ICCJ. Decizia nr. 2209/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2209/2012

Dosar nr. 1912/30/2011

Şedinţa publică din 22 iunie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 33 din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Timiş, pronunţată în Dosarul nr. 1912/30/2011, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., în ceea ce îi priveşte pe toţi inculpaţii.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins excepţia de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1)-(3) din Legea nr. 678/2003, invocate de inculpaţi, în infracţiunile de „proxenetism” prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins excepţia de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) şi art. 13 alin. (1)-(3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de prostituţie, prev. de art. 328 C. pen., invocată de inculpata V.M., prin apărător.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins excepţia de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M., cunoscut cu antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul Timişoara, la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1)-(3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 42 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 25 noiembrie 2010 şi a arestului preventiv de la data de 26 noiembrie 2010 la zi.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen., a fost condamnată inculpata M.L., în prezent deţinută în Penitenciarul Arad, la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1)-(3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 42 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D., recidivist, în prezent deţinut în Penitenciarul Timişoara, la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 13 alin. (1)-(3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 966 din 21 martie 2011 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. 4989/325/2010, definitivă prin decizia penală nr. 1462/R din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara.

S-a decontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 966 din 21 martie 2011 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. 4989/325/2010, aşa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 1462/R din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, în pedepsele componente de:

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prev. de art. 193 C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept a cuţitului, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit aceste pedepse repuse în individualitate cu pedepsele aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen., a fost condamnată inculpata V.M., cu antecedente penale, în prezent deţinută în Penitenciarul Arad, la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1)-(3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M., în prezent deţinut în Penitenciarul Timişoara, la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 13 alin. (1)-(3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 42 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.D., în prezent deţinut în Penitenciarul Timişoara, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen.

În baza art. 13 alin. (1)-(3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii M.D., M.M. senior şi M.L. la plata sumei de 15.000 euro, cu titlu de daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii, către partea civilă V.C., şi respinge în rest pretenţiile civile ale acesteia ca neîntemeiate.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii M.D., M.M. senior şi M.L. la plata sumei de 15.000 euro, cu titlu de daune morale, sau echivalentul în RON la data plăţii, către partea civilă H.M.I., şi respinge în rest pretenţiile civile ale acesteia ca neîntemeiate.

S-a luat act că restul părţilor şi persoanelor vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii M.D. şi V.M. a sumelor de 185 euro şi 200 RON, dobândite prin săvârşirea infracţiunilor.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.M. a sumelor de 500 RON şi 10 euro, dobândite prin săvârşirea infracţiunilor

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul M.D. a următoarelor bunuri: telefon mobil şi cartelă, una bucată formular de acceptare a tranzacţiei Banca Comercială C. din 24 noiembrie 2010, card bancar emis pe numele de M.D., bâtă de baseball - corpuri delicte la dosarul cauzei, precum şi telefon mobil, cartelă, telefon mobil, cartelă - bunuri ridicate de organele de urmărire penală cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 25 noiembrie 2010, însă nepredate instanţei de judecată.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul M.M., a următoarelor bunuri: agendă telefonică de dimensiuni mici, având coperte de culoare albastru, o agendă telefonică de dimensiuni mici, având coperte de culoare roz cu negru, o cartelă SIM, contract de vânzare-cumpărare pe numele C.M., încheiere de autentificare din 16 iulie 2008, carte de alegător emisă pe numele acestui inculpat - corpuri delicte la dosarul cauzei.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către N.E. a contractului pentru acordarea de servicii sociale din 08 februarie 2010.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata M.L. a cărţii de alegător emisă pe numele acesteia, a unei agende de dimensiuni mici, de culoare verde, a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între inculpată, în calitate de cumpărător, şi numitul S.D., în calitate de vânzător, la data de 12 iunie 2007, cu privire la un imobil, preţ. 53.000 euro, contract de vânzare-cumpărare încheiat între inculpată, în calitate de cumpărător, şi numitul I.T., cu privire la un moped, contract sub semnătură privată încheiat între inculpată, în calitate de cumpărător, şi numitul O.I., în calitate de vânzător, cu privire la un autoturism, 3 contracte de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din datele de 19 octombrie 1998, 25 mai 2007, 19 octombrie 1998 cu privire la o casă şi autoturism - corpuri delicte la dosarul cauzei, precum şi a unui telefon mobil şi a cartelei telefonice - bunuri ridicate de organele de urmărire penală cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 25 noiembrie 2010, însă nepredate instanţei de judecată.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către M.S. a unui telefon mobil şi a unui încărcător şi a unui briceag cu lama de 10 cm.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus ca restul înscrisurilor ridicate de organele de urmărire penală cu ocazia percheziţiei domiciliare şi predate instanţei odată cu corpurile delicte să se ataşeze la dosar, fiind mijloace de probă.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 1.500 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata sumei de 1.200 RON din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş, reprezentând onorariu avocaţilor din oficiu desemnaţi în cauză.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara nr. 79/D/P/2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 16 martie 2011 sub nr. 1912/30/2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată, trafic de minori în formă continuată, grup infracţional organizat, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 alin. (1)-(3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., M.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată, trafic de minori în formă continuată, grup infracţional organizat, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 alin. (1)-(3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), M.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată, trafic de minori în formă continuată, grup infracţional organizat, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 alin. (1)-(3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., M.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată, trafic de minori în formă continuată, grup infracţional organizat, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 alin. (1)-(3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., V.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată, trafic de minori în formă continuată, grup infracţional organizat, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 alin. (1)-(3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi M.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată, trafic de minori în formă continuată, grup infracţional organizat, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 alin. (1)-(3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen.

