ICCJ. Decizia nr. 2197/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2197/2012

Dosar nr. 10757/3/2007

Şedinţa publică din 21 iunie 2012

Asupra recursului penal de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 222/ A din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul U.M. împotriva sentinţei penale nr. 18/ F din 7 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală şi, rejudecând:

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul U.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, în final inculpatul U.M. executând pedeapsa de 8 ani închisoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, respectiv de inculpaţii M.G., K.M. şi de părţile responsabile civilmente SC F.C. SA, SC U.C. SRL, SC S.I.T. SRL.

A obligat pe inculpaţii M.G. şi K.M., respectiv pe părţile responsabile civilmente SC F.C. SA, SC U.C. SRL şi SC S.I.T. SRL la câte 600 lei, cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat.

Onorariul parţial al avocatului din oficiu desemnat pentru intimatul M.T., în cuantum de 150 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 18/ F din 7 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul U.M. - născut la data de 20 noiembrie 1975 în Turcia, cetăţean turc, studii liceale, director financiar la SC S.I.M.E. SA, căsătorit, un copil minor stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Bucureşti, B-dul. G. Şincai, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, în final executând pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 22 iunie 2006 la 21 iunie 2007.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpatul K.M. - necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, în final executând pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 23 iunie 2006 la 21 iunie 2007.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 74 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G., la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 1237 din 7 august 2002 al Judecătoriei Buftea pe care a adăugat-o la prezenta, în final executând pedeapsa de 1 an şi 7 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 2123 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Giurgiu, pe care a adăugat-o la prezenta, în final executând pedeapsa de 1 an şi o lună închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 37 lit. a) C. pen., 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 1237 din 7 august 2002 al Judecătoriei Buftea pe care a adăugat-o la prezenta, în final executând pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 2123 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Giurgiu, pe care a adăugat-o la prezenta, în final executând pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a), 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 1237 din 7 august 2002 al Judecătoriei Buftea pe care a adăugat-o la prezenta, în final executând pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 2123/6 decembrie  2002 a Judecătoriei Giurgiu, pe care a adăugat-o la prezenta, în final executând pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 22 iunie 2006 la 8 noiembrie 2006.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 74 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.T., la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 8 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.

Pe durata termenului de încercare inculpatul a respectat următoarele măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti conform programului stabilit de consilierul de probaţiune;

- va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (1), (5), art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia, de la 22 iunie 2006 la 8 noiembrie  2006.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi în solidar inculpaţii U.M., K.M., M.T., M.G. la plata către partea civilă A.N.A.F. a sumei de 14.533.275,04 lei, la care s-au adăugat obligaţiile fiscale accesorii calculate de la data scadenţei la data plăţii efective, inculpatul U.M. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente SC D. SRL (aceasta în limita sumei de 1.439.197,43 lei), SC S.I.M.E. SA (aceasta în limita sumei de 3.298.573,17 lei), şi SC S.I.T. SRL (aceasta în limita sumei de 642.582,77 lei), inculpatul K.M. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC S.R. SA (aceasta în limita sumei de 9.067.474,14 lei), şi inculpatul M.T. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC L.C. SRL (aceasta în limita sumei de 85.443,06 lei).

În baza art. 163 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanţa nr. 27/D/P/2006 din 27 iunie 2006 asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor M.T., M.G., U.M., K.M. până la concurenţa sumei de 14.533.275,04 lei la care a adăugat obligaţiile fiscale accesorii acestei sume de la data scadenţei la data plăţii efective.

În baza art. 163 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanţa nr. 27/D/P/2006 din data de 14 iulie 2006 asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale SC S.R. SA, SC S.I.M.E. SA, SC M.G.T.I. SRL, SC M.C.I. SRL, SC Y.I.E. SRL, SC P.A. SRL, SC K.V.R. SRL, SC M.R.N. SRL, SC S.M. SRL, SC L.C. SRL, SC P.C. SRL, până la concurenţa aceleiaşi sume.

În baza art. 163 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit conform procesului-verbal din data de 13 iulie 2006 asupra imobilului situat în B-dul. G. Şincai, proprietatea inculpatului U.M.

În baza art. 163 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător aplicat conform procesului-verbal din data de 13 noiembrie 2006 asupra autoturismului marca M. cu număr de înmatriculare X, de culoare albastru MA cu număr de identificare, proprietatea inculpatului M.G.

În baza art. 163 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită conform procesului-verbal din data de 1 noiembrie 2006 asupra imobilelor proprietatea SC M.C.I. SRL indicate în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Z.M. şi D.A. în calitate de vânzători şi SC M.C.I. SRL, autentificat la Biroul Notarului Public - F.D. conform încheierii de autentificare din 20 aprilie 2006.

În baza art. 163 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanţa nr. 27/D/P/2006 din 20 noiembrie  2006 asupra bunurilor mobile şi imobile ale SC S.I.T. SRL şi SC D. SRL.

În baza art. 118 lit. b), e), f) C. pen. a confiscat suma de 161.995 RON ridicată cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inc. M.T. şi depusă la Trezoreria Municipiului Bucureşti, conform chitanţei din 4 iulie 2006 şi a foii de vărsământ din 4 iulie 2006, suma de 8.000 euro ridicată cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inc. M.T. şi depusă la B.C .R. Lipscani conform ordinului de încasare din 4 iulie 2006; suma de 10.230 lei RON ridicată cu ocazia percheziţiei efectuate la SC S.I.M.E. SA şi depusă la Trezoreria Municipiului Bucureşti, conform chitanţei din 4 iulie 2006 şi a foii de vărsământ din 4 iulie 2006, suma de 230 dolari S.U.A. ridicată cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul SC S.I.M.E. SA şi depusă la B.C .R. Sucursala Lipscani, conform ordinului de încasare din 4 iulie 2006 prin care s-au depus 220 dolari S.U.A., inclusiv echivalentul în lei al sumei de 10 dolari (reprezentând bancnotă deteriorată), de 23,37 RON, depusă la Trezoreria Municipiului Bucureşti, conform chitanţei din 7 iulie 2006 şi a foii de vărsământ din 7 iulie 2006, suma de 13.600 euro ridicată cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul SC S.I.M.E. SA şi depusă la B.C.R. Sucursala Lipscani, conform ordinului de încasare din 4 iulie 2006, pistolului cu gaze marca „C.W.W.” calibru 10 x 22T; armei de vânătoare cu alice marca „U.M.C.” calibru 16; arma de vânătoare cu glonţ marca „ZB” calibru 7,92, 5 cartuşe cu gaze, calibru 10 x 22T, toc din piele neagră pentru pistol cu gaze, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la inc. M.G. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ilfov conform dovezii seria B din 18 iulie 2006, arma de vânătoare marca „M.”, calibru 12, a pistolului cu gaze marca W.P.P., calibru 9, a 7 cartuşe cu gaze calibru 9, a 75 cartuşe de vânătoare calibru 12, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la inc. M.T. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ilfov conform dovezii Seria B din 18 iulie 2006, carnete de facturi fiscale, chitanţiere, formulare ordine de plată, formulare ridicare numerar, formulare eliberare numerar, avize de însoţire a mărfii, file CEC, cereri de eliberare a certificatului de cazier fiscal, ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la M.S., inc. M.G. şi la inc. M.T. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.E.O. conform dovezilor din 19 septembrie 2006, un număr de 31 bilete la ordin purtând ştampila SC M.R.N. SRL ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul SC B.L. SA şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.E.O. conform dovezii Seria A din 23 octombrie 2006, 2 ştampile ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul SC S.I.M.E. SA, 13 ştampile ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la inc. M.G., caiete, carnete de facturi fiscale, carnete de avize de însoţire a mărfii ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la SC S.I.M.E. SA, carnet cu 25 file CEC, chitanţiere, carnete de facturi fiscale, carnet de borderouri de achiziţii, carnete de chitanţe, carnete de facturi ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la M.S. şi S.S., 11 ştampile ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la M.T. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.E.O. conform dovezii Seria A din 20 octombrie 2006, C.D. - ul ridicat de la N.M., laptop-ul marca H., împreună cu adaptorul, doua hard disk-uri marca M., ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul SC S.I.M.E. SA şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.E.O., conform dovezii seria A.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor acte:

- facturile cuprinzând materiale de construcţii şi lucrări de construcţii, emise de SC P.A. SRL către SC S.R. SA, SC S.I.M.E. SA şi SC S.I.T. SRL;

- facturile cuprinzând lucrări de construcţii şi materiale de construcţii emise de SC K.V.R. SRL către SC S.R. SA, SC S.I.M.E. SA şi SC S.I.T. SRL;

- facturile cuprinzând lucrări de construcţii şi materiale de construcţii emise SC M.C.I. SRL către SC S.R. SA, SC D. SRL şi SC S.I.T. SRL;

- facturi cuprinzând lucrări de construcţii emise de SC M.R.N. SRL S.R.L. către SC S.R. SA şi SC S.I.M.E. SA;

- facturi cuprinzând materiale de construcţii şi lucrări de construcţii emise de SC S.M. SRL către SC S.R. SA;

- facturile cuprinzând materiale de construcţii emise de SC Y.I.E. SRL către SC S.R. SA. şi SC S.I.T. SRL;

- facturile emise de SC L.C. SRL către SC S.R. SA şi SC S.I.M.E. SA facturi cuprinzând materiale de construcţii şi lucrări de construcţii;

- facturile emise SC M.G.T.I. SRL către SC S.R. SA. şi SC S.I.M.E. SA, cuprinzând lucrări de construcţii;

- facturi emise de SC P.C. SRL către SC S.R. SA. şi SC S.I. SA, SC S.I.M.E. SA, facturi cuprinzând lucrări de construcţii;

- facturile emise de SC V. SRL către SC S.R. SA şi SC S.I.T. SRL.

