ICCJ. Decizia nr. 1749/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin Sentința penală nr. 176 din 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201C. proc. pen. și a art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat "în public", la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 3 ani.
în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.
în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus luarea, față de inculpat, a măsurii de siguranță a confiscării speciale a cuțitului.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 547,28 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "S.I.N." Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile L.V. și către partea civilă L.V. a sumei de 2000 RON, cu titlu de daune materiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 316/P/2011 din 21 iunie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H.I., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174,art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
în fapt, s-a reținut că inculpatul H.I. și partea vătămată L.V. locuiesc în comuna Pătrăuți, iar din cercetări nu a reieșit ca între aceștia ar fi existat incidente care să fi generat o stare de animozitate.
La data de 22 decembrie 2010, inculpatul și partea vătămată au consumat, pe tot parcursul zilei, cantități apreciabile de băuturi alcoolice, astfel că în cursul serii amândoi se aflau în stare avansată de ebrietate.
în jurul orelor 20:00, partea vătămată L.V. se deplasa pe drumul principal ce străbate comuna Pătrăuți, cu intenția de a ajunge la domiciliu. Pe același drum se deplasa și inculpatul H.I., însă din sens opus. în momentul în care cele două persoane au ajuns una în fața celeilalte, pe fondul stării de ebrietate în care se aflau, probabil că și-au adresat reciproc expresii neprincipiale. în acest context, fără niciun motiv, inculpatul a lovit victima cu piciorul în abdomen, după care a scos din buzunar un cuțit tip briceag (cu lungimea lamei de 8 centimetri, ascuțită pe o parte și totodată prezentând zimți) și cu acesta a aplicat o singură lovitură victimei spre zona pieptului. Sesizând intenția autorului, partea vătămată a încercat să se apere, însă a reușit doar să devieze puțin lovitura - lama respectivului cuțit producând și o plagă tăiată în zona antebrațului stâng. Lovitura aplicată de inculpat i-a provocat victimei o plagă înjunghiată subclaviculară. La momentul incidentului victima era îmbrăcată cu două bluze groase de lâna, un tricou, precum și o vestă - obiecte care au reușit să împiedice pătrunderea mai adâncă a lamei cuțitului. S-a reținut totodată și faptul că incidentul a fost observat de la mică distanță de martorul ocular H.V.
Sesizând că i-a fost produsă o leziune serioasă, victima a reușit să ajungă la barul aparținând SC B.V. SRL, aflat în apropiere, a comunicat martorilor numele persoanei care a înjunghiat-o și, deși le-a solicitat ajutorul, aceștia au refuzat, considerând că L.V. nu a pățit nimic, fiind doar în stare de ebrietate. Victima a reușit cu mare greutate să ajungă singură la domiciliu, iar fiul său, martorul L.D., a solicitat telefonic prezența unei ambulanțe.
Victima a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență "S.I.N." Suceava, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.
După comiterea faptei, inculpatul s-a deplasat la locuința fratelui său, martorul H.D., comunicându-i acestuia că a avut loc un incident cu o altă persoană, fără a-i oferi alte detalii. După ce a părăsit gospodăria fratelui său, s-a deplasat la barul SC B.V.SRL, a cumpărat de acolo o sticlă de votcă, după care s-a deplasat la locuința martorului C.C.D. Lucrătorii postului local de poliție, sesizați cu privire la acest incident prin serviciul unic de urgențe, s-au deplasat la locuința martorului C.C.D. și, constatând că autorul se afla acolo, i-au solicitat acestuia să-i urmeze la postul de poliție, pentru clarificarea situației. înainte de a părăsi locuința martorului menționat, inculpatul a aruncat sub pat briceagul folosit la comiterea agresiunii, pentru a nu fi identificat asupra sa.
în dimineața zilei de 23 decembrie 2010, martorul C.C.D. a descoperit respectivul briceag și l-a predat lucrătorilor de poliție, constatându-se ulterior că pe lama acestuia sunt pete cu aspect de sânge.
Conform concluziilor cuprinse în raportul medico-legal nr. 1684/E/2010 întocmit de S.M.L. Suceava, victima a prezentat plagă înjunghiată profundă, subclaviculară stângă, intens hemoragică, produsă prin lovire cu un corp înțepător-tăietor, posibil cuțit. S-a apreciat că această leziune necesită în vederea vindecării un număr de 17 - 18 zile de îngrijiri medicale și, în opinia medicului legist, viața victimei nu a fost pusă în primejdie la data agresiunii.
Dosarul a fost înregistrat inițial pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, fiind începută urmărirea penală la data de 31 ianuarie 2011 pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1), (2) C. pen., confirmată prin rezoluția procurorului din 1 februarie 2011 însă, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava din 13 aprilie 2011, dosarul cauzei a fost declinat Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, apreciindu-se că fapta comisă de H.I. întrunește elementele constitutive ale unei alte infracțiuni.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din 16 mai 2011, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1), (2) C. pen. în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174,art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 4533/P/2010; proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă; raport de constatare medico-legală traumatologică; planșa fotografică cu aspecte ale leziunilor victimei; proces-verbal de examinare criminalistică și planșa fotografică aferentă; proces-verbal de depistare; proces-verbal de conducere în teren și planșa fotografică aferentă; dovezi predare-primire bunuri; declarațiile părții vătămate L.V.; declarațiile martorilor: L.D.C., B.R., B.S., M.P.I., C.C.D., H.V., H.D., coroborate cu declarațiile inculpatului.