În fapt, s-a reţinut că în cursul anului 2008, inculpaţii M.M. şi M.D. au pus bazele unei structuri infracţionale în scopul săvârşirii unor infracţiuni vizând traficul de persoane, prin îngrădirea libertăţii fizice şi psihice a persoanelor majore şi, cu preponderenţă minore, obiectivul principal urmărit fiind obţinerea beneficiilor de ordin financiar. Concomitent constituirii structurii infracţionale a aderat şi inculpata M.L. (soţia învinuitului M.M.). Activitatea infracţională a celor trei membrii ai grupului infracţional a constat în înfiinţarea structurii (recrutarea şi cazarea victimelor) şi aderarea la aceasta de către M.L. prin activităţi vizând însoţirea persoanelor traficate (în special minore), supravegherea şi monitorizarea permanentă a acestora în locaţiile în care se derulau raporturile sexuale şi preluarea sumelor de bani dobândite de către victime. Exploatarea sexuală a victimelor se realiza de către traficanţi prin violenţă şi ameninţare. Ulterior constituirii acestei structuri infracţionale, la aceasta au aderat şi inculpaţii M.D., M.M. şi V.M., aceştia sprijinind activitatea acesteia prin atragerea şi exploatarea sexuală, prin violenţă şi ameninţare, a victimelor din rândul minorelor cu educaţie precară, cu vădită lipsă de experienţă de viaţă şi cu o stare materială deficitară, în scopul exploatării (acţiunile acestora constau în recrutarea, transportarea, supravegherea permanentă a victimelor în locaţiile în care se derulau raporturile sexuale şi adeseori în preluarea sumelor de bani dobândite de acestea). Membrii grupului infracţional organizat au desfăşurat activităţi infracţionale de recrutare, cazare transportare a victimelor minore şi majore începând cu anul 2008, până în momentul reprimării acesteia datorită intervenţiei organelor abilitate, în noiembrie 2010. victime ale activităţii inculpaţilor au fost minorele H.M.I., V.C., C.A.S., C.L., V.I., G.I. (identitate protejată) şi majorele I., N.E., I.M., M.A., A., Z.F.M., C.S. (identitate protejată), A.M. (identitate protejată), J.R. (identitate protejată).

Analizând materialul probatoriu administrat în cele două faze ale procesului penal, instanţa de fond a constatat următoarele:

Inculpata M.L. este soţia inculpatului M.M., având împreună mai mulţi copii, printre care inculpatul M.M. şi inculpatul minor M.D. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.D., acesta se află de mai mulţi ani într-o relaţie de concubinaj cu inculpata V.M. Toţi aceşti inculpaţi locuiesc într-un imobil din Timişoara, compus din mai multe încăperi şi o curte comună. Niciunul dintre inculpaţi nu prestează vreo activitate remunerată. Inculpatele M.L. şi V.M. obişnuiau să practice prostituţia pentru a obţine sumele de bani necesare traiului. Descoperind că organizarea şi coordonarea unei astfel de activităţi prestate de mai multe persoane de sex feminin ar reprezenta o foarte bună sursă de venit, inculpaţii au înţeles să profite de această ocazie, astfel că au început să se ocupe de racolarea de persoane de sex feminin, cazarea acestora şi exploatarea acestora prin obligarea la desfăşurarea activităţii de prostituţie în folosul lor. În desfăşurarea acestei activităţi, inculpatul M.M. conlucra cu soţia sa M.L., precum şi cu cei doi copii, M.M. şi M.D., care au înţeles şi ei că aceasta este o modalitate foarte uşoară de a câştiga bani, iar inculpatul M.D. cu concubina sa V.M., existând totodată numeroase activităţi derulate în comun de către cei şase inculpaţi.