- contractul de consultanţă din 12 ianuarie 2004, încheiat între SC S.I.T. SRL. în calitate de Client şi SC P.A. SRL, în calitate de Consultant.

- certificat de acceptare a situaţiei de lucrări” semnat numai de SC S.I.T. SRL.

- contractul de subantrepriza din 05 iulie 2004, încheiat între SC S.I.T. SRL. şi SC M.R.N. SRL S.R.L. în calitate de Subantreprenor, având ca obiect efectuarea manoperei parţiale a pereţilor de oţel L.G. (LGSW), a faţadei aferente structurii de oţel şi ridicării schelelor, pentru obiectivul „Lucrări de faţadă P.R. – L.G.S.W.”;

- contractul de subantrepriză din 15 octombrie 2003 încheiat intre SC S.I.M.E. SA în calitate de Antreprenor şi SC P.A. SRL, în calitate de Subantreprenor, având ca obiect executarea manoperei instalaţiilor electrice în vederea realizării lucrărilor contractate de antreprenor la „H.C.C.”.

- contractul de subantrepriză din 20 ianuarie 2004 încheiat între SC S.I.M.E. SA în calitate de Antreprenor şi SC P.A. SRL, în calitate de Subantreprenor, având ca obiect executarea manoperei instalaţiilor electrice în vederea realizării lucrărilor contractate de renovare a sediului de birouri „F.O.B.O.”;

- contractul de subantrepriză din 20 ianuarie 2004, încheiat între SC S.I.M.E. SA în calitate de Antreprenor şi SC P.A. SRL, în calitate de Subantreprenor, având ca obiect executarea manoperei instalaţiilor electrice în vederea realizării lucrărilor contractate de renovare a sediului din Bd. Dacia, Bucureşti, formată din 7 etaje cu 2 subsoluri şi parter „M.I.E.”;

- contractul de subantrepriza din 28 iunie 2005, încheiat intre SC S.I.M.E. SA, în calitate de Antreprenor şi SC L.C. SRL, în calitate de Subantreprenor, având ca obiect execuţia de lucrări parţiale de manopera a instalaţiilor mecanice în cadrul lucrărilor la obiectivul „F.T.”, contractate de către antreprenor;

- contractul de subantrepriza din 01 iunie 2005, încheiat între SC S.I.M.E. SA, în calitate de Antreprenor şi SC L.C. SRL, în calitate de Subantreprenor, având ca obiect execuţia de lucrări parţiale de manoperă şi organizare a instalaţiilor mecanice, lucrări de întreţinere în cadrul lucrărilor la obiectivul „B.C.C.T.”, contractate de către antreprenor;

- contractul de subantrepriză din 25 octombrie 2005, încheiat între SC S.I.M.E. SA, în calitate de Antreprenor şi SC L.C. SRL, în calitate de Subantreprenor, având ca obiect executarea de către subantreprenor a structurii metalice a acoperişului, a faţadei, ferestrelor, uşilor interioare şi exterioare ale clădirii tehnice 320 P. Slatina, contractate de către antreprenor;

- acordul de subcontractare fără dată încheiat între SC S.R. SA. în calitate de Client şi SC K.V.R. SRL în calitate de Contractor;

- contractul de subantrepriză 25 octombrie 2005, încheiat între SC S.I.M.E. SA, în calitate de Antreprenor şi SC L.C. SRL, în calitate de Subantreprenor, având ca obiect executarea structurii metalice a acoperişului, a faţadei, ferestrelor, uşilor interioare şi exterioare ale clădirii tehnice 310 P. Slatina, contractate de către antreprenor;

- acordul de subcontractare din 10 aprilie 2004 încheiat între SC S.R. SA. în calitate de Client şi SC M.G.T.I. SRL în calitate de Contractor, având ca obiect execuţia de către Contractor prin mijloace şi resurse proprii a unor lucrări mecanice în concordanţă cu specificaţiile tehnice la lucrarea P.R.;

- contractul de antrepriză încheiat la 01 aprilie 2004 între SC M.G.T.I. SRL, în calitate de Antreprenor şi SC S.I.M.E. SA, în calitate de Beneficiar, având ca obiect efectuarea lucrărilor de construcţii şi de instalaţii mecano - electrice necesare pentru construirea şi utilizarea clădirii numite „S.E. Bucureşti”, situat în Calea Floreasca, Bucureşti;

- contractul de subantrepriza din 01 august 2005 încheiat între SC S.I.M.E. SA în calitate de Antreprenor şi SC P.C. SRL, în calitate de Subantreprenor având ca obiect lucrări de manoperă a instalaţiilor de ţevi aferente sistemului de aer comprimat în cadrul clădirii 102, 103, 104 şi 320 P.T.F. Slatina”, contractate de antreprenor;

- contractul de antrepriză din data de 20 iulie 2004 încheiat între SC V. SRL, în calitate de Antreprenor şi SC S.I.M.E. SA, în calitate de Beneficiar,având ca obiect, oferirea de către antreprenor a serviciilor sale în vederea efectuării lucrărilor de construcţii necesare pentru construirea şi utilizarea clădirii numite S.E. Bucureşti, situat în Calea Floreasca, Bucureşti;

- acordul de subcontractare din 20 aprilie 2004 ce are ca obiect execuţia de către Contractor prin mijloace şi resurse proprii a unor lucrări electrice în concordanţă cu specificaţiile tehnice, la sediul P.R. din Bd. Timişoara;

- contractele încheiate la 19 septembrie 2005, 02 septembrie 2005, 01 septembrie 2005, 01 iunie 2005, 14 februarie 2005, 15 februarie 2005, 18 aprilie 2004 plus actul adiţional, 07 aprilie 2004 şi actul adiţional semnate doar de SC D. SRL;

- contractul de antrepriză din data de 01 august 2004 având ca obiect efectuarea de către antreprenor a lucrărilor de construcţii necesare pentru construirea şi utilizarea clădirii numite S.E. Bucureşti, situat în Calea Floreasca, Bucureşti;

- contractul de subantrepriză din 01 iulie 2004, încheiat între SC S.I.T. SRL. în calitate de Antreprenor şi SC M.R.N. SRL S.R.L. în calitate de Subantreprenor;

- certificatul final de plată din 30 septembrie 2004, acordul de subcontractare încheiat în data de 01 iunie 2005, acordul de subcontractare încheiat în data de 28 august 2005;

- contractul încheiat în data de 01 iulie 2004, între SC S.I.M.E. SA, în calitate de Antreprenor şi SC M.G.T.I. SRL, în calitate de Subantreprenor, având ca obiect execuţia de către subantreprenor în subantrepriză a instalaţiilor electromecanice la obiectivul clădire Birouri Dorobanţilor;

- contractul încheiat în data de 02 august 2004, între SC S.I.M.E. SA, în calitate de Beneficiar şi SC M.G.T.I. SRL, în calitate de Executant, având ca obiect execuţia lucrărilor de infrastructură mecanice şi electrice ale fabricii de biscuiţi U. din România, Jud. Ilfov;

- actul adiţional la contractul din 02 august 2004 prin care părţile au convenit de comun acord prelungirea până la data de 30 martie 2005 a contractului încheiat în data de 02 august 2004.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpaţii U.M., K.M., M.T., M.G., inculpatul U.M. în solidar cu părţile responsabile civilmente SC D. SRL, SC S.I.M.E. SA, şi SC S.I.T. SRL, inculpatul K.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.R. SA, şi inculpatul M.T. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.C. SRL la plata către stat a câte 2.000 lei cheltuieli judiciare.

Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În perioada 2003 - 2006, pe teritoriul Municipiului Bucureşti au fost desfăşurate lucrări de anvergură din punct de vedere imobiliar, o serie de societăţi cu acţionariat format din cetăţeni turci şi societăţi comerciale turceşti, edificând mai multe mall-uri (şantierele P.R., M., B.C.C.).

În acest sens, inculpaţii au depus la dosarul cauzei extrase din ziarele economice din perioada 2007, prin care se atestă faptul ca una din societăţile implicate în fraudarea intereselor statului roman, respectiv SC S.R. SA era a VIII-a societate din România ca şi cifră de afaceri( profitul fiind însa insignifiant, de 0,6 %, fila 79 vol. 2 instanţa).

În vederea maximizării profitului real, conducătorii acestor societăţi au procedat la o metoda relativ simplă de fraudare a intereselor statului.

Schema infracţională a fost următoarea: constructorul (societăţile cu capital străin) încheia convenţii fictive cu terţe societăţi prin care pretindea că ar achiziţiona materiale, prestări servicii sau know-how, aceste societăţi emiteau facturi în alb, erau completate şi onorate de societăţile constructoare, banii erau scoşi din bancă de cocontractanţii fictivi şi erau restituiţi constructorului în numerar, prin contact direct, în schimbul unui comision.

Participanţii la aceasta schemă infracţională au fost următoarele persoane: SC S.R. SA (societate la care inculpatul K.M. lucra la departamentul financiar contabil, având drept de semnătura în banca alături de directorul general), SC S.I.M.E. SA (societate la care inculpatul U.M. lucra la departamentul financiar, având drept de semnătura în banca alături de directorul general), şi SC S.I.T. SRL şi SA D. SRL (la aceste din urma societăţi inculpatul U.M. nu avea formal calitatea de angajat dar avea drept de semnătura în bancă alături de directorii generali). Aceste patru societăţi cu capital majoritar străin şi acţionariat străin se ocupau în principal cu edificarea de mall-uri.

În vederea maximizării profitului prin diminuarea bazei impozabile în mod ilegal, conducerea acestor societăţi a contactat pe inculpaţii M.T. şi M.G., cetăţeni români de etnie romă, semianalfabeţi, ce desfăşurau activităţi de colectare de fier vechi prin diferite societăţi din comuna Sinteşti.

