ICCJ. Decizia nr. 2067/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2067 /2012
Dosar nr. 20432/63/2010
Şedinţa publică din 13 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele ;
Prin sentinţa penală nr. 564 din 14 decembrie 2011 a Tribunalului Dolj, secţia penală inculpatul M.V. a fost condamnat, la pedeapsa de 16 (şaisprezece) ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. I), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 293 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 117 din 2 iulie 2009 a Judecătoriei Băileşti, rest pe care l-a contopit în pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 3 ani, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 19 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 01 septembrie 2011 la zi, şi a fost menţinută starea de arest a acestuia.
S-a luat act că martorul C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui cuţit de vânătoare confecţionat artizanal, cu o lungime totală de 30 cm, ridicat de la inculpat conform procesului verbal de cercetare la faţa locului.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.750 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezintă onorariu apărător oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că.
Inculpatul M.V., după ce a fost liberat condiţionat, a locuit în comuna G.M., unde a lucrat păstor la diverse persoane, până în ziua de 23 august 2011, când urmare înţelegerii pe care a avut-o cu numitul C.M., a început să lucreze la stâna acestuia, împreună cu ciobanul F.I.C., urmând să aibă grijă de bovinele acestuia.
În ziua de 31 august 2011, după ce a consumat mai multe băuturi alcoolice, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său în comuna G.M. şi a revenit la stână în jurul orelor 22:30-23:00 fiind în stare avansată de ebrietate. Pe drum s-a întâlnit cu ciobanul F.I.C. şi cu fiul acestuia U.V.V., care se întorceau cu oile de la păscut, şi împreună cu aceştia s-au deplasat la vagonul de la stână pentru a mânca şi pentru a se culca.
Aici au găsit pe victima I.M.M. dormind pe patul confecţionat din lemn care era poziţionat în partea stângă a vagonului şi după ce l-au trezit au consumat câte o cană cu vin.
În acest timp între inculpatul M.V. şi victima I.M.M. s-a iscat un conflict verbal în timpul căruia inculpatul îi reproşa victimei că l-a lovit în cap cu mai mult timp în urmă şi se injuriau reciproc.
La un moment dat, fără ca victima să-l agreseze, inculpatul s-a ridicat în picioare a scos cuţitul pe care-l avea la brâu într-o teacă de lemn si cu acesta i-a aplicat o lovitură victimei la nivelul hemitoracelui drept. Imediat după săvârşirea faptei inculpatul a părăsit vagonul fugind în cultura de floarea soarelui unde a fost găsit de organele de poliţie, care au fost sesizate de martorii prezenţi la faţa locului şi de stăpânul stânei.
Urmare loviturii primite victima a căzut în lateral dreapta pe pat şi a decedat.
Potrivit raportului de constatare medico-legală de autopsie nr. 3450/A3/2011 al I.M.L. Craiova, moartea numitului I.M.M. a fost violentă, şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe, consecinţa unei plăgi tăiate - înţepate la nivelul hemitoracelui drept, penetrantă, cu interesarea plămânului drept.
Pentru a stabili această situaţie de fapt, prima instanţă a reţinut că declaraţia inculpatului de recunoaştere a faptei s-a coroborat cu procesele verbale aflate la dosar, întocmite de organele de cercetare penală şi de procuror, cu raportul de constatare medico-legală şi de declaraţiile martorilor, acestea constituind, conform art. 89 şi urm C. proc. pen., mijloace de probă suficient de pertinente, în măsură să contribuie la stabilirea vinovăţiei inculpatului.
La stabilirea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respective, gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea şi împrejurările în care a fost săvârşită fapta (sub influenţa băuturilor alcoolice) limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul sancţionator, reducerea legală a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a recunoscut şi regretat fapta comisă, precum şi starea de recidivă, în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul M.V., criticând hotărârea primei instanţe sub aspectul temeiniciei.
Prin motivele scrise depuse la dosar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., argumentând că nu există niciun impediment legal pentru a se aprecia că aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. nu exclude de plano reţinerea circumstanţelor atenuante.
Prin Decizia penală nr. 68 din 8 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, apelul declarat de inculpatul M.V. a fost respins ca nefondat.
A fost dedusă arestarea preventivă de la 14 decembrie 2011 la zi şi menţinută starea de arest a inculpatului.
În fine, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 RON reprezentând onoariu pentru avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că este incontestabil că Decizia inculpatului de recunoaştere a faptei şi solicitarea de judecată în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. nu exclude, în principiu, posibilitatea ca instanţa, în considerarea datelor care caracterizează pozitiv conduita inculpatului în cursul procesului penal, să reţină şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - prezentarea în faţa autorităţilor, comportarea sinceră în cursul procesului.
Cu toate acestea, trebuie subliniat că art. 74 C. pen. în ansamblul său prevede împrejurări care constituie circumstanţe atenuante judiciare, instanţa având însă posibilitatea, şi nu obligaţia, să decidă în raport de toate împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu să fie reţinute în favoarea inculpatului şi să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen.
Recunoaşterea unor date sau împrejurări ale realităţii ca circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei.
În cauză însă inculpatul a comis o infracţiune de o gravitate extremă, fără nicio justificare plauzibilă, la numai o jumătate de an după eliberarea din penitenciar din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi incest, şi, în acest context, recunoaşterea faptei - în condiţiile în care, oricum, infracţiunea fusese comisă în prezenţa a doi martori oculari, iar inculpatul a fost depistat imediat de organele de poliţie - este lipsită de relevantă, fiind inevitabilă.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat, în termen legal, recursul de faţă invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 74 şi art. 76 C. pen., în raport cu care a solicit at reducerea pedepsei sub minimul special.
Recursul nu este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale, respingând, cu justificat temei cererea acestuia de a i se acorda circumstanţe atenuante judicire în condiţiile art. 74 alin (1) lit. c) C. pen.; sub acest aspect instanţa de fond (sentinţă, pag. 3 alin. final), confirmată de instanţa de apel (decizie, pag. 6 alin. (2)) a apreciat judicios că aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii semnificative (cu 1/3) a limitelor - minimă şi maximă - a pedepsei, este suficientă, nefiind cazul ca recunoaşterii faptei (recunoaştere, de altfel, inevitabilă în contextul probator al speţei) să i se acorde şi semnificaţia prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpatul a conceput- o şi săvârşit-o (pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat victimei, cu un cuţit, o lovitură puternică la nivelul hemitoracelui drept) precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (aflat în stare de recidivă postexecutorie), rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei şi au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că 16 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar şi suficient realizării dublei finalităţi a pdepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se Decizia atactă în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 68 din 8 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 septembrie 2011, la 13 iunie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2084/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2032/2012. Penal → |
|---|
