ICCJ. Decizia nr. 17/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 17/2013
Dosar nr. 10165/105/2011
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 147 din 24 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Prahova, inculpatul M.R. a fost condamnat în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat specializat în traficul de persoane, proxenetism şi prostituţie, la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane, a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., iar în baza art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen., pentru infracţiunea de proxenetism, a fost condamnat la 3 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
De asemenea, au fost aplicate prevederile art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 102/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecata a inculpaţilor:
- B.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplic art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, începând cu anul 2009, a constituit un grup infracţional organizat specializat în traficul de persoane, proxenetism şi prostituţie, grup din care făceau parte inculpatul M.R. zis G., G.D., B.A. şi care acţiona pe raza mun. Ploieşti, în zona „Cablul Românesc” (cartier A.) şi pe raza com. Păuleşti, în zona pădurii din jurul localităţii; acest grup infracţional, coordonat de către inculpatul B.I., a recrutat şi a înlesnit practicarea prostituţiei de către inculpaţii G.C., B.A. zisă A., N.G.S., M.N.L. zisă C. şi, totodată, au exploatat-o sexual pe B.A. zisă N., având oligofrenie gr. I/II cu tulburări de adaptare şi comportament, în urma practicării prostituţiei obţinându-se importante sume de bani;
- G.D., pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu aplic art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, începând cu anul 2009, a aderat la grupul infracţional organizat specializat în traficul de persoane, proxenetism şi prostituţie coordonat de către inc. B.I., mai sus descris;
- M.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în acea că, începând cu jumătatea anului 2009, a recrutat-o pe inculpata P.L. în vederea practicării prostituţiei, activitate pe care a efectuat-o în zona benzinăriei M. de la ieşirea din municipiul Ploieşti spre Câmpina, inculpatul exercitând controlul, coordonarea, supravegherea acestei inculpate şi ţinând legătura cu aceasta telefonic;
- G.C., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 328 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, începând cu anul 2009, a început să întreţină relaţii sexuale contra cost în schimbul unor sume de bani cu diferite persoane de sex masculin, în zona „Cablul Românesc”, din mun. Ploieşti (cartier A.) şi pe raza com. Păuleşti, în zona pădurii din jurul localităţii şi, de asemenea, a exercitat activităţi de supraveghere, control faţă de B.A. zisă N., aceasta din urmă având oligofrenie gr. I/II cu tulburări de adaptare şi comportament, care se prostitua în folosul membrilor grupului coordonat de către inculpatul B.I.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- B.A. şi M.R. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, începând cu anul 2009, au aderat la grupul infracţional organizat specializat în traficul de persoane, proxenetism şi prostituţie coordonat de către inculpatul B.I., menţionat anterior;
- B.A., N.G.S. şi M.N.L., pentru comiterea infracţiunii prev. si ped. de art. 328 C. pen., constând în aceea că, începând cu anul 2009, au început să întreţină relaţii sexuale contra cost în schimbul unor sume de bani cu diferite persoane de sex masculin, în zona „Cablul Românesc”, din mun. Ploieşti (cartier A.) şi pe raza com. Păulesti, în zona pădurii din jurul localităţii, obţinând în acest sens importante sume de bani, pentru M.N.L. reţinându-se şi prevederile art. 37 lit. a) C. pen.;
- P.L.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 328 C. pen. constând în aceea că, începând cu jumătatea anului 2009, a început să întreţină relaţii sexuale contra cost în schimbul unor sume de bani cu diferite persoane de sex masculin, în zona benzinăriei M., de la ieşirea din municipiul Ploieşti spre Câmpina, obţinând în acest sens importante sume de bani.
Prin sentinţa apelată, instanţa de fond a disjuns latura penală cu privire la inculpatul M.R., soluţionându-se cauza în ceea ce îl priveşte pe acesta întrucât în faţa instanţei, prin declaraţia dată în data de 17 aprilie 2012, fila 144 dosar fond, a precizat că recunoaşte faptele, aşa cum sunt descrise în rechizitoriu şi doreşte să fie judecat în baza art. 3201 C. proc. pen.