S-a reţinut ca inculpatul M.T. suferă şi de un uşor retard psihic având psihoză discordantă, după cum a rezultat din raportul de expertiză psihiatrică întocmit în cauză (fila 213 vol. 2 DUP).

Retragerea de sume mari în numerar şi plaţi mari în numerar erau permise în cazul achiziţionării de fier vechi.

Un element interesant în speţă a fost că, odată cu începerea urmăririi penale în cauză, învinuiţii S.S., M.U., Y.F. şi O.H. (directorii generali ai societarilor sus-amintite) au fugit din Romania şi prin avocaţi au pretins în mod cinic procurorilor români să fie citaţi prin toată lumea deoarece au proiecte prin diferite părţi ale mapamondului.

Inculpaţii M.U. şi K.M. au făcut parte, din perspectiva instanţei, dintr-un eşalon infracţional secundar, nefiind principalii beneficiari ai tuturor sumelor cu care a fost fraudat bugetul statului iar prin arestare şi masurile preventive ulterioare au fost împiedicaţi să părăsească la rândul lor teritoriul României.

Inculpaţii români erau administratori ei înşişi sau soţiile acestora la o multitudine de societăţi comerciale prin care achiziţionau fier vechi, cu capital social minim şi insolvabile, din comuna Sinteşti.

Aceştia au fost de acord cu propunerea inculpaţilor turci de a intra în schema infracţională, urmând să primească un comision de 3% din sumele în numerar pe care le restituiau.

Astfel, remiteau inculpaţilor turci facturi în alb semnate şi ştampilate provenind de la societăţile pe care le administrau direct sau indirect, pe care inculpaţii U.M. şi K.M. le completau, figurând în special ca ar fi achiziţionat materiale sau prestări servicii de la inculpaţii M.T. şi G.

U.M. şi K.M., împreună cu directorii generali dispuneau efectuarea de plaţi către aceste societăţi pentru a onora facturile emise fraudulos.

Inculpaţii români scoteau banii din bancă şi la un interval de câteva ore îi restituiau lui U.M. sau K.M., primind în schimb comisionul de 3% convenit.

Iniţial, inculpaţii U.M. şi K.M. nu au recunoscut legăturile cu inculpaţii români însă ulterior, pe măsura prezentării probelor, în special înregistrări din mediul ambiental de unde rezulta clar cum M.T. şi M.G. veneau şi restituiau sume mari de bani, au încercat în mod lipsit de credibilitate sa acrediteze ideea ca s-ar fi împrumutat de aceste sume de bani de la inculpaţii din Sinteşti, pentru nevoi personale.

Aceasta apărare nu a fost fi primită, neexistând raporturi personale de o aşa mare încredere încât să justifice un împrumut între nişte necunoscuţi şi nici nu existau înscrisuri doveditoare în acest sens.

M.T. şi M.G., în afara unor declaraţii neadevărate date în prima faza a procesului penal, au colaborat în mod deosebit cu organele judiciare, descriind în mod amănunţit schema infracţională şi recunoscându-şi participaţia, înlesnind tragerea la răspundere penală a celorlalţi făptuitori. Inculpatul M.T. a arătat explicit că în anul 2003 a fost contactat de unul dintre şefii ierarhici ai celor doi inculpaţi şi împreună cu K.M. a avut o întâlnire la Hotel M. din capitală unde a fost racolat la gruparea infracţională (fila 221 vol. 1 instanţa).

Susţinerile sale s-au coroborat şi cu declaraţiile coinculpatului M.G. de pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti dar şi cu înregistrările din mediul ambiental.

Inculpatul M. a detaliat cum au primit banii de la societăţile cu capital turcesc, declaraţiile lui coroborându-se cu concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză dar şi cu declaraţiile inculpaţilor U. şi K.

Inculpaţii M.T. şi M.G. au arătat că nu au prestat niciodată vreun serviciu real prin societăţile pe care le administrau societarilor cu capital turcesc, cel puţin pentru simplul motiv ca nu aveau potenţa materială, financiară şi umană de a asigura expertiza necesară construirii de mall-uri.

Inculpaţii M.T. şi M.G. au arătat că nu citeau înscrisurile ci semnau în locurile indicate de inculpaţii U. şi K., tribunalul apreciind aceste susţineri drept pertinente, coroborându-se cu statutul de neşcolarizat al inculpaţilor M.

De altfel, martorul I.A., audiat în instanţă în data de 11 mai 2007, a confirmat faptul ca M.G. este analfabet, ajutându-l pe acesta să completeze documente bancare cu diferite ocazii.

Martorul a confirmat faptul că a auzit de la inculpaţii M. că ar fi lucrat cu inculpaţii U. şi K., element ce a contrazis declaraţiile mincinoase ale inculpaţilor U. şi K.M. că nu i-ar cunoaşte pe inculpaţii români sau ca ar fi primit doar împrumuturi în scop personal de la aceştia.

În urma racolării celor doi inculpaţi români neştiutori de carte şi dintre care unul cu afecţiuni psihice, inculpaţii U.M. şi K.M. au început sa primească facturi în alb semnate şi ştampilate de inculpaţii români.

Au completat ei înşişi facturile sau au dispus către terţe persoane să facă asta, trecând în mod fictiv în facturi ca ar fi primit materiale de construcţii sau că sumele din facturi ar viza plata pentru munca în construcţii asigurată de firmele inculpaţilor romani.

Aşa cum a rezultat din concluziile raportului de constatare tehnico ştiinţifica grafologică întocmit în cauză, inculpatul U.M. a completat în mod personal un număr de 63 facturi aparţinând societarilor reprezentate de inculpaţii M.T. şi M.G. şi prin care se atestau tranzacţii comerciale fictive având drept scop creşterea scriptică a costurilor societăţilor unde lucra inculpatul U. şi implicit diminuarea profitului (fila 62 dup 5).

Cu ocazia audierilor, inculpatul U.M. a explicat că a completat unele facturi deoarece inculpaţii M.G. şi T. scriau urât sau nu ştiau să scrie (fila 214 vol.1 instanţa).

Folosindu-se de facturile falsificate prin notarea unor operaţiuni fictive, inculpatul M.T., aşa cum a rezultat din concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, a dedus în mod ilicit TVA în valoare de 854.430.570 ROL, aferent lunilor ianuarie 2005 şi martie 2005.

Cu ocazia percheziţiei la SC S.I.M.E. SA a fost găsit în biroul inculpatului U.M. şi în seiful folosit de acesta mai multe carnete de facturi, chitanţe şi avize de însoţire a mărfii aparţinând societăţilor administrate de inculpaţii din Sinteşti.

Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză (vol. 4 dup) tribunalul a reţinut următoarele cu privire la cheltuielile ilicite efectuate de SC S.R. SA ce au avut drept consecinţă diminuarea artificială a masei impozabile:

În perioada 2003-2006, societatea în discuţie, unde avea drept de semnătura în banca alături de directorul general inculpatul Mehmet K. a efectuat plaţi către SC L.C. SRL, SC M.G.T.I. SRL, SC S.M. SRL, SC M.C. SRL, SC P.C. SRL, SC Y.I.E. SRL, SC P.A. SRL, SC M.R.N. SRL, SC K.V.R. SRL, SC D. SRL, SC V. SRL în valoare de 257.192.827.878 ROL din care 92.030.247.100 ROL reprezentând c/val materiale de construcţii şi 165.162.580.778 ROL reprezentând c/val lucrări de construcţii.

Cu privire la SC S.I.M.E. SA, instanţa a reţinut că SC V. SRL SC P.A. SRL SC L.C. SRL SC P.C. SRL SC M.R.N. SRL SC M.G.T.I. SRL SC K.V.R. SRL au emis către SC S.I.M.E. SA facturi în valoare de 99.680.004.079 ROL introduse în contabilitate, din care aceasta din urmă societate a plătit 79.832.063.479 ROL.

Plăţile au reprezentat c/val unor lucrări în construcţii pe care le-ar fi prestat societăţile comercianţilor de fier vechi analfabeţi din Sinteşti.

Cu privire la SC S.I.T. SRL, instanţa a reţinut că SC P.A. SRL, SC P.C. SRL, SC M.R.N. SRL, SC M.G.T.I. SRL, SC K.V.R. SRL, SC Y.I.E. SRL au emis facturi către SC S.I.T. SRL în valoare totala de 18.588.858.100 ROL, din care au fost plătiţi 17.554.233.300 ROL.

Plăţile vizau c/val materiale de construcţii şi c/val lucrări de construcţii.

Cu privire la SC D. SRL, tribunalul a reţinut, din expertiza financiar contabilă, că faţă de aceasta societate, în perioada aprilie 2004 - februarie 2006, SC M.C.I. SRL a emis facturi în valoare totală de 45.949.419.550 ROL, reprezentând lucrări de construcţii din care a fost plătita suma de 46.993.053.763 ROL.

Inculpaţii au pretins că toate aceste lucrări au fost efectuate solicitând insistent şi administrarea unei expertize în construcţii.

O astfel de probă a fost apreciată de instanţă ca inutilă decât eventual pentru a decela raporturile cu alţi subcontractori, deoarece s-a constatat din probele administrate în cauză că societăţile administrate direct sau prin interpuşi de inculpaţii M.T. şi M.G. nu au efectuat lucrările în cauză pentru care s-au emis facturile. Or, tocmai de acest lucru sunt acuzaţi inculpaţii, ca au introdus în circuitul financiar contabil anumite înscrisuri financiare fără corespondent în operaţiunile reale. Este evident că toate aceste mall-uri s-au construit şi au încorporate materiale şi prestări servicii - este un fapt de notorietate ce nu mai trebuie probat prin vreo expertiza construcţii. în speţa problema ilicita este că toate acestea nu au fost construite cu aportul firmelor inculpaţilor din Sinteşti.

