ICCJ. Decizia nr. 1982/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1982/2012
Dosar nr. 10068/121/2011
Şedinţa publică din 8 iunie 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 847 din 2 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost condamnat inculpatul J.N. la o pedeapsă de 17 (şaptesprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) pentru o perioadă de 3 (trei) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen. (faptă săvârşită la data de 17 iulie 2011).
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului J.N., pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului J.N., iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv, de la 17 iulie 2011, până la zi.
În temeiul art. 113 alin. (1) şi (3) C. pen., inculpatul J.N. a fost obligat la tratament medical, până la însănătoşire.
S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpatul J.N., în folosul statului, a unui cuţit cu lungimea lamei de 14 cm şi lungimea totală de 26 cm, folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii (coletul nr. 3, ataşat la dosarul cauzei).
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., în referire la art. 169 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către inculpat, a unui telefon mobil marca „Alcatel”, de culoare neagră (coletul nr. 4, ataşat la dosarul cauzei).În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul J.N., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul J.N. la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
Prin rechizitoriul nr. 807/P/2011 din data de 07 septembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului J.N., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen.
În sarcina inculpatului J.N. s-a reţinut că, la data de 17 iulie 2011, în timp ce se afla în locuinţa comună, pe fondul consumului de alcool şi în urma unui conflict, a aplicat victimei J.M. (sora sa), mai multe lovituri cu pumnii precum şi cu un obiect tăietor-înţepător (cuţit) în zona capului, după care a aruncat-o de la fereastra locuinţei situată la etajul 4 al imobilului, producându-i un politraumatism cu traumatism cranio-cerebral, precum şi fracturi multiple şi contuzii viscerale, ce au dus la decesul acesteia.
Prin actul de inculpare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul J.N. şi victima J.M. erau rude, respectiv frate şi soră, aşa cum reiese din procesul-verbal de verificare a gradului de rudenie (fila 38 dosar urm. pen.). Cei doi locuiau în apartamentul cu nr. 98, situat în blocul N22 din municipiul Galaţi, aparţinând mamei lor, J.A., aceasta declarând că inculpatul se mutase acolo în urmă cu aproximativ 2 ani, după ce divorţase şi rămăsese fără locuinţă. În acelaşi apartament a mai locuit o perioadă şi un alt frate al inculpatului, respectiv numitul J.T., împreună cu familia sa.
După divorţ, în perioadele în care se afla la domiciliul mamei sale, inculpatul a avut un comportament necorespunzător, atât faţă de victimă, cât şi faţă de ceilalţi membri ai familiei, pe care îi ameninţa în mod frecvent că îi va omorî şi că îi va arunca de la etaj.
Potrivit propriilor declaraţii, confirmate şi de martora J.A., la data de 16 iulie 2011, posibil în jurul orelor 0900, inculpatul J.N. (care fusese plecat pentru câteva săptămâni în Spania) a ajuns la domiciliu, unde a găsit-o pe sora sa, J.M. Aici, inculpatul a stat până în jurul orelor 1600, când a plecat să joace fotbal. În acest interval orar, inculpatul şi victima au stat împreună în apartament, victima apelând-o telefonic de mai multe ori pe mama sa, J.A., pentru a reclama comportamentul violent al inculpatului, precum şi faptul că acesta a aruncat pe geam un televizor. Acest din urmă aspect a fost confirmat şi de către martorii D.A.A. şi A.C., aceasta din urmă declarând că a văzut în spaţiul verde aferent blocului „un monitor de calculator”. De altfel şi inculpatul a recunoscut că a aruncat pe geam televizorul care se găsea în camera sa.
În jurul orelor 1600, atunci când a părăsit apartamentul, inculpatul – potrivit propriei declaraţii – s-a înarmat cu un cuţit de bucătărie, pe care l-a ţinut ascuns într-o sacoşă de plastic, întrucât intenţiona pur şi simplu „să omoare pe cineva”. Acest aspect nu a putut fi verificat întrucât persoana indicată de către inculpat, numitul „T.”, care l-ar fi văzut că este înarmat şi care l-ar fi sfătuit să ascundă cuţitul, nu a fost identificat.
După ce a revenit în apartament şi după ce, în prealabil, consumase alcool, inculpatul a deteriorat un tablou şi a început să arunce din nou pe geam, diverse bunuri din apartament. Cu ocazia cercetării la faţa locului a şi fost fixat fotografic un obiect de cult ce a aparţinut victimei, precum şi un tablou din locuinţă, tot cu motive religioase.
