ICCJ. Decizia nr. 1776/2012. Penal
| Comentarii |
|
Asupra recursului de față;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 346/ A din 8 decembrie 2011 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul I.Ș.P. împotriva Sentinței penale nr. 125 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în dosarul penal.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul inculpat la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 125 din 27 octombrie 2009, Tribunalul Teleorman, a condamnat inculpatul I.Ș.P. (fiul lui D. și E., născut în municipiul București, cu domiciliul în B-dul T.P. și f.f.l. în comuna B., județul Teleorman) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa închisorii de 9 (nouă) ani.
în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani.
în baza art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 (nouă) ani închisoare.
S-a dispus, revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, acordat prin Sentința penală nr. 531 din 18 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Oltenița și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, care nu se contopește cu pedepsele aplicate în speță.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
A fost condamnat inculpatul F.I.V. (fiul lui N. și O., născut în municipiul Roșiorii de Vede, domiciliat în comuna B., județ Teleorman) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 - 76 C. pen., la 200 RON amendă penală.
A atras atenția inculpatului asupra prev. art. 631C. pen. A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B.A. și au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 5572,22 RON către aceasta, cu titlu de despăgubiri civile.
A admis, în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.M. și a dispus obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale și 10.000 RON despăgubiri morale.
A obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 114/P/2008 din 17 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I.Ș.P., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului F.I.V., fiul lui N. și O., născut în municipiul Roșiorii de Vede, cu domiciliul în comuna B., județul Teleorman, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
S-a reținut în fapt că, la data de 8 martie 2008, între grupul părții vătămate și grupul inculpatului a avut loc o altercație generată de faptul că membrii primului grup au adresat cuvinte indecente și gesturi obscene concubinei inculpatului, pe fondul cărora inculpatul I.Ș.P. a lovit-o în zona capului, cu o lopată, cauzându-i leziuni ce au necesitat 90 - 100 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața, iar inculpatul F.I.V. a lovit-o cu pumnul și picioarele provocându-i suferință fizică.
Analizând întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 2008, în jurul orei 15,30, partea vătămată și persoanele ce o însoțeau au circulat cu autoturismul prin comuna Balaci și observând că pe partea dreaptă a sensului de mers se afla la poartă C.D., concubina inculpatului I.Ș.P., i-au adresat gesturi și cuvinte obscene.
Indignat de cele întâmplate, inculpatul I.Ș.P., s-a deplasat cu autoturismul împreună cu inculpatul F.I.V. și martorul D.L.F. după autoutilitara în care se afla partea vătămată, deși nu deținea permis de conducere.
între cele două grupuri a avut loc o altercație în urma căreia inculpatului i-au fost cauzate leziuni superficiale.
Inculpatul F.I.V. a rămas la locul incidentului, iar inculpatul I.Ș.P. și martorul D.L. s-au întors la locuința inculpatului, au relatat cele întâmplate și apoi au pornit din nou cu autoturismul după partea vătămată însoțit fiind și de martorii A.M.M., S.A.M., luându-l din drum și pe inculpatul F.I.V.
Părțile au coborât din autoturismul în care se aflau și a avut loc, din nou, o altercație, s-au lovit reciproc, apoi inculpatul I.Ș.P. a lovit partea vătămată cu o lopată în zona capului cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90 - 100 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața, iar inculpatul F.I.V. a lovit-o cu picioarele, cauzându-i suferință fizică.
în drept, s-a considerat că faptele inculpatului I.Ș.P. care a lovit partea vătămată cu lopata în zona capului cauzându-i leziuni ce au necesitat 90 - 100 îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața și de a conduce un autoturism pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 săvârșite în concurs.
De asemenea, s-a precizat că fapta inculpatului F.I.V., de a fi lovit partea vătămată, cauzându-i suferință fizică, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului I.Ș.P., instanța fondului a avut în vedere disp. art. 52 și 72 C. pen., ținând cont atât de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta - împreună cu alte persoane, a agresat partea vătămată, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care a fost cercetat de mai multe ori pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, tentativă de furt, lovire și amenințare, a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 180 alin. (2) C. pen., a avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal și a săvârșit faptele în stare de recidivă, apreciindu-se că prin condamnarea la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și 2 ani pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, va fi atins scopul educativ al legii penale.
