ICCJ. Decizia nr. 1600/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizienr. 1600/2012
Dosar nr. 8682/1/2011
Şedinţa publică din 16 mai 201.
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin contestaţia adresată acestei instanţei la data de 28 octombrie 2011, contestatorul B.M. a solicitat desfiinţarea deciziei penale nr. 3698 din 20 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2840/2/2011.
La data de 2 februarie 2012, contestatorul a depus motivele contestaţiei în anulare formulată şi a invocat disp art. 386 lit. a) si b) C. proc. pen. susţinând, în esenţă, că procedura de citare cu intimaţii F.N. şi C.V. nu a fost îndeplinită la termenul la care s-a judecat cauza de instanţa de recurs şi faptul că a fost în imposibilitate de prezentare la data judecării recursului şi a solicitat amânarea cauzei, însă cererea sa a fost respinsă. Ulterior, contestatorul a depus note scrise aflate la dosar.
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei se constată următoarele.
Prin Decizia penală nr. 3698 din 20 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2840/2/2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul petent B.M. împotriva sentinţei penale nr. 263 F din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II-a penală, fiind obligat recurentul petent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, cu motivarea că hotărârea recurată de petent a fost pronunţată la data de 21 aprilie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., arătând, în esenţă, că Dosarul a fost soluţionat fără să fie îndeplinită procedura de citare cu intimaţii F.N. şi C.V. care nu au fost citaţi în cauză şi totodată că a fost în imposibilitate de a se prezenta din motive medicale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la termenul din 16 februarie 2012, a examinat admisibilitatea cererii de contestaţie, fără citarea părţilor, şi prin încheiere, a admis în principiu contestaţia în anulare, a fixat termen de judecată pentru contestaţia în anulare cu citarea părţilor constatând că, față de cele învederate de contestator, sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 391 C. proc. pen.
Analizând contestaţia în anulare, fată de motivele invocate de contestator şi faţă de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., care prevăd expres şi limitativ cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, dispoziţiile art. 386 lit. a C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Faţă de motivul invocat de contestatorul B.M., în sensul că nu a fost legal îndeplinită procedura de citare cu intimaţii C.V. şi F.N., întrucât aceştia nu au fost citaţi, Înalta Curte constată că acesta nu se încadrează în cazul de contestaţie în anulare prev de art. 386 lit. a) C. proc. pen. Nelegalitatea procedurii de citare poate fi invocată de fiecare parte din proces, dar numai în ceea ce priveşte citarea sa şi nu citarea altei părţi. În practica judiciară, s-a precizat că referirea expresă a textului de lege la „procedura de citare a părţii" exclude posibilitatea pentru contestator de a invoca drept temei al contestaţiei în anulare, nelegala citare în recurs a unei alte părţi.
Astfel, motivul invocat de către contestator relativ la disp art. 386 lit. a) C. proc. pen., respectiv că nu a fost îndeplinită procedura de citare cu intimaţii C.V. şi F.N., nu se încadrează în cazul de contestaţie menţionat.
Dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de instanţa de recurs a fost în imposibilitate de prezentare şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
În ceea ce priveşte motivul contestaţiei în anulare întemeiat pe disp art. 386 lit. b) C. proc. pen., în sensul că la termenul la care s-a judecat recursul contestatorul a fost în imposibilitate de prezentare din motive medicale, de asemenea Înalta Curte constată că motivul invocat nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Astfel, prin actele medicale depuse de contestator la Dosarul cauzei, acesta nu a făcut dovada imposibilităţii sale de prezentare pentru termenul la care s-a judecat recursul, respectiv 20 octombrie 2011. Actele medicale poartă datele de 8 septembrie 2008, 26 septembrie 2008, 30 mai 2011, 12 septembrie 2008, 2 septembrie 2008 şi nu dovedesc imposibilitate de prezentare a contestatorului pentru data de 20 octombrie 2011, când s-a judecat cauza.
Pentru admiterea contestaţiei în anulare privind motivul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., este necesar să se dovedească de către contestator imposibilitatea de prezentare şi imposibilitatea de a încunoştinţa instanţa despre împiedicarea de a se prezenta pentru termenul la care s-a judecat cauza. în literatura de specialitate s-a stabilit că imposibilitatea de prezentare trebuie apreciată în funcţie de anumite realităţi care pot să împiedice partea să se prezinte la judecată (accident, boală gravă, inundaţie, înzăpezire, întreruperea circulaţiei). Mai mult decât atât, în Dosarul de recurs, contestatorul, la data de 17 octombrie 2011, a depus prin serviciul registratură, o cerere de amânare solicitând un nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, şi nu pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, cerere ce a fost respinsă de instanţă, raportat la obiectul cauzei.
În consecinţă, motivul invocat de către contestator, respectiv că la termenul la care s-a judecat recursul a fost în imposibilitate de prezentare din motive medicale, nu se încadrează în cazul prev de art. 386 lit. b) C. proc. pen., întrucât contestatorul nu a făcut dovada că pentru data de 20 octombrie 2011, când s-a judecat cauza, a fost în imposibilitate de prezentare şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
Aşa fiind, cum contestatorul nu se află în situaţiile prevăzute de art. 386 lit. a) şi lit. b) C. proc. pen., Curtea constată că în cauză a fost pronunţată o hotărâre legală şi temeinică, iar drept urmare, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată, contestaţia în anulare, formulată de contestatorul B.M..
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fî obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.M. împotriva deciziei penale nr. 3698 din 20 octombrie 2011 a Înaltei Curţide Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2840/2/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 164/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 159/2012. Penal → |
|---|
