ICCJ. Decizia nr. 2117/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2117/2012
Dosar nr. 637/44/2012
Şedinţa publică din 14 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 1 iunie 2012 pronunţată în dosarul nr. 637/44/2012, Curtea de Apel Galaţi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, a respins, ca nefondate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii M.C., şi M.S.L.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Inculpatul M.S.L. a fost arestat preventiv prin încheierea din 17 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 330/44/2012.
În sarcina inculpatului M.S.L., s-a reţinut săvârşirea următoarelor infracţiuni: aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen., constând în aceea că în luna septembrie 2007, a aderat la grupul infracţional organizat constituit din învinuitul B.M., P.E., T.P. şi L.A. în vederea obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, ce a condus la dobândirea în mod fraudulos a proprietăţii unui imobil situat pe în mun. Galaţi, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 160.000 lei, activitatea infracţională fiind următoarea: a utilizat la data de 10 septembrie 2007, sentinţa judecătorească falsificată, cu nr. 29/CC din 09 aprilie 2007 pretins emisă de Judecătoria Galaţi la Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea radierii sechestrului asigurător legal aplicat asupra imobilului; a determinat, cu intenţie lucrătorul de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – J.K.R. - cu scopul de a radia în mod nelegal din cartea funciară, fără vinovăţie, la data de 11 septembrie 2007, sechestrul asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi asupra imobilului; a indus în eroare asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizarea de mijloace frauduloase - încheiere de carte funciară obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false - a părţilor vătămate S.I. şi S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat sub numărul 9124 de BNP „C.A.", infracţiuni comise în concurs ideal şi real, prev. de art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
Inculpata M.C. a fost arestată prin aceeaşi încheiere, pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.; complicitate la spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. , cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen., constând în aceea că în luna septembrie 2007, a aderat la grupul infracţional organizat constituit din învinuitul B.M., P.E., T.P. şi L.A. în vederea obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, ce a condus la dobândirea în mod fraudulos a proprietăţii a două imobile situate în municipiul Galaţi, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 196.000 lei.
Activitatea infracţională a constat în aceea că l-a determinat pe învinuitul A. N. să facă declaraţii neconforme cu realitatea, cu ocazia audierii acestuia, la data de 30 mai 2007, în calitate de martor în dosarul civil nr. 452/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei asupra cărora acesta a fost întrebat cu privire la imobilul situat în municipiul Galaţi; l-a ajutat pe învinuitul L.Ş. în a schimba şi transfera, în mod repetat, proprietatea asupra imobilului situat în Galaţi, cunoscând că acesta provine din comiterea infracţiunilor pentru care învinuitul a fost trimis în judecată, în scopul ascunderii provenienţei acestuia şi în scopul de a-l ajuta să se sustragă de la măsura de siguranţă a confiscării speciale; a indus în eroare asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului situat în Galaţi, prin utilizarea de mijloace frauduloase - încheiere de carte funciară obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false - a părţilor vătămate S.I. şi S. M. cu ocazia încheierii de acesta a contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat sub numărul 9124 de BNP „C.A.".
La luarea măsurii arestării preventive, instanţa a reţinut existenţa temeiurilor prevăzute de art. 143 alin. (1) şi de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în sensul că există indicii temeinice privind săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate, că aceste infracţiuni sunt sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin aceeaşi încheiere au fost arestaţi preventiv şi inculpaţii P.E., B. B.A., V.T. şi L.Ş., iar faţă de inculpaţii B. M.C. şi L.A. a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpaţii M.C. şi M.S.L. au formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar, în motivarea cărora au arătat că participarea lor la săvârşirea infracţiunilor este mai redusă şi mai puţin importantă, comparativ cu ceilalţi inculpaţi, că, fiind căsătoriţi, au un copil cu probleme de sănătate şi că lăsarea lor în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând cererile de liberare provizorie formulate de inculpaţi, în raport cu prevederile art. 1608 C. proc. pen., Curtea de Apel Constanţa a constatat că acestea sunt admisibile în principiu, îndeplinind condiţiile şi cerinţele prevăzute de art. 1602 alin. (1) şi de art. 1606 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., însă s-a constatat că sunt nefondate având în vedere că urmărirea penală nu a fost finalizată, iar pe de altă parte, gravitatea ridicată a infracţiunilor săvârşite de inculpaţi şi conduita procesuală a acestora, caracterizată prin încercarea de a minimaliza amploarea şi importanţa activităţii lor infracţionale-sunt elemente care justifică necesitatea de a-i împiedica pe inculpaţi să săvârşească alte infracţiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unor părţi sau martori din proces.
Împotriva încheierii din 1 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, pronunţată în dosarul nr. 637/44/2012 au declarat recurs inculpaţii M.C. şi M.S.L. şi au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate şi admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizând recursurile declarate, sub aspectele invocate precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) combinat 3856 alin. (3) şi art. 385 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii M.C. şi M.S.L. sunt nefondate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte apreciază că îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. nu conduc în mod automat la admiterea cererii de liberare provizorie întrucât, în actuala reglementare, liberarea provizorie nu este obligatorie ci facultativă şi reprezintă un beneficiu recunoscut de lege inculpatului arestat preventiv care urmează a fi acordată numai în măsura în care se apreciază că arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanţia pe care o oferă persoana inculpatului şi obligaţiile ce se impun la liberare de către instanţă. De asemenea, instanţa de judecată trebuie să se raporteze la temeiurile avute în vedere cu ocazia dispunerii măsurii arestării preventive şi să aibă în vedere toate circumstanţele cauzei, nu numai cele care caracterizează persoana inculpatului.
Potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (1) C. proc. pen. în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una din următoarele măsuri preventive: 1) reţinerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi ţara; d) arestarea preventivă.
Deşi nu este o măsură preventivă, liberarea provizorie poate fi considerată ca fiind o modalitate de individualizare a măsurii arestării preventive, scopul urmărit, prin ambele măsuri - chiar dacă sunt de natură diferită - fiind acelaşi şi anume, buna desfăşurare a procesului penal în ansamblul său.
Individualizarea măsurii preventive este lăsată întotdeauna la latitudinea judecătorului, respectiv instanţei în cursul judecăţii, pentru a aprecia dacă controlul judiciar este suficient sau se impune luarea, respectiv menţinerea faţă de inculpat a măsurii arestării preventive.
Din analiza dispoziţiilor art. 136 alin. (2) C. proc. pen. corelate cu art. 1602 C. proc. pen. rezultă că pentru a se putea dispune liberarea provizorie, trebuiesc îndeplinite două condiţii pozitive şi una negativă.
Prima condiţie pozitivă se referă la aceea că liberarea provizorie este condiţionată de privarea de libertate a persoanei, ca neputând fi dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv.
A doua condiţie vizează natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite. Sub acest aspect, potrivit dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani".
Înalta Curte constată că infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată legea prevede pedeapsa închisorii sub limita de 18 ani, astfel că, din acest punct de vedere, cererile inculpaţilor sunt admisibile.
Condiţia negativă vizează comportamentul inculpaţilor şi perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie.
Astfel, în art. 1602 C. proc. pen. se arată că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul în care nu există date din care ar rezulta necesitatea de a-i împiedica pe învinuiţi sau inculpaţi să săvârşească alte infracţiuni sau că aceştia va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori, sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Se observă că legiuitorul, folosind expresia de „date" nu a avut în vedere existenţa unor probe în sensul legii, ci a unor informaţii, situaţii, împrejurări concrete rezultate din dosar, privitoare la persoana inculpaţilor, modul de operare, infracţiunea săvârşită, care să îndreptăţească temerea, să o justifice. îndeplinirea celor trei condiţii deşi nu conferă celui arestat un drept la liberarea provizorie, ci numai o vocaţie, instanţa având facultatea şi nu obligaţia de a dispune măsura. Aceasta poate refuza liberarea provizorie, dacă apreciază că detenţia provizorie este absolut necesară, iar scopul procesului penal nu poate fi asigurat decât prin menţinerea măsurii arestării preventive.
Detenţia provizorie poate fi menţinută atunci când instanţa constată insuficienţa controlului judiciar, cu respectarea, pe toată durata procesului, a principiului proporţionalităţii între măsura preventivă şi gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.
Din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Totodată, s-a statuat că gravitatea unei fapte nu poate justifica menţinerea stării de arest în condiţiile în care durata acesteia a depăşit o limită rezonabilă.
Raportându-ne la datele speţei, înalta Curte, apreciază că în acest moment procesual, există „date", în accepţiunea dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., din care să rezulte că inculpaţii M.C. şi M.S.L. vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere circumstanţele cauzei în acest stadiu procesual, faţă de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfăşurării în bune condiţii a procedurii judiciare cu privire la inculpaţi şi faţă de caracterul proporţional al măsurii cu gravitatea acuzaţiilor penale formulate împotriva acestora şi cu scopul urmărit, astfel cum este prevăzut în dispoziţiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen.
Totodată, înalta Curte are în vedere că ambii inculpaţi au avut o contribuţie activă la săvârşirea faptelor ce au fost reţinute în sarcina acestora, respectiv că aceştia au acţionat folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, activitate ce a condus la dobândirea în mod fraudulos a două imobile în vederea obţinerii de importante beneficii materiale, prin săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, astfel că datele care îi caracterizează pe cei doi inculpaţi nu sunt de natură să evidenţieze garanţii suficiente că liberarea provizorie este, şi în cazul lor, o măsură adecvată pentru asigurarea bunei desfăşurări a cercetării judecătoreşti.
Astfel, la aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie să se ţină cont şi să se facă o relaţionare între circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi cele personale ale inculpaţilor M.C. şi M.S.L., respectiv să se ţină cont de rezultatul infracţiunilor săvârşite de inculpaţi cât şi de faptul că inculpatul M.S.L. a mai săvârşit fapte de natură penală.
Garanţiile de ordin personal ale inculpaţilor, cât şi cele prevăzute de art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea inculpaţilor în libertate.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.C. şi M.S.L. împotriva încheierii din 1 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, pronunţată în dosarul nr. 637/44/2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.C. şi M.S.L. împotriva încheierii din 1 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, pronunţată în dosarul nr. 637/44/2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 iei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1597/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2115/2012. Penal → |
|---|