Tribunalul a mai constatat că niciunul din martorii ce au îndeplinit diferite funcţii pe şantierele deschise nu au auzit de furnizorii SC L.C. SRL, SC M.G.T.I. SRL, SC S.M. SRL, SC M.C. SRL, SC P.C. SRL, SC Y.I.E. SRL, SC P.A. SRL, SC M.R.N. SRL, SC K.V.R. SRL, SC D. SRL, SC V. SRL (firmele inculpaţilor din Sinteşti).

Martorii au arătat că existau furnizori agreaţi şi cu care se lucra de mai multa vreme, aceştia fiind firme de notorietate, cu potenţial economic (SC B. SA, SC V. SA, SC C.T. SA etc.).

Martorul E.O., inginer construcţii responsabil cu numirea subcontractorilor pe şantierul Millenium, care verifica efectuarea lucrărilor la parametrii din contracte nu a auzit niciodată de societăţile inculpaţilor M.T. şi G. (fila 5 vol. 3 instanţa ).

Gestionarii materialelor de şantier, de asemenea, nu au primit vreodată în fapt materiale de la societăţile din Sinteşti (martor N.M., fila 194 vol. 2 instanţa).

Altfel spus, societăţile sus-amintite au acţionat doar scriptic, neavând nicio legătura cu prestarea activităţilor despre care se face trimitere în facturi.

Aceste societăţi nu aveau angajaţi suficienţi pentru a presta servicii în construcţia de mall-uri, iar cantităţile mari de materiale pretins vândute inculpaţilor nu au existat niciodată în patrimonial SRL-urilor inculpaţilor din Sinteşti.

Spre exemplu, SC M.R.N. SRL nu avea niciun angajat (adresa din 26 iunie 2006 a Inspectoratului teritorial de Munca Ilfov), dar din punct de vedere scriptic a încheiat un contract cu SC S.I.T. SRL prin care se obliga la efectuarea manoperei parţiale a pereţilor unui mall, lucrare ce urma a fi executată într-un oţel special, L.G., dar urma să efectueze şi faţada structurii aferente din oţel. Este evident că o astfel de lucrare nu putea fi executată în concret de societatea sus-amintită, neavând nicio posibilitate tehnica sau umană să întreprindă lucrări de o asemenea tehnicitate sau anvergura. M.T. şi M.G., cetăţeni români, analfabeţi, se ocupau cu colectarea de fier vechi şi nu cu prelucrarea de faţade de mall-uri în otel L.G.

Inculpaţii M.T. şi M.G. au recunoscut necondiţionat acest lucru.

În acest sens au fost edificatoare concluziile raportului de expertiză contabilă întocmită în cauză, la fila 67 vol. 4, din dosarul de urmărire penală, precizându-se cu certitudine că societăţile administrate direct sau prin interpuşi de inculpaţii M.T. şi M.G. nu au intrări în contabilitate pentru cantităţile mari de materiale pe care le-ar fi furnizat inculpaţilor U.M. şi K.M.

Uneori, cu titlul de excepţie, a fost trecută menţiunea persoană fizică aceasta trebuind însă să colecteze sute de tone de fier pe care să o fi vândut inculpaţilor M., iar acest fier să fi fost de o calitate excepţionala încât să fie folosit la instalaţiile necesare construirii mall-urilor, teză absurdă.

Martorul I.A. a arătat de altfel în faza de urmărire penală că a completat borderouri de achiziţii de fier vechi cu numele societăţilor comerciale reprezentate de inculpaţii M.T. şi G., la numele producătorilor trecând persoane din copiile unor buletine de identitate puse la dispoziţie de inculpatul M.G., documentele fiind apoi semnate şi stampilate de M.G. Declaraţiile sale s-au coroborat cu concluziile raportului de constatare tehnico ştiinţifica grafologică (fila 97 dup 5).

Aşa cum a rezultat din procesul verbal întocmit de organele de urmărire penală în data de 26 oct 2006 (fila 503 vol. 3 DUP), facturile emise de SC M.G.T.I. SRL, SC S.M. SRL, SC P.A. SRL, către SC S.R. SA sunt false, la rubrica,,date privind delegatul,, fiind trecute persoane fictive, datele de buletin necorespunzând cu cele de la rubrica nume.

Tribunalul şi-a însuşit în tot concluziile raportului de expertiza contabilă întocmit în cauză, inculpaţii U.M. şi K.M. nereuşind să aducă argumente pertinente, apte a duce la refacerea sau completarea raportului de expertiză.

În ceea ce priveşte raportul de expertiză, Tribunalul a apreciat că prin criticile formulate, inculpaţii se afla într-o eroare de drept.

Inculpaţii au arătat că, în speţă, expertul G.V. s-ar fi aflat într-o stare de incompatibilitate deoarece ar fi fost şi expert şi martor. Argumentul esenţial a fost că procurorul a cerut lămuriri suplimentare expertului, în condiţiile art. 124 alin. (2) C. proc. pen., iar lămuririle au fost date pe un formular tipizat utilizat la audierea de martori. Regretabila confuzie în care s-au aflat inculpaţii a fost lămurită de instanţa prin încheierea din 16 martie 2009, Tribunalul reiterând că expertul nu şi-a pierdut niciodată calitatea de expert în cauză în favoarea calităţii de martor, indiferent ce scria pe tipizatul ce i-a fost înaintat pentru a da lămuririle suplimentare. În cadrul lămuririlor suplimentare pot fi făcute şi calcule, în caz contrar instituţia prevăzuta de art. 124 alin. (2) C. proc. pen. rămânând fără conţinut.

A fost absolut surprinzătoare poziţia C.E.C.A.R. care a aplicat o sancţiune administrativă expertului, însuşindu-şi necritic plângerea inculpaţilor U.M. şi K.M., făcând aprecieri de substanţa asupra conţinutului raportului de expertiza din cauză.

Bineînţeles, sancţiunea aplicată a fost desfiinţată de instanţa de contencios administrativ, după cum a rezultat din sentinţa ataşată la dosar.

Prin conţinutul simulacrului de motivare a sancţionării expertului unde au reţinut tot ce au solicitat inculpaţii, Tribunalul a apreciat că există indicii temeinice privind săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 248 C. pen. de către membrii C.E.C.A.R. ce au pronunţata hotărârea de sancţionare 81/2008.

Au încercat inculpaţii U.M. şi K.M. să invoce necesitatea efectuării unor noi expertize prin faptul că în mod ilegal expertul a considerat unele menţiuni ca fiind nelegale, învederând diferite adrese de la autorităţi prin care se răspundea casei de avocatură ce îi reprezintă şi prin care se dădeau consultaţii economico juridice despre elementele necesare unei facturi pentru a fi valabilă. (ex, fila 67 vol. 2 instanţa).

Tribunalul a apreciat că nu este necesară efectuarea unei noi expertize care să expliciteze care sunt menţiunile necesare pe o factură şi care nu, atâta vreme cât toate facturile reţinute de expert în raportul depus la dosar sunt false prin simplul motiv că atestă operaţiuni comerciale nereale, societăţile administrate de inculpaţii analfabeţi din Sinteşti nevânzând niciodată cantităţi considerabile de materiale cu grad mediu sau înalt de prelucrare societăţilor unde lucrau inculpaţii U.M. şi K.M. şi nici nu au prestat niciun serviciu acestora.

Inculpaţii U.M. şi K.M. au încercat să acrediteze ideea că au avut doar relaţii profesionale cu inculpaţii M.T. şi G., admiţând – în urma prezentării probelor - ca au existat şi nişte „împrumuturi” cu caracter personal cu aceştia.

Din procesele verbale de înregistrare a imaginilor luate din mediul ambiental (fila 154 şi urm. vol.7 dup) a rezultat cu maximă claritate faptul că susţinerile procurorului în sensul ca inculpaţii M.T. şi M.G. aveau doar rol de furnizori de facturi în alb, contra unui comision.

Imaginile expuse în format A4 s-au coroborat şi cu documentaţia financiar contabilă de unde a rezultat ritmicitatea vărsămintelor făcute de SC S.R. SA, SC S.I.M.E. SA, SC S.I.T. SRL, SC D. SRL dar şi ridicarea de sume de bani de către M.T. şi M.G. şi restituirea acestora la sediul firmelor sus-amintite.

Pe tot parcursul acestor operaţiuni, inculpaţii s-au întâlnit între ei, aşa cum a rezultat din imaginile operative ( filele 154 şi urmat vol. 7 dup).

Cu ocazia audierii în faţa instanţei, martorul direct I.E. (fila 275 vol. 2 instanţa) a arătat în mod explicit faptul că a perceput în mod nemijlocit cum inculpatul M.G. s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpaţii U.M. şi K.M. după ce scotea din bancă sume mari de bani, de 500 milioane rol - 1,5 miliarde ROL, sume de bani ce erau remise inculpaţilor turci.

Banii erau scoşi din bancă, băgaţi în sacoşe în portbagaj de M.T., iar ulterior aceste sacoşe erau remise lui U. şi K.

În aceste condiţii, remiterile repetate de sume variind între 500 milioane rol şi 1,5 miliarde rol excede noţiunea de împrumut de nevoi personale, teza pe care au încercat să o acrediteze inculpaţii după ce li s-au prezentat imaginile luate de ofiţerii ce-i supravegheau.

Martorul, de asemenea, nu a avut cunoştinţă despre existenta vreunor contracte între inculpat, dar a perceput existenţa unor facturi ce erau introduse în contabilitate.

Inculpaţii U.M. şi K.M. nu şi-au recunoscut nici măcar formal faptele.

