ICCJ. Decizia nr. 1765/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

Prin sentința penală nr. 966/F din data de 17 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția penală, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul A.M., născut în Turcia, domiciliat în D. - Turcia, la pedeapsa de 17 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

în baza art. 39 alin. (2) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul rămas neexecutat de 9 ani, 5 luni și 26 zile închisoare din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 152 din 02 februarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 4553 din 14 iulie 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 17 de ani.

în baza art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 20 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost: condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani, în final executând 22 de ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

în baza art. 35 alin. (3) C. pen.a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă prevenția de la 20 aprilie 2010 la zi. S-a dispus anularea mandatului de executare din 24 iulie 2006 emis în baza sentinței penale nr. 152 din 02 februarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei.

în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul B.N.D., născut în județul Ialomița - la pedeapsa de 17 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

în baza art. 39 alin. (2), 35 alin. (2) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din sentința penală nr. 168 din 06 februarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă la data de 22 decembrie 2006 prin nerecurarea deciziei penale nr. 822 din 06 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, de 15 ani și 20 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani în pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 20 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

în baza art. 39 alin. (2), 35 alin. (2) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din sentința penală nr. 168 din 06 februarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă la data de 22 decembrie 2006 prin nerecurarea deciziei penale nr. 822 din 06 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, de 15 ani și 20 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani în pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

în baza art. 39 alin. (2), 35 alin. (1) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din sentința penală nr. 168 din 06 februarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă la data de 22 decembrie 2006 prin nerecurarea deciziei penale nr. 822 din 06 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, de 15 ani și 20 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani în pedeapsa cea mai grea, de 15 ani și 20 zile închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

în baza art. 39 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele rezultante aplicate mai sus cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 273 din 20 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin neapelare la 13 martie 2007 de 17 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani în pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani, în final urmând a executa 22 de ani închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

S-a dispus anularea mandatelor de executare din 13 martie 2007 emis în baza sentinței penale nr. 273 din 20 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și nr. 206 din 11 ianuarie 2007 emis în baza sentinței penale nr. 168 din 06 februarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă prevenția de la 20 aprilie 2010 la zi. în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul I.I.M. născut în Municipiul Slobozia, județ Ialomița, la pedeapsa de 15 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 20 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, pe care o sporește cu 1 an, în final executând 21 de ani închisoare.

în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

Face aplicarea art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă prevenția de la 30 aprilie 2010 la zi. în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.O.L., născut în Municipiul Bârlad, județ Vaslui, la pedeapsa de 17 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

în baza art. 39 alin. (1) C. pen. și 35 alin. (2) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată cu pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicate prin sentința penală nr. 168 din 06 februarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă la 22 decembrie 2006 prin nerecurarea deciziei penale nr. 822 din 06 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, în pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 20 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

în baza art. 39 alin. (1) C. pen. și 35 alin. (2) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată cu pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicate prin sentința penală nr. 168 din 06 februarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă la 22 decembrie 2006 prin nerecurarea deciziei penale nr. 822 din 06 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, în pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. condamnă inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare.

în baza art. 39 alin. (1) C. pen. și 35 alin. (1) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată cu pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicate prin sentința penală nr. 168 din 06 februarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă la 22 decembrie 2006 prin nerecurarea deciziei penale nr. 822 din 06 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, în pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (2) C. pen. contopește pedepsele rezultante stabilite anterior în pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani, în final urmând a executa pedeapsa de 22 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive în lipsă luate față de inculpat.

S-a dispus anularea mandatului de executare al pedepsei din 11 ianuarie 2007 emis în baza sentinței penale nr. 168 din 06 februarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost confiscată cantitatea de 1413,6 grame heroină și 4,99 grame heroină indisponibilizate conform dovezii din 11 mai 2010.

în baza art. 118 lit. b) C. pen. și art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpați telefonul N. și două cartele SIM V., aparținând inculpatului I.I.M. indisponibilizate la D.G.P.M.B. - SCJEO cu dovada din 20 mai 2010, cartela SIM aparținând inculpatului B.N.D. indisponibilizată la D.G.P.M.B. - SCJEO cu dovada din 20 mai 2010, două telefoane mobile marca N., patru cartele SIM C., o cartelă SIM V. și o cartelă SIM O. aparținând inculpatului A.M. și indisponibilizate la D.G.P.M.B. - SC]EO cu dovada din 20 mai 2010.

în baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 6.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut - în fapt - următoarea situație:

în luna aprilie 2010, inculpatul A.M., cetățean turc ce se afla în România în executarea unei pedepse de 15 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, a constituit împreună cu inculpații B.N.D. (aflat în aceeași situație juridică - 15 ani închisoare) și I.O.L., condamnat la 17 ani închisoare pentru aceeași infracțiune și care în prezent se sustrage de la executarea pedepsei fiind urmărit internațional, o grupare infracțională ce avea ca scop aducerea în România a unor cantități mari de heroină din Turcia.

Ca urmare a faptului că organele de poliție au realizat faptul că în speță se pune problema traficării unor cantități mari de heroină cu aspect transfrontalier, în gruparea infracțională a fost introdus un investigator sub acoperire, numitul P.A.

în dorința de a vinde investigatorului sub acoperire o cantitate de 1 kg și 500 g de heroină ce se afla în Turcia, inculpatul A.M. a cerut inculpatului B.N., încarcerat la momentul solicitării în Penitenciarul Giurgiu, să-i caute o persoană care să transporte drogurile din Turcia în România. Acesta din urmă, neavând posibilități prea largi de căutare, fiind în penitenciar, a apelat la un alt traficant internațional de droguri, condamnat în lipsă, numitul I.O.L., ce se afla pe teritoriul Spaniei.

Inculpatul I.L. l-a racolat pe inculpatul I.I.M., om de încredere al acestuia și care se afla în Italia. Din declarațiile inculpatului l.l., Tribunalul a reținut că încrederea pe care o avea inculpatul I.L. în cărăuș era bazată pe faptul că l.l. mai făcuse activități de cărăușie de droguri, efectuând anterior alte două transporturi de droguri pentru inculpatul I.L., pe ruta Turcia - Spania, cantitatea traficată fiind de 7 kg.

Inculpatul I.L. a virat inculpatului l.l. suma de 250 euro prin sistemul Western Union, pentru ca acesta să-și achiziționeze un bilet de avion pe ruta Milano - Istanbul.

Inculpatul A.M., capul grupării infracționale, monitoriza din penitenciar stadiul operațiunii, inculpatul B.N. dându-i toate informațiile necesare, astfel cum a rezultat din interceptările telefonice efectuate în cauză.

în data de 25 aprilie 2010, inculpatul l.l. a ajuns în aeroportul din Istanbul, în aceasta locație urmând a fi preluat de o persoana care să-i remită și drogurile. Astfel cum a rezultat din interceptările telefonice efectuate, inculpatul A.M. a depus stăruințe serioase pentru a identifica o persoană de încredere care să-l transporte pe cărăuș la deținătorul drogurilor. O astfel de persoană a fost identificată abia a doua zi în persoana numitului RG., prieten al inculpatului A.M. Acesta l-a preluat pe cărăuș de la aeroport și i-a remis un troler ce avea poziționat într-un compartiment special cantitatea de 1,442 kg heroină.

După ce inculpatul l.l. a primit drogurile, inculpatul A.M. a contactat telefonic investigatorul sub acoperire cerându-i acestuia să vireze suma de 300 euro cărăușului pentru ca acesta să aibă bani de întoarcere.

Inculpatul l.l. a cumpărat biletul de tren către București, ajungând în Gara de Nord în data de 29 aprilie 2010 la ora 18³⁰.

Ajuns în Gara de Nord, inculpatul l.l. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul I.L., de pe o cartela R., cerând date despre persoana căreia urma să-i predea trolerul.

I.L. a luat legătura telefonic cu B.N., iar acesta cu inculpatul A.M. După o nemulțumire generală legată de faptul că l.l. și-a permis să consume creditul de pe cartela telefonului mobil sunând-o pe soția sa și nici nu avea încărcătorul de telefon la el, s-a convenit ca inculpatul l.l. să fie preluat de o persoană de încredere din fața restaurantului M.D. din incinta Gării de Nord.

Interceptând în timpi reali convorbirile telefonice și fiind deja în dispozitiv, organele de poliție au realizat ca l.l. are drogurile asupra sa și l-au imobilizat pe inculpatul l.I., fiind găsite asupra sa drogurile disimulate într-unul din pereții trolerului.

Inculpații au trimis om de legătura să-l preia pe cărăuș, dar acesta nu se mai afla în fața restaurantului M.D. cum se stabilise, ci în oarecum apropiere, în incinta arestului Transporturi Feroviare.

Aceștia au încercat și formule oarecum rizibile de a-l identifica pe inculpat, solicitând mamei unui om de legătură să se ducă la biroul de informații al Gării de Nord și să se anunțe prin stație că inculpatul l.l. este căutat de familie. Acesta nu a putut să mai dea curs solicitării familiei, regimul de ieșire din arestul TF fiind unul strict.

