ICCJ. Decizia nr. 1667/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1667/2012

Dosar nr. 31082/3/2009*

Şedinţa Publică din 22 mai 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 469 din 19 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 522¹ C. proc. pen. raportat la art. 406 alin. (4) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate cererile de rejudecare după extrădare, formulate de condamnaţii B.N.D. şi Z.G., în ceea ce priveşte cauzele soluţionate prin Sentinţa penală nr. 273 din 20 februarie 2007 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 41760/3/2005 şi Sentinţa penală nr. 168 din 6 februarie 2006 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. 16803/3/2005.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi condamnaţii la câte 800 RON cheltuieli judiciare către stat fiecare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Încheierile din datele de 18 august 2009 - Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în ceea ce îl priveşte pe condamnatul B.N.D. şi 5 noiembrie 2009 - Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în ceea ce îl priveşte pe condamnatul Z.G., au fost admise în principiu cererile de rejudecare ale condamnaţilor, în ceea ce priveşte cauza soluţionată prin Sentinţa penală nr. 273 din 20 februarie 2007 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 41760/3/2005.

Prin Încheierea din data de 17 august 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-au admis în principiu cererile de rejudecare, formulată de condamnaţii B.N.D. şi Z.G., în ceea ce priveşte cauza soluţionată prin Sentinţa penală nr. 168 din 6 februarie 2006 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 16803/3/2005.

Prin aceeaşi încheiere s-a dispus reunirea Dosarelor nr. 31083/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, nr. 32831/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, nr. 33875/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi nr. 10185/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la Dosarul nr. 31082/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

Astfel, s-a stabilit că obiectul prezentei cauze în constituie cererile de rejudecare după extrădare, conform art. 522¹ C. proc. pen., formulate de condamnaţii B.N.D. şi Z.G., în ceea ce priveşte cauzele soluţionate prin Sentinţa penală nr. 273 din 20 februarie 2007 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 41760/3/2005 şi Sentinţa penală nr. 168 din 6 februarie 2006 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 16803/3/2005.

Procedând conform art. 522¹ alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 405 C. proc. pen. la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu, conform regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă, Tribunalul a dispus audierea condamnaţilor B.N.D. şi Z.G., în conformitate cu dispoziţiile art. 323 C. proc. pen., precum şi a martorilor C.D.C., I.S., D.A., D.D.M., G.P.V., V.A., P.M.D., G.L., B.I., B.M., în conformitate cu dispoziţiile art. 327 C. proc. pen., declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel condamnaţii B.N.D. şi Z.G., pentru motivele consemnate în partea introductivă.

Prin Decizia penală nr. 328 din 29 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii inculpaţi B.N.D. şi Z.G. împotriva Sentinţei penale nr. 459 din 19 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 31082/3/2009*.

Pentru a decide astfel instanţa de apel a apreciat că persoana extrădată are dreptul la o nouă judecată, finalizată cu o nouă hotărâre, însă numai în măsura în care instanţa de rejudecare constată, după readministrarea probatoriului şi/sau administrarea de probe noi, alte fapte, împrejurări sau circumstanţe decât cele reţinute în cursul primei judecăţi, cu consecinţe în ce priveşte situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică sau chiar tratamentul sancţionator (de ex., circumstanţe atenuate, schimbarea încadrării juridice într-o infracţiune mai puţin gravă, apariţia unei legi mai favorabile).

Rejudecarea în caz de extrădare nu se va limita la înlăturarea unei grave erori de fapt, constând în eventuala condamnare a unei persoane nevinovate, ci va putea avea efecte inclusiv în privinţa individualizării pedepsei, însă numai în măsura în care probatoriul administrat cu ocazia rejudecării va conduce la o altă concluzie decât cea stabilită în această privinţă în primul ciclu procesual.

Curtea a reţinut însă, în urma audierii petenţilor şi administrării probelor, că acestea nu au nici o influenţă asupra hotărârii pronunţate în cursul primei judecăţi, situaţia de fapt şi încadrarea juridică fiind corect stabilite prin hotărârea de condamnare, elementele stării de fapt în ceea ce priveşte vinovăţia petenţilor condamnaţi nefiind modificate. În plus, din probele în circumstanţiere administrate în cauză de petentul condamnat B.N.D. nu rezultă circumstanţe care să conducă la atenuarea răspunderii acestuia (ci vizează situaţia familială şi medicală a familiei sale), motiv pentru care instanţa nu a trecut la reindividualizarea pedepsei conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), deoarece astfel s-ar transforma într-o instanţă de control judiciar.

