ICCJ. Decizia nr. 2203/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2203/2012
Dosar nr. 650/46/2012
Şedinţa publică din 21 iunie 2012
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
La data de 13 iunie 2012, inculpatul C.S., în prezent aflat în arestul I.P.J. Argeş, a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea acestei cereri, inculpatul, atât prin motivele invocate în scris, cât şi prezentate oral, arată că o atare cerere de liberare provizorie este admisibilă şi, totodată, şi întemeiată, fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune punerea sa în libertate.
În acest sens, menţionează că este cercetat în stare de arest, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la folosirea influenţei ori a autorităţii, în scopul obţinerii pentru sine de sume de bani sau de foloase necuvenite prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., nu şi pentru infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), infracţiune pentru care este pusă în mişcare acţiunea penală faţă de ceilalţi inculpaţi din această cauză.
În fapt, s-a reţinut că a sprijinit pe inculpatul C.G., precum şi pe învinuiţii B.G. şi P.A. să determine membrii revoluţionari din cadrul Asociaţiei „D.C.M.", să încheie contracte de reprezentare prin care, în schimbul unor sume de bani, asociaţia sa să se ocupe de preschimbarea certificatelor de revoluţionar în cadrul grupului organizat, constituit de inculpatul C.G., preşedintele Asociaţiei de Revoluţionari „D.M.R.", secretar de stat, el având numai calitatea de executant ale ordinelor inculpatului C.G. şi, nicidecum, calitatea de iniţiator al grupului.
Deşi este acuzat pentru aceste infracţiuni, nu există date din care rezultă că ar zădărnici desfăşurarea urmăririi penale, aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi sau pentru alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
În acest sens, arată că nu se poate reţine nici o atitudine necooperantă a sa, întrucât s-a prezentat la audieri, nu a ascuns probe care să fie descoperite ulterior, nu a avut un comportament care să determine eludarea adevărului, iar acuzarea se bazează pe probe ce au fost deja administrate, este vorba de interceptări ale convorbirilor telefonice - deci probe care există deja şi nu are cum să le altereze sau să le distrugă.
Deşi învinuirile care i se aduc par a fi grave, acestea nu sunt fapte de violenţă care să determine o anumită reacţie negativă din partea comunităţii şi care să determine menţinerea sa în continuare în stare de detenţie.
Totodată, perioada lungă de timp de arestare constituie un serios avertisment, astfel că va evita pe viitor alte conflicte cu legea penală, iar prin durata deja scursă pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, ceea ce justifică şi din acest punct de vedere punerea sa în libertate, nemaisubzistând temeiurile iniţiale ale arestării preventive, se susţine că acestea sunt elementele de noutate ce au intervenit de la ultima cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată la data de 24 mai 2012.
Referitor la comportamentul şi atitudinea inculpatului descrise potrivit transcrierilor convorbirilor telefonice, constând în ameninţări la adresa procurorului de caz, s-a susţinut că acestea nu sunt credibile şi nu pot crea nicidecum temerea că ele ar fi putut fi vreodată puse în practică.
Finalmente, inculpatul, prin apărătorul său, invocă şi circumstanţele sale personale, care pledează pentru liberarea provizorie, şi anume, că este o persoană în vârstă, nu are antecedente penale, are o situaţie financiară modestă, de asemenea are o sănătate precară, aşa cum rezultă chiar din actele medicale depuse la dosarul cauzei, ceea ce justifică şi din acest punct de vedere orientarea instanţei pentru punerea sa în libertate sub control judiciar.
Prin Încheierea penală nr. 68/F din 14 iunie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza dispoziţiilor art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.S., fiul lui G. şi M., născut la 21 martie 1954 în prezent aflat în C.R.A.P. din cadrul I.P.J. Argeş.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că cererea formulată de inculpat întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, aşa cum pretind dispoziţiile art. 1608 C. proc. pen.
Trecând, apoi, pe fond, la soluţionarea cererii, Curtea a reţinut că inculpatul C.S. a fost arestat începând cu data de 28 februarie 2012, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine de bani sau de alte foloase necuvenite în formă continuată, prevăzută de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, reţinându-se ca temei al arestării, prevederile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
S-a reţinut că în anul 2009, inculpatul C.S., împreună cu învinuiţii B.G., P.A., P.V., C.V. şi inculpatul C.G., acesta din urmă în calitate de preşedinte al Asociaţiei de Revoluţionari „D.M.R.", şi de secretar de stat din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, au constituit un grup infracţional organizat şi bine structurat, pe care inculpatul C.G. l-a condus în perioada 2009 - 2011, în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi de spălare de bani - infracţiunea de spălare de bani nu a fost reţinută în sarcina inculpatului C.S. - în vederea obţinerii de beneficii financiare.
Urmare acestei activităţi infracţionale, inculpatul C.S. a sprijinit pe inculpatul C.G. şi pe inculpaţii B.G. şi P.A. să determine membrii revoluţionari din cadrul Asociaţiei „D.C.M." să nu-şi rezolve problemele direct prin formularea unor cereri în nume propriu, ci numai prin intermediul acestei asociaţii.
În acest fel, persoanele care trebuiau să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004, au fost determinate să încheie contracte de reprezentare, prin care s-au obligat ca după obţinerea drepturilor în baza acestei legi, să plătească asociaţiei reprezentată de inculpatul C.G. diverse sume de bani, obţinându-se în acest fel suma totală de 9.453.390 lei, din care 2.470.000 lei a fost virată în conturile personale ale inculpatului C.G. iar, ulterior, suma fiind transferată în conturile fiului său C.G.Ş.
