ICCJ. Decizia nr. 1960/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1960/2012
Dosar nr. 6945/100/2010
Şedinţa publică din 7 iunie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 479 din 29 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Maramureş a fost condamnată inculpata T.C.M. recidivistă, arestată preventiv, aflată în Penitenciarul Gherla pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. e) C. pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. Cu consecinţele prev. de art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatei iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa rezultantă reţinerea şi arestul preventiv începând cu 31 august 2010, la zi.
În baza art. 998 C. civ. raportat la art. 14 C. proc. pen. a obligat inculpata să plătească despăgubiri civile după cum urmează: părţii civile S.C., suma de 22.200 Euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la data executării, precum şi suma de 358,5 lei; părţilor civile S.C. şi S.M.C. potrivit cotelor de % şi respectiv de stabilite prin certificatul de moştenitor nr. 32/2009 din suma de 20.000 Euro sau contravaloarea în lei la data executării (în calitate de moştenitori ai părţii vătămate defuncte S.M.); părţii civile M.V. suma de 20.000 Euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la data executării, din care constată ca fiind recuperată suma de 8.100 lei; părţii civile K.E.E. suma de 3000 lei precum şi 1100 Euro sau contravaloarea în lei la data executării a acestei sume; părţii civile B.L. suma de 12.000 lei şi 2550 Euro sau contravaloarea la data executării a acestei sume; părţii civile T.A. domiciliată în Cavnic suma de 20.456 lei.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpata T.C. şi a obligat să plătească în favoarea statului contravaloarea în lei a sumelor de 2000 Euro, 1000 Euro precum şi sumele de 19000 lei şi 300 lei, sume cu care părţile vătămate S.B., P.R., R.A. şi respectiv Z.S. nu s-au mai constituit părţi civile în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpata să plătească în favoarea statului 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezintă on. av. din oficiu L.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş cu nr. 63/P/2009 a fost trimisă în judecată inculpata T.C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pct. I din rechizitoriu) şi art. 293 alin. (1) C. pen. (pct. II din rechizitoriu), cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), reţinându-se în esenţă că în cursul anului 2008, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale a indus în eroare pe părţile vătămate S.M., K.E.E., T.A., S.B.I., P.R., Z.S., R.A. şi B.L., prezentându-le ca adevărate fapte mincinoase, determinându-le pe acestea să-i remită cu titlu de împrumut ori în scop de afaceri, suma totală de 127.400 lei şi 28.850 Euro, iar în data de 30 august 2010, s-a prezentat sub o identitate falsă în faţa organelor de poliţie din cadrul Secţiei 2 de Poliţie Cluj-Napoca în scopul sustragerii de la urmărire penală în mai multe dosare penale în car era cercetată pentru infracţiuni de înşelăciune.
Judecând cauza în baza probelor administrate şi anume declaraţiile părţilor vătămate, procesele-verbale de confruntare, procesul verbal şi planşele foto privind mesajele SMS, declaraţiile martorilor, adresele emise de Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş şi SC E.M.H. SA, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
După executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală 419/2000 a Tribunalului Constanţa pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpata a locuit în municipiul Constanţa după care în cursul anului 2007, cunoscându-l pe martorul D.G. s-a reîntors în municipiul Baia Mare pentru a locui cu acesta. în această perioadă inculpata a lucrat ca şi coafeză în mai multe saloane de pe raza municipiului Baia Mare, având ca şi clientelă printre multe alte persoane şi persoanele vătămate din prezenta cauză.
Locuind împreună cu martorul D.G. la pensiunea V. inculpata Ie-a cunoscut pe părţile vătămate S.M. (decedată în prezent) şi mama acesteia V.M. În iulie 2007 conform actelor depuse la dosar, părţile vătămate au vândut martorului D.G. un imobil cu suma de 45.000 Euro, sumă pe care le-au depus la bancă în două depozite în lei, echivalentul a câte 20.000 Euro, folosind restul pentru nevoile personale.
Cunoscând că părţile vătămate deţin acei bani, în contextul relaţiilor de vecinătate şi a serviciilor de coafură pe care inculpata le presta, câştigându-le încrederea, inculpata, sub pretextul unor tratamente pentru infertilitate, Ie-a determinat pe cele două părţi vătămate să-i remită succesiv din cele două conturi suma de 91.700 lei.
La insistenţele părţilor vătămate a restituit succesiv sume modice, evidenţiate de M.V. pe o coală de hârtie, în cuantum de 8.100 lei.
Profitând de naivitatea părţii vătămate S.M., în vara anului 2008, inculpata i-a propus acesteia achiziţionarea unui salon de coafură, conturându-i posibilitatea obţinerii unor venituri mari, cerându-i în acest sens pentru încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare pentru spaţiu suma de 6.500 Euro. Pentru că partea vătămată nu mai deţinea această sumă, inculpata i-a propus să împrumute de la martorul D.G., împrumut care s-a finalizat cu garanţie imobiliară - garaj, cu obligaţia de restituire la data de 19 septembrie 2008. Suma a fost remisă de partea vătămată inculpatei în incinta pensiunii unde aceasta locuia, sumă care a fost restituită la termen datorită insistentelor acesteia.
Pe aceeaşi motivaţie, dar de data aceasta ca avans pentru cumpărarea salonului, inculpata profitând de aceeaşi parte vătămată, i-a solicitat suma de 20.000 Euro. Pentru că în mod evident, nu mai deţinea această sumă, inculpata i-a propus să împrumute de la altă persoană, şi anume martorul A.C.C., cu care inculpata deja discutase. Martorul a fost de acord cu încheierea acestei tranzacţii, astfel că i-a împrumutat suma de 11.000 Euro şi respectiv, 8.700 Euro, scadente la 15 noiembrie 2008 şi 30 noiembrie 2008, garantând împrumutul cu un apartament situat în Baia Mare.
Audiat fiind, proprietarul spaţiului despre care inculpata i-a spus defunctei S.M. că urmează să-l cumpere împreună pentru a derula afaceri pe viitor, martorul B.C. a arătat că niciodată nu a discutat cu inculpata sau cu vreo altă persoană despre vânzarea acelui imobil care de altfel şi în prezent este doar închiriat unui salon de coafură.
Motivând cu aceleaşi tratamente de fertilizare la diverse clinici din ţară şi străinătate, inculpata a solicitat şi părţilor vătămate K.E.E., S.B.I., P.R.V., Z.S.M., R.A., B.L., persoane pe care inculpata Ie-a indus în eroare cu sumele de 1.000 Euro şi 3.000 lei; 2.000 Euro; 1.000 Euro; 1.000 lei; 19.000 lei; 12.000 lei.
Toate aceste părţi vătămate au cunoscut-o pe inculpată în calitate de clienţi ai salonului de coafură la care lucra, iniţial „Pretty Woman"; şi respectiv salonul „Nefertiti";. Pentru a le câştiga încrederea, inculpata Ie-a detaliat persoanelor vătămate problemele de sănătate pe care le are, tratamentul scump pe care-l urmează precum şi a unei intervenţii chirurgicale absolut necesare.
Cum inculpata a împrumutat anterior acestor sume enunţate şi cu alte ocazii alte sume de bani, sub diverse pretexte, pe care însă Ie-a restituit, câştigând astfel încrederea părţilor vătămate, acestea i-au remis inculpatei sumele solicitate, fără să încheie documente justificative. La insistenţele părţilor vătămate de la fi restituite sumele predate, inculpata se justifica de fiecare dată trimiţându-le mesaje pe telefonul mobil, prin care comunica acestora că este la o clinică din Ungaria, că a suferit o intervenţie chirurgicală şi să nu-şi facă griji pentru că o se le restituie banii în momentul reîntoarcerii în Baia Mare.
Pentru sume mai mari de bani împrumutaţi, ca de exemplu în cazul părţii vătămate T.A., pe care a determinat-o să contracteze un împrumut de la bancă, inculpata i-a propus o investiţie în achiziţii de extensii de păr, din valorificarea cărora urma să obţină venituri substanţiale. Conform înţelegerii, creditul la BANCPOST S.A. Baia Mare urma să fie rambursat de inculpată, motiv pentru care atât contractul cât şi graficul de rambursare au rămas în posesia acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat inculpata T.C.M. solicitând instanţei de control judiciar desfiinţarea în parte a hotărârii apelate atât sub aspectul laturii penale pe care a criticat-o cu privire la cuantumul mult prea ridicat al pedepsei ce i-a fost aplicată, cât şi sub aspectul laturii civile arătând că unele pretenţii formulate de părţile civile sunt exagerate şi sunt nedovedite.
Prin decizia penală nr. 55/A din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost admis apelul declarat de inculpata T.C.M. împotriva sentinţei penale nr. 479 din 29 septembrie 2011, pronunţată în dosar nr. 6945/100/2010 al Tribunalului Maramureş, pe care a desfiinţat-o în parte, sub aspectul soluţionării acţiunilor civile formulate de părţile civile V.M., K.E., T.A.M. şi B.L. şi, respectiv, cu privire la cuantumul sumelor confiscate.
Pronunţând o nouă hotărâre, în aceste limite, în baza art.118 alin. (1) lit. e) C.pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpată a sumelor de 1000 Euro şi 5000 lei (sume obţinute prin comiterea infracţiunii de la părţile vătămate S.B. şi, respectiv, R.A.M. - părţi vătămate care nu s-au constituit părţi civile în cauză).
În baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea vătămată M.V. şi a fost obligată inculpata să plătească despăgubiri civile în sumă de:
- contravaloarea în lei la data plăţii a sumei de 1100 Euro părţii civile K.E.;
- 8000 lei părţii civile T.A.M.;
- 8000 lei plus dobânda legală de la data pronunţării prezentei hotărâri până la achitarea integrală a debitului, părţii civile B.L. şi, respinge restul pretenţiilor civile formulate de aceste părţi vătămate.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatei şi s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 31 august 2010 la zi.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin recursul declarat, inculpata a invocat temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., arătând că hotărârea este contrară legii, întrucât nu a semnat dovada de comunicare şi nu şi-a recunoscut semnătura. în realitate, a motivat că nu se afla în Penitenciarul Gherla la momentul comunicării, întrucât avea o cauză la Curtea de Apel Constanţa, sens în care a invocat nota de la fila 154 a dosarului, prin care se comunică Curţii de Apel Cluj că inculpata este plecată la Penitenciarul Poarta Albă.
A solicitat în concluzie repunerea în termenul de recurs.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de inculpat, Înalta Curte constată că recursul inculpatei este tardiv, nefiind incidente dispoziţiile privitoare la repunerea în termenul de recurs.
Potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 3853 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) din acelaşi cod, pentru inculpatul deţinut, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că inculpata T.I.C.M. a fost prezentă la dezbateri, la data de 12 martie 2012, hotărârea fiindu-i comunicată la data de 23 martie 2012 la Penitenciarul Gherla (fila 169 dosar apel), iar declaraţia de recurs a fost înregistrată la data de 27 aprilie 2012 (fila 2 din dosarul instanţei de recurs), peste termenul procedural de 10 zile prevăzut de lege.
În ce priveşte susţinerile inculpatei, că semnătura existentă pe dovada de comunicare a hotărârii nu îi aparţine, întrucât la acea dată nu se afla deţinută în Penitenciarul Gherla, ci era transferată la Penitenciarul Poarta Albă, sens în care a invocat adresa de la fila 154, dosar apel, Înalta Curte constată că nu pot fi primite.
Este reală susţinerea inculpatei, în sensul că la data de 5 martie 2012, Penitenciarul Gherla comunica Curţii de Apel Cluj faptul că s-a dispus transferul acesteia la Poarta Albă, însă la fila 151, dosar curte de apel, există o altă adresă, cu termen ulterior celei sus-menţionate, în care se precizează că citaţia pentru termenul din 12 martie 2012 a fost înaintată Penitenciarului Gherla, deoarece inculpata a fost transferată în această unitate la data de 23 ianuarie 2012. Coroborând aceste date cu împrejurarea că semnătura inculpatei de pe dovada de comunicare a hotărârii din 23 martie 2012 este similară cu semnăturile acesteia existente pe declaraţia de apel (fila 2,6 dosar curte de apel), pe declaraţia dată în şedinţă publică din 28 noiembrie 2011 (fila 36 dosar apel), precum şi pe celelalte dovezi de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpata, Curtea reţine că nu rezultă vreun indiciu că inculpata nu a avut cunoştinţă de decizia pronunţată.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurenta inculpată T.I.C.M. împotriva deciziei penale nr. 55/A din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, să fie respins, ca tardiv, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenta inculpată T.I.C.M. împotriva deciziei penale nr. 55/A din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1940/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1967/2012. Penal → |
|---|
