ICCJ. Decizia nr. 1880/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1880/2012
Dosar nr. 44689/3/2011/a3
Şedinţa publică din 31 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 mai 2012 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală, în dosarul nr. 44689/3/2011(756/2012), în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului L.N.
Pentru a se hotărî astfel s-a reţinut că inculpatul L.N., a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de prev. de art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 2 lit. a) şi b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 şi a infracţiunii de trafic de persoane, în modalitatea exploatării prin muncă, faptă prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen., iar prin sentinţa penală nr. 104 din data de 14 februarie 2012 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a II a Penală, a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 (opt) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă durata măsurii arestării preventive de la data de 04 februarie 2011 şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin mandatul de arestare preventivă nr. 145/UP din 20 mai 2010.
În esenţă, ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, în luna mai a anului 2009 inculpaţii L.N., H.C., B.A.M. şi S.D. au constituit un grup infracţional organizat ce avea drept scop identificarea mai multor persoane din mediul rural interesate să-şi găsească un loc de muncă în străinătate şi care să poată fi racolate prin inducerea în eroare asupra condiţiilor de care urmau să beneficieze (transport, cazare, masă şi salarizare) iar ulterior să fie transportate şi cazate în imobile aflate în posesia inculpaţilor şi, în cele din urmă, să fie constrânse să efectueze activităţi în domeniul agricol pentru diverşi angajatori spanioli proprietari de terenuri agricole, urmând ca o parte importantă a sumelor reprezentând contravaloarea muncii prestate de către persoanele în cauză să fie însuşită de către inculpaţi.
În privinţa condiţiilor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cercetată, este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea a constatat că pericolul pentru ordinea publică există, acesta rezultând din modul de operare şi perseverenţa infracţională a inculpatului recidivist.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul L.N. a declarat, în termen legal, recurs, iar apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului şi revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În raport cu stipulaţiile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 23 din Constituţia României,măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, asigurarea desfăşurării în bune condiţii a procesului penal.
Pericolul pentru ordinea publică îşi găseşte expresia şi în starea de nelinişte, în sentimentul de insecuritate în rândul societăţii, generat de faptul că persoane bănuite de săvârşirea unor infracţiuni grave sunt cercetate şi judecate în stare de libertate.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, înalta Curte apreciază că rezultă din modul în care se presupune că a fost săvârşită fapta, pentru care a şi fost condamnat de instanţa de fond.
În plus, simpla trecere a unei anume perioade de timp nu este de natură/să diminueze rezonanţa asupra gradului de pericol public a faptelor deduse judecăţii, faptele imputate inculpatului fiind generatoare de puternice emoţii şi de o puternică stare de insecuritate în rândul comunităţii în care au fost comise şi din care inculpatul provine. Pe de altă parte, indiciile de repetabilitate a unor acte din sfera ilicitului penal permit concluzia că inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate, ar reveni în mediul din care a fost scos prin luarea măsurii preventive, reactivând astfel riscul de reiterare a acţiunilor ilicite eliminat prin privarea sa de libertate.
Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necesară menţinerea arestării preventive a inculpatului L.N.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva încheierii din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a Ii-a Penală, pronunţată în dosarul nr. 44689/3/201l/a3.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1878/2012. Penal. Recuzare (art. 51 C.p.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1883/2012. Penal → |
|---|