Odată cu inculpatul, probabil, din apartament a plecat şi victima J.M., aceasta întorcându-se la domiciliu în jurul orelor 0100 dimineaţa, acest din urmă aspect rezultând din declaraţia martorei M.S., care a declarat că a fost surprinsă de ora târzie la care victima s-a întors acasă şi că a şi stat câteva minute de vorbă cu victima.
În momentul în care victima a intrat pe uşa apartamentului, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu pumnul în zona feţei, o singură dată. Lovitura astfel aplicată este confirmată şi medico-legal, victima prezentând o echimoză în treimea laterală a pleoapei stângi. Imediat, inculpatul a lovit victima şi cu un cuţit, în zona frontală stânga, o singură dată, şi această lovitură fiind confirmată de raportul medico-legal de necropsie.
Întrucât inculpatul continua agresiunea asupra sa, victima s-a refugiat în balconul apartamentului şi a escaladat balustrada balconului, pentru a scăpa de furia acestuia. În acest moment, victima J.M. a fost împinsă de către inculpat sau a alunecat de pe acel spaţiu îngust, acest aspect nefiind lămurit cu exactitate datorită circumstanţelor speţei. Având în vedere cele declarate verbal de către inculpat la momentul la care s-a predat organelor de poliţie, s-a apreciat de către procuror că inculpatul J.N. a fost cel care a determinat în mod direct căderea victimei J.M. de la etajul IV al locuinţei, mecanismul de producere a decesului fiind precipitarea prin heteropropulsie.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul J.N. criticând-o pentru netemeinicie. S-a susţinut în principal, că s-ar fi impus achitarea întemeiat pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar s-a susţinut că pedeapsa aplicată este mult prea aspră, motiv pentru care s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 46/A din 27 februarie 2012 a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul J.N. împotriva sentinţei penale nr. 847 din 2 decembrie 2012 a Tribunalului Galaţi.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 17 iulie 2011 la zi.
A obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei şi a stabilit corect modalitatea de executare având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) precum şi scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
S-a arătat că nu poate fi primită solicitarea inculpatului vizând achitarea sa avându-se în vedere că, prin conduita sa violentă inculpatul a determinat practic victima să se arunce de la etajul 4 al blocului unde locuiau, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, ceea ce înseamnă că a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei indirecte.
Împotriva deciziei penale pronunţată de curtea de apel, a declarat recurs inculpatul J.N. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Înalta Curte reţine că instanţa de fond a realizat o analiză judicioasă şi completă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, rezultând mai presus de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen. (faptă săvârşită la data de 17 iulie 2011) reţinută în sarcina sa.
Cu privire la criticile formulate de inculpat referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate, Înalta Curte reţine că acestea nu sunt fondate.
În procesul de individualizare a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere toate exigenţele prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) realizând o proporţionalitate între gradul de pericol social ridicat al faptei comise reflectat în modul în care s-a consumat infracţiunea şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de omor calificat.
Faţă de gravitatea concretă a faptei săvârşite de inculpat nu se impune reţinerea vreunei circumstanţe atenuante în favoarea acestuia.
În procesul de individualizare a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu are antecedente penale, are o precară stare a sănătăţii psihice, are un grad mediu de instrucţie, este necăsătorit iar în cursul procesului penal a avut o conduită procesuală corectă, recunoscând şi regretând fapta comisă, chiar dacă nu în modalitatea reţinută în actul de sesizare, toate acestea constituind elemente care au condus la stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză cu privire la inculpat se constată că în mod corect prima instanţă a luat faţă de acesta măsura de siguranţă constând în obligarea sa la tratament medical până la însănătoşire.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine individualizată fiind în măsură să contribuie la asigurarea scopului educativ şi coercitiv al pedepsei reglementat de art. 52 C. pen. neputând fi identificate alte împrejurări care să determine aplicarea unui regim sancţionator mai blând.
Faţă de toate considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (29 C. proc. pen. va computa prevenţia inculpatului de la 17 iulie 2011 la 8 iunie 2012.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.N. împotriva deciziei penale nr. 46/A din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 iulie 2011 la 8 iunie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1967/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2038/2012. Penal → |
|---|