La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2011, inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174,art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 C. pen., iar în subsidiar, în cea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) ultima teză C. pen., întrucât nu a acționat cu intenția de a ucide victima și nu a urmărit în mod direct acest lucru.
Prin încheierea de ședință din data de 4 octombrie 2011, în baza art. 334 C. proc. pen., instanța a respins cererea formulată de inculpatul H.I. de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare.
La termenul de judecată din data de 7 noiembrie 2011, inculpatul a invocat aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., arătând că a recunoscut săvârșirea faptei.
Analizată fiind cauza din perspectiva incidenței art. 3201C. proc. pen., instanța de fond a regăsit toate condițiile impuse de art. 3201C. proc. pen., pentru ca acest articol să-și producă efectul de drept substanțial referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, pentru infracțiunea pentru care inculpatul H.I. a fost trimis în judecată (tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni ani închisoare, reduse cu o treime: 5 ani și 1 lună - 8 ani și 4 luni închisoare).
Astfel fiind, și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut în fapt că, la data de 22 decembrie 2010, într-un loc public situat pe raza comunei Pătrăuți, inculpatul H.I. a exercitat asupra victimei L.V. acte de violență de intensitate ridicată cu un cuțit, cu intenția de a-i suprima viața.
Așa cum rezultă din concluziile raportului de constatare medico-legală traumatologică nr. 1684/E/28 decembrie 2010 efectuat în cauză de S.M.L. Suceava, numitul L.V. a prezentat plagă înjunghiată profundă, subclaviculară stângă intens hemoragică, excoriații și echimoză. După morfologia lor, leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp înțepător-tăietor (cuțit), la data de 22 decembrie 2010. Timpul de zile de îngrijiri medicale s-a apreciat ca fiind de 17 - 18, cu incapacitatea de muncă corespunzătoare. Având în vedere simptomatologia la internare, caracterul plăgii și lipsa atingerii unor organe de importanță vitală, s-a considerat de către medicul legist că viața victimei nu a fost pusă în primejdie.
Această situație de fapt a fost reținută de către instanță exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 3201C. proc. pen.
Inculpatul H.I., audiat pe parcursul urmăririi penale, a adoptat o poziție oscilantă; în prima declarație din data de 22 decembrie 2010 a arătat că a lovit victima cu cotul în zona umărului, nu a folosit nici un cuțit sau un alt instrument vulnerant; în cea de-a doua declarație din 23 decembrie 2010 a recunoscut că a înjunghiat victima cu cuțitul, motivând că se afla în stare avansată de ebrietate și nu își amintește ce anume a generat incidentul; la data de 16 februarie 2011, când i s-au adus la cunoștință acuzațiile de către lucrătorii de poliție judiciară, a declarat că își menține cele arătate anterior și nu mai dorește să dea lămuriri suplimentare; în timp ce la data de 6 iunie 2011, cu ocazia audierilor efectuate la parchet și în prezența apărătorului ales, autorul a susținut că s-a întâlnit întâmplător cu victima pe drum, a salutat-o dar aceasta i-a răspuns urât; a observat în mâna victimei o șurubelniță de circa 30 cm lungime și crezând că ar putea fi lovit cu aceasta, a rupt-o cu mâna; s-a îndepărtat de victimă, însă și-a dat seama că este urmărit de aceasta (auzindu-i în spatele său pașii), motiv pentru care a scos briceagul desfăcut din buzunar și, fără a se uita unde anume lovește, a agresat victima; totodată, inculpatul a precizat că nu a fost în nici un mod amenințat, atacat ori lovit de victimă, însă a înjunghiat-o, crezând că ar putea fi atacat.
Audiat în fața instanței, inculpatul a precizat că la data de 22 decembrie 2010, aflându-se pe raza comunei Pătrăuți, a lovit partea vătămată L.V. cu un cuțit, fără a avea însă intenția de a-i suprima viața.
în aceste condiții, neexistând niciun temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului, prima instanță a reținut-o, ca reflectând adevărul, pe cea de recunoaștere dată de către inculpat în instanță, întrucât s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate.
în speță, fapta inculpatului de a-i provoca părții vătămate o plagă înjunghiată profundă, subclaviculară stângă intens hemoragică, excoriații și echimoză, prin lovire cu un corp înțepător-tăietor - cuțit (instrument care în condițiile speței era susceptibil de a provoca moartea) și care pentru vindecare a necesitat un număr de 17 - 18 zile de îngrijiri medicale, cu incapacitatea de muncă corespunzătoare, aplicarea loviturii în zona pieptului, deviată ca urmare a acțiunii părții vătămate, sunt elemente care conduc la concluzia că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului, pe care chiar dacă nu l-a urmărit anume, în orice caz a acceptat în mod conștient eventualitatea producerii lui.
