ICCJ. Decizia nr. 1882/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1882/2012
Dosar nr. 408/43/2011/a4
Şedinţa publică din 1 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 mai 2012 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 408/43/2011, sesizată prin rechizitoriul întocmit de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Mureş, a admis cererea formulată de către inculpaţii S.L. şi C.N., prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Potrivit art. 139 alin. (1) cu referire la art. 145 C. proc. pen., a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului S.L. cu măsura preventivă a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea T., jud. Harghita, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Potrivit art. 139 alin. (1) cu referire la art. 145 C. pr. pen., înlocuieşte măsura arestării preventive a inculpatului C.N. cu măsura preventivă a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea G., jud. Harghita, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În temeiul art. 145 alin. (11) şi alin. (12) lit. c) şi f) C. proc. pen., pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, s-a dispus ca inculpaţii să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte în faţa autorităţilor judiciare ori de câte ori sunt chemaţi;
b) inculpatul S.L. să se prezinte la Poliţia localităţii T., jud. Harghita şi inculpatul C.N. să se prezinte la Poliţia localităţii G., jud.Harghita (organe de poliţie desemnate cu supravegherea), conform programelor de supraveghere care vor fi întocmite de aceste instituţii sau ori de câte ori sunt chemaţi;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea autorităţilor judiciare în faţa cărora se află cauza;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
e) să nu se apropie de martorii C.D., M.P. şi S.L. şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect;
f) să nu exercite funcţiile de comisar şef de poliţie, inculpatul S.L. şi agent şef de poliţie, inculpatul C.N. şi să nu desfăşoare vreo activitate în exercitarea căreia au săvârşit fapta.
A fost desemnată Poliţia localităţii T., jud. Harghita, ca organ de supraveghere a executării obligaţiilor stabilite în sarcina inculpatului S.L.
A fost desemnată Poliţia localităţii G., jud.Harghita, ca organ de supraveghere a executării obligaţiilor stabilite în sarcina inculpatului C.N.
În baza art. 145 alin. (22) C. proc. pen., a atras atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii dispuse sau a obligaţiilor fixate, se va lua faţă de ei măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor S.L. şi C.N., dacă nu sunt arestaţi în alte cauze, de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 41/U din 16 noiembrie 2011 (inculpatul S.L.) şi nr. 42/U din 16 noiembrie 2011 (inculpatul C.N.) emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 379/43/2011, în baza încheierii penale nr. 4057 din 16 noiembrie 2011.
A fost respinsă, ca nefondată cererea formulată de parchet, de menţinere a măsurii arestării preventive a celor doi inculpaţi.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Inculpaţii S.L. şi C.N. au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Mureş şi sunt cercetaţi în prezentul dosar, reţinându-se în sarcina acestora comiterea următoarelor infracţiuni:
1. S.L. - trafic de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la şantaj, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 131 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
2. C.N. - şantaj, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut că inculpatul V.A.O., în perioada mai-septembrie 2011, a pretins diferite sume de bani, din care a primit, în patru tranşe, 4.950 RON de la denunţătorul C.D., promiţându-i în schimb că va interveni pe lângă subordonatul său - inspector H.l. - ofiţer în cadrul Poliţiei Oraş. B., jud. Harghita şi pe lângă procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Topliţa, jud. Harghita, în scopul soluţionării favorabile a Dosarului nr. 178/P/2011, în care denunţătorul este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
S-a mai reţinut că acelaşi inculpat, în perioada ianuarie-octombrie 2011, profitând de funcţia sa, în înţelegere cu inculpatul - agent şef de poliţie C.N., în scopul obţinerii de către acesta a sumei de 10.000 de euro, a contribuit la păstrarea temerii insuflate denunţătorului C.D. de către inculpatul C.N., în sensul că, dacă nu-i va da acestuia suma pretinsă, acesta va face declaraţii incriminatorii în Dosarul 178/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topliţa, jud. Harghita, iar în situaţia în care îi va da suma de bani inculpatului C.N., acesta va face declaraţii care să permită adoptarea unei soluţii favorabile denunţătorului C.D.
