ICCJ. Decizia nr. 1906/2012. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1906/2012
Dosar nr. 6925/101/2011
Şedinţa publică din 5 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 202 din 19 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi sa admis cererea inculpatului de judecare conform disp. art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N.C., la 1 000 lei amendă penală. S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 631 C. pen. În baza art. 255 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen., a fost confiscată suma de 100 lei care a fost dată cu titlul de mită, sumă consemnată la CEC Bank, Sucursala Drobeta Tr. Severin, cu chitanţa nr. 2903687/1 şi recipisa nr. 453150/1, ambele din 12 septembrie 2011, pe numele inculpatului C.N.C. - filele 32,33 dosar u.p. în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite statului 550 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 608/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.N.C. pentru comiterea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut că la data de 09 septembrie 2011, ora 10.50, denunţătorul C.A. - agent principal de poliţie în cadrul IJPF Mehedinţi - a sesizat telefonic lucrătorii din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Biroul Judeţean Anticorupţie Mehedinţi, cu privire la faptul că, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu cu un echipaj rutier, în zona de frontieră, în dreptul restaurantului „La vapor"; pe DN 6(E70) judeţul Mehedinţi, a oprit în trafic pentru control pe numitul C.N.C. care conducea o autoutilitară marca Ford cu număr de înmatriculare, încărcată cu ovine.
Solicitându-i documentele personale, ale autovehiculului şi cele de însoţire a transportului de animale, C.N.C. i-a înmânat poliţistului suma de 300 lei, compusă din bancnote de 100 lei, rugându-l să nu mai efectueze controlul şi să-i permită să plece.
Agentul de poliţie a refuzat primirea banilor şi i-a solicitat lui C.N.C. să stea în maşina sa, până va efectua controlul documentelor, sesizând imediat, telefonic, lucrătorii D.G.A. Mehedinţi.
Ulterior, conducătorul auto a fost invitat în autoturismul poliţiei, solicitându-i-se din nou să prezinte documentele de însoţire a transportului însă, inculpatul C.N.C. a scos din buzunar o bancnotă de 100 lei, pe care a pus-o pe consola centrală a maşinii.
Poliţistul a întrebat de ce-i dă bani în loc să-i dea documentele solicitate, inculpatul răspunzându-i că doreşte să nu mai fie controlat, după care a coborât din maşină, fiind reţinut de echipa de realizare a flagrantului.
Contravenţia săvârşită de inculpat, respectiv transportul animalelor fără documentele prevăzute de lege, este prevăzută de art. 3 pct. b alin. (9) din H.G. nr. 984/2005 şi sancţionabilă cu amendă de la 720 lei la 1500 lei.
Această stare de fapt a rezultat din întregul material probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de realizare a flagrantului delict şi planşe foto; proces-verbal de redare a convorbirilor dintre denunţător şi învinuit; adresa nr. 1309886 din 16 septembrie 2011 a IJPF Mehedinţi care atestă calitatea de agent constatator în materie contravenţională a denunţătorului şi planificarea acestuia în ziua de 09 septembrie 2011 pentru executarea de misiuni specifice; chitanţa nr. 2903687/1 şi recipisa nr. 453150/1 ale CEC - Bank, care atestă consemnarea sumei de 100 lei; proces - verbal seria K nr. 054647; notă de constatare nr. 7895 din 09 septembrie 2011 a DSVSA Mehedinţi; autorizaţie sanitar-veterinară; declaraţie denunţător; declaraţii de învinuit, coroborate şi cu declaraţia dată de inculpat în instanţă, prin care recunoaşte comiterea faptei, solicitând judecarea sa conf. art. 3201 C. proc. pen., în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
Faţă de starea de fapt reţinută şi de dispoziţiile legale menţionate anterior, s-a apreciat că, în speţă, fapta inculpatului C.N.C. de a oferi bani unui agent de poliţie, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pentru a nu fi sancţionat contravenţional, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a ţinut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime aşa cum dispune art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., respectiv de la 4 luni închisoare la 4 ani şi 8 luni închisoare [ţinând seama că art. 255 alin. (1) C. pen.. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare sancţionează infracţiunea de dare de mită cu închisoarea de la 6 luni la 7 ani], au mai fost avute în vedere: gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările în care a fost comisă - respectiv faptul că mita a oferit-o pentru a scăpa de o sancţiune contravenţională pentru că a transportat animalele fără documentele prevăzute de lege precum şi persoana inculpatului care a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând fapta comisă, are în întreţinere doi copii minori, are un grad de instrucţie şcolară mai redus (doar 8 clase), are ocupaţie (crescător de animale) iar pentru condamnarea anterioară - de 6 luni închisoare, cu executare conf. art. 81-82 C. pen., pentru art. 221 C. pen., aplicată prin sp nr. 396 din 26 noiembrie 2007 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin dp nr. 287/A din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Timiş ( fila 44 dosar U.p.) - este reabilitat de drept.
Faţă de aceste criterii de individualizare judiciară, s-a apreciat ca fiind suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)., aplicarea unei pedepse cu amenda penală, în cuantum de 1000 lei, prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. (respectiv atitudinea inculpatului după comiterea faptei rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, faptul că are în întreţinere copii minori şi că are un grad de instrucţie şcolară redus) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că pedeapsa aplicată inculpatului este blândă şi dozată necorespunzător, fiind încălcate disp. art. 52 C. pen., referitoare la scopul preventiv educativ al pedepsei şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind criteriile de individualizare a pedepsei.
Prin decizia penală nr. 49 din 22 februarie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi împotriva sentinţei penale nr. 202 din 19 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 6925/101/2011.
Cheltuielile judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, vor fi înaintate din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămân în sarcina statului.
A constatat că, în raport de actele dosarului, disp. art. 74 lit. c) C. pen. au fost reţinute în mod corect şi nu există nici un motiv pentru înlăturarea acestei circumstanţe atenuante atâta timp cât inculpatul s-a prezentat la urmărirea penală şi în instanţă, ori de câte ori a fost chemat, a recunoscut şi regretat fapta iar datele personale (are doi copii minori şi studii 8 clase), reţinute în mod corect. De asemenea, a mai reţinut că împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat în antecedent, condamnare pentru care a intervenit reabilitarea de drept, nu justifică înlăturarea art. 74 lit. c) şi condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, apreciind că, prin aplicarea pedepsei amenzii s-a realizat o justă apreciere a criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a invocat cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 si 17/2 C. proc. pen.
Cu privire la pct. 14, a solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei, arătând că aplicarea unei amenzi de 1000 lei, este insuficienta, în raport de fapta săvârşită. Cu privire la cazul prev. de art. 17/2, a susţinut că faţă de disp. art. 255 alin. (4) C. pen., instanţa a omis să dispună confiscarea sumei banii de 300 lei, chiar şi atunci când oferta nu a fost urmata de executare.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi pedeapsa aplică inculpatului, respectiv 1000 lei amendă penală astfel cum a fost individualizată de instanţa de fond şi de instanţa de apel, răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunea săvârşită respectiv art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen.
Astfel, pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, este justificată în raport de fapta săvârşită, respectiv fapta inculpatului C.N.C. de a oferi bani unui agent de poliţie, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pentru a nu fi sancţionat contravenţional.
Instanţa de fond, ca şi cea de apel, au dat eficienţă circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., aplicând şi disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., limitele de pedeapsă fiind între reduse cu o treime şi cuprinse între 4 luni închisoare şi 4 ani şi 8 luni închisoare.
Se constată că, faţă de circumstanţele reale de săvârşire a faptei - respectiv gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările în care a fost comisă, pentru a scăpa de o sancţiune contravenţională pentru că a transportat animalele fără documentele prevăzute de lege precum şi faţă de circumstanţele personale ale inculpatului a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând fapta comisă solicitând aplicarea disp art. 3201 C. proc. pen., are în întreţinere doi copii minori, are ocupaţie fiind crescător de animale, Înalta Curte constată că pedeapsa aşa cum a fost stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 52 C. pen.
Totodată, din fişa de cazier judiciar aflată la fila 44 dosar urmărire penală rezultă că pentru condamnarea anterioară la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu executare conf. art. 81-82 C. pen., pentru art. 221 C. pen., aplicată prin sp nr. 396 din 26 noiembrie 2007 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin dp nr. 287/A din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Timiş inculpatul este reabilitat de drept.
Astfel, se constată că a fost respectat principiul proporţionalităţii, pedeapsa aplicată inculpatului fiind adecvată situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
Cu privire la pct. 17/2 referitor la confiscarea sumei de 300 lei care a fost oferită iniţial lucrătorului de poliţie, fără a fi acceptată de acesta, Înalta Curte constată că în mod corect instanţele anterioare nu au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 255 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen., constatându-se că nu sunt incidente în circumstanţele concrete ale cauzei, rezultând din expunerea situaţiei de fapt că demersul inculpatului nu a reprezentat o ofertă serioasă în sensul remiterii sumei de bani lucrătorului de poliţie C.A. Din acelaşi motiv oferta iniţială a inculpatului nici nu a fost reţinută ca un act de executare distinct în cadrul infracţiunii de dare de mită
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări, precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 49 din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat C.N.C.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentului recurs, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 49 din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat C.N.C.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1902/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1909/2012. Penal → |
|---|
