ICCJ. Decizia nr. 1643/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizienr. 1643/2012
Dosar nr. 1593/33/2011
Şedinţa publică din 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
Analizând lucrările din dosar constată următoarele: Prin sentinţa penală nr. 751 din 22 septembrie 2010 a Judecătoriei Dej, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului C.A.A., de sub acuza comiterii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., părţi vătămate fiind V.L., C.S.C. şi C.V..
În baza art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în forma continuată.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. au fost respinse pretenţiile civile formulate împotriva inculpatului de părţile civile V.L., C.S.C. şi C.V..
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi urm. C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.V.P.S. „Someş" Dej, cu sediul în Dej, judeţul Cluj, şi în consecinţă a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 6.708,36 RON, despăgubiri.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 720 RON către partea civilă A.V.P.S. „Someş" Dej, cheltuieli judiciare.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul deţinea în cursul anului 2007 funcţia de director executiv în cadrul A.V.P.S. „Someş" Dej, având şi calitatea de gestionar, iar în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu încasa de la membrii asociaţiei cotizaţiile anuale, fiind obligat să emită chitanţe pentru fiecare, pe care să le înregistreze în evidenţele contabile ale asociaţiei. Dat fiind faptul că nu s-a mai prezentat la serviciu, conducerea asociaţiei a dispus efectuarea unui inventar asupra gestiunii inculpatului, prin procesul-verbal din data de 12 noiembrie 2007 stabilindu-se faptul că acesta şi-a însuşit o imprimantă de calculator, 30 bucăţi permise de pescuit, precum şi suma de 6.708 RON, cauzând în acest fel un prejudiciu în valoare totală de 8.938,36 RON, pentru recuperarea căruia A.V.P.S. „Someş" Dej s-a constituit parte civilă.
La data de 28 martie 2007, părţile vătămate V.L., C.S.C. şi C.V., au participat la o vânătoare, fără a poseda autorizaţie, fapta fiind descoperită de organele de poliţie. în cursul cercetărilor, inculpatul a contactat-o pe partea vătămată C.S.C., căreia i-a spus să adune de la celelalte persoane implicate suma de 2.800 euro, cu care ar urma să se achite amenda administrativă ce se va aplica în speţă, astfel încât problema braconajului va urgent soluţionată şi li se vor restitui armele.
Partea vătămată C.S.C. a transmis mesajul inculpatului celorlalte părţi vătămate, care au fost de acord cu propunerea, astfel că au adunat împreună 1.100 de euro, bani daţi de cel dintâi inculpatului, care apoi a dispărut de la domiciliu.
Împotriva hotărârii pronunţate de Judecătoria Dej a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej şi inculpatul C.A.A..
Prin Decizia penală nr. 137 din 28 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 496/219/2009, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, împotriva sentinţei penale nr. 751 din 22 septembrie 2010 a Judecătoriei Dej, care a fost desfiinţată în parte, cu privire la modul de soluţionare a acţiunii penale având ca obiect infracţiunea de înşelăciune şi a acţiunii civile derivate din această infracţiune, a naturii pedepselor accesorii aplicate inculpatului, a duratei termenului de încercare, precum şi a omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.
Pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art. 215 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A.A., la 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
A fost menţinută pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a constatat că prezenta infracţiune este concurentă cu infracţiunea de delapidare, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 11 luni închisoare stabilită prin prezenta, cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 751/22 septembrie 2010 a Judecătoriei Dej pentru infracţiunea de delapidare, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, pe care o sporeşte cu 3 luni, în final inculpatul urmând să execute 1 an şi 3 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. a) teza II C. pen. pe durata executării pedepsei principale, înlăturând incidenţa art. 64 lit. b) C. pen.
A fost menţinută suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului, majorând durata termenului de încercare la 3 ani şi 3 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părţile civile V.L., C.S.C. şi C.V., obligând inculpatul la despăgubiri pentru daune materiale în favoarea acestora, după cum urmează: 300 euro faţă de partea civilă C.S.C., 300 euro faţă de partea civilă C.V. şi 500 euro faţă de partea civilă V.L..