În sarcina inculpatului C.N. s-a reţinut că, având sprijinul şefului său - inculpatul V.A.O., în perioada ianuarie-octombrie 2011, l-a constrâns pe denunţătorul C.D. să-i dea suma de 10.000 de euro, ameninţându-l că, dacă nu va primi această sumă, va face declaraţii incriminatorii în Dosarul 178/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topliţa, în care acesta este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, iar dacă va primi această sumă, va face declaraţii în aşa fel încât să permită adoptarea de către procuror a unei soluţii favorabile denunţătorului.
Arestarea preventivă a inculpaţilor a fost dispusă prin încheierea nr. 4057 din 16 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 379/43/2011, pentru ambii inculpaţi fiind reţinut ca temei al arestării dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Pe seama inculpatului S.L. a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 41/U din 16 noiembrie 2011 iar pentru inculpatul C.N. a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 42/U din 16 noiembrie 2011.
Măsura arestării preventive a celor doi inculpaţi a fost menţinută ulterior, în condiţii legale, prin încheierile de şedinţă din 14 decembrie 2011, 16 ianuarie 2012, 28 februarie şi 20 aprilie 2012.
S-a reţinut că până în prezent au fost audiaţi martorii acuzei şi şase martori propuşi de inculpaţi în apărare.
Analizând solicitarea parchetului, de menţinere a măsurii arestării preventive a celor doi inculpaţi, precum şi solicitarea inculpaţilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanţa a reţinut că din probele administrate până în prezent, constând în declaraţiile martorilor acuzei, declaraţiile martorilor inculpaţilor, propuşi în apărare, declaraţiile inculpaţilor, procese verbale de redare a conţinutului convorbirilor purtate de cei doi inculpaţi între ei şi cu alte persoane, rezultă bănuiala legitimă că inculpaţii au comis o faptă penală.
Din data de 20 aprilie 2012, când a fost analizată ultima dată oportunitatea menţinerii inculpaţilor în stare de arest, instanţa a audiat şase martori propuşi de inculpaţi în apărare, în cauză urmând a fi audiaţi, la următorul termen de judecată, alţi doi martori propuşi de inculpaţi. Aşa cum rezultă din susţinerile apărătorului inculpaţilor, aceşti doi martori cunosc împrejurări legate de starea de fapt, împrejurări care rezultă şi din declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză, propuşi de inculpaţi.
Potrivit art. 139 C. proc. pen. o măsură preventivă se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Ori, în cazul de faţă, chiar dacă se apreciază că la dosar există date că inculpaţii au comis o faptă penală, că faptele presupus a fi comise sunt periculoase tocmai datorită faptului că inculpaţii le-au comis profitând de calitatea pe care o aveau, în raport de faza procesuală actuală, s-a apreciat că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi la menţinerea ulterioară a inculpaţilor în stare de arest.
Astfel, aşa cum rezultă din ultima încheiere prin care instanţa a menţinut măsura arestării preventive a celor doi inculpaţi, din 20 aprilie 2012, unul din motivele menţinerii arestării preventive a fost acela că în cauză urmează a fi audiaţi o serie de martori care cunosc starea de fapt şi că este posibil ca aceştia să fie influenţaţi în declaraţii de starea de libertate a inculpaţilor. În prezent acest motiv nu se mai justifică.
Astfel, din cei opt martori încuviinţaţi pentru inculpaţi, au fost audiaţi şase, doi martori neprezentându-se în vederea audierii. Cei doi martori, care urmează a fi audiaţi la termenul următor, cunosc aceleaşi împrejurări ca şi ceilalţi şase martori audiaţi, astfel că nu mai există riscul, denaturării stării de fapt, dacă inculpaţii vor fi puşi în libertate. De asemenea, întreg probatoriul cauzei a fost deja administrat, astfel că posibilitatea împiedicării aflării adevărului dacă inculpaţii vor fi judecaţi în stare de libertate nu mai este actuală.
