţinut că în cursul lunii noiembrie 2002, în baza unei înţelegeri prealabile cu numitul S.I., inculpatul O.E. a racolat, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Spania, pe partea vătămată N.L., pe care a transportat-o şi, ulterior, a vândut-o grupării infracţionale conduse de numitul S.I., care, la rândul său, a transportat-o în Spania, în scopul exploatării sexuale, inculpatul O.E. folosindu-se pentru a-şi atinge scopul de inculpatul O.(Z.) A.T.
Prin Decizia penală nr. 3555 din data de 12 octombrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul inculpatului.
Prima instanţă analizând cererea de revizuire a condamnatului O.A.T., a observat că, pe de o parte, acesta nu a indicat niciunul din cazurile concrete prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., pe care-şi întemeiază cererea, iar pe de altă parte, motivele de fapt arătate în cererea de revizuire au putut fi invocate şi valorificate în căile de atac, ceea ce revizuentul a şi făcut-o.
Tribunalul Mureş a precizat că, prin cererea de revizuire întemeiată pe oricare din cazurile prevăzute la art. 394 alin. (1) C. proc. pen., nu se poate tinde sau ajunge la repunerea în discuţie a probatoriului deja administrat sau la completarea acestuia ci, aşa cum reiese clar din dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să se invoce fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Faptul că a fost achitat de către prima instanţă nu are nici o relevanţă în condiţiile în care Curtea de Apel Târgu-Mureş a dispus, în apel, condamnarea revizuentului, iar recursul acestuia a fost respins ca nefondat, astfel că soluţia de condamnare a rămas definitivă.
Împotriva acestei hotărâri revizuentul condamnat a declarat apel solicitând admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea administrării probatoriului la care a făcut referire apelantul în cererea de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 91/A din 16 decembrie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuent. Pentru a decide astfel Curtea de Apel, în acord cu judecătorul fondului, a constatat pe de o parte, că revizuentul nu şi-a precizat temeiul de drept al cererii, dar nici motivele de revizuire nu se încadrează în vreunul din cazurile limitative şi expres prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
Pe de altă parte, susţinerea revizuentului cum că nu ar fi vinovat de comiterea faptei şi propunerea audierii de martori în calea de atac a revizuirii, nu poate fi primită, deoarece acestea reprezintă chestiuni legate de soluţionarea pe fond a cauzei, apărări care au fost formulate în faţa instanţelor de apel şi de recurs care au pronunţat hotărârile judecătoreşti în baza cărora revizuentul execută pedeapsa.
Prin cererea formulată, Curtea a constatat că se tinde la repunerea în discuţie a probatoriului deja administrat sau la completarea acestuia, ceea ce este inadmisibil în procedura instituită de art. 394 şi urm. C. proc. pen.
Cum în faţa instanţei de apel, revizuentul nu a invocat motive care să se încadreze în cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen., iar apărătorul acestuia a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire pentru ascultarea martorilor propuşi de apelant, hotărârea primei instanţe apare ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul condamnat, solicitând admitertea lui, casarea hotărârilor pronunţate de instanţele anterioare şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureş în vederea audierii martorului M.M.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen. prevede că revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac a cărei finalitate o reprezintă înlăturarea erorilor judiciare, în baza unui material probator cu totul inedit sau cel puţin necunoscut instanţei cu ocazia judecării în fond a cauzei. Revizuirea se întemeiază, aşadar, pe lipsurile de fond în soluţionarea pricinii, iar temeiurile sale rezulta din elemente exterioare dosarului cauzei, pe care instanţele de judecată nu le-au avut în vedere la judecata în fond.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea are ca obiect numai hotărârile penale definitive, trecute în puterea lucrului judecat, scopul ei fiind acela de reparare a erorilor judiciare, de anulare a hotărârilor care au consacrat eroarea judiciară şi pronunţarea unei noi hotărâri care să reflecte adevărul.
Cum revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti, nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanţa soluţionând atât acţiunea penală - pronunţând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal - cât şi acţiunea civilă alăturată raportului juridic de drept penal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în baza jurisprudenţei sale consacrate, dreptul la un proces corect în faţa unui tribunal aşa cum s-a garantat prin art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina Preambulului la Convenţie, care declară, printre alte lucruri, că domnia legii este o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale domniei legii este principiul certitudinii juridice, care impune, inter alia, ca în situaţiile în care instanţele au decis definitiv asupra unei chestiuni, hotărârea lor să nu poată fi pusă sub semnul întrebării. În final, Curtea reiterează că nici o parte nu are dreptul de a solicita o revizuire a unei sentinţe definitive şi executorii numai în scopul obţinerii unei rejudecări şi a unei noi decizii în cauză. Puterea instanţelor de a revizui trebuie exercitaţi spre a corecta erori judiciare şi aplicări greşite ale legii, dar nu pentru a realiza o nouă examinare. Astfel că revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat.
În ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., pentru admiterea unei asemenea cereri, trebuie ca faptele invocate în revizuire să nu fi fost invocate anterior pronunţării sentinţei, iar necunoaşterea lor să nu se fi datorat neglijenţei celui ce le invocă. Din analiza dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe prevederile alin. (1) lit. a) al acestui articol este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
În cauză se observă că revizuentul a susţinut că este nevinovat, solicitând audierea martorului M.M. care cunoaşte fapte şi împrejurări noi care pot duce la achitarea sa.
Caracterul de noutate (privitor la descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei) se referă la probe şi nu la mijloacele de probă, prin care se administrează probele cu privire la o anumită situaţie de fapt ce a fost deja cunoscută şi examinată de instanţele de judecată cu ocazia soluţionării fondului cauzei ori cu ocazia judecării căilor ordinare de atac.
Analizând aspectele invocate de recurentul condamnat în cererea de revizuire, Înalta Curte constată ca acesta invocă în apărare aspecte ce ţin de caracterul ordinar al procedurii.
În stadiul extraordinar al procedurii, instanţa nu mai poate reevalua poziţia subiectivă a celui acuzat faţă de fapta pentru care a fost cercetat penal, deoarece aceasta a fost analizată de instanţele ordinare, cu stabilirea unei vinovăţii pe baza probatoriului administrat.
Faţă de cele arătate, constatând legalitatea şi temeinicia hotărârilor instanţelor anterioare care au constatat că motivele de revizuire invocate de recurentul condamnat nu se circumscriu condiţiilor expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat O.A.T.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat O.A.T. împotriva Deciziei penale nr. 91/A din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1592/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1594/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