Astfel, în cursul anului 2007, inculpatul M.M. şi soţia sa M.L. s-au deplasat în localitatea Cetan, de unde sunt la origine, şi M.M. a discutat cu minora C.L., convingând-o să vină cu ei la Timişoara pentru a vedea oraşul şi a-şi serba ziua de naştere împreună cu fiul lor M.M., ambii fiind născuţi în luna august. Convinsă de bunele intenţii ale celor doi, minora a fost de acord şi a venit cu inculpaţii la Timişoara, fiind cazată la locuinţa acestora. Ajunsă acolo, M.M. a convins-o să înceapă o relaţie de concubinaj cu el, câştigându-i astfel încrederea, după câteva luni minora rămânând însărcinată. Pe parcursul şederii în locuinţa inculpaţilor, atât M.M. şi M.L., cât şi M.M., au început să exercite presiuni asupra minorei pentru a o determina să practice prostituţia, convingând-o că acest lucru este absolut necesar pentru a se întreţine. Pentru a se asigura ca minora nu va pleca de la ei, inculpaţii i-au reţinut documentele de identitate. Minora era transportată zilnic de inculpaţii M.M., M.L. sau M.M., în diverse locaţii din Timişoara şi în localităţi din apropiere, care erau zonele familiei M., şi pusă să practice prostituţia, iar sumele de bani încasate de aceasta îi erau luate de cei trei inculpaţi. Minora era ţinută în stradă mai multe ore zilnic, în special de seara până către dimineaţă. Minora a fost obligată să practice prostituţia şi după naşterea fetiţei, spunându-i-se în permanenţă că trebuie să întreţină copilul. Pentru a preveni o eventuală plecare a acesteia de la domiciliul inculpaţilor, la un moment dat aceştia au sechestrat-o timp de 10 zile în locuinţă. Totodată, în situaţia în care avea clienţi cu care întreţinea relaţii sexuale în camere de hotel, unul dintre inculpaţi o urma cu autoturismul pentru a o monitoriza. În situaţia în care inculpaţii erau nemulţumiţi de sumele de bani câştigate de minoră, aceasta era ameninţată cu acte de violenţă şi îi erau adresate injurii. La începutul anului 2010, având în vedere starea precară de sănătate a fiicei sale, victima C.L. a reuşit să-i convingă pe inculpaţi să o lase să plece la familia ei, mutându-se acolo.

O altă persoană racolată de inculpaţii M.M. şi M.L., transportată la Timişoara şi cazată la domiciliul lor, prin înşelăciune, în vederea practicării prostituţiei a fost partea vătămată Z.F.M. În cursul anului 2008, aceasta i-a cunoscut pe cei doi inculpaţi întrucât au venit în vizită la bărbatul cu care aceasta locuia în Dej. Profitând de situaţia dificilă în care se afla partea vătămată (bărbatul cu care locuia găsindu-şi o altă concubină, iar ea neavând unde să meargă), cei doi inculpaţi au convins-o să vină cu ei la Timişoara pentru a îl cunoaşte pe un baiat de-al lor, pe care doreau să îl însoare. Ajungând în imobil, partea vătămată a aflat foarte repede că scopul pentru care a fost adusă la Timişoara a fost în realitate acela de a practica prostituţia în folosul inculpaţilor. Aici a cunoscut-o şi pe B.I., cu care a fost cazată într-o cameră, care i-a spus că şi ea practică prostituţia pentru inculpaţi. Fiindu-i foarte frică de inculpaţi, care aveau un comportament foarte violent, a locuit la aceştia timp de o lună de zile şi a practicat prostituţia în folosul lor. Partea vătămată era transportată zilnic împreună cu I. de către inculpaţii M.M. şi M.L. în anumite zone ale oraşului unde erau racolaţi clienţi pentru întreţinerea de relaţii sexuale, fiind supravegheate în permanenţă de M.L. Aceasta era cea care negocia tarifele cu clienţii şi încasa toţi banii, fetelor spunându-li-se de către inculpaţi în permanenţă că aşa trebuie fiindcă ei le asigură cazarea şi mâncarea. După o lună de zile, cu ajutorul unui client care a fost de acord să o ajute, partea vătămată a reuşit să fugă de sub supravegherea inculpaţilor, întorcându-se la Bistriţa.

Alte tinere cazate de inculpaţii M.M. şi M.L. în imobil şi exploatate sexual au fost minorele H.M.I. şi V.C., de această dată activitatea infracţională fiind derulată împreună cu inculpatul M.D. Astfel, acest inculpat, observând cât de profitabilă poate fi activitatea infracţională derulată de părinţii săi, s-a implicat şi el în această activitate, racolând cele două minore, prin înşelăciune, în vederea exploatării acestora, împreună cu părinţii săi, prin practicarea prostituţiei. Modalitatea de acţiune a fost identică, respectiv: cunoaşterea fetelor, convingerea acestora de faptul că le iubeşte, doreşte să aibă o relaţie cu ele şi să locuiască împreună, aducerea fetelor în imobilul din Timişoara, apoi determinarea acestora să practice prostituţia, atât prin şantaj emoţional, cât şi prin intimidarea acestora prin acte de violenţă şi ameninţare, exercitate atât de către inculpat, cât şi de către părinţii săi. Astfel, în ceea ce o priveşte pe minora H.M.I., aceasta l-a cunoscut pe inculpat în anul 2008, când avea 16 ani şi locuia cu bunica sa în aceeaşi zonă a oraşului ca şi inculpatul. Inculpatul M.D. a convins-o pe aceasta că doreşte să fie iubita lui şi, profitând de o ceartă a minorei cu bunica sa, a luat-o să locuiască împreună cu el în locuinţa părinţilor săi. O perioadă, inculpatul s-a comportat bine cu minora, convingând-o de realitatea sentimentelor sale, apoi a început să-i spună în permanenţă acesteia că nu mai au bani pentru cheltuielile zilnice, că trebuie să plătească chirie, încercând să-i inoculeze ideea că singura soluţie ar fi ca ea să practice prostituţia. Iniţial, minora nu a fost de acord, însă inculpatul a continuat şantajul emoţional, trecându-se, în acelaşi timp, şi la ameninţări şi violente exercitate atât de el, cât şi de părinţii săi. Pe fondul acestui ascendent asupra minorei, aceasta a fost într-un final convinsă că cea mai bună soluţie este să practice prostituţia pentru inculpaţi. Minora era transportată zilnic de către inculpaţi, împreună cu celelalte fete cazate în acel imobil şi exploatate sexual de către aceştia, cu ajutorul unor autoturisme conduse de şoferi angajaţi de inculpaţi, în diverse zone ale oraşului, unde racolau clienţi pentru întreţinerea de relaţii sexuale. Inculpata M.L. stătea şi ea în acele locaţii pentru a supraveghea fetele şi, în general, ea era cea care negocia în prealabil tarifele cu clienţii şi încasa banii. Pentru a o determina să practice în continuare prostituţia, minora a fost bătută în repetate rânduri atât de către inculpatul M.D., cât şi de către părinţii săi, inculpaţii M.M. şi M.L.