În raport de aceste considerente, precum şi ţinând cont de faptul că inculpaţii sunt arestaţi de peste şase luni, că la dosar nu există date că puşi în libertate inculpaţii ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, instanţa a apreciat că la acest termen se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a celor doi inculpaţi cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Instanţa a apreciat că prin luarea acestei măsuri se poate realiza şi în continuare o bună desfăşurare a procesului penal în ceea ce-i priveşte pe cei doi inculpaţi, cu atât mai mult cu cât libertatea persoanei este garantată în legislaţia română, iar privarea de libertate, prin detenţie, este o măsură excepţională.
Împotriva încheierii sus-menţionate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Târgu Mureş, solicitând casarea încheierii atacate doar referitor la dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea şi, rejudecând, respingerea cererilor ca neîntemeiate şi menţinerea măsurii arestării preventive, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul parchetului este fondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că prima instanţă a apreciat, în mod greşit, că în cauză temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat şi că sunt întrunite condiţiile pentru luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpaţi.
Potrivit Codului nostru de procedură penală, menţinerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a trei condiţii de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi să fie prezent cel puţin unul dintre temeiurile de arestare expres şi limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.
În cauză, se constată că temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurii arestării preventive a inculpaţilor, prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă şi în prezent şi nu s-au schimbat.
Astfel, instanţa trebuia să constate că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de textul de lege sus-menţionat: inculpaţii au săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la primul temei, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că menţinerea detenţiei este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puţin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârşire a unei noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
La aprecierea acestei din urmă cerinţe, Înalta Curte are în vedere natura şi gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârşite de inculpaţi şantaj, complicitate la şantaj şi trafic de influenţă, reflectat de calitatea inculpaţilor, pentru care au fost trimişi în judecată şi pentru care nu s-a pronunţat încă o hotărâre în primă instanţă, precum şi de faptul că cercetarea judecătorească este în curs de desfăşurare.
Cu privire la imposibilitatea inculpaţilor de a influenţa aflarea adevărului în cauză, Înalta Curte apreciază că un astfel de argument nu este pertinent în condiţiile în care probele nu au valoare prestabilită, iar instanţa de judecată are obligaţia de a administra în mod nemijlocit şi contradictoriu probele în cursul cercetării judecătoreşti. Sub acest aspect, dat fiind că în prezent cauza se află în faza de cercetare judecătorească, care va continua cu administrarea probelor testimoniale în apărare, se constată că din actele şi lucrările dosarului se relevă indicii pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că se impune menţinerea măsurii arestării preventive.
În consecinţă, faptele presupus săvârşite justifică aprecierea că lăsarea inculpaţilor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul comunităţii mici din care făceau parte şi a unei aparenţe de tolerare din partea sistemului judiciar a unor astfel de fapte.
Pentru motivele mai sus-arătate, Înalta Curte constată că se impune menţinerea arestării preventive pentru o bună desfăşurare a procesului penal, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea, şi care subzistă şi în prezent, impun în continuare privarea de libertate iar, în raport de criteriile analizate anterior, la acest moment procesual nu sunt suficiente măsurile alternative neprivative de libertate pentru atingerea acestui scop, astfel că se impune menţinerea arestării preventive, cu consecinţa respingerii ca neîntemeiate, a cererile de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva încheierii din 24 mai 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 408/43/2011, privind pe intimaţii inculpaţi S.L. şi C.N. să fie admis, să fie casată, în parte, încheierea atacată şi, rejudecând, să fie respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţi.
Se va menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva încheierii din 24 mai 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 408/43/2011, privind pe intimaţii inculpaţi S.L. şi C.N.
Casează, în parte, încheierea atacată şi, rejudecând, respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţi.
Menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1884/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1881/2012. Penal → |
|---|