Au încercat să speculeze aşa zise erori de formă ale rechizitoriului, arătând ca nu fusese confirmat de procurorul ierarhic superior.

Acest element a fost lămurit prin decizia Curţii de Apel Bucureşti care a arătat în cauza de faţă, admiţând recursul procurorului la o hotărâre a Tribunalului Bucureşti prin care iniţial se dispusese restituirea cauzei la procuror, că nu este necesară o formalitate specială de confirmare, prim procurorul înaintând Tribunalului Bucureşti rechizitoriul prin adresa de înaintare. Prin aceeaşi decizie s-a statuat în mod definitiv că verificarea s-a şi materializat prin menţiunile aflate pe prima filă a rechizitoriului rămas în arhiva parchetului. O copie a acestei file a fost de altfel ataşată la dosarul cauzei( fila 27 Dosar nr. 40639/3/2006, secţia a II a penala).

Aceeaşi atitudine speculativă inculpaţii au menţinut-o pe tot parcursul procesului penal, culminând cu invocarea după 4 ani de judecată că nu au la dispoziţie o copie tradusă de pe raportul de expertiză, în condiţiile în care au beneficiat de apărători aleşi şi traducător pe tot parcursul procesului penal.

În vederea tergiversării procesului penal au invocat la trei termene diferite excepţii de neconstituţionalitate a unei multitudini de articole, în mai mare sau mai mică legătură cu cauza, recursurile fiind respinse de Curtea de Apel Bucureşti. Bineînţeles că nu s-a putut nega dreptul inculpaţilor de a utiliza drepturile procesuale recunoscute de lege dar invocarea lor trebuie făcută cu buna credinţă.

În legătură cu nelegalitatea interceptărilor pe motiv ca autorizaţia a fost data de judecător fără participarea procurorului, Tribunalul a constatat că art. 91¹ alin. (3) C. proc. pen. prevede o procedură specială în ceea ce priveşte autorizarea, participarea procurorului mărginindu-se la solicitarea de a da interceptarea, nu şi la prezenţa sa în şedinţă.

Audierea foştilor directori generali prin comisie rogatorie a fost considerată de instanţă ca inutilă, aceştia având un interes direct în cauză, sustrăgându-se urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti.

Aşadar, Tribunalul a apreciat că, în drept, fapta inculpatului M.T. care în perioada 2003-2006 împreuna cu inculpaţii M.G., K.M. şi U.M. au constituit un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni vizând în special diminuarea ilegala a sumelor datorate statului drept impozit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiaşi inculpat de a falsifica facturi şi înscrisuri financiar contabile prin care a atestat operaţiuni comerciale fictive drept reale - semnându-le, stampilându-le, remiţându-le unor terţi pentru a fi introduse în contabilitate - cu societăţile SC S.R. SA, SC S.I.M.E. SA, SC S.I.T. SRL, SC D. SRL, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat de a remite facturi în alb, semnate şi ştampilate sau facturi completate cu date nereale, atestând vânzări de produse şi prestări servicii către SC S.R. SA, SC S.I.M.E. SA, SC S.I.T. SRL, SC D. SRL, având drept consecinţă facilitarea evidenţierii în evidentele contabile de către inculpaţii U.M. şi K.M. de cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 13 C. pen. (legea modificându-se în data de 23 iunie 2010).

Fapta aceluiaşi inculpat de a deduce prin utilizarea de înscrisuri falsificate TVA în valoare de 854.430.570 ROL aferent lunilor ianuarie şi martie 2005 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Fapta inculpatului M.G. care, în perioada 2003-2006, împreună cu inculpaţii M.T., K.M. şi U.M., au constituit un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni vizând în special diminuarea ilegala a sumelor datorate statului drept impozit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiaşi inculpat de a falsifica facturi şi înscrisuri financiar contabile prin care atesta operaţiuni comerciale fictive drept reale - semnându-le, ştampilându-le, remiţându-le unor terţi pentru a fi introduse în contabilitate - cu societăţile SC S.R. SA, SC S.I.M.E. SA, SC S.I.T. SRL, SC D. SRL întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat de a remite facturi în alb, semnate şi ştampilate sau facturi completate cu date nereale, atestând vânzări de produse şi prestări servicii către SC S.R. SA, SC S.I.M.E. SA, SC S.I.T. SRL, SC D. SRL, având drept consecinţă facilitarea evidenţierii în evidentele contabile de către inculpaţii U.M. şi K.M. de cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 13 C. pen. ( legea modificându-se în data de 23 iunie 2010).

Fapta inculpatului U.M., care în perioada 2003-2006, împreuna cu ceilalţi coinculpaţi a constituit un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni vizând în special diminuarea ilegala a sumelor datorate statului drept impozit întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiaşi inculpat care în calitatea sa de angajat cu drept de a efectua plăţi şi cu semnătură în bancă al SC S.I.M.E. SA, SC S.I.T. SRL, SC D. SRL a efectuat plaţi către mai multe societăţi comerciale reprezentate de inculpaţii M.T. şi M.G., deşi cunoştea ca documentele ce stau la baza realizării plaţilor sunt nereale, cu consecinţa evidenţierii în actele contabile ale SC S.I.M.E. SA, SC S.I.T. SRL, SC D. SRL a unor operaţiuni ce au la baza cheltuieli fictive, cu consecinţa diminuării profitului şi a impozitului pe profit datorat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev de art. 26 rap la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat de a falsifica prin contrafacerea scrierii şi subscrierii a unui număr de 63 facturi în care a atestat operaţiuni comerciale nereale (filele 54-56 dup 5 ) şi pe care apoi le-a utilizat în vederea producerii de consecinţe juridice, prin introducerea în circuitul financiar contabil, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat de a solicita inserarea de către inculpaţii M.T. şi M.G. de menţiuni false pe facturi şi contracte, respectiv de a utiliza înscrisurile sus-amintite (facturi şi contracte conţinând operaţiuni comerciale fără corespondent în realitatea obiectiva) prin înregistrarea lor în documentele contabile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului K.M. care în perioada 2003-2006, împreună cu ceilalţi coinculpaţi, a constituit un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni vizând în special diminuarea ilegala a sumelor datorate statului drept impozit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiaşi inculpat care în calitatea sa de angajat cu drept de a efectua plaţi şi cu semnătura în banca al SC S.R. SA a efectuat plaţi către mai multe societăţi comerciale reprezentate de inculpaţii M.T. şi M.G., deşi cunoştea că documentele ce stau la baza realizării plaţilor sunt nereale, cu consecinţa evidenţierii în actele contabile ale SC S.R. SA a unor operaţiuni ce au la bază cheltuieli fictive, cu consecinţa diminuării profitului şi a impozitului pe profit datorat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Activitatea de a întocmi înscrisuri privind dispunerea de plaţi către societăţile reprezentate de inculpaţii M.T. şi M.G., ştiind că astfel se legitimează plăţi pentru acte comerciale ce nu au avut corespondent în realitate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a utiliza înscrisuri falsificate (facturi şi contracte conţinând operaţiuni comerciale fără corespondent în realitatea obiectiva) prin înregistrarea lor în documentele contabile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate în cauza instanţa a ţinut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, faţă de toţi inculpaţii a avut în vedere gradul înalt de pericol social al faptelor şi periculozitatea făptuitorilor.

Aceştia au acţionat pe o perioada mare de timp, cu îndrăzneală, cauzând statului roman prejudicii considerabile.

Metodele infracţionale au fost elaborate, folosindu-se circuite financiar contabile complexe, pentru a se disimula caracterul infracţional al actelor ilicite şi a se zadarnici tragerea la răspundere penală.

Inculpaţii U.M. şi K.M. au făcut parte din iniţiatorii grupului infracţional, existând indicii solide că şi directorii generali ai societăţilor unde activau erau implicaţi în gruparea infracţională. Au racolat doi coinculpaţi analfabeţi, M.T. şi M.G., speculând faptul ca aceştia aveau mai multe societăţi comerciale cu grave carenţe în stocarea documentelor contabile şi care astfel ar fi îngreunat depistarea fraudelor economice. Au oferit un comision de 3% din sumele de bani pe care le obţineau ilicit, inculpaţilor M., ajungând să prejudicieze bugetul statului cu peste 14.533.275,04 RON şi penalităţi.

Inculpaţii U. şi K.M. au avut rol decisiv în schema infracţională, inculpaţii M.G. şi T. având rol doar de furnizori de facturi şi de semnatari ai acestora şi a oricăror contracte. Sunt persoane dispensabile în aceasta schema infracţionala, fără a avea abilitaţi deosebite şi fără a fi elemente de bază în grupul infracţional organizat.

Atitudinea procesuala a diferenţiat iarăşi fundamental pe inculpaţi.

Inculpaţii M.G. şi M.T., au avut o atitudine de colaborare cu organele de urmărire penală şi cu instanţa de judecată, recunoscându-si faptele si, esenţial, înlesnind tragerea la răspundere penala a celorlalţi participanţi. Aceste aspect a atras după sine şi reţinerea de largi circumstanţe atenuante în favoarea celor doi inculpaţi.

Faţă de inculpatul M.T., Tribunalul s-a orientat la o pedeapsa cu suspendarea executării sub supraveghere, apreciind că scopul preventiv - educativ ar putea fi atins şi fără executarea în regim de detenţie.

Cu privire la inculpatul M.G., s-a reţinut şi starea de agravare a recidivei mari postcondamnatorii, revocând pentru fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 6 lini închisoare aplicata prin sentinţa penală nr. 1237 din 7 august 2002 a Judecătoriei Buftea.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii U.M. şi K.M., au avut o atitudine de nerecunoaştere absoluta a activităţii infracţionale, nerecunoscându-si faptele nici măcar atunci când li s-au prezentat filmări şi înregistrări audio din care a rezultat cu claritate natura relaţii lor ilicite cu inculpaţii M.T. şi G. Sunt iniţiatorii grupului infracţional şi au o poziţie de supraordonare faţă de inculpaţii M., fiind şi principalii beneficiari ai banilor obţinuţi prin evaziune.

