ICCJ. Decizia nr. 158/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Deciziapenală nr. 158/2012
Dosar nr.6550/100/2011
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 434 din 26 august 2011 pronunţată de Tribunalul Maramureş a fost condamnat inculpatul A.L.I., pentru săvârşirea infracţiunii de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., raportat la prevederile art. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa de 90 de zile de închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 269 alin. (3) C. pen. pedeapsa s-a adăugat la restul de pedeapsă de 736 de zile rămase de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 190 din 11 februarie 2010 a Judecătoriei Baia Mare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cumulată de 826 de zile, cu aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu 06 iulie 2011 la zi.
În temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a mijlocului de probă, înregistrat în registrul mijloacelor de probă al Tribunalului Maramureş, iar în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş a fost trimis în judecată inculpatul A.L.I. pentru comiterea infracţiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În fapt, inculpatul A.L.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la furt calificat prin sentinţa penală nr. 190 din 11 februarie 2010 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 686/R din 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj.
În baza hotărârii judecătoreşti, a fost emis mandatul de executare a pedepsei din 16 septembrie 2010, inculpatul fiind încarcerat în Penitenciarul Gherla, iar prin Decizia din 19 octombrie 2010, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 275/2006, s-a dispus repartizarea, începând cu data de 19 octombrie 2010 a deţinutului A.L.I. în regim semideschis, acesta fiind transferat în Penitenciarul Baia Mare.
La data de 05 iulie 2011, în jurul orelor 07:20, martorii B.V.L. şi I.I., angajaţi ai Penitenciarului Baia Mare, cu atribuţii de escortă şi pază a deţinuţilor, au escortat un număr de 13 deţinuţi, printre care şi inculpatul A.L.I. la punctul de lucru exterior M.H. de pe raza localităţii Groşi. Ajunşi la punctul de lucru, unde deţinuţii efectuau lucrări în construcţii, martorul B.V.L., şef al punctului de lucru a stabilit atribuţiile pentru fiecare deţinut, i-a repartizat pe cele trei nivele ale clădirii în construcţie, supraveghindu-i în timp ce îşi îndeplineau atribuţiile, iar martorul I.I. supraveghea deţinuţii de la baza clădirii.
În jurul orelor 10:30, întrucât era pauză de masă, martorul B.V.L. a chemat deţinuţii în faţa clădirii, aceştia s-au dus în sala de mese amenajată într-un corp de clădire aflat la o distanţă de 3 m de corpul în construcţie. Deţinuţii s-au aşezat la mese, martorul I.I. le-a servit masa, timp în care martorul B.V.L. îi supraveghea din faţa sălii.
Inculpatul A.L.I. nu s-a aşezat la masă şi după aproximativ 2 minute a ieşit din sala de mese, îndreptându-se spre zona garajelor, fără a se mai întoarce. Deţinutul N.N. a observat lipsa inculpatului şi l-a anunţat pe martorul B.V.L. Cei doi gardieni împreună cu deţinuţii l-au căutat pe inculpat în imediata apropiere a sălii de mese şi întrucât nu l-au găsit au anunţat, la ora 10:45 conducerea penitenciarului. S-a procedat la darea în urmărire generală a inculpatului, conform Dispoziţiei I.G.P.R. din 05 iulie 2011.
La data de 06 iulie 2011, în jurul orelor 09:30, martorii T.G.C. şi C.C.V., angajaţi ai Penitenciarului Baia Mare, care au participat la acţiuni de căutare a inculpatului, în timp ce se aflau la intersecţia DN 18 cu drumul public spre localitatea Groşi, l-au observat pe inculpat în imediata apropiere a intersecţiei, l-au imobilizat şi predat la penitenciar, unde a fost reîncarcerat. Odată cu prinderea inculpatului, a fost revocată urmărirea acestuia prin Dispoziţia IGPR din 06 iulie 2011.
Fapta şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite cu mijloace de probă ce au constat în: proces-verbal de sesizare din oficiu; adresa din 05 iulie 2011 a Penitenciarului Baia Mare; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă; sentinţa penală din 11 februarie 2010 a Judecătoriei Baia Mare prin care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare din a cărei executare a evadat inculpatul; copia mandatului de executare a pedepsei emis de Judecătoria Baia Mare pe numele inculpatului; Decizia de executare de către inculpat a regimului semideschis, acordul şi angajamentul de muncă ale inculpatului; copii ale documentelor şi dosarul de la Penitenciarul Baia Mare privindu-l pe inculpat; dovada de ridicare a unui caiet aparţinând inculpatului; un caiet aparţinând inculpatului conţinând diverse notiţe; declaraţiile martorilor B.V.L., I.I., N.N., T.G.C., C.C.V.; declaraţiile inculpatului.
La termenul de judecată din 23 august 2011, Tribunalul a adus la cunoştinţa inculpatului prevederile art. 3201 C. proc. pen. privind recunoaşterea vinovăţiei, precum şi învinuirea adusă prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş.