Deşi actele materiale reţinute prin rechizitoriul nr. 558/D/P/2005 din data de 27 octombrie 2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. intră în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate reţinute în sarcina petenţilor condamnaţi prin rechizitoriul nr. 239/P/2004 din 19 aprilie 2005, fiind săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale ce a stat la baza săvârşirii infracţiunilor ce au făcut obiectul cauzei respective, Curtea a apreciat că nu poate proceda în cadrul rejudecării cauzelor după extrădare la aplicarea dispoziţiile art. 335 C. proc. pen., petenţii urmând, după rămânerea definitivă a prezentei cauze, să formuleze o cerere separată, conform art. 449 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii B.N.D. şi Z.G., solicitând admiterea lor, casarea deciziei penale şi a Sentinţei penale nr. 459 din 19 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti şi rejudecând, să se redozeze pedepsele ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Examinând recursurile prin prisma cazurilor de casare invocate, respectiv art. 385⁹ pct. 5, 18 şi 14 C. proc. pen. precum şi din oficiu, Înalta Curte constată că, în cauză sunt incidente numai dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. pentru considerentele cu urmează a fi expuse.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 5 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, atunci când aceasta este obligatorie, potrivit legii.

Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că inculpaţii au fost prezenţi la soluţionarea cererii de rejudecare după extrădare atât în faţa instanţei de fond cât şi la instanţa de apel, astfel că această critică nu este întemeiată.

Cât priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. este de menţionat că acesta poate exista numai dacă se constată că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel este în contradicţie evidentă cu ceea ce rezultă din actele dosarului. Pentru a constitui caz de casare eroarea trebuie să prezinte două atribute şi anume să fie evidentă şi esenţială.

Existenţa erorii nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate ci numai dintr-o discordanţă evidentă dintre situaţia de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor.

Înalta Curte constată că nu există nici un aspect esenţial stabilit de instanţele anterioare care să vină în contradicţie evidentă şi necontroversată cu ceea ce indică probele din dosar.

Instanţa de fond a procedat la administrarea probei testimoniale cu martorii C.D.C., I.S., D.A., D.D.M., G.P.V., V.A., P.M.D., G.L., B.I. şi B.M., în urma căreia s-a constatat că situaţia de fapt şi încadrarea juridică au fost corect stabilite prin hotărârea de condamnare, elementele stării de fapt în ceea ce priveşte vinovăţia petenţilor condamnaţi nefiind modificate.

Înalta Curte constată că recurenţii condamnaţi nu au solicitat nici instanţei de fond şi nici celei de apel concomitent cererii de rejudecare după extrădare, aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Instanţa de apel analizând motivele de apel a constatat că în mod corect instanţa de fond a apreciat cererile de rejudecare după extrădare formulate de condamnaţii B.N.D. şi Z.G. admisibile în principiu. Cât priveşte soluţionarea pe fond a cererilor atâta timp cât din probele readministrate nu au rezultat elemente care să conducă la achitarea inculpaţilor sau la modificarea situaţiei de fapt, nu suntem în prezenta cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este incident în prezenta cauză.

În conformitate cu dispoziţiile art. 522¹ C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 202/2010, în cazul în care se solicită extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

Scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate sau predate în baza unui mandat european de arestare la un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la apărare.

Aceasta presupune posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a fi audiată, de a interoga martorii sau părţile din proces, de a administra probe în apărarea sa atât cu privire la situaţia de fapt, cât şi în circumstanţiere.

Aşadar, persoana extrădată are dreptul la o nouă judecată, finalizată cu o nouă hotărâre, în situaţia în care instanţa de rejudecare constată, după readministrarea probatoriului şi/sau administrarea de probe noi, alte fapte, împrejurări sau circumstanţe decât cele reţinute în cursul primei judecăţi, cu consecinţe în ceea ce priveşte situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică sau tratamentul sancţionator.

Potrivit dispoziţiilor art. 522¹ alin. (2) C. proc. pen., prevederile art. 404 - 408 se aplică corespunzător în procedura rejudecării după extrădare.

Prin urmare, este aplicabil art. 405 alin. (1) C. proc. pen., care prevede că rejudecarea cauzei după admiterea în principiu se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă.

Or, regulile de procedură privind judecarea în primă instanţă sunt cuprinse în prevederile art. 313 - 360 C. proc. pen., care potrivit dispoziţiilor legale menţionate se aplică şi în rejudecarea cauzei după extrădare.

Dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. - judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei - se înscriu în prevederile art. 313 - 360 C. proc. pen. şi constituie reguli de procedură a judecării cauzei în fond, legiuitorul neînţelegând să le excepteze de la aplicarea în procedura rejudecării după extrădare, atâta vreme cât a prevăzut că se aplică dispoziţiile art. 404 - 408, prin urmare şi 405 C. proc. pen., adică regulile de procedură de la judecata în primă instanţă, din care fac parte şi dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei introdusă prin Legea nr. 202/2010 are la bază o pledoarie de vinovăţie şi poate fi aplicată dacă inculpatul declară personal sau prin înscris autentic înainte de citirea actului de sesizare a instanţei că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu, solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi nu este acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea (în sensul art. 141¹ C. pen.) prevede pedeapsa detenţiunii pe viată.

Instanţa reţine că, prin declaraţiile date în faţa instanţei de recurs, în şedinţa de judecată din data de 15 mai 2012 recurenţii condamnaţi au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Având în vedere poziţiile procesuale ale recurenţilor exprimate de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererile de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. formulate cu ocazia rejudecării recursurilor sunt admisibile, ţinându-se cont şi de Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţională care a hotărât că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt aplicabile şi în procedura rejudecării în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, prevăzută în art. 522¹ C. proc. pen.