În ceea ce priveşte latura civilă, Tribunalul a reţinut următoarele:

Statul Roman reprezentat legal prin A.N.A.F. s-a constituit parte civila în prezenta cauză împotriva inculpaţilor şi a parţilor responsabile civilmente SC S.R. SA, SC S.I.M.E. SA, SC S.I.T. SRL, SC D. SRL şi SC L.C. SRL cu suma de 145.332.750.388 ROL precum şi cu plata obligaţiilor fiscale accesorii.

Inculpaţii U.M. şi K.M. au arătat că ar fi trebuit introduse mai multe firme în cauză în calitate de parţi responsabile civilmente.

Tribunalul a reiterat faptul explicitat cu ocazia respingerii uneia din multele excepţii de neconstituţionalitate prin care cei doi inculpaţi au încercat suspendarea procesului penal, că acţiunea civila este guvernata de principiul disponibilităţii iar partea ce a suferit vătămarea se poate constitui parte civilă împotriva oricărei persoane apreciază de cuviinţă, nefiind obligată să ceară introducerea în proces a tuturor părţilor care ar putea să răspundă civil alături de inculpaţi, în răspunderea civilă delictuală existând principiul solidarităţii, co-făptuitorii răspunzând fiecare în parte pentru întreg prejudiciul.

Bineînţeles, acest lucru nu impietează asupra dreptului lor de regres asupra altor persoane pe care le consideră vinovate, urmând a se îndestula ulterior din patrimoniile SC M.G.T.I. SRL, SC S.M. SRL, SC M.C. SRL, SC P.C. SRL, SC Y.I.E. SRL, SC P.A. SRL, SC M.R.N. SRL, SC K.V.R. SRL, SC D. SRL, SC V. SRL dacă le vor dovedi responsabilitatea în cauzarea prejudiciului material.

Vinovăţia în sarcina inculpaţilor a fost reţinută ca urmare a săvârşirii actelor infracţionale ilicite explicitate anterior.

În ceea ce priveşte părţile responsabile civilmente SC S.R. SA, SC S.I.M.E. SA, SC S.I.T. SRL, SC D. SRL, Tribunalul a reţinut şi răspunderea acestora în solidar cu inculpaţii U.M. şi K.M., inculpatul U.M. răspunzând în solidar cu părţile responsabile civilmente SC D. SRL, SC S.I.M.E. SA, SC S.I.T. SRL, iar inculpatul K.M. răspunzând în solidar cu partea responsabila civilmente SC S.R. SA.

Toţi inculpaţii au acţionat în mod ilegal în scopul servirii intereselor societăţilor părţi responsabile civilmente, fiind funcţionari angajaţi sau având în concret drept de semnătura în bancă, sumele de bani obţinute în mod ilicit de inculpaţii U.M. şi K.M. fiind predate la sediul societăţilor în cauză. Nu interesează dacă inculpaţii au obţinut personal veniturile ilicite sau dacă banii au intrat în mod direct în patrimonial parţilor responsabile civilmente atâta vreme cât aceştia au acţionat în favoarea acestor societăţi, în calitate de funcţionari ai acestora sau de persoane împuternicite bancar. Părţile responsabile civilmente au înregistrat înscrisurile falsificate şi au diminuat masa impozabilă. Acestea vor beneficia de legea mai favorabilă şi nu vor putea fi trase la răspundere penală pentru faptele săvârşite.

La stabilirea prejudiciului instanţa a avut în vedere concluziile raportului de expertiza contabilă întocmit în cauză explicitat şi prin declaraţia lămuritoare data de expert la solicitarea organului de urmărire penala. Nu există niciun temei pentru a nu se tine seama şi de TVA deoarece facturile respective erau purtătoare de TVA ( fila 1-2 vol. 3 DUP).

Prin actele falsificate (facturi şi contracte de vânzare cumpărare sau prestări servicii) societăţile SC S.R. SA, SC S.I.M.E. SA, SC S.I.T. SRL, SC D. SRL şi-au diminuat impozitul pe profit cu suma arătata în expertiza, respectiv 14.533.275,04 lei.

Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata acestei sume ca urmare a faptului ca au produs prejudiciile în urma unei activităţi de grup infracţional organizat, chiar daca beneficiile se regăsesc în patrimonial unor societăţi comerciale diferite.

Abia acestea din urma au răspuns doar parţial, în funcţie de actele care au fost întreprinse în beneficiul lor. Astfel, alături de inculpatul U.M. a răspuns în solidar partea responsabila civilmente SC D. SRL în limita a 1.439.197,43 lei, SC S.I.M.E. SA în limita a 3.298.573,17 lei, SC S.I.T. SRL în limita a 642.582.,77 lei iar alături de inculpatul K.M. a răspuns în solidar partea responsabila civilmente SC S.R. SA în limita a 9.067.474,14 lei, iar alături de inculpatul M.T. a răspuns partea responsabila civilmente SC L.C. SRL în limita a 85.443, 06 lei.

La toate aceste sume s-au adăugat şi obligaţiile fiscale calculate de la data scadenţei până la data plaţii efective. Imputaţia plaţii urmează a opera mai întâii asupra obligaţiilor fiscale accesorii şi apoi asupra debitului.

Faptul că societăţile au mai făcut plata de impozite pe parcursul procesului penal nu prezintă relevanta şi nu au fost luate în calcul ca şi plăti parţiale deoarece societăţile au funcţionat în continuare şi este normal ca sa plătească impozit pentru celelalte activităţi generatoare de profit.

Părţile sus-amintite au depus la dosar înscrisuri primite de la administraţiile financiare de sector în care acestea comunicau ca nu înregistrează debite la stat, numai că aceste aspecte nu prezintă importanţă în stabilirea prejudiciului, aceste instituţii nefiind părţi civile în cauză

S-au menţinut masurile sechestrului asigurător instituit în cauză, având în vedere ca niciuna dintre părţi nu a achitat prejudiciul şi nici nu a dat garanţii de acoperire.

Tribunalul a luat act ca SC S.R. SA a fost redenumită SC F.C. SA. Deşi prin concluziile scrise pretinde ca a achitat integral suma datorata statului, Tribunalul a respins aceasta apărare, sumele plătite reprezentând doar datoriile curente şi cele ce rezultă din actele falsificate pe care le introduseseră în contabilitate.

Tribunalul a dispus anularea înscrisurilor falsificate, o astfel de măsură impunându-se datorită faptului că facturile şi convenţiile utilizate de inculpaţi conţin elemente fictive, sunt întocmite cu falsificarea scrierii prin consemnarea unor elemente nereale. Nu au existat o voinţă comună a părţilor de a încheia convenţii generatoare de drepturi şi obligaţii şi toate aceste înscrisuri au fost preconstituite pentru a justifica diminuarea severă a masei impozabile.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, respectiv inculpaţii M.G., K.M., U.M. şi părţile responsabile civilmente SC F.C. SA, SC U.C. SRL, SC S.I.T. SRL.

Parchetul a considerat că hotărârea este netemeinică, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaţilor M.T. şi M.G., acestea fiind nejustificat de blânde, prima instanţă neluând în considerare gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpaţi şi nici beneficiile materiale deosebit de ridicate obţinute de aceştia în urma comiterii infracţiunilor. Prin urmare, a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor M.T. şi M.G. la un cuantum apropiat de cel aplicat inculpaţilor U.M. şi K.M., inclusiv schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicată inculpatului M.T., în regim de detenţie.

Inculpatul M.G. a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzuta de art. 7 din Legea nr. 39/2003 considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, iar în privinţa celorlalte infracţiuni a apreciat că se impune reducerea cuantumului acestora şi aplicarea disp. art. 86¹ C. pen.

Inculpaţii U.M. şi K.M., respectiv SC F.C. SA (fosta SC S.R. SA.) au invocat, în esenţă, următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

1. În cauză, urmărirea penală a fost efectuată de către un organ necompetent, în sensul că urmărirea penală trebuia efectuata de către D.N.A.;

2. Hotărârea apelată a fost data cu încălcarea normelor legale referitoare la sesizarea instanţei de judecată, în sensul că rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul ierarhic superior;

3. Hotărârea apelată a fost data cu încălcarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. în sensul că, deşi inculpatul M.U. a fost trimis în judecată, printre altele, pentru complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 raportat la dispoziţiile art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fără a se dispune schimbarea încadrării juridice a fost condamnat ca autor pentru menţionata infracţiune;

4. Prin hotărârea apelată a fost soluţionată greşit latura civilă, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (ordine de plata) rezultând că partea responsabila civilmente SC F.C. SA a efectuat un număr de noua plaţi în intervalul 26 septembrie 2006 - 12 decembrie 2006, totalizând 62.770.400.000 lei (ROL);

5. Prin hotărârea apelată a fost soluţionata greşit latura penală şi implicit latura civilă, în sensul că înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005, deducerea de TVA cu nerespectarea dispoziţiilor legale nu constituia infracţiune, fapt recunoscut de altfel şi de procuror la fila 133 din rechizitoriu;

6. În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privata în sensul că în niciuna din situaţiile reţinute de acuzare nu este îndeplinită condiţia ca falsificarea să fie făcută prin „contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod”;

7. În cauză, trebuia pronunţată achitarea şi pentru infracţiunile de evaziune fiscală (art. 10 lit. d) C. proc. pen.), având în vedere că inculpaţii nu au deţinut calităţi care să le confere dreptul de a întocmi evidenţe contabile iar acuzarea nu a dovedit vreo înţelegere între aceştia şi autorii infracţiunii de evaziune fiscală ;

8. În subsidiar, inculpaţii consideră că instanţa de fond a aplicat pedepse greşit individualizate, având în vedere datele personale: căsătoriţi, cu loc de muncă stabil, integraţi în societate, aflaţi la primul conflict cu legea penală.