La acelaşi termen de judecată, inculpatul a declarat în faţa instanţei că doreşte să fie judecat potrivit procedurii simplificate reglementate de art. 3201 C. proc. pen., recunoscându-şi vinovăţia pentru faptele de care este acuzat şi însuşindu-şi toate probele administrate în cursul urmăririi penale, ne dorind să fie administrate probe suplimentare.
Tribunalul, luând act de declaraţia de recunoaştere a vinovăţiei făcută de inculpat, a admis cererea de judecare potrivit art. 3201 C. proc. pen. şi a reţinut vinovăţia inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată dovedite cu actele administrate în cursul urmăririi penale.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A.L.I., care la data de 05 iulie 2011, fiind deţinut în Penitenciarul Baia Mare unde executa în regim semideschis pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea unor infracţiuni de complicitate la furt calificat, a evadat în timp ce se afla la punctul de lucru exterior M.H. de pe raza localităţii Groşi, judeţul Maramureş, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În privinţa inculpatului A.L.I., a fost menţinută revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală din 11 februarie 2010 a Judecătoriei Baia Mare şi în temeiul art. 61 C. pen. a fost contopit restul de 736 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa menţionată cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cumulată de 826 de zile.
La individualizarea pedepsei aplicate, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă diminuate ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., starea de recidivă postcondamnatorie, precum şi atitudinea de recunoaştere şi regret a faptei, aspect reţinut în favoarea inculpatului ca circumstanţă atenuantă.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu 06 iulie 2011 la zi.
Împotriva sentinţei Tribunalului Maramureş a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, criticând-o sub aspectul omisiunii anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii şi a emiterii unui nou mandat conform hotărârii pronunţate, precum şi cu privire la cuantumul redus al pedepsei aplicate inculpatului, solicitând majorarea acesteia în acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prin Decizia penală nr. 171/A din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte hotărârea primei instanţe numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului A.L.I. şi a emiterii unui nou mandat de executare conform prezentei şi rejudecând în aceste limite. A majorat pedeapsa aplicată inculpatului A.L.I. pentru comiterea infracţiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 90 zile de închisoare la 120 zile de închisoare.
Conform art. 269 alin. (3) C. pen. pedeapsa aplicată s-a adăugat la restul de 736 de zile de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 190 din 11 februarie 2010 a Judecătoriei Baia Mare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cumulată 856 de zile în regim de detenţie. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu 06 iulie 2011 la zi. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Baia Mare şi emiterea unui nou mandat, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
S-a reţinut în esenţă că, instanţa de fond, constatând că în faza de urmărire penală au fost administrate în condiţii de legalitate probe suficiente pentru a dovedi fără putinţă de tăgadă vinovăţia inculpatului şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu şi raportat la poziţia procesuală exprimată fără echivoc de către inculpat cu ocazia audierii, a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale şi însuşite în totalitate de către inculpat a reieşit că, la data de 5 iulie 2011, fiind deţinut în Penitenciarul Baia Mare unde executa în regim semideschis o pedeapsă de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată pentru comiterea unor infracţiuni de complicitate la furt calificat, inculpatul a evadat în timp ce se afla la punctul de lucru exterior M.H. de pe raza localităţii Groşi din jud. Maramureş. Faptei i-a fost dată o corectă încadrare juridică întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa din a cărui executare a evadat inculpatul.
S-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a menţinut revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 190/2010 a Judecătoriei Baia Mare, numai că pedeapsa aplicată inculpatului de 90 de zile de închisoare nu a fost just individualizată.
Instanţa de apel a apreciat că o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat, de 120 zile închisoare, este mai în măsură să-şi atingă scopul prevăzut de lege acela de a preveni comiterea de noi infracţiuni.
Pentru a aplica această pedeapsă s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, limitele de pedeapsă reduse cu o treime urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. respectiv între 4 luni şi 1 an şi 4 luni închisoare fără a-i mai reţine inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. deoarece acestora li s-a dat eficienţă prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Pedeapsă de 120 zile închisoare a fost cumulată la restul de 736 zile de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare anterior menţionată urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cumulată de 856 zile de închisoare în regim de detenţie. Din această pedeapsă a fost dedusă perioada executată începând cu data de 6 iulie 2011 la zi. De asemenea, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 204 din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Baia Mare dispunând emiterea unui nou mandat conform prezentei în conformitate cu dispoziţiile art. 420 şi urm. C. proc. pen. Pentru aceste considerente a fost admis apelul parchetului.
Împotriva deciziei penale nr. 171/A din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs inculpatul A.L.I. invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 172 C. proc. pen.
În motivare, a susţinut în esenţă că se impune deducerea corectă a perioadei executate din pedeapsa aplicată, de la data de 16 septembrie 2010 la zi, iar nu de la 6 iulie 2011 cum greşit s-a dispus prin Decizia atacată.