Aceste împrejurări reale concretizează latura subiectivă a infracțiunii de tentativă la omor sub forma intenției indirecte în condițiile art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen.
în drept, a reținut instanța de fond, fapta inculpatului întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174,art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a aplicat succesiv dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și apoi ale art. 3201C. proc. pen. Au fost avute totodată în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Referitor la persoana inculpatului, Tribunalul a reținut că acesta este la prima încălcare a legii, fiind lipsit de antecedente penale și nu este cunoscut ca fiind o persoană violentă. Și din susținerile inculpatului rezultă că incidentul a avut loc pe fondul consumului excesiv de alcool la data cu pricina, motiv pentru care prima instanță a reținut în favoarea inculpatului, ca și circumstanță atenuantă judiciară, starea de beție voluntară.
Pentru toate motivele arătate, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., cărora le-a dat eficiență potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., stabilirea unei pedepse de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, fiind apreciată ca necesară și suficientă pentru atingerea scopului de prevenție specială, de coerciție și de reeducare a sa, astfel cum acestea sunt definite de art. 52 alin. (1) C. pen.
Cum textul de lege care reglementează regimul sancționator al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului prevede, în mod expres, interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), instanța de fond, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a C. pen., a aplicat acestuia și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), după executarea pedepsei principale.
în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.
în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus luarea față de inculpatul H.I. a măsurii de siguranță a confiscării speciale a cuțitului.
în ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a reținut că Spitalul Județean de Urgență "S.I.N." Suceava, prin adresa din 29 iunie 2011, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 547,28 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părții vătămate L.V.
Prin urmare, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm. C. civ., inculpatul H.I. a fost obligat la plata sumei de 547,28 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "S.I.N." Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile L.V.
Partea vătămată L.V. a arătat în fața instanței că dorește să-i fie achitate sumele pe care le-a cheltuit cu spitalizarea și cu medicamentele, în cuantum de 2.000 RON.
Astfel, instanța de fond a reținut că în persoana inculpatului H.I. sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 1357 și urm. C. civ. (respectiv existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui ce l-a cauzat).
La stabilirea întinderii prejudiciului material suferit de partea civilă L.V., Tribunalul a avut în vedere declarația acesteia, precum și declarațiile martorului G.I.
Prin urmare, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm C. civ., inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă L.V. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de daune materiale, apreciată de instanță ca fiind echitabilă în raport de prejudiciului material încercat de aceasta.
împotriva acestei sentințe a declarat apel, în latură penală, inculpatul H.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. în motivarea apelului, acesta a arătat că pedeapsa aplicată este prea mare, având în vedere situația sa personală și familială-lipsa antecedentelor penale și aspectul că are în întreținere exclusivă trei copii minori, dar și poziția sa procesuală corectă, de recunoaștere și regret a faptei. De asemenea, sub aspectul reindividualizării modalității de executare a pedepsei, a solicitat suspendarea condiționată/suspendarea sub supraveghere a executării ei, scopul sancțiunii putând fi și astfel atins.
Prin Decizia penală nr. 8 din 23 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul H.I. împotriva Sentinței penale nr. 176 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosar.
A desființat în parte sentința penală susmenționată și, în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul H.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201C. proc. pen. și a art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (în loc de 3 ani și 6 luni închisoare).
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin deciziei pronunțate.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.I., solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului, casarea hotărârilor pentru motivul prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. și, în rejudecare, acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante prev. de art. 74,art. 76 C. pen. și aplicarea disp. art. 81 C. pen. sau art. 861C. pen.
înalta Curte, examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
în cauză a fost reținută corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.
De altfel, inculpatul nici nu contestă comiterea faptei, pe care a recunoscut-o, beneficiind, astfel de disp. art. 3201C. proc. pen.
Referitor la motivul de recurs formulat de inculpat, prin care se solicită o nouă individualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia și aplicării disp. art. 81 C. pen. sau art. 861C. pen. sub aspectul modalității de executare a pedepsei, înalta Curte constată că este neîntemeiat.
Potrivit disp. art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și în ceea privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite pe viitor săvârșirea de fapte penale.
în speță, instanța de apel a apreciat corect asupra gravității faptei, dar și a împrejurărilor în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului.
Astfel, în cauză au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv modalitatea și împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțe personale (este la prima încălcare a legii penale, nu este cunoscut ca o persoană violentă, iar incidentul a avut loc pe fondul consumului excesiv de alcool), aspecte ce au condus la reținerea în favoarea inculpatului a disp. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 C. pen. și stabilirea unei pedepse de către instanța de control judiciar care, prin cuantum și modalitate de executat, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.
Prin urmare, solicitarea recurentului inculpat de reducere a pedepsei și de suspendare a executării acesteia este neîntemeiată.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în temeiul disp. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1776/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1761/2012. Penal → |
|---|