Inculpații au recunoscut faptele săvârșite, o altă poziție procesuală fiind de altfel imposibilă, având în vedere claritatea interceptărilor convorbirilor telefonice din cauză și declarațiile investigatorului sub acoperire. Astfel fiind, prima instanță a concluzionat că, în drept:

1. Faptele inculpatului A.M. - care împreună cu inculpații B.N.D. și I.O.L., a constituit un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni prin regimul drogurilor, astfel încât în perioada 20 aprilie 2010 - 29 aprilie 2010 a făcut demersuri și l-a ajutat pe inculpatul I.I.M. - între în Turcia (Istanbul) posesia cantității de 1,442 kg. heroină, activități infracționale desfășurate în Penitenciarului R. - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni privind regimul drogurilor, complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc complicitate la infracțiunea de introducere pe teritoriul României de droguri de risc, fără drept, fapte săvârșite în incinta unui penitenciar și prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 C. pen. și în referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.

2. Faptele inculpatului B.N.D. - care împreună cu inculpații A.M. și I.O.L. a constituit un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni privind regimul drogurilor, astfel încât în perioada 20 aprilie 2010 - 29 aprilie 2010 a făcut demersuri și l-a ajutat pe inculpatul I.I.M. să intre în Turcia în posesia cantității de 1,442 kg. heroină, activități infracționale desfășurate în incinta Penitenciarului Giurgiu - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunile de constituire a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni privind regimul drogurilor, complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc și complicitate la infracțiunea de introducere pe teritoriul României de droguri de mare risc, fără drept, fapte săvârșite în incinta unui penitenciar și prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și în referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.

3. Faptele inculpatului I.O.L. - care împreună cu inculpații B.N.D. și A.M. a constituit un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni privind regimul drogurilor, astfel încât în perioada 20 aprilie 2010 - 29 aprilie 2010 a făcut demersuri și l-a ajutat pe inculpatul I.I.M. să intre în Turcia (Istanbul) în posesia cantității de 1,442 kg. heroină, activități infracționale desfășurate de pe teritoriul Spaniei - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunile de constituire a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni privind regimul drogurilor, complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc și complicitate la infracțiunea de introducere pe teritoriul României de droguri de mare risc fără drept, fapte prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

4. Faptele inculpatului I.I.M. - care la data de 29 aprilie 2010 a fost depistat deținând fără drept cantitatea de 1,422 kg. heroină, substanță stupefiantă pe care a deținut-o și transportat-o din Istanbul (Turcia) și a introdus-o pe teritoriul României până în București, loc în care a fost depistat - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de introducere pe teritoriul României de droguri de mare risc fără drept și deținere și transport, fără drept, de droguri de mare risc, fapte prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 și 2 din Legea nr. 143/2000 ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul a apreciat ca încadrarea juridică dată în rechizitoriu este cea corectă, pornind de la declarațiile autorului nemijlocit, I.I.M. Acesta a arătat că a mai făcut anterior alte două transporturi de 7 kg heroină în favoarea inculpatului I.L., pe ruta Turcia - Spania. De aici, Tribunalul a apreciat că inculpatului I.l. nu i-a fost inoculată ideea săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri din prezenta speță de către inculpați, ci o avea anterior, ceilalți 3 inculpați din prezenta cauza doar sprijinind rezoluția anterior luată și indicându-i o altă misiune infracțională, de același fel, precum precedentele.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate în prezenta cauză, Tribunalul a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, a ținut seama de periculozitatea deosebită a făptuitorilor care au săvârșit faptele după ce fuseseră condamnați la pedepse grele pentru același tip de infracțiuni. Instanța de fond a apreciat că, în speță, se impune aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special, dând o relevanță deosebită funcției de eliminare temporară din societate și funcției de exemplaritate.

Este adevărat că inculpații au recunoscut faptele, numai că o astfel de poziție este una formală față de evidențele probatorii de la dosar. Nu în ultimul rând, Tribunalul a apreciat că inculpații aflați în executarea unor pedepse de 15-17 ani închisoare, au apreciat - total nefondat după cum s-a arătat - că pedepsele ce li se vor aplica vor fi absorbite în pedeapsa mare pe care o aveau deja de executat.

împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal (la data de 30 decembrie 2010, 27 decembrie 2010 și 28 decembrie 2010) inculpații A.M., B.N.D. și I.I.M.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpații au invocat exclusiv greșita individualizare a pedepselor la care au fost condamnați în primă instanță, în ceea ce privește durata acestora, solicitând, în principal, reducerea acelor pedepse.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu înscrisurile noi ce au fost prezentate în calea de atac, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 108/A din 7 aprilie 2011 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A.M., B.N.D. și I.I.M. împotriva sentinței penale nr. 966/2010 a Tribunalului București, secția I penală. A dedus prevenția de la 30 aprilie 2010, la zi menținând arestarea preventivă a inculpaților.

Astfel, instanța de control judiciar apreciază că ansamblul probator administrat în cauză dispune de forța probantă necesară răsturnării prezumției de nevinovăție, probele certe de vinovăție, legitimând tragerea la răspundere penală a inculpaților, pentru comiterea faptelor deduse judecății, astfel că soluția de condamnare a inculpaților, adoptată de către instanța de fond, este temeinică și legală.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a arătat că în activitatea de adaptare a pedepsei la nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea concretă a faptelor săvârșite de inculpați (apelanți în speță) - judecătorul fondului s-a raportat la criteriile consacrate de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținând seama de limitele de pedeapsă prevăzute în Legea nr. 143/2000 și Legea nr. 39/2003 pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și stabilită vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, persoana fiecărui inculpat, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite prin normele incriminate și de împrejurările care agravează răspunderea penală.

în acest context, răspunzând necesității de a analiza atât împrejurările de comitere a faptelor, cât și cele concrete ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, prima instanță, a încercat să asigure un echilibru între scopul punitiv și cel privind reeducarea și reinserția socială a inculpaților pentru a se ajunge la rezultatul pozitiv al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, cum prevede art. 52 C. pen.

Curtea, ca și instanța de fond, apreciază că scopul pedepsei și funcțiile acesteia pot fi realizate cu maximă eficiență numai prin executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție, reținând persistența în activitatea infracțională a tuturor inculpaților.

Pentru toate aceste argumente, având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de desființare a sentinței atacate, care este legală și temeinică, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A.M., B.D. și I.I.M.

împotriva deciziei penale sus arătate au declarat recurs inculpații A.M., B.N.D. și I.I.M. criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

Concluziile reprezentantului Ministrului Public și poziția adoptată de recurenții inculpați, susținerile apărătorului acestora, precum și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate, înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor și constată, stabilind la rândul său, în baza propriei evaluări asupra mijloacelor de probă, că situația de fapt a fost corect reținută de instanțe.

în cauză, prezumția de nevinovăție de care beneficiază fiecare inculpat a fost răsturnată în cursul activității de probațiune, niciuna din probele administrate în cauză nefiind certă în sensul stabilirii nevinovăției acestora.

în mod corect, instanța de control judiciar, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reținut în sarcina inculpaților A.M. , B.N.D. săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 C. pen. și în referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, a inculpatului I.O.L. săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și a inculpatului I.I.M. săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 și 2 din Legea nr. 143/2000 ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța reține că, prin declarațiile date în fața instanței de recurs, în ședința de judecată din data de 25 mai 2012 inculpații, pe rând, au solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 320¹C. proc. pen.

Având în vedere poziția procesuală a inculpaților exprimată de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispozițiilor art. 320¹C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispozițiilor art. 320¹C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursurilor declarate de inculpați sunt admisibile.

Se reține sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320¹C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011.

Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 320¹C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 320¹alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanța de recurs urmând a lua act de poziția procesuală a inculpaților exprimată în declarațiile date la termenul de judecată din 25 mai 2012 și a procedat potrivit dispozițiilor art. 320¹alin. (7) C. proc. pen.

Aplicarea dispozițiilor art. 320¹C. proc. pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de o persoană. Atitudinea sinceră și cooperantă a inculpaților precum și elementele de circumstanțiere personală justifică aplicarea unei pedepse penale în cuantum mai redus decât cele aplicate de prima instanță și menținute de instanța de apel. Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpații au solicitat să fie judecați pe baza acordului de recunoaștere a vinovăției și, față de criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanța apreciază că, față de natura și gravitatea faptelor comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acestora și a celor personale ale inculpaților, pedepsele aplicate inculpaților:

- pentru inculpatului A.M. pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.,

- pentru inculpatului B.N.D. pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.,

- pentru inculpatului I.I.M. pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.,

sunt apte să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpaților, la formarea unei atitudini pozitive a acestora față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpații A.M., B.N.D. și I.l.M. împotriva deciziei penale nr. 108/A din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, au fost admise, a fost casată decizia recurată și sentința pronunțată de instanța fondului numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpaților.

← ICCJ. Decizia nr. 1834/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1776/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1765/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1765/2012. Penal