Părţile responsabile civilmente SC U.C. SRL şi SC S.I.T. SRL nu au indicat motivele pentru care au formulat calea de atac.

Curtea, verificând sentinţa atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie şi nelegalitate invocate de apelanţi, dar şi din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt şi de drept deduse judecăţii - în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat următoarele:

Cu privire la latura penală a cauzei:

Prima instanţă a reţinut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situaţiei de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză, judicios analizat în considerentele sentinţei, rezultând că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Circumstanţele concrete în care s-au desfăşurat acţiunile inculpaţilor în perioada 2003-2006, conduc indubitabil la concluzia că reprezentanţii SC S.R. SA şi SC S.I.M.E. SA, printre care şi inculpaţii K.M. şi U.M., au pus la cale o afacere comercială frauduloasă (încheierea fictivă de contracte de subantrepriză construcţii, emiterea de facturi pentru realizarea acestor lucrări, efectuarea plăţii acestora şi ulterior, retragerea în numerar a sumelor de bani achitate drept contravaloare a lucrărilor pretins efectuate), în care au fost atraşi şi inculpaţii M.T. şi M.G., fiecare având roluri prestabilite, acţionând în mod coordonat, în scopul săvârşirii infracţiunilor de fals şi evaziune fiscală, respectiv obţinerii sumelor de bani rezultate în urma acestei activităţi infracţionale.

În esenţă, inculpaţii M.G. (în calitate de asociat şi administrator al SC M.R.N. SRL, SC P.A. SRL, SC K.V.R. SRL, SC Y.I.E. SRL, dar şi în calitate de împuternicit pentru administrarea SC D. SRL şi SC V. SRL) şi M.T. (în calitate de împuternicit pentru a administra SC M.C.I. SRL, SC M.G.T.I. SRL, SC L.C. SRL, SC P.C. SRL şi SC S.M.C. SRL), au realizat un circuit documentar fictiv pentru a justifica raporturile comerciale cu SC S.R. SA, SC S.I.M.E. SA, SC D. SRL şi SC S.I.T. SRL, în sensul de a da o aparenţă de legalitate plăţilor realizate de SC S.R. SA, SC S.I.M.E. SA, SC D. SRL şi SC S.I.T. SRL către societăţile comerciale administrate de cei doi inculpaţi, facilitând astfel înregistrarea în contabilitatea SC S.R. SA, SC S.I.M.E. SA, SC D. SRL şi SC S.I.T. SRL a unor cheltuieli ce au avut la bază documente fictive, precum şi efectuarea de retrageri masive de numerar pe bază de borderouri false de achiziţie fier vechi de la persoane fizice, aceste fapte întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 (fost art. 11 alin. (1) lit. b din Legea 87/1994) cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Totodată, inculpatul M.T. a dedus, contrar dispoziţiilor legale, TVA în valoare de 854.430.570.ROL aferent lunilor ianuarie 2005 (suma de 389.139.570 ROL) şi martie 2005 (suma de 465.291.000 ROL), faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privind legea mai favorabilă.

La rândul lor, inculpaţii U.M. (în calitate de director financiar cu drept de semnătură în bancă al SC S.I.M.E. SA, dar şi cu drept de a efectua plăţi şi cu drept de semnătură în bancă pentru SC S.T.I. SRL şi SC D. SRL) şi K.M. (în calitate de director financiar cu drept de semnătură în bancă al SC S.R. SA), au efectuat plăţi către SC G.T.I. SRL, SC M.C.I. SRL, SC L.C. SRL, SC P.C. SRL, SC S.M.C. SRL, SC M.R.N. SRL, SC P.A. SRL, SC K.V.E. SRL, SC D. SRL şi SC V. SRL, SC Y.I.E. SRL, deşi cunoşteau că documentele ce stau la baza realizării plăţilor sunt nereale, cu consecinţa evidenţierii în actele contabile ale SC S.I.M.E. SA şi SC S.T.I. SRL, SC D. SRL a unor cheltuieli care au la bază operaţiuni fictive, aceste fapte întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 (fost art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea 87/1994) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.

În privinţa laturii civile,

Tribunalul a evaluat corect prejudiciul cauzat prin faptele ilicite ale inculpaţilor, având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, la suma de 14.533.275,04 lei, cu care A.N.A.F. s-a constituit parte civilă, fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Partea responsabilă civilmente SC F.C. SA (fosta SC S.R. SA.) nu a făcut dovada că plăţile efectuate reprezintă sumele cu care această societate şi-a diminuat ilegal impozitul pe profit în perioada 2003 – 2006, pentru care A.N.A.F. s-a constituit parte civilă, astfel că în mod just Tribunalul a respins solicitarea apărării de a se constata acoperit integral prejudiciul.

În acest sens, Curtea a respins cererea avocatului părţii responsabile civilmente de a se întocmi un nou raport de expertiză, considerând că administrarea acestei probe în apel este inutilă, în condiţiile în care acoperirea totală sau parţială a prejudiciului cauzat poate fi dovedită cu înscrisuri care să ateste în mod cert acest lucru, din ordinele de plată aflate la dosarul cauzei nerezultând însă că SC F.C. SA (fosta SC S.R. SA.), a achitat sumele de bani pentru care A.N.A.F. s-a constituit parte civilă.

Referitor la critica formulată de parchet, Curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată, prima instanţă făcând o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor M.T. şi M.G., conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), poziţia sinceră a acestora şi contribuţia lor majoră la clarificarea situaţiei de fapt impunând stabilirea unui tratament sancţionator mai blând, precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. în privinţa inculpatului M.T.

Motivele de apel invocate de inculpatul M.G. au fost, de asemenea, nefondate, acesta având un rol foarte bine determinat în cadrul grupului infracţional organizat şi anume de a realiza retragerile de numerar şi de a păstra un contact permanent şi direct cu reprezentanţii societăţilor comerciale beneficiare ale sumelor de bani retrase, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Prin reţinerea de circumstanţe atenuante şi coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, inculpatul M.G. a beneficiat, în opinia Curţii, de suficientă clemenţă astfel că nu se impune o reducere a acestora, iar cu privire la solicitarea de a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, inculpatul nu a putut beneficia de această dispoziţie întrucât nu îndeplineşte condiţia prev. de art. 86¹ alin. (1) lit. b) C. pen., fiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.

Cu privire la motivele de apel formulate de inculpaţii U.M. şi K.M., respectiv de SC F.C. SA (fosta SC S.R. SA.), Curtea a reţinut următoarele:

1. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate organizată şi Terorism era organul competent să efectueze urmărirea penală în cauză, având în vedere că inculpaţii au fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, competenţa exclusivă de cercetare aparţinând D.I.I.C.O.T., potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 508/2004.

Este adevărat că pentru infracţiunile de evaziune fiscală pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată competenţa de a efectua urmărirea penală aparţinea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, însă, potrivit art. 35 alin. (1) teza I raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen., competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate revine primului organ sesizat, care în speţă este Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate organizată şi Terorism.

2. Rechizitoriul întocmit în cauză a fost verificat de către procurorul şef şi au fost respectate dispoziţiile legale menţionate de art. 264 C. proc. pen.

De altfel, în privinţa acestor aspecte, Curtea s-a mai pronunţat, în acelaşi sens, prin decizia penală nr. 436 din 16 martie 2007, în Dosarul nr. 40639/3/2006.

3. Fapta inculpatului U.M. de a efectua plăţi, la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, către SC G.T.I. SRL, SC M.C.I. SRL, SC L.C. SRL, SC P.C. SRL, SC S.M.C. SRL, SC M.R.N. SRL, SC P.A. SRL, SC K.V.E. SRL, SC D. SRL şi SC V. SRL, SC Y.I.E. SRL, deşi cunoştea că documentele ce au stat la baza acestor operaţiuni sunt nereale, facilitând înregistrarea în contabilitatea SC S.I.M.E. SA şi SC S.T.I. SRL, SC D. SRL a unor cheltuieli fictive, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, pentru care, de altfel, inculpatul a şi fost trimis în judecată.

Aşadar, acest motiv de apela fost fondat, în mod greşit prima instanţă reţinând că inculpatul U.M. este autor şi nu complice la această infracţiune.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), Curtea a aplicat inculpatului U.M. o pedeapsă cu închisoarea pentru această infracţiune, la individualizarea căreia s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările concrete în care fapta a fost săvârşită, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, rolul şi contribuţia inculpatului în activitatea infracţională, rezultatul produs, poziţia nesinceră adoptată pe parcursul procesului penal.

4. Având în vedere considerentele anterior expuse cu ocazia examinării sentinţei sub aspectul laturii civile, Curtea a reiterat faptul că efectuarea unei noi expertize era inutilă, în condiţiile în care acoperirea totală sau parţială a prejudiciului cauzat poate fi dovedită cu înscrisuri care să ateste în mod cert acest lucru, în condiţiile art. 1169 C. civ.; din ordinele de plată aflate la dosarul cauzei nu a rezultat însă că SC F.C. SA (fosta SC S.R. SA.), a achitat sumele de bani pentru care A.N.A.F. s-a constituit parte civilă.