Deşi instanţa de fond a făcut în considerentele hotărârii o expunere in extenso a rechizitoriului menţionat, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.R., a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt, că începând cu anul 2009 şi până la momentul trimiterii sale în judecată, inculpatul B.I. zis B. a constituit un grup infracţional organizat specializat în traficul de persoane, proxenetism şi prostituţie. Membrii grupului aveau fiecare atribuţii clare, unii dintre aceştia efectuând activităţi de transport, de supraveghere si cazare. Grupul era organizat astfel: B.I. - liderul grupului şi coordonatorul acestuia, M.R. zis G. şi B.A. - rol de supraveghere a fetelor, G.D. - rol de supraveghere a fetelor, în acelaşi timp înlesnind practicarea prostituţiei de către soţia sa, inculpata G.C. De asemenea, din grup mai făcea parte aceasta din urmă, care se prostitua şi, în acelaşi timp, exercita activităţi de supraveghere şi control asupra victimei B.A.
Grupul infracţional organizat a acţionat pe raza mun. Ploieşti, în zona „Cablul Românesc” (cartier A.) şi pe raza com. Păuleşti, în zona pădurii din jurul localităţii.
În ceea ce o priveşte pe B.A., potrivit actelor, s-a reţinut că aceasta prezintă o deficienţă mentală medie, fiind handicapată psihic, iar în momentul în care s-a încercat audierea sa, acest fapt nu a avut loc deoarece s-a constatat că nu ştie să scrie şi are deficienţe de comportament.
În acest context, inculpaţii au profitat de starea specială în care se afla B.A., stare ce a împiedicat-o să îşi dirijeze în mod liber actele de conduită, neavând capacitatea deplină de a organiza motivat acţiunile sale, de a săvârşi acte conform normelor de convieţuire socială, norme pe care persoanele şi le însuşesc şi le respectă.
După ce în prezenta cauză, faţă de unii dintre inculpaţi, s-a dispus emiterea unor mandate de arestare preventivă de către instanţa de judecată, B.A. a fost internată la Spitalul de Psihiatrie V., unde diagnosticul a fost stabilit de oligofrenie gr. I/II cu tulburări de adaptare si comportament. La examenul psihologic aceasta a evidenţiat o accentuată imaturitate psihosocio-comportamentală, instabilitate dispoziţională şi emoţională, slab control al afectelor şi impulsurilor, naivitate şi sugestibilitate accentuată, fiind uşor de manipulat şi de atras în acţiuni ale căror consecinţe nu le poate evalua corect.
În legătură cu B.A., s-a apreciat că inculpaţii B.I., G.D., G.C., M.R. şi B.A., având rolurile mai sus menţionate, au săvârşit infracţiunea de trafic de persoane, profitând de incapacitatea psihică a acesteia (oligofrenie gr. I/II), respectiv de imposibilitatea acestei persoane de a-şi exprima voinţa.
De asemenea, s-a reţinut că grupul infracţional coordonat de către inculpatul B.I. a mai recrutat şi a exploatat sexual pe B.A., N.G.S., M.N.L.
Această situaţie de fapt a precizat judecătorul fondului că a fost reţinută din coroborarea declaraţiilor inculpatului M.R. cu a celorlalţi coinculpaţi, cu a martorului P.D.B., cu procesele verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice, procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi actele de expertiză medico-legale ale numitei B.A.
Situaţia de fapt, mai sus expusă, s-a apreciat de către instanţa de fond că a întrunit elementele constitutive atât sub aspect obiectiv, cât si subiectiv, ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Raportat la cele sus-menţionate, tribunalul a considerat că se impune condamnarea inculpatului M.R. la pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracţiune. La individualizarea acestora s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) privind limitele minime şi maxime ale textelor de lege incriminatorii, gradul de pericol social al faptelor, precum şi persoana inculpatului care a recunoscut comiterea faptelor, având o atitudine sinceră atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti.
Astfel, s-a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege, dar şi cu reţinerea disp. art. 3201 C. proc. pen.