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C.A.A. a sumei de 2679,3 RON, sumă care nu a făcut obiectul constituirii de parte civilă.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.A.A. împotriva sentinţei penale nr. 751 din 22 septembrie 2010 a Judecătoriei Dej.
În baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. B.S., care se va avansa din F.M.J.L.C.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 250 RON cheltuieli judiciare în apel, sumă care include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluţionării apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecători Dej, au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs inculpatul, criticând soluţia ca nefiind temeinica şi legală.
Prin Decizia penală nr. 1851 din 16 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.A.A., împotriva deciziei penale nr. 137/A din 28 martie 2011 a Tribunalului Cluj.
S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj - suma de 200 RON onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 800 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorar avocaţial.
Împotriva deciziei penale nr. 1851/16 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj a formulat contestaţie în anulare condamnatul C.A.A. considerând că aceasta este nelegală şi netemeinică deoarece nu s-au luat în considerare precizările şi declaraţiile sale existente la dosar, nu au fost analizate toate probele ce au fost administrate iar unele probe sunt, în opinia sa, nelegale. Condamnatul a precizat că la momentul la care s-a judecat cauza în recurs nu a putut fi prezent deoarece locuieşte şi munceşte în străinătate fiind în imposibilitatea de a se prezenta la instanţă deoarece ar fi lipsit de la locul de muncă şi ar fi efectuat costuri foarte mari pe care nu le-ar fi putut suporta având în vedere că este singurul întreţinător al familiei.
Condamnatul contestator a depus la dosar 5 scripte în limba greacă neînsoţite de traducere şi un script în limba engleză.
Investită cu soluţionarea prezentei cauze Curtea de apel a procedat în conformitate cu art. 391 C. proc. pen. respectiv a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără a dispune citarea părţilor.
Instanţa a constatat că motivul pe care se sprijină contestaţia nu se încadrează între cele prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen. şi ca atare contestaţia este inadmisibilă.
Astfel, motivul invocat de către inculpat acela că nu s-a putut prezenta în faţa instanţei de recurs nu poate fi primit deoarece condamnatul nu a învederat instanţei că ar avea domiciliul în altă parte decât la adresa de la care a fost citat şi că ar fi în imposibilitatea de a se prezenta la judecarea cauzei în recurs. Inculpatul a formulat cerere de recurs, a depus motive de recurs în care-şi indica adresa, a formulat precizări indicându-şi mereu adresa din România.
Or coroborând dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen. care pare a fi motivul pe care condamnatul îşi fondează contestaţia în anulare cu dispoziţiile art. 177 alin. (1) şi (3) ce impun inculpatului să încunoştinţeze organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti de schimbarea adresei de domiciliu, doar în aceste condiţii urmând a fi citat de la noua adresă, Curtea constată că nu ne aflăm în situaţia expres prevăzută de aceste texte legale.
În plus, nedepunând traducerea scriptelor ataşate la prezentul dosar, Curtea nu poate verifica susţinerile acestuia că ar avea domiciliul pe teritoriul unui alt stat.
Argumentul adus de contestator că deplasarea sa la judecarea recursului ar fi fost prea costisitoare nu echivalează cu imposibilitatea de a se prezenta în faţa instanţei, cerinţă impusă de textul legal anterior menţionat, ci doar confirmă poziţia contestatorului de dezinteres faţă de cauză şi de încercare de a tergiversa soluţionarea ei.
Faţă de aceste considerente ;
Prin Decizia penală nr. 22/2011 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. 1593/33/2011 a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.A.A., împotriva deciziei penale nr. 1851 din 16 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj.
Împotriva deciziei penale nr. 22/2011 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a declarat recurs contestatorul C.A.A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 1593/33/2011.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a-ll-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de către recurentul inculpat, este inadmisibil, având în vedere că Decizia atacată cu prezentul recurs este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a-ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursul declarat de contestatorul C.A.A. împotriva deciziei penale nr. 22/2011 din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. 1593/33/2011.
Va obliga recurentul contestator la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.A.A. împotriva deciziei penale nr. 22/2011 din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. 1593/33/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1644/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1642/2012. Penal → |
|---|