5. Este adevărat că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, deducerea ilegală de TVA nu a fost incriminată distinct, însă fapta constând în inducerea în eroare prin mijloace frauduloase, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust reprezentat de suma determinată ca TVA de recuperat de la bugetul de stat constituia infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

În raport de regimul sancţionator prevăzut de legea specială s-a constatat că aceasta este mai favorabilă inculpaţilor, astfel cum în mod corect s-a reţinut atât prin rechizitoriu cât şi de către prima instanţă.

6. Completarea de facturi cu date nereale care atestau operaţiuni comerciale fictive şi folosirea acestora în vederea producerii de consecinţe juridice prin introducerea în circuitul financiar contabil a constituit infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., astfel că a fost nefondată solicitarea de a se dispune, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor U.M. şi K.M. pentru această faptă, precum şi pentru uz de fals, constând în utilizarea unor astfel de documente primite de la inculpaţii M.T. şi M.G.

7. Prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea urmăririi penale faţă de învinuiţii S.S. - director general la SC S.R. SA, M.U. - director general la SC S.I.M.E. SRL, Y.F. - director general al SC D. SRL, O.H.E. - director general la SC S.I.T. SRL, precum şi faţă de alte persoane şi cercetarea acestora într-un dosar separat pentru săvârşirea, printre altele, şi a infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), din probe rezultând cu evidenţă faptul că inculpaţii U.M. şi K.M. au acţionat de conivenţă cu ceilalţi reprezentanţi ai SC S.R. SA, SC S.I.M.E. SA şi SC D. SRL, prin activităţile lor, astfel cum au fost mai sus expuse, înlesnind înregistrarea, în evidenţele contabile ale acestor societăţi, unor operaţiuni comerciale fictive, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

8. Natura faptelor, împrejurarea şi modalitatea în care au fost comise, faptul că inculpaţii U.M. şi K.M., alături de celelalte persoane faţă de care s-a dispus disjungerea urmăririi penale, au fost organizatorii şi principalii beneficiarii ai acestei activităţi ilicite, în urma căreia bugetul de stat a suferit un prejudiciu însemnat, justifică stabilirea, pentru fiecare infracţiune, a câte unei pedepse orientate spre maximul special, precum şi aplicarea unui spor, pentru a sancţiona întreaga activitate infracţională şi a nu se crea ideea de impunitate, scopul pedepsei, aşa cum este reglementat la art. 52 C. pen., neputând fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenţie.

Împotriva deciziei penale au formulat recurs inculpaţii U.M., K.M. , M.G. şi M.T., partea vătămată M.G. şi partea responsabilă civilmente SC F.C. SA.

Inculpaţii U.M. şi K.M. au solicitat constatarea nulităţii absolute a urmăririi penale, deoarece aceasta trebuie efectuată de D.N.A., având în vedere că s-au reţinut infracţiuni de crimă organizată în concurs cu infracţiunea de evaziune fiscală pentru care prejudiciul este mai mare de 1 milion de euro.

Inculpaţii au arătat că instanţa nu a fost legal sesizată, deoarece rechizitoriul nu a fost verificat de procurorul ierarhic superior, fiind încălcate disp. art. 264 alin. (3) C. proc. pen., cazul de casare care permite analizarea acestor aspecte este art. 385⁹ pct. 2 C. proc. pen.

Inculpaţii au mai invocat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată, cazul de casare fiind art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte fapta prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu s-a constatat existenţa unor raporturi de subordonare între membrii grupului infracţional, sau a unei ierarhii, impunându-se o soluţie de achitare.

În ceea ce priveşte faptele încadrate juridic în infracţiunea prev. de articolul din Legea nr. 241/2005, actele materiale comise anterior datei de 26 august 2005, nu pot atrage răspunderea penală, deoarece legea nu era în vigoare.

Inculpaţii au circumscris această critică motivului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen.

Inculpaţii au mai criticat modul de soluţionare a laturii civile şi faptul că nu a fost efectuată o expertiză contabilă, cazul de casare fiind cel prev. de art. 385⁹ pct. 17¹ sau 17² C. proc. pen.

În subsidiar, au invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor aplicate.

Inculpatul M.G. a arătat că în mod greşit nu au fost aplicate disp. art. 320¹ C. proc. pen. şi a solicitat reducerea pedepsei, în baza cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul M.T. a solicitat repunerea în termenul de recurs.

Partea vătămată M.G. a arătat că banii aflaţi în seif reprezentau zestrea ei şi ca atare greşit s-a apreciat că aceşti bani provin din săvârşirea infracţiunii.

Înalta Curte, analizând recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi a celor care, conform disp. art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu de către instanţă, constată următoarele:

În ceea ce priveşte parchetul competent să efectueze urmărirea penală în cauză, Înalta Curte constată că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 508/2004, D.I.I.C.O.T. este competent să cerceteze faptele încadrate în art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Inculpaţii au fost trimişi în judecată şi pentru infracţiunea de evaziune fiscală, cu un prejudiciu mai mare de 1 milion de euro pentru care competenţa efectuării urmăririi penale revine D.N.A.

În această situaţie, în care competenţa în raport cu faptele aparţine potrivit legii mai multor organe de urmărire penală, competenţa aparţine organului mai întâi sesizat, adică D.I.I.C.O.T. (art. 45 alin. (1) rap. la art. 35 alin. (1) C. proc. pen.), de aceea nu se poate reţine că urmărirea penală a fost desfăşurată de un organ necompetent.

Critica privind neverificarea rechizitoriului de către procurorul şef este nefondată, iar problema a fost analizată şi s-a decis în mod definitiv în acest sens prin decizia penală nr. 436 din 16 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti.

Deşi inculpaţii au susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru reţinerea infracţiunii prev. în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, solicitând achitarea în art. 10 lit. d) C. proc. pen., Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile privind latura subiectivă şi obiectivă pentru reţinerea acestei infracţiuni. Inculpaţii au organizat o adevărată filieră infracţională care permitea reprezentanţilor SC U.C. SRL şi SC S.I.T. SRL, ca prin încheierea fictivă a unor contracte de sub-antrepriză şi emiterea de facturi să fie retrase în numerar sume importante de bani, având drept efect diminuarea impozitului pe profit ce trebuia achitat de cele două unităţi.

Multitudinea actelor materiale, durata în timp a activităţii infracţionale (2003-2006), numărul mare de firme care încheiau contractele de antrepriză, sarcinile bine determinate pe care le avea fiecare din inculpaţi atestă că faptele nu au fost comise sub forma unei pluralităţi ocazionale, ci este vorba de pluralitate legală sau constituită, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, în cauză sunt îndeplinite toate elementele de ordin subiectiv şi obiectiv ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Contractele şi facturile fictive reprezintă înscrisuri contrafăcute, pentru că nu aveau nicio corespondenţă în realitate. Având în vedere că înscrisurile emise de o societate comercială nu reprezintă înscrisuri oficiale, Curtea constată că faptele se circumscriu infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, având în vedere că aceste înscrisuri au fost utilizate în vederea producerii de consecinţe juridice.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală sub forma deducerii nelegale de TVA, în mod corect cele două instanţe, cea de fond şi cea de apel, au dispus condamnarea inculpaţilor, inclusiv pentru actele materiale anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005. Deşi anterior apariţiei acestei legi nu era incriminată expres deducerea nelegală de TVA, faptele erau incluse în ilicitul penal, fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune. Cum infracţiunea continuată s-a epuizat sub imperiul Legii nr. 241/2005, iar aceasta reprezintă lege penală mai favorabilă în comparaţie cu infracţiunea prev de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., în mod corect s-a dispus condamnarea pentru toate actele materiale reţinute în cauză, acte ce intră în componenţa infracţiunii continuate prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce priveşte latura civilă, Curtea constată că aceasta a fost corect soluţionată de prima instanţă, în concordanţă cu cele constatate în expertiza contabilă efectuată în cauză şi conform constituirii de parte civilă a A.N.A.F.

Curtea constată că nu este incident în speţă nici cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., deoarece pedepsele aplicate inculpaţilor U.M., K.M. şi M.G. sunt adecvate gravităţii faptelor săvârşite şi circumstanţelor personale ale acestora, inclusiv comportamentului în faţa organelor judiciare.

Deşi inculpatul M.G. a solicitat aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., Înalta Curte constată că la momentul procesual la care au fost invocate (cu prilejul recursului), nu mai puteau fi incidente, având în vedere că Legea nr. 202/2010 prin care a fost reglementată recunoaşterea de vinovăţie a intrat în vigoare anterior pronunţării deciziei din apel, iar inculpatul nu a recunoscut una din fapte (infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003) în faţa acestei instanţe.

Recursul formulat de M.G. este inadmisibil, întrucât a fost promovat omisso mediu, partea neformulând apel în cauză.

Recursul formulat de inculpatul M.T. este tardiv, deoarece acesta a fost prezent la dezbateri în faţa instanţei de apel şi nu a formulat recurs în termenul legal de 10 zile, cererea de recurs formulând-o cu ocazia dezbaterilor în recurs (21 iunie 2012) după mai mult de 1 an de la pronunţarea deciziei instanţei de apel.

Având în vedere aceste motive, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor U.M., K.M. şi M.G. şi recursul părţii responsabile civilmente SC F.C. SA, iar în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile recursurile declarate de petenta M.G. şi inculpatul M.T.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii U.M., K.M. şi M.G., precum şi de partea responsabilă civilmente SC F.C. SA împotriva deciziei penale nr. 222/ A din 17 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală.

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de petenta M.G. şi inculpatul M.T.

Constată că recurentul inculpat M.G. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenţii inculpaţi U.M., K.M., M.G. şi M.T. la plata sumei de câte 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte responsabilă civilmente SC F.C. SA şi petenta M.G. la plata sumei de câtre 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limbă turcă se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2203/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2174/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2149/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2158/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2161/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2174/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2203/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2292/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs