ICCJ. Decizia nr. 159/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.159/2012
Dosar nr.471/109/2011
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 179 din 29 martie 2011, Tribunalul Argeş a admis cererea formulată de inculpatul O.I., în temeiul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi l-a condamnat pe inculpatul O.I. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. c) şi i) C. pen.
Pedeapsa se va executa prin privare de libertate, în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 de ore.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 raportat la art. 346 C. pen. şi art. 999 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă A.C. şi a obligat inculpatul să-i plătească acestei părţi civile suma de 5.000 RON, cu titlu de daune morale.
De asemenea, a obligat inculpatul să plătească părţii civile S.J.A., suma de 1607,21 RON, cu titlu de despăgubiri civile.
A dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpatul O.I. a trăit în concubinaj cu O.R. de 6 ani şi de circa un an sunt căsătoriţi, având împreună 3 copii minori.
O.I. îşi are domiciliul în com. C. judeţul Argeş şi este văr primar cu victima A.C., tatăl lui şi mama victimei fiind fraţi.
La început erau în relaţii bune, dar de circa 2 ani relaţiile dintre ei se deterioraseră, deoarece inculpatul aflase de prin anul 2008, din zvon public, că vărul său A.C. întreţine relaţii intime cu soţia sa.
Pe la jumătatea lunii august 2010, inculpatul O.I. a avut o discuţie cu soţia sa, în cursul căreia aceasta i-a confirmat că, în anul 2008, a avut relaţii intime cu A.C.
În dimineaţa zilei de 22 august 2010 inculpatul, împreună cu soţia sa O.R., au mers în vizită la un cumnat, unde au consumat bere şi au stat până la ora 14.00. În drum spre casă, s-au întâlnit cu A.C., care se uita insistent doar la soţia inculpatului.
Cei doi soţi au ajuns acasă, iar după circa două ore, când O.R. a plecat din curte să ia apă de la o fântână din apropiere, inculpatul l-a văzut pe vărul său, A.C., care se uita în continuare insistent după soţia sa.
Văzând acest lucru, inculpatul s-a enervat, a mers în bucătărie şi a luat un cuţit cu lama de circa 15 cm, l-a băgat în buzunar, după care a ieşit din curte, a traversat strada şi a mers direct la A.C., care stătea pe o bancă în faţa porţii socrului său N.N.
Când a ajuns lângă victimă, fără să o avertizeze, a lovit-o cu pumnul în zona feţei, după care a scos cuţitul şi i-a aplicat o singură lovitură în zona spatelui, lovitură, de jos în sus.
S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului O.I., care la data de 22 august 2010 l-a lovit pe vărul său, A.C., cu pumnul în zona feţei, după care i-a aplicat o lovitură cu un cuţit în zona toracelui, producându-i leziuni ce au necesitat circa 18 zile îngrijiri medicale de la producere, leziuni traumatice ce i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. şi art. 175 lit. c), i) C. pen.
La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei, faptul că inculpatul a săvârşit fapta pe fondul unei stări tensionate preexistente între el şi partea vătămată, faptul că inculpatul a luat cuţitul din domiciliul său şi s-a dus direct la partea vătămată, cu intenţia clară de a o lovi, precum şi persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, este fără ocupaţie, are 3 copii minori şi a recunoscut săvârşirea faptei, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-a apreciat că scopul pedepsei, aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., se poate realiza prin condamnarea inculpatului la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. c) şi i) C. pen.
Tribunalul a apreciat că, partea vătămată a suferit un prejudiciu moral ca urmare a săvârşirii faptei de către inculpat, întrucât a avut nevoie de 18 zile de îngrijiri medicale pentru a-şi trata leziunile produse, leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, şi a fost afectată psihic şi emoţional.
De aceea, este îndreptăţită a primi daune morale în sumă de 5.000 RON, bani care pot servi la alinarea suferinţelor produse şi la acoperirea prejudiciului moral suferit.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul O.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând desfiinţarea, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate şi schimbării modalităţii de executare a acesteia.
Prin Decizia penală nr. 68/A din 16 iunie 2011 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de inculpatul O.I.
A desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că a înlăturat menţiunea privind executarea pedepsei în penitenciar conform art. 57 C. pen.
