ICCJ. Decizia nr. 2088/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2088 /2012
Dosar nr. 76458/3/2011/a.
Şedinţa publică din 13 iunie 201.
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din 28 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 76458/3/2011 (1628/2012) investită cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii B.R.C. şi C.M., în baza art. 3002, raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a acestora.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că inculpatul B.R.C. a introdus în ţară, prin P.T.F. Nădlac, fără drept, 4.116 comprimate MDMA, pe care Ie-a transportat în Municipiul Bucureşti în vederea vânzării, iar inculpatul C.M. a vândut colaboratorului sub acoperire mai multe doze, şi că aceste fapte sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani. Curtea a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care nu s-a diminuat prin simpla trecere a timpului. în acest sens, Curtea a avut în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor presupus a fi săvârşite de inculpaţi, modalitatea de comitere a acestora, natura drogului traficat, respective, drog de mare risc, precum şi amploarea acestui fenomen infracţional, prin care se pune în pericol sănătatea publică.
Drept urmare, având în vedere şi aspectul de notorietate al recrudescentei traficului de droguri pe raza municipiului Bucureşti, Curtea a apreciat că este rezonabil a considera că, aflaţi în libertate, inculpaţii prezintă un risc ridicat de a comite şi alte fapte similare, motivate de dorinţa obţinerii facile, pe căi ilicite, a unor importante sume de bani, această împrejurare făcând nejustificată şi inoportună luarea, în ceea ce îi priveşte, a unei alte măsuri preventive, neprivativă de libertate.
Împotriva acestei încheieri, inculpaţii B.R.C. şi C.M. au declarat, în termen legal, recursurile de faţă.
La termenul de judecată din 13 iunie 2012, prezent personal în faţa instanţei, inculpatul C.M. a declarat că îşi retrage recursul, solicitând să se ia act de voinţa sa.
Inculpatul B.R.C. a solicitat, prin apărător, revocarea măsurii arestării preventive.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul C.M., Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat şi constatând îndeplinite cerinţele respective, urmează a lua act de voinţa recurentului, valabil exprimată.
Examinând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. , Înalta Curte apreciază că recursul formulat de inculpatul B.R.C. nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instaţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În raport cu stipulaţiile art. 5 din C.E.D.O. şi ale art. 23 din Constituţia României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că acesta a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, asigurarea desfăşurării în bune condiţii a procesului penal.
Pericolul pentru ordinea publică îşi găseşte expresia şi în starea de nelinişte, în sentimental de insecuritate în rândul societăţii, generate de faptul că persoane bănuite de săvârşirea unor infracţiuni grave sunt cercetate şi judecate în stare de libertate.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că au fost săvârşite faptele, care prezintă un grad ridicat de pericol social .
Astfel, faptele de care este acuzat inculpatul prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat, pe de o parte de importanţa valorilor sociale ce constituie obiectul protecţiei penale şi de gravele urmări (fizice şi psihice) pe care le poate avea săvârşirea acestor infracţiuni pentru întreaga societate- trafic de droguri de mare risc.
Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necesară menţinerea arestării preventive a inculpatului B.R.C..
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii B.R.C. şi C.M. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.C. împotriva încheierii din 28 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 76458/3/2011 (1628/2012).
la act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.M. împotriva aceleiaşi încheieri.
Obligă pe recurentul inculpat B.R.C. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurentul inculpat C.M. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2090/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2086/2012. Penal → |
|---|
