ICCJ. Decizia nr. 1915/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1915/2012
Dosar nr. 6523/1/2011
Şedinţa publică din 5 iunie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia adresată acestei instanţei la data de 8 august 2011, contestatorul V.A. a solicitat desfiinţarea deciziei penale nr. 2792 din 29 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 6174/1/2011.
A invocat disp art. 386 lit. a) si b) C. proc. pen. susţinând, în esenţă, că dosarul a fost soluţionat fără să fie îndeplinită procedura de citare, întrucât se află în stare de arest şi nu a fost prezent în instanţă, şi totodată, că a fost în imposibilitate de a se prezenta din motive independente de voinţa sa, întrucât nu a fost transferat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la termenul din 9 aprilie 2012, a examinat admisibilitatea cererii de contestaţie, fără citarea părţilor, şi prin încheiere, a admis în principiu contestaţia în anulare, a fixat termen de judecată pentru contestaţia în anulare, cu citarea părţilor, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv faptul că a fost introdusă în termenul legal, iar motivele invocate se încadrează formal în cazurile prev. de art. 386 lit. a) si b) C. proc. pen.
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei se constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 2792 din 29 iulie 2011, pronunţată în dosarul nr. 6174/1/2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii V.A., ş.a., împotriva încheierii din 21 iulie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 702/57/201 l/a7 şi a obligat recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Prin încheierea din 21 iulie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, printre altele, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara formulată de inculpatul V.A. şi în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., arătând, în esenţă, că se află în stare de arest şi nu a fost prezent la data judecării recursului, nefiind astfel procedura de citare îndeplinită şi, totodată, că fost în imposibilitate de a se prezenta din motive independente de voinţa sa, întrucât nu a fost transferat.
Analizând contestaţia în anulare, fată de motivele invocate de contestator şi faţă de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., care prevăd expres şi limitativ cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanţa de recurs care poate greşi, fie prin nerespectarea unor dispoziţii legale după care se desfăşoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanţă cu materialele aflate la dosar. Contestaţia în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuşi în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită şi anumite particularităţi în privinţa soluţionării cererii.
Astfel, dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de instanţa de recurs a fost în imposibilitate de prezentare şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
Faţă de motivele invocate de contestatorul V.A., în sensul că nu a fost legal îndeplinită procedura de citare şi faptul că a fost în imposibilitate de prezentare, întrucât se află arestat şi nu a fost transferat şi adus la termenul de judecată, Înalta Curte constată că la data la care s-a judecat recursul formulat de contestator împotriva încheierii din 21 iulie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, într-adevăr contestatorul nu a fost prezent, însă instanţa a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 385/11 alin. (3) C. proc. pen., dat fiind adresa trimisă la dosarul cauzei de către Penitenciarul Aiud prin care se precizează că inculpaţii nu pot fi aduşi în instanţă, datorită lipsei mijloacelor de transport.
Astfel, potrivit disp art. 385/11 C. proc. pen. „1) Judecarea recursului se face cu citarea părţilor. 2) Judecarea recursului nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere. 3) Dispoziţiile alin. (2) nu sunt aplicabile în judecarea recursului împotriva încheierilor privind măsurile preventive";.
Faţă de dispoziţiile mai sus menţionate, codul de procedură penală permite ca în anumite situaţii inculpatul deţinut să nu fie prezent la judecarea recursului, una dintre aceste situaţii fiind judecarea recursurilor împotriva încheierilor privind măsurile preventive, cum este şi speţa de faţă, astfel că, în mod corect a constatat instanţa de recurs că în cauză sunt aplicabile disp. art. 385/11 alin. (3) C. proc. pen.
Aşa fiind, motivele invocate de conte stator nu se încadrează în cazurile de contestaţie prevăzute de disp. art. 386 lit. a) si b) C. proc. pen., astfel, Înalta Curte constată că în cauză a fost pronunţată o hotărâre legală şi temeinică, iar drept urmare, va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare, formulată de contestatorul V.A.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul V.A. împotriva deciziei penale nr. 2792 din 29 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 6174/1/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1909/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1925/2012. Penal → |
|---|