Înalta Curte constată că cererile de rejudecare a cauzei au fost admise în principiu de către instanţa de fond, dispoziţii menţinute şi de instanţa de apel.

Pentru a da eficienţă dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. în ceea ce-i priveşte pe condamnaţi potrivit dispoziţiilor art. 406 C. proc. pen., Înalta Curte va anula Sentinţa penală nr. 273 din 20 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 41760/3/2005 şi Sentinţa penală nr. 168 din 6 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 16803/3/2005, numai în ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor B.N.D. şi Z.G.

În rejudecare, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa va reţine că în Dosarul nr. 41760/3/2005 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) din C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, reţinându-se în plus în sarcina inculpatului B.N.D. şi infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen.

Se reţine că inculpaţii, în cursul lunii februarie 2005, acţionând ca membrii ai unei reţele de trafic internaţional de droguri i-au aşteptat la Madrid pe numiţii B.D.M. şi G.L., care aduceau din Turcia cantitatea de 5 kg heroină ascunsă în caroseria autoturismului, i-au însoţit până în oraşul spaniol Vigo unde s-au ocupat de extragerea drogurilor din locul unde erau ascunse.

Potrivit materialului probator existent în Dosarul nr. 16803/3/2005 Înalta Curte constată că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. proc. pen. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, reţinându-se în plus în sarcina inculpatului B.N.D. şi infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Astfel inculpatul Z.G. în cursul anului 2004 a transportat din România în Spania 4 genţi a câte 6 kg heroină fiecare, transportând în total 24 kg heroină, în valoare totală de 1630000 euro.

Referitor la inculpatul B.N.D. se reţine că acesta a avut un rol determinant în cadrul reţelei de traficanţi de droguri constând în preluarea şi transportarea efectivă a mai multor genţi cu importante cantităţi de heroină aduse din România în Spania de alţi cărăuşi, plata acestora precum şi expedierea de sume importante de bani membrilor reţelei aflaţi pe teritoriul României.

Cum săvârşirea infracţiunilor şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite cu întregul material probator administrat în ambele dosare, instanţa urmează să dispună condamnarea acestora proporţional gradului de pericol social al faptelor comise şi periculozitatea făptuitorilor.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate inculpaţilor în rejudecare se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările şi modul de comitere, persistenţa în activităţile infracţionale, precum şi dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în cazul recunoaşterii faptei şi al soluţionării cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală cunoscute şi însuşite de inculpat.

Având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei arătate mai sus, Înalta Curte şi-a format convingerea că scopul legal al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. va putea fi atins prin aplicarea unor pedepse privative de libertate pentru infracţiunile comise, într-un cuantum redus ca urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen.

Referitor la modalitatea concretă de executare a pedepselor aplicate, se apreciază că scopul social educativ-preventiv al sancţiunii nu va putea fi atins fără executarea efectivă a pedepselor aplicate.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen. instanţa va aplica inculpaţilor şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile, casează în totalitate, decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 469 din 19 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti şi va admite cererile de rejudecare după extrădare formulate de condamnaţii B.N.D. şi Z.G.

În temeiul art. 522¹ C. proc. pen. raportat la art. 406 alin. (1) C. proc. pen., va anula sentinţele sus-menţionate şi va face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. urmând a se reduce cuantumul pedepselor aplicate pentru comiterea infracţiunilor deduse judecăţii.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de condamnaţii B.N.D. şi Z.G. împotriva Deciziei penale nr. 328 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează, în totalitate, decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 469 din 19 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti şi, rejudecând:

Admite cererile de rejudecare după extrădare formulate de condamnaţii B.N.D. şi Z.G.

I. Conform art. 522¹ C. proc. pen., rap. la art. 406 alin. (1) C. proc. pen., anulează Sentinţa penală nr. 273 din 20 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 41760/3/2005, numai în ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor B.N.D. şi Z.G. şi, rejudecând:

A. condamnă pe inculpatul B.N.D.:

- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) din C. proc. pen., la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.;

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 11 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.;

- în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) din C. proc. pen. la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.;

- în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Face aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

B. condamnă inculpatul Z.G.

- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen.;

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 11 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen.;

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Face aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 273 din 20 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

II. Conform art. 522¹ C. proc. pen., rap. la art. 406 alin. (1) C. proc. pen., anulează Sentinţa penală nr. 168 din 6 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 16803/3/2005, numai în ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor B.N.D. şi Z.G. şi, rejudecând:

1. condamnă inculpatul B.N.D.:

- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.;

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.;

- în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. la o pedeapsă de 10 ani şi 8 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.;

- în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 4 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani şi 8 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Face aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

2. Condamnă pe inculpatul Z.G.

- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. la o pedeapsă de 7 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.;

- în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.;

- în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., 35 C. pen., dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Face aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 168 din 6 februarie 2006 a Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

Cheltuielile judiciare, în recurs, rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii condamnaţi, în sume de câte 320 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1653/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 17/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup... →

ICCJ. Decizia nr. 1667/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1667/2012. Penal