Pentru realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., s-a considerat că executarea pedepsei rezultante trebuie să aibă loc în regim privativ de libertate.
De asemenea, s-a aplicat pedeapsa accesorie, cât şi cea complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.R. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, precizând că pedeapsa aplicată de către instanţa de fond este mult prea aspră atât din punct de vedere al cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.
În susţinerea acestei căi de atac, apărătorul inculpatului a arătat că prin poziţia procesuală de recunoaştere a faptelor pentru care este cercetat, acesta din urmă a conştientizat gravitatea infracţiunilor comise şi poate fi reeducat, chiar dacă executarea pedepsei va fi suspendată condiţionat conform art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 100 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul M.R., fiul lui V. şi G., împotriva sentinţei penale nr. 147 din 24 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Prahova.
A fost obligat apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
Examinând apelul formulat prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât şi sub toate aspectele conform art. 371 C. proc. pen., curtea de apel, pe baza probelor administrate în cauză, respectiv: declaraţiile martorului P.D.B., ale inculpaţilor mai sus menţionaţi, coroborate cu procesele verbale de percheziţie şi de redare a convorbirilor telefonice, cu actele medicale ale numitei B.A., cât şi cu declaraţiile apelantului M.R., care printre altele a recunoscut inculparea ce i-a fost adusă şi a dorit să fie judecat conform procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca şi instanţa de fond.
Astfel, s-a constatat că inculpatul M.R., începând cu anul 2009, a aderat la grupul infracţional constituit de către inculpatul B.I., grup specializat în comiterea infracţiunilor de trafic de persoane, proxenetism şi prostituţie. S-a reţinut că, în cadrul acestui grup, M.R. avea un rol bine stabilit, acela de supraveghere al persoanelor de sex feminin care desfăşurau activitatea de prostituţie.
Raportat la criticile formulate de către apelantul inculpat, curtea de apel a apreciat că pedepsele aplicate pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni au fost corect dozate, prin raportare atât la limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, la aportul pe care l-a avut apelantul în cadrul grupului, la gradul de pericol social pe care îl prezintă fiecare infracţiune, cât şi la persoana inculpatului. S-a constatat, astfel, că apelantul a făcut parte din acest grup specializat în comiterea infracţiunilor de trafic de persoane, proxenetism şi prostituţie format din mai mulţi membrii, fiecare cu un rol bine stabilit, iar membrii acestuia, printre altele, au traficat şi o persoană lipsită de discernământ (în persoana numitei B.A.) care a fost obligată să întreţină relaţii sexuale contra cost.
Reţinând aceleaşi aspecte, curtea de apel a apreciat că şi modalitatea de executare a pedepsei a fost corect aleasă de către instanţa de fond deoarece numai prin executarea în regim privativ de libertate a acesteia inculpatului M.R. i se poate forma o atitudine corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 52 C. pen.
Totodată, s-a reţinut că prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate, nu se poate susţine că apelantul inculpat a suferit din punct de vedere fizic sau că se va simţi înjosit.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.R., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, de altfel acesta recunoscând comiterea faptelor în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile comise au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, precum şi circumstanţelor personale ale acestuia.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Este neîndoielnic că faptele săvârşite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracţiuni, precum şi împrejurările în care au fost comise şi modul de acţionare.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte reţine că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, ca mijloc de individualizare judiciară a acesteia, poate fi acordată de către instanţă dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executare în regim privativ de libertate, ori în speţă, faţă de natura faptelor comise şi de modul concret de săvârşire, inculpatul acţionând în circumstanţele anterior menţionate, dovedeşte un comportament ce nu permite presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea sa şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, este aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptelor şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.
În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de recurentul inculpat apar ca nefiind întemeiate, circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi cele personale ale inculpatului nefiind de natură a atrage adoptarea unei soluţii de reducere a cuantumului pedepsei ori de schimbare a modalităţii de executare a pedepsei, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva Deciziei penale nr. 100 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1667/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1700/2012. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