S-a arătat că, deşi s-a dispus arestarea inculpatului C.S. pentru infracţiunile menţionate de către Tribunalul Argeş, în primă instanţă, prin Încheierea nr. 24 din 28 februarie 2012, pronunţată de acest tribunal, totuşi, ulterior, D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti a dispus, prin Ordonanţa din 8 mai 2012, începerea urmăririi penale - alături de extinderea urmăririi penale pentru alţi participanţi, precum şi de alte schimbări de încadrare juridică - şi faţă de S.P., avocat, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ceea ce a atras competenţa Curţii de Apel, în primă instanţă, competenţă ce revine şi în cazul prezentei cereri de liberare provizorie formulată de inculpatul C.S.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constat că, potrivit art. 1601 C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.
Alin. (1) şi (2) ale art. 1602 C. proc. pen., reglementează instituţia liberării provizorii sub control judiciar care se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea or distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte.
În raport de dispoziţiile Deciziei penale nr. 17/2011 date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un recurs în interesul legii, analizarea temeiniciei liberării provizorie se va face şi prin prisma temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, prin verificarea subzistenţei acesteia.
Totodată trebuie să se verifice în ce măsură buna desfăşurare a procesului penal este sau nu împiedicată printr-o eventuală lăsare în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului în cauză.
S-a reţinut că inculpatul este cercetat pentru infracţiuni ce prezintă un pericol destul de ridicat, iar în concretizarea acestui pericol se reţine pretinsa activitate materială a inculpatului ca urmare a probelor strânse pe parcursul urmăririi penale. Aşadar, Curtea a apreciat că simpla îndeplinire a condiţiilor formale prevăzute de lege cu privire la liberarea provizorie nu poate duce automat la admiterea ei; în speţă, aprecierea temeiniciei cererii trebuie raportată la natura şi gravitatea faptelor de săvârşirea cărora inculpatul este bănuit.
S-a mai arătat că este adevărat că numai gravitatea faptei comise nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că inculpatul s-a asociat cu alţi inculpaţi în vederea comiterii unor infracţiuni grave, de mare rezonanţă, în zona care s-au produs şi faţă de care există o bănuială legitimă.
În evaluarea pericolului social concret nu trebuie să se aibă în vedere numai datele privind persoana inculpatului, aşa cum susţinea apărarea, ci şi cele referitoare la infracţiunea de comiterea cărora este învinuit.
S-a arătat că în speţă, lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare şi ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, precum şi credinţa că justiţia nu acţionează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracţionale de un accentuat pericol social.
În speţă, motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat şi nici nu au apărut împrejurări noi care să justifice admiterea cererii.
Referitor la durata detenţiei preventive considerată excesivă în opina apărării, se notează că de la data arestării preventive, 28 februarie 2012 şi până în prezent, s-a scurs o perioadă relativ mică de circa 3 luni, astfel încât nu poate fi considerată drept oneroasă în aprecierea curţii.
Împotriva hotărâri instanţei de apel a declarat recurs inculpatul C.S., solicitând admiterea acestuia şi liberarea provizorie sub control judiciar pe motiv că nu sunt date din care să rezulte că aflat în stare de libertate, ar putea influenţa probele ce vor fi administrate în cauză sau se va sustrage de la cercetări, iar circumstanţele personale şi starea de sănătate îl recomandă pentru cercetarea sa în stare de libertate.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul C.S. este cercetat în stare de arest, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine de bani sau de alte foloase necuvenite în formă continuată, prevăzută de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi aceea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, reţinându-se ca temei al arestării, prevederile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
S-a reţinut că în anul 2009, inculpatul C.S., împreună cu învinuiţii B.G., P.A., P.V., C.V. şi inculpatul C.G., acesta din urmă în calitate de preşedinte al Asociaţiei de Revoluţionari „D.M.R.", şi de secretar de stat din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, au constituit un grup infracţional organizat şi bine structurat, pe care inculpatul C.G. l-a condus în perioada 2009 - 2011, în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi de spălare de bani - infracţiunea de spălare de bani nu a fost reţinută în sarcina inculpatului C.S. - în vederea obţinerii de beneficii financiare.
Urmare acestei activităţi infracţionale, inculpatul C.S. a sprijinit pe inculpatul C.G. şi pe inculpaţii B.G. şi P.A. să determine membrii revoluţionari din cadrul Asociaţiei „D.C.M." să nu-şi rezolve problemele direct prin formularea unor cereri în nume propriu, ci numai prin intermediul acestei asociaţii.
Măsura arestării preventive faţă de inculpat a fost dispusă la data de 28 februarie 2012, avându-se în vedere existenţa unor indicii temeinice şi probe verosimile din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul infracţiunilor imputate, sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar la dosar există date din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere natura şi gravitatea deosebită a infracţiunilor pentru care inculpatul este cercetat, împrejurarea că din datele dosarului rezultă că se extind cercetările şi cu privire la alte persoane, Înalta Curte constată că la acest moment al anchetei, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună.
Se constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. care împiedică liberarea provizorie sub control judiciar în situaţia existenţei de date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului, întrucât ar putea lua legătura cu ceilalţi inculpaţi şi cu martorii ce urmează să fie audiaţi în cauză ori s-ar putea sustrage de la urmărirea penală.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal este necesară cercetarea inculpatului în stare de arest, astfel că recursul declarat este nefondat şi va fi respins în temeiul art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva Încheierii penale nr. 68/F din 14 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 650/46/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu ce cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2292/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2197/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