În cursul anului 2010, folosind aceeaşi metodă, inculpatul M.D. a convins-o şi pe minora V.C., elevă în clasa a X-a la un liceu din Timişoara, să se mute cu el la locuinţa părinţilor săi. Apoi, după ce a făcut-o pe aceasta să se îndrăgostească de el, a convins-o că singura soluţie pentru care relaţia lor să funcţioneze este ca ea să practice prostituţia întrucât, în caz contrar, neavând bani pentru traiul zilnic, el îşi va lua altă concubină. Pe fondul acestui ascendent asupra minorei, aceasta a cedat insistenţelor inculpatului, acceptând să practice prostituţia pentru inculpat şi familia acestuia. La început, minora a fost transportată de către inculpat pentru a racola clienţi, fiind supravegheată îndeaproape de către acesta, apoi, o perioadă, a fost transportată de la imobilul inculpaţilor în diverse locaţii din oraş de către părinţii inculpatului, cu autoturismul acestora, împreună cu celelalte fete care erau cazate în imobil şi erau exploatate sexual de către inculpaţi. Zonele erau alese în funcţie de informaţiile primite de inculpaţi cu privire la neefectuarea raziilor de către organele de poliţie în acele zone. Banii produşi de minoră erau luaţi de către inculpatul M.D., care îi împărţea cu părinţii săi. La început, inculpatul îi lua banii după fiecare client, mai târziu odată la 2-3 clienţi. Totodată, de supravegherea minorei în stradă se ocupa şi inculpata M.L., aceasta stând în permanenţă cu fetele în locurile în care practicau prostituţia. În perioada în care a practicat prostituţia în folosul familiei M., minora a fost agresată de câteva ori de către inculpat şi ameninţată de nenumărate ori cu acte de violenţă raportat la ea şi membrii familiei sale, şi totodată obligată să consume anumite substanţe stupefiante care îi limitau libertatea de voinţă şi acţiune, toate acestea pentru a-i induce o stare de temere şi a o determina să continue activitatea de prostituţie. De câteva ori, minora a plecat de la inculpaţi şi s-a întors la familia sa, fiind însă de fiecare dată căutată de M.D. şi convinsă, atât prin folosirea legăturii emoţionale create, cât şi, ulterior, a stării de temere, să se întoarcă la imobil. Partea vătămată a reuşit să scape de inculpat prin luna octombrie 2010, de atunci locuind cu familia sa.