Potrivit dispoz. art. 34 C. pen., instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului, dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare.
Potrivit disp. art. 83 C. pen., instanța de fond a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, acordat prin Sentința penală nr. 531 din 18 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Oltenița și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, care nu s-a contopit cu pedepsele aplicate în speță.
Făcând aplicarea disp. art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Având în vedere disp. art. 65 C. pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei, pe o durată de 5 ani stabilită potrivit disp. art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
în ceea ce-l privește pe inculpatul F.I.V., instanța de fond a apreciat că scopul legii penale va putea fi atins prin condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii în cuantum de 200 RON, având în vedere faptul că a fost împins în această încăierare de către celălalt inculpat, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și nu este cunoscut cu antecedente penale, atrăgând atenția inculpatului F.I.V. asupra dispoz. art. 631C. pen.
Cu privire la acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgență B.A., instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată și în baza art. 346 și art. 14 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ., a admis-o și a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 5572,22 RON către acesta, cu titlu de despăgubiri civile.
Referitor la acțiunea civilă formulată de partea vătămată M.M., instanța - în baza acelorași texte de lege - a admis-o, în parte și a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale - sumă dovedită cu declarațiile martorilor și 10.000 RON cu titlu de despăgubiri morale.
Instanța de fond a apreciat că suma de 10.000 RON este de natură să acopere prejudiciul moral cauzat părții vătămate prin săvârșirea infracțiunilor, în integralitatea sa.
împotriva acestei sentințe penale, la data de 15 noiembrie 2011, a declarat apel inculpatul I.Ș.P., fără a indica în cuprinsul cererii de apel eventualele motive de nelegalitate sau netemeincie care l-au determinat a contesta hotărârea instanței de fond.
Calea de atac astfel promovată a fost înaintată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 18 noiembrie 2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că apelul declarat de inculpatul I.Ș.P. este tardiv, având în vedere următoarele considerente: Din examinarea încheierii de ședință a Tribunalului Teleorman, pronunțată la data de 20 octombrie 2009, când, în fața instanței de fond, au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, rezultă că inculpatul I.Ș.P. nu a fost prezent și mai mult decât atât, astfel cum reiese din adresa din 11 decembrie 2009 emisă de Penitenciarul Giurgiu (dosar fond), precum și din referatul întocmit de grefierul de ședință (dosar recurs), la data sus-menționată inculpatul se afla în stare privativă de libertate, fiind arestat încă din data de 30 iulie 2009 în executarea pedepsei de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 165 din 11 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în baza căreia a fost emis MEPI nr. 183 din 30 iunie 2009, astfel încât, termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru declararea apelului ar fi trebuit a începe să curgă din momentul comunicării copiei de pe dispozitivul Sentinței penale nr. 125 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală.
S-a reținut că, dată fiind starea privativă de libertate în care se afla inculpatul la momentul pronunțării Sentinței penale nr. 125 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Teleorman, secția penală, copia dispozitivului acesteia nu a fost comunicată inculpatului la locul de deținere unde acesta era încarcerat, însă actele și lucrările dosarului relevă că acesta a luat efectiv la cunoștință de conținutul respectivei sentințe la data de 15 iunie 2010.
Astfel, cutea de apel a constatat că la dosarul de fond se află atașată o cerere a inculpatului, formulată la data de 28 mai 2010 prin care a solicitat instanței de executare a Sentinței penale nr. 125 din 27 octombrie 2009, studierea dosarului în care a fost pronunțată această sentință, cerere căreia i s-a dat curs favorabil prin stabilirea unui termen de grefă în vederea studierii dosarului la data de 15 iunie 2010.