A aplicat inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi reduce pedeapsa la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei iar în baza art. 862 C. pen., a fixat termen de încercare de 8 ani.
Pe durata termenului de încercare, condamnatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. b) - d) C. pen., iar cu privire la cea prev. de lit. a), obligă pe condamnat să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Conform art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare.
A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei.
Cheltuieli judiciare, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 RON au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, partea civilă A.C. şi inculpatul O.I.
Reprezentantul Ministerului Public, a criticat hotărârea atacată, atât a cuantumului pedepsei aplicate cât şi a modalităţii de executare.
Recurentul inculpat, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat redozarea pedepsei în sensul diminuării acesteia, reţinându-se scuza provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 81 C. pen.
Recurenta parte civilă, a criticat hotărârea atacată atât sub aspectul laturii penale cât şi a laturii civile.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate, urmând a le respinge pentru cele ce urmează.
Aşa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză rezultă indubitabil, că inculpatul a agresat-o pe victima A.C., vărul său, în ziua de 22 august 2010, pe fondul unor relaţii tensionate existente între cei doi, datorate împrejurării că inculpatul aflase, cu puţin timp în urmă, că victima întreţinuse raporturi intime cu soţia sa şi că în continuare o curta pe aceasta, solicitându-i să persevereze în adulter; speriat că soţia îl va părăsi pentru victimă şi că va fi nevoit să crească singur cei trei copii rezultaţi din căsătoria sa, mai ales că, în ziua de 22 august 2010, a văzut-o pe victimă în apropierea casei sale, uitându-se insistent la O.R., inculpatul a acţionat cu violenţă asupra vărului său, lovindu-l cu pumnul în zona feţei, după care i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în zona toracelui, provocându-i victimei leziuni traumatice care i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 şi art. 175 lit. c) şi i) C. pen., infracţiune deosebit de gravă, fiind îndreptată împotriva unei valori fundamentale apărate de lege, şi anume viaţa persoanei, însă nu trebuie omise împrejurările în care a fost comisă, cum şi circumstanţele personale ale infractorului.
Întrucât inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea infracţiunii şi manifestând regret pentru cele întâmplate, în cauză, în mod corect s-a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
De asemenea, se constată că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, întrucât nu posedă antecedente penale, este căsătorit şi are în întreţinere trei copii minori, fapta sa constituind un incident izolat şi de aceea toate aceste circumstanţe reale şi personale, conduc la concluzia că scopul preventiv, punitiv şi educativ ai pedepsei poate fi realizat şi prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
De aceea, se constată că în mod corect Curtea de Apel a reţinut în favoarea sa, circumstanţele prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) Cod penal raportat la art. 76 Cod penal, aplicând inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, şi, a apreciat că este oportun ca executarea acesteia să fie suspendată sub supraveghere, prin obligaţiile care i se vor impune condamnatului pe durata termenului de încercare, putând fi cu prisosinţă atins scopul prevăzut de art. 52 din Codul penal.
Nu se impune reţinerea scuzei provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu se poate reţine că infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, în condiţiile în care inculpatul a comis fapta a doua zi după pretinsa vătămare, ceea ce denotă mai degrabă o răzbunare şi nu un act provocator. Ca atare, nu se poate face nici aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. întrucât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de acest text de lege.
Cât priveşte latura civilă, Înalta Curte, constată că a fost soluţionată în mod corespunzător, daunele morale stabilite de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel, în cuantum de 5.000 RON sunt suficiente pentru alinarea suferinţelor produse, în raport de fapta săvârşită şi numărul de zile de îngrijiri medicale.
Neexistând alte motive care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, de partea civilă A.C. şi de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 68/A din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, să fie respinse, ca nefondate, în baza art. 38513 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii recurentului inculpat O.I. de 24 de ore din data de 14 decembrie 2010.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat şi recurenta parte civilă, vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, de partea civilă A.C. şi de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 68/A din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce reţinerea recurentului inculpat O.I. de 24 de ore din data de 14 decembrie 2010.
Obligă recurenta parte civilă A.C. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat O.I. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1600/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 158/2012. Penal → |
|---|