Alte tinere care au fost cazate în imobil şi exploatate sexual prin practicarea prostituţiei în folosul inculpaţilor, racolarea efectuându-se tot prin acţiuni de inducere în eroare, profitându-se de naivitatea şi credulitatea lor, au fost şi numitele N.E., C.S. şi minora V.I., acţiunile de racolare în cazul acestora fiind derulate de inculpatul M.M. În ceea ce o priveşte pe victima C.S. (identitate atribuită), aceasta a fost racolată de inculpatul M.M. în cursul anului 2008 pentru a practica prostituţia în folosul acestuia şi cazată în imobil, prin înşelăciune, inculpatul convingând-o că cel mai bine este să locuiască în acel imobil şi el să o protejeze pe stradă, iar ea să-i remită o parte din câştiguri. Ea a acceptat, neavând nici bani, nici locuinţă, precum şi un copil internat în spital, însă ulterior M.M. nu a respectat acea înţelegere, ci a obligat-o să practice prostituţia în folosul său exclusiv, victima neprimind nicio suma de bani, exploatarea sexuală a acesteia durând aproximativ un an. În toată acea perioadă, victima a fost cazată în imobilul din Timişoara şi transportată în diverse zone din oraş, cu ajutorul unor şoferi angajaţi inculpat sau părinţii acestuia, unde era obligată să racoleze clienţi foarte multe ore zilnic, uneori de la 08.00 dimineaţa până la 01.00-02.00 noaptea, sub permanentă supraveghere a inculpatei M.L., care în general încasa şi banii de la clienţi, ulterior aceşti bani fiind împărţiţi de inculpaţii M.M. şi părinţii lui. În mod constant, pentru a înfrânge orice rezistenţă a victimei în a practica prostituţia în aceste condiţii, inculpaţii o agresau şi o ameninţau, aceasta fiind agresată totodată de inculpatul M.M. şi în momentul în care a încercat să fugă de sub supravegherea acestora. În ceea ce o priveşte pe N.E., cazarea şi exploatarea acesteia a fost realizată de inculpatul M.M., tot prin înşelăciune, inculpatul profitând de sentimentele puternice de iubire nutrite de aceasta pentru el. Inculpatul i-a inoculat acesteia ideea că el este o victimă a părinţilor săi şi că ea poate să-l ajute prin practicarea prostituţiei şi remiterea banilor către el, fapt ce s-a şi întâmplat, victima practicând prostituţia zilnic şi remiţând toţi banii inculpatului. Acesta o suna în permanenţă pentru a verifica locaţia în care se află, pentru a-i comunica numărul clienţilor, atât ai ei, cât şi ai celorlalte fete, precum şi banii încasaţi, iar apoi toţi banii erau preluaţi de el şi cheltuiţi la jocuri de noroc. Victima a fost convinsă că este necesar să producă cât mai mulţi bani, practicând prostituţia zilnic, mai multe ore, fiind ameninţată şi înjurată de inculpat în situaţia în care producea prea puţin. În ceea ce o priveşte pe minora V.I., aceasta a fost cazată în imobil o perioadă de aproximativ două luni de zile, fiind descoperită în imobil cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate, şi transportată în diverse locaţii din oras împreună cu N.E., unde racola clienţi cu care întreţinea relaţii sexuale contra cost, sumele de bani obţinute de aceasta fiind luate de inculpatul M.M.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.D. şi V.M., una dintre persoanele racolate de către aceştia, găzduite în imobil, apoi exploatate sexual, atât prin înşelăciune, cât şi prin folosirea de violenţe şi ameninţări, a fost victima J.R. (identitate atribuită). Aceasta a fost abordată de către V.M. şi convinsă să vină la domiciliul inculpaţilor pentru a avea grijă de fiica sa în schimbul unei sume de bani. În momentul în care a ajuns în imobil, acestei victime i-au fost schimbate hainele şi i s-a spus că, de fapt, va practica prostituţia pentru ea şi concubinul ei M.D. Victima a fost scoasă de către cei doi inculpaţi pentru a racola clienţi chiar de a doua zi, fiind în permanenţă supravegheată de către aceştia. Totodată, victima a fost în permanenţă ameninţată şi agresată de către cei doi inculpaţi pentru a fi determinată la practicarea prostituţiei în favoarea acestora. De regulă, tarifele erau negociate cu clienţii direct de către aceştia şi tot ei încasau banii, victima prestând doar serviciile sexuale. Victima a practicat prostituţia în folosul celor doi, timp de doi ani, apoi a fost preluată de către inculpaţii M.M. şi M.L. şi exploatată sexual încă doi ani şi de către aceştia. În această perioadă, supravegherea, negocierea tarifelor şi încasarea banilor era realizată de M.L., care remitea apoi banii lui M.M. O altă persoană care a practicat prostituţia în folosul inculpaţilor M.D. şi V.M., fiind constrânsă în acest sens prin violenţe şi ameninţări, a fost victima S.I.L. (audiată în faza de urmărire penală atât sub identitate reală, cât şi sub o identitate protejată), în prezent decedată. În cursul anului 2008, pe o perioadă de vreo 6 luni, aceasta a fost în permanenţă ameninţată de inculpaţi pentru a le da o parte din banii câştigaţi din prostituţie, aceştia supraveghind-o în stradă, notându-şi numărul clienţilor, şi obligând-o în fiecare dimineaţă să le dea jumătate din banii câştigaţi. Totodată, o altă persoană cazată de inculpaţi în domiciliul lor şi exploatată sexual a fost şi M.A., fosta concubină a inculpatului M.D. În cazul acesteia din urmă, exploatarea s-a realizat în special prin înşelăciune, amăgire, inculpaţii exploatând faptul că aceasta avea un copil minor cu inculpatul M.D. Astfel, aceasta a fost convinsă că este necesar să stea în Timişoara şi să se prostitueze pentru a produce foarte mulţi bani, aceştia fiind necesari pentru a lua minorul de la casa de copii în care se afla, apoi pentru a-l întreţine. Majoritatea banilor produşi de către aceasta erau luaţi de cei doi inculpaţi, cu motivaţia că sunt pentru creşterea şi întreţinerea minorului, iar victima era foarte des agresată de inculpatul M.D., care era nemulţumit de sumele de bani obţinute, apreciate ca fiind prea mici.

Alte două fete cazate de cei doi inculpaţi şi exploatate sexual prin obligarea la practicarea prostituţiei au fost minorele C.A.S. şi G.I. (identitate protejată).