Drept urmare, la data stabilită - 15 iunie 2010 - astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit la aceeași dată de către un grefier din cadrul Tribunalului Teleorman (dosar fond), inculpatului i-a fost pus la dispoziție și a studiat efectiv conținutul dosarului, împrejurare care practic a marcat momentul de la care a început să curgă termenul de apel de 10 zile prevăzut de art. 363 alin. (3) C. proc. pen.
Cum inculpatul a declarat apelul dedus judecății abia după o perioadă de 1 an și 5 luni de la data la care a luat, în mod nemijlocit, la cunoștință de conținutul sentinței de condamnare pe care a înțeles să o conteste pe calea acestui apel, instanța de apel a constatat că în mod evident apelul acestuia este tardiv, urmând a fi respins ca atare în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de apel nu a acceptat nici scuza invocată de inculpat prin intermediul apărătorului său, în sensul că declararea atât de tardivă a apelului s-ar datora faptului că acesta nu are discernământul necesar pentru a fi stăpân pe actele și faptele sale, astfel încât să poată fi luată în calcul o eventuală repunere în termenul de apel în conformitate cu prevederile art. 364 C. proc. pen., întrucât în cauză nu există niciun fel de date din care să rezulte existența vreunei astfel de cauze de împiedicare.
De asemenea, instanța de apel a considerat că nu poate fi luată în discuție nici ipoteza unui apel declarat peste termen, în condițiile art. 365 C. proc. pen., întrucât, deși în adresa aflată la dosar fond se menționează că executarea pedepsei aplicată prin Sentința penală nr. 125 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Teleorman va începe a fi executată la data de 30 septembrie 2019, totuși în cauză nu este aplicabil acest text de lege, interpretarea sistematică a normelor legale care reglementează termenele și condițiile de declarare a apelului impunând concluzia că una dintre cerințele esențiale pe care le presupune declararea apelului peste termen este aceea ca titularul respectivei căi de atac să nu fi avut cunoștință despre conținutul hotărârii pe care o contestă până în momentul începerii executării dispozițiilor, penale sau civile, ale acesteia, situație care, așa cum s-a precizat în cele ce preced, nu se regăsește în cazul de față.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul I.Ș.P., solicitând instanței să constate că apelul a fost declarat în termen.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile și curge de la pronunțarea hotărârii, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, iar pentru părțile care au lipsit atât de la dezbateri, cât și de la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ care a lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
înalta Curte din examinarea lucrărilor dosarului, constată așa cum de altfel, în mod corect a reținut și instanța de apel, că deși inculpatul I.Ș.P. se afla în stare de arest, acesta nu a fost prezent la dezbaterile în fond, astfel că, termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru declararea apelului ar fi trebuit a începe să curgă din momentul comunicării copiei de pe dispozitivul Sentinței penale nr. 125 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală.
Mai mult decât atât, copia dispozitivului acesteia nu a fost comunicată inculpatului la locul de deținere, însă actele și lucrările dosarului relevă că acesta a luat efectiv la cunoștință de conținutul respectivei sentințe la data de 15 iunie 2010.
De asemenea, la data de 28 mai 2010 inculpatul a solicitat instanței de executare, studierea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea în discuție, cerere care i-a fost aprobată și stabilindu-se termen de grefă la data de 15 iunie 2010. Drept urmare, la data de 15 iunie 2010 inculpatului i-a fost pus la dispoziție și a studiat efectiv conținutul dosarului, împrejurare care practic a marcat momentul de la care a început să curgă termenul de apel de 10 zile prevăzut de art. 363 alin. (3) C. proc. pen.
Cum inculpatul a declarat apel în cauză abia după o perioadă de 1 an și 5 luni de la data la care a luat, în mod nemijlocit, la cunoștință de conținutul sentinței de condamnare pe care a înțeles să o conteste pe calea apelului, în mod corect instanța de apel a constatat că apelul acestuia este tardiv.
în raport de aceste considerente, urmează a fost respins, ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat I.Ș.P. împotriva Deciziei penale nr. 346/ A din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1765/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1749/2012. Penal → |
|---|