De asemenea, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile.
Examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului A.L.I. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
În cauza dedusă judecăţii se reţine că împotriva sentinţei penale nr. 434 din 26 august 2011 a Tribunalului Maramureş, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului A.L.I. la o pedeapsă rezultantă de 826 zile închisoare pentru infracţiunea de evadare (cu deducerea perioadei executate de la 6 iulie 2011 la zi), inculpatul A.L.I. nu a declarat apel.
Hotărârea primei instanţe a fost atacată numai de parchet şi numai sub aspectul individualizării pedepsei inculpatului, în sensul majorării acesteia şi emiterii unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Prin Decizia penală nr. 171/A din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis apelul parchetului, a majorat pedeapsa inculpatului A.L.I., urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 856 zile închisoare şi a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Baia Mare şi emiterea unuia nou.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
Prin urmare, în raport cu dispoziţiile legale enunţate în situaţia în care inculpatul nu foloseşte apelul, iar în apelul declarat de procuror se modifică numai durata pedepsei închisorii în sensul majorării şi se dispune a fi emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., recursul inculpatului poate fi examinat numai sub aceste două aspecte, iar nu şi cu privire la alte chestiuni ce au fost definitiv stabilite prin hotărârea de condamnare, pe care inculpatul nu a înţeles să o atace achiesand la hotărârea pronunţată.
Aşadar, recursul inculpatului A.L.I. se impune a fi analizat doar cu privire la durata pedepsei majorată în apel la 120 zile închisoare, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 11 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că majorând pedeapsa inculpatului A.L.I. pentru infracţiunea săvârşită de evadare, de la 90 zile închisoare la 120 zile închisoare, instanţa de apel, corect a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, reduse cu o treime prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., natura şi gravitatea faptei comise, infracţiune care împiedică înfăptuirea justiţiei, împrejurările comiterii faptei, circumstanţele reale în care a fost săvârşită, inclusiv circumstanţele personale ale inculpatului, recidivist în modalitatea recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. Fiind stabilită o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (vârsta, antecedentele penale) cât şi pericolul social concret al faptei, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, evadarea fiind comisă în timpul executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni de complicitate la furt calificat.
Este adevărat că inculpatul a avut o comportare sinceră în proces, recunoscând săvârşirea faptei reţinută în actul de sesizare a instanţei, judecata realizându-se pe baza probelor administrate la urmărire penală, la cererea inculpatului, ceea ce a atras incidenţa dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi implicit reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Însă, aceeaşi împrejurare, în cauza de faţă, comportarea sinceră în proces, se poate valorifica o singură dată, prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, obligatoriu de instanţa de judecată; aceasta deoarece nu ne aflăm în situaţia unui concurs de stări de atenuare a pedepsei (prevăzute în partea generală a codului penal: tentativa şi minoritatea) şi care să producă efecte fiecare în parte asupra pedepsei în sensul că determină fiecare câte o atenuare a pedepsei, acţionând succesiv asupra acesteia. Prin urmare, nu se mai justifică a fi reţinută în favoarea inculpatului şi circumstanţa atenuantă prevăzută de dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen. din considerentele arătate.
Avându-se în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită cât şi în ce priveşte comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unei pedepse inculpatului A.L.I. spre minimul special al pedepsei închisorii cu executare în regim de detenţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (3) C. pen. pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se depăşi maximul general al închisorii. Sintagma "pedeapsa ce se execută" conţinută în dispoziţiile alin. (3) se interpretează în sensul că se referă la pedeapsa rămasă de executat din pedeapsa în a cărei executare se află condamnatul la momentul evadării (I.C.C.J, secţiile unite, Decizia nr. 81 din 10 decembrie 2007).
Prin urmare, corect pedeapsa aplicată pentru evadare stabilită de instanţa de apel la 120 zile închisoare s-a adăugat la 736 zile închisoare rămase de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală din 11 februarie 2010 a Judecătoriei Baia Mare şi în a cărei executare se afla inculpatul la momentul evadării, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cumulată de 856 zile închisoare.
În cauză, de la data comiterii infracţiunii de evadare, 6 iulie 2011, a luat naştere starea de recidivă postcondamnatorie, iar partea din pedeapsa ce se execută după data săvârşirii infracţiunii de evadare până Ia data hotărârii definitive de condamnare pentru această infracţiune se deduce din pedeapsa rezultantă, în conformitate cu dispoziţiile art. 269 alin. (3) C. pen. Ca atare, deducerea perioadei executate se face începând cu data de 6 iulie 2011 la zi, cum corect au procedat cele două instanţe fond şi apel.
Constatând că Decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.L.I. împotriva deciziei penale nr. 171/A din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori. Va deduce perioada executată de la 6 iulie 2011 la 23 ianuarie 2012, iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.L.I. împotriva deciziei penale nr. 171/A din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce perioada executată de la 6 iulie 2011 la 23 ianuarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 159/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1579/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