Astfel, în ceea ce o priveşte pe victima G.I. (identitate protejată), şi în cazul acestei persoane, racolarea, cazarea şi exploatarea sexuală s-au realizat iniţial prin înşelăciune, cei doi inculpaţi convingând victima, profitând şi de starea materială extrem de precară a acesteia, că practicarea prostituţiei reprezintă soluţia pentru rezolvarea dificultăţilor financiare şi că ei sunt de bună credinţă şi o vor sprijini în schimbul unul procent din încasări. Ulterior, însă, inculpaţii nu au respectat această înţelegere, obligând victima, prin violenţe şi ameninţări, să practice prostituţia în folosul lor exclusiv, ei luându-i toţi banii. Victima era transportată cu autoturisme conduse de şoferi angajaţi în diverse locaţii din oraş pentru a racola clienţi, fiind în permanenţă supravegheată de V.M., care negocia şi tarifele cu clienţii şi încasa toţi banii. Uneori, aceasta o obliga pe victimă să meargă cu câte un client indiferent de suma obţinută, chiar dacă era vorba de o sumă infimă. Victima era ţinută în stradă multe ore în fiecare zi, pentru a produce câţi mai mulţi bani, adeseori fără a i se da mâncare. M.D. o agresa foarte des, apreciind că nu producea suficienţi bani.

În ceea ce o priveşte pe victima minoră C.A., aceasta a fost adusă la inculpaţii M.D. şi V.M. de către M.A., sub pretextul de a face cunoştinţă cu un bărbat, iar apoi obligată de către inculpaţi să practice prostituţia în folosul lor timp de 5 luni, până a reuşit să fugă de la aceştia. Minora a fost obligată să practice prostituţia împreună cu M.A., zilnic, foarte multe ore pe zi (reuşind să doarmă doar 3-4 ore pe noapte), în diverse locaţii din oraş (atât stradal, cât şi în camere de motel), unde erau transportate de M.D. cu ajutorul unor şoferi angajaţi, sub directa supraveghere a inculpaţilor, care le luau toţi banii. Pentru a fi de acord cu practicarea prostituţiei pentru inculpaţi, aceasta era ameninţată în mod repetat de către aceştia cu bătaia, cu ruperea picioarelor, cu tăierea nasului, acţiuni care au generat o stare de temere puternică victimei.

Împotriva sentinţei penale nr. 33 din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Timiş, pronunţată în Dosarul nr. 1912/30/2011 au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii M.D., M.M., M.D., M.M., M.L. şi V.M.

În motivele apelului declarat de D.I.I.C.O.T. Timişoara, se critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie numai cu privire la inculpatul M.D., întrucât în mod nejustificat s-a dispus achitarea acestuia de către instanţa de fond cu privire la infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, motivându-se soluţia de achitare pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. în sensul că ar lipsi unul din elementele constitutive ale infracţiunii, din conţinutul motivării deducându-se faptul că nu s-au dovedit acte materiale săvârşite de către inculpatul minor împotriva părţilor vătămate majore, ci doar împotriva victimelor minore, fiind condamnat numai pentru infracţiunile de trafic de minori în formă continuată şi de constituirea unui grup infracţional organizat. Se consideră că instanţa de fond nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză şi datorită împrejurării că martorii audiaţi în faza de urmărire penală nu au mai fost audiaţi în instanţă din diverse motive şi nu s-a ţinut de depoziţiile acestora, iar pe de altă parte, aşa cum a fost analizată şi reţinută activitatea infracţională de instanţa de fond nu se putea face o departajare atât de netă între inculpaţii majori pe care i-a condamnat atât pentru trafic de persoane majore, cât şi minore şi activitatea inculpatului M.D. cu privire la care s-a reţinut că a intervenit în această activitate în sensul că a transportat, a supravegheat şi a participat la colectarea sumelor de la prostituate, care apoi erau împărţite de către toţi coautorii. De asemenea, s-a considerat că inculpatul M.D. nu putea face o selectare a victimelor în sensul că pe cele majore le exploata şi le excepta pe cele minore de la această activitate, opinie bazată pe unele declaraţii ale părţilor vătămate şi ale martorilor audiaţi în cauză, respectiv C.O., şofer al familiei M., S.A.S., L.A., şofer al familiei M., T.L., G.M., un apropiat al familiei M., G.I., A.M., C.S., C.M. şi P.M.

Concluzionând, s-a arătat că inculpatul M.D. a săvârşit şi acte de exploatare sexuală a unor persoane majore, sens în care a solicitat condamnarea şi pentru această faptă, cu aplicarea regulilor concursului de infracţiuni.

În motivarea apelului său, inculpatul-apelant M.M. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism, admiterea apelului declarat, desfiinţarea sentinţei primei instanţe conform art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate în sensul orientării pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul-apelant M.D., motivându-şi apelul oral, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei atacate, iar în rejudecare, achitarea sa în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că nu există elemente suficiente care să justifice acuzaţiile aduse, nu s-a făcut dovada recrutării prin constrângere şi, în concluzie, admiţând contribuţia sa la actele de prostituţie, faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., sens în care solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism, precizând că în cauză trebuie să existe o legătură de cauzalitate între acţiunile inculpatului şi urmarea produsă, respectiv să existe o presupunere de ameninţare asupra victimelor de către inculpat, ori în cauză aceste constrângeri nu rezultă că au fost exercitate de el asupra părţilor vătămate.

În motivarea apelului, inculpatul-apelant M.M. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism întrucât nu a întrebuinţat constrângeri asupra părţilor vătămate din dosar, admiterea apelului declarat, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru cercetarea sa cu privire la infracţiunea de proxenetism şi reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. în acest caz; menţionează că într-adevăr declaraţiile părţilor vătămate au fost în sensul că ar fi fost obligate la practicarea prostituţiei, însă nu pot fi reţinute întrucât este evident că s-ar fi incriminat pe ele însele pentru practicarea prostituţiei în lipsa acestor justificări, inculpaţii au supravegheat într-adevăr părţile vătămate, dar nu le-au constrâns la practicarea prostituţiei.

