ICCJ. Decizia nr. 2015/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2015/2012
Dosar nr.11641/99/2011
Şedinţa publică din 11 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 517 din 15 noiembrie 2011, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul P.I.B. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu referire la art. 3201 C. proc. pen.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, conform art. 862 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi conform programului stabilit de această instituţie;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbare locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a dispus ca datele prevăzute la lit. b)-d) să se comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi.
S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 864 C. pen. în baza art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 23 august 2011 la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 181,55 g cannabis.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite suma de 1.400 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul H.D., deţinut în Penitenciarul Iaşi.
În baza art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului şi, în consecinţă, s-a menţinut starea de arest.
S-a disjuns soluţionarea cauzei pe fond privind pe inculpatul H.D.
S-a fixat termen la data de 08 decembrie 2011, pentru începerea cercetării judecătoreşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, aceeaşi situaţie redată şi în actul de sesizare, respectiv următoarele împrejurări: la data de 18 august 2011, organele de poliţie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Iaşi s-au sesizat cu privire la faptul că inculpatul H.D., comercializează importante cantităţi de droguri de risc, respectiv cannabis pe raza Municipiului laşi, cu predilecţie în zona cartierului D., la preţuri cuprinse între 30 şi 70 RON/doză, în funcţie de cantitatea cumpărată de client. În acest context, s-a procedat la verificări informativ-operative cu privire la activitatea desfăşurată de acesta.
Având în vedere datele obţinute, prin Ordonanţa nr. 35/A/2011 din data de 18 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, s-a dispus autorizarea investigatorilor acoperiţi R. - nume de cod şi P. - nume de cod şi a colaboratorului acestora, C. - nume de cod, în vederea desfăşurării activităţilor specifice prevăzute de lege.
Totodată, la data de 19 august 2011, ora 14.00, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul H.D. pe considerentul că la data de 19 august 2011 a comercializat cantitatea de 3,9 grame de cannabis conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică cu nr. 562621 din 19 august 2011 către investigatorul acoperit R. - nume de cod.
Prin ordonanţa din data de 19 august 2011, ora 14.10 s-a dispus cu titlu provizoriu interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de către inculpatul H.D. După punerea în executare a ordonanţei, au rezultat elemente relevante cu privire la implicarea în activitatea de trafic de droguri sub coordonarea directă a inculpatului H.D. a unei persoane numită U.
Prin ordonanţa din data de 22 august 2011 ora 11.00, s-a dispus cu titlu provizoriu interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de către persoana cunoscută cu porecla U., iar după punerea în executare a acestei ordonanţe, aceasta a fost identificată ca fiind inculpatul P.l.B.
În continuarea urmăririi penale, în baza autorizaţiei 35/A/2011 din data de 19 august 2011, a fost cumpărată de la inculpatul H.D. de către investigatorul acoperit R. - nume de cod, prin intermediul colaboratorului acoperit C. - nume de cod, cantitatea de 0,90 grame cannabis.
De asemenea, la data de 23 august 2011, în baza autorizaţiei 35/A/2011 din data de 19 august 2011, a fost cumpărată de la inculpaţii H.D., P.l.B., de către investigatorul acoperit R. - nume de cod, prin intermediul colaboratorului acoperit C. - nume de cod, cantitatea de 1,24 grame cannabis.
Având în vedere aceste elemente, precum şi faptul că din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză rezultau date certe că inculpaţii H.D. şi P.l.B. urmează, la data de 23 august 2011, să comercializeze o cantitate importantă de cannabis, s-a solicitat Tribunalului Iaşi emiterea de autorizaţii de percheziţie la domiciliile acestora. La aceeaşi dată, în cadrul operaţiunilor de supraveghere operativă a inculpatului P.l.B. şi având în vedere şi conţinutul convorbirilor telefonice dintre acesta şi inculpatul H.D., s-a procedat la prinderea în flagrant a inculpatului P.l.B., după ce acesta a părăsit domiciliul.
Cu ocazia prinderii în flagrant, asupra acestuia s-a găsit cantitatea totală de 42,1 grame de cannabis, pe care urma să o comercializeze împreună cu inculpatul H.D.
În baza autorizaţiilor emise de către Tribunalul laşi, s-a procedat la efectuarea percheziţiilor domiciliare la locuinţele inculpaţilor. Cu această ocazie, la locuinţa inculpatului P.I.B. s-a descoperit cantitatea de 150,45 grame cannabis.
De asemenea, la locuinţa acestuia a fost găsită o plantă în stare naturală cu rădăcină şi tulpină sădită într-un ghiveci în greutate de 153,4 grame, în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinol, substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis.
Totodată, la domiciliul acestuia a fost găsit şi un cântar electronic pe care s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinol, substanţă psihotropa biosintetizată de planta cannabis.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului H.D., a fost găsită cantitatea de 2,5 grame cannabis, aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţific nr. 562626 din 23 august 2011 întocmit de către Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor, Precursori Iaşi.
La data de 24 august 2011, organele de poliţie judiciară au fost contactate de către martorul T.I., care le-a comunicat că la aceeaşi dată, în timp ce făcea curăţenie în autoturism, după ce a ridicat bancheta din spate, a observat sub aceasta mai multe pliculeţe autosigilante conţinând un produs vegetal. S-a reţinut că martorul T.I. este conducătorul autoturismului taxi în care a fost surprins la data de 23 septembrie 2011 inculpatul P.I.B. având drogurile asupra sa.
În continuare, martorul T.I. s-a prezentat la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Iaşi şi a pus la dispoziţia organelor de poliţie pliculeţele găsite în autoturism.
Cu ocazia analizelor de laborator - Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 562629 din 25 august 2011, întocmit de către Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor, Precursori Iaşi, s-a constatat că în produsul vegetal - cântărind 8,69 grame, ridicat din autoturismul martorului, s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinol, substanţă psihotropă care face parte din tabelul anexă III din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de Legea nr. 52 /2004, OUG nr. 6/2010 şi HG nr. 575 /2010.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul P.I.B. a precizat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., text introdus prin Legea nr. 202/2010, declarând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
În urma examinării materialului probator administrat în cauză, instanţa a constatat că vinovăţia inculpatului cu privire la fapta pentru care este cercetat este pe deplin dovedită.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului P.I.B., care în perioada 19 august 2011 - 23 august 2011 a cultivat, a comercializat şi a deţinut în vederea comercializării cantitatea de 355,88 grame cannabis, activitate desfăşurată în mod coordonat împreună cu inculpatul H.D., realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere atât gradul de pericol social ridicat al faptei comise, prin care s-a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la regimul substanţelor aflate sub control naţional, concretizat şi în limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală specială, dar şi împrejurarea că inculpatul a manifestat capacitatea de a persevera în comiterea aceleiaşi fapte cu caracter antisocial.
S-a reţinut că operaţiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei şi autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
În cauza de faţă, inculpatul a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile legii noi mai favorabile, renunţând la administrarea oricăror probe şi recunoscând integral învinuirea. Astfel, instanţa a reţinut că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, asumându-şi înainte de începerea cercetării judecătoreşti, fără rezerve, întreaga responsabilitate pentru fapta comisă. În consecinţă, ţinând cont şi de consecinţele faptei inculpatului, dar şi de cele potenţiale, instanţa s-a orientat în aplicarea pedepsei peste limita minimă specială stabilită potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Astfel fiind, s-a apreciat că scopul pedepsei de prevenţie generală şi de reeducare a făptuitorului poate fi atins doar prin aplicarea sancţiunii penale a închisorii într-un cuantum mediu, dar a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe întreaga perioadă a executării pedepsei cu închisoarea ca şi pedeapsă accesorie şi ulterior executării, pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, ce se impune a fi aplicată „ope legis".
În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea primei instanţe a fost apelată de inculpatul P.l.B., care a criticat-o sub aspectul modalităţi de executare a pedepsei, solicitând aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. în loc de art. 86 C. pen., pentru a putea merge la muncă în străinătate.
Prin Decizia penală nr. 41 din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.l.B. împotriva sentinţei penale nr. 517 din 15 noiembrie 2011 a Tribunalului Iaşi.
A fost obligat apelantul să achite statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare.
Instanţa de apel a constatat din analiza coroborată a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, pe care inculpatul şi l-a însuşit conform prevederilor art. 3201 C. proc. pen. - respectiv: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de supraveghere operativă a inculpatului H.D., Ordonanţa nr. 35/A/2011 de autorizare a investigatorului acoperit şi a colaboratorului acestuia, procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului P.l.B., asupra căruia s-a găsit cantitatea de 42,1 grame de cannabis, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi ce au fost interceptate în cauză, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifîca a substanţelor găsite la percheziţia domiciliară efectuată la domiciliile inculpaţilor, a celor comercializate şi găsite asupra inculpatului P.l., care au stabilit că acestea sunt constituite din cannabis, în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, declaraţiile martorilor T.l., P.V., A.I., P.F. şi L.A. şi declaraţiile inculpaţilor - că în mod judicios şi temeinic argumentat instanţa de fond a stabilit vinovăţia inculpatului P.l.B. în săvârşirea faptelor, în raport de situaţia de fapt reţinută.
Sub aspectul tratamentului sancţionator aplicat de prima instanţă şi criticat de inculpat prin apelul declarat, instanţa de prim control judiciar a reţinut că instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a constatat că la stabilirea modalităţii de executare a pedepsei, instanţa a avut în vedere persoana inculpatului şi posibilitatea de reeducare a lui prin stabilirea unor măsuri de supraveghere, suspendarea condiţionată a executării pedepsei nefiind în măsură să asigure rolul constrângerii corespunzătoare încălcării legii penale şi convingerea inculpatului de necesitatea respectări legii penale, precum şi evitarea săvârşirii unor fapte penale similare, apreciindu-se astfel că pedeapsa aplicată este singura în măsură să asigure realizarea scopului acesteia.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.I.B., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen. în loc de art. 861 C. pen., în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc reţinută în sarcina sa, de altfel acesta recunoscând comiterea faptei în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţelor personale ale recurentului inculpat, care a cultivat, a comercializat şi a deţinut în vederea comercializării cantitatea de 355,88 grame cannabis, în cauză fiind reţinute multiple modalităţi de săvârşire a infracţiunii, mai multe acte materiale săvârşite într-o perioadă scurtă de timp, cu scopul de a se obţine beneficii de natură materială.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond şi cu cea de prim control judiciar, constată că nu se impune schimbarea modalităţii de executare pedepsei, având în vedere că, astfel cum a fost stabilită, pedeapsa aplicată este aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte. Inculpatul, comiţând fapta în circumstanţele anterior menţionate, dovedeşte un comportament ce nu permite presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei este suficientă pentru a se realiza reeducarea sa şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni
În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de recurentul inculpat apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.l.B. împotriva deciziei penale nr. 41 din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2018/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 200/2012. Penal → |
|---|