Inculpata-apelantă M.L. susţinând oral apelul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului declarat, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi, în rejudecare, pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., precizând că prima instanţă a interpretat greşit probatoriul administrat în cauză şi nu a luat în considerare declaraţiile martorilor care nu au confirmat acuzaţiile aduse ei, considerând astfel că lipsesc actele materiale ce sunt cuprinse în elementul material al infracţiunii prev. de Legea nr. 678/2011 privind traficul de personae şi în ceea ce priveşte traficul de minori. În subsidiar, a solicitat ca, în temeiul art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, şi în temeiul art. 74 lit. a) C. pen., să pronunţe o hotărâre prin care să reducă pedeapsa aplicată, apropiată de minimul special, considerând că prima instanţă a individualizat greşit pedeapsa, nu a ţinut cont de participaţia fiecărui inculpat în cauză şi nici de circumstanţele atenuante, iar pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată este mult prea mare raportat la actele materiale ce sunt presupus a fi săvârşite.

De asemenea, apărătorul desemnat din oficiu a mai invocat art. 6 alin. (1) Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cu privire la garantarea unui proces echitabil de către instanţele naţionale în ce o priveşte pe această inculpată, raportat la timpul acordat apărătorului pentru studierea dosarului.

Inculpatul-apelant M.D., susţinând oral apelul prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului declarat şi modificarea hotărârii în sensul achitării, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate sub minim.

Inculpata-apelantă V.M. a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii apelate şi, în rejudecare, achitarea sa cu privire la infracţiunile reţinute, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 20 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu a săvârşit faptele, declaraţiile aflate la dosar sunt contradictorii, chiar excesive, datorită situaţiei conflictuale existente, părţile vătămate fiind „colege”, iar inculpaţii au avut acţiuni individuale, fără a avea roluri prestabilite. În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse sub minim, fără adăugarea vreunui spor şi cu reţinerea circumstanţelor prev. de art. 72, 74 C. pen.

Curtea de Apel Timişioara, secţia penală, prin decizia penală nr. 70/A din 10 aprilie 2012, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii M.M., M.D., M.M., M.L., V.M., împotriva sentinţei penale nr. 33 din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Timiş pronunţată în Dosarul nr. 1912/30/2011.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul M.D., împotriva aceleiaşi sentinţe.

A desfiinţat în parte în latură penală sentinţa apelată şi, rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale, aplicate inculpatului M.D. în pedepsele componente.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul M.D. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu celelalte pedepse individuale stabilite de prima instanţă, menţinând pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul M.D. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

A înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante, în privinţa inculpatului-recurent M.D.

În baza art. 383 alin. (1¹) rap. la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor M.M., M.D., M.M., M.L., M.D., V.M., iar în baza art. 381 C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus în continuare perioada arestării preventive a inculpaţilor de la data de 31 ianuarie 2012 la zi.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii-apelanţi M.M., M.D., M.M., M.L., V.M. să plătească statului suma de câte 360 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în apelurile procurorului şi al inculpatului M.D.

A dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş a sumei de 1.500 RON reprezentând onorarii apărători din oficiu pentru inculpaţii apelanţi şi părţile vătămate minore H.M.I. şi C.A.S.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Materialul probator administrat în cauză a confirmat existenţa unei asocieri a inculpaţilor, care au avut o continuitate îndelungată, în vederea comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi de minori, pentru a obţine beneficii materiale; toţi inculpaţii au exercitat activităţi de racolare, transport, cazare a victimelor, prin înşelăciune, precum şi prin acte de constrângere fizică şi morală, în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituţiei, nefiind vorba de o specializare a rolurilor, ci de acţiuni conjugate ale inculpaţilor, întinse pe o durată de timp îndelungată.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, traficul de persoane este o infracţiune ce se poate realiza prin mai multe modalităţi alternative, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Potrivit alin. (2) lit. a) al aceluiaşi arti. infracţiunea este mai gravă dacă a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună

Esenţial pentru existenţa infracţiunii este scopul urmărit prin realizarea acţiunilor mai sus indicate, şi anume exploatarea persoanei victime a infracţiunii.

În ceea ce priveşte noţiunea de „exploatare” aceasta este definită prin dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 678/2001 ca fiind şi executarea de servicii în mod forţat sau obligarea la practicarea prostituţiei, ori efectuarea unor activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu intenţie directă, ei având reprezentarea faptului că acţiunile săvârşite constând în recrutarea, transportarea, cazarea, primirea victimelor în locuinţa inculpaţilor, precum şi exploatarea ulterioară a acestora prin practicarea prostituţiei, s-a făcut în scopul obţinerii pentru ei de foloase materiale.

Starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, şi administrate direct în faţa instanţei, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, constatându-se că în cursul anului 2008, inculpaţii M.M. şi M.D. au pus bazele unei structuri infracţionale în scopul săvârşirii unor infracţiuni vizând traficul de persoane, prin îngrădirea libertăţii fizice şi psihice a persoanelor majore şi, cu preponderenţă minore, obiectivul principal urmărit fiind obţinerea beneficiilor de ordin financiar. Concomitent constituirii structurii infracţionale a aderat şi inculpata M.L. (soţia învinuitului M.M.). Activitatea infracţională a celor trei membrii ai grupului infracţional a constat în înfiinţarea structurii (recrutarea şi cazarea victimelor) şi aderarea la aceasta de către M.L. prin activităţi vizând însoţirea persoanelor traficate (în special minore), supravegherea şi monitorizarea permanentă a acestora în locaţiile în care se derulau raporturile sexuale şi preluarea sumelor de bani dobândite de către victime. Exploatarea sexuală a victimelor se realiza de către traficanţi prin violenţă şi ameninţare. Ulterior constituirii acestei structuri infracţionale, la aceasta au aderat şi inculpaţii M.D., M.M. şi V.M., aceştia sprijinind activitatea acesteia prin atragerea şi exploatarea sexuală, prin violenţă şi ameninţare, a victimelor din rândul minorelor cu educaţie precară, cu vădită lipsă de experienţă de viaţă şi cu o stare materială deficitară, în scopul exploatării (acţiunile acestora constau în recrutarea, transportarea, supravegherea permanentă a victimelor în locaţiile în care se derulau raporturile sexuale şi adeseori în preluarea sumelor de bani dobândite de acestea). Membrii grupului infracţional organizat au desfăşurat activităţi infracţionale de recrutare, cazare transportare a victimelor minore şi majore începând cu anul 2008, până în momentul reprimării acesteia datorită intervenţiei organelor abilitate, în noiembrie 2010.

Cererile formulate de inculpaţi, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori în infracţiunile de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) alin. (2) C. pen., corect au fost respinse de instanţa de fond, constatând că acţiunile săvârşite de inculpaţi constând în recrutarea, transportarea, cazarea, primirea victimelor în locuinţa inculpaţilor, precum şi exploatarea ulterioară a acestora prin practicarea prostituţiei, s-au realizat prin inducere în eroare fie cu privire la sentimentele nutrite faţă de ele, fie cu privire la condiţiile în care se vor desfăşura respectivele activităţi, profitându-se şi de dificultăţile materiale, de lipsa de educaţie şi instructie, precum şi prin exercitarea de acte de constrângere (fizică şi morală) asupra victimelor - minorele H.M.I., V.C., C.A.S., C.L., V.I., G.I. (identitate protejată), şi majorele I., N.E., I.M., M.A., A., Z.F.M., C.S. (identitate protejată), A.M. (identitate protejată), J.R. (identitate protejată), practicarea prostituţiei în acele condiţii (numărul mare al orelor petrecute în stradă, numărul mare al clienţilor cu care trebuiau să întreţină relaţii sexuale indiferent de cuantumul sumei oferite de aceştia, luarea de către inculpaţi a tuturor banilor obţinuţi, supravegherea victimelor în timp ce racolau clienţii, agresarea victimelor de către inculpaţi în contextul în care nu realizau o anumită sumă de bani zilnic) nefiind rezultatul voinţei libere a victimelor, toate aceste acte materiale fiind elemente constitutive ale infracţiunile de trafic de persoane în formă continuată, prev. şi ped. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, şi de trafic de minori în formă continuată, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Materialul probator administrat în cauză a confirmat existenţa şi a unei asocieri a inculpaţilor, care au avut o continuitate indelungată, în vederea comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi de minori, pentru a obţine beneficii materiale; toţi inculpaţii au exercitat activităţi de racolare, transport, cazare a victimelor, prin înşelăciune, precum şi prin acte de constrângere fizică şi morală, în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituţiei, nefiind vorba de o specializare a rolurilor sau de o anumită structură a grupului, de existenţa unor lideri şi a unor executanţi, ci de acţiuni conjugate ale inculpaţilor, întinse pe o durată de timp îndelungată, în vederea săvârşirii respectivelor infracţiuni.

În atare condiţii, apreciind că este evidentă existenţa unei asocieri a inculpaţilor, a unei înţelegeri prealabile existente între inculpaţi în vederea reunirii eforturilor pentru realizarea respectivelor infracţiuni, însă că nu se poate vorbi de o ierarhizare a grupului şi de o împărţire a rolurilor, ci de o asociere fundamentată pe relaţia de rudenie dintre inculpaţi, se constată legaliatea soluţiei de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. în privinţa tuturor inculpaţilor, inculpaţii fiind astfel condamnaţi şi sub aspectul comiterii respectivei infracţiuni, aspect care de altfel nici nu a constituit motiv de apel.

Or, infracţiunea de proxenetism, prevăzută în art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., presupune, sub aspectul laturii obiective, o acţiune de îndemn sau de înlesnire la practicarea prostituţiei, ori de recrutare sau trafic de persoane, toate acestea făcute în vederea practicării prostituţiei de bunăvoie de către acele persoane, şi nu prin inducerea în eroare ori constrângerea acestora ori folosirea de alte metode prin care se înfrânge libertatea de voinţă şi acţiune a victimelor.

Raportându-se la condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluţie infracţională şi pluralitatea de acte de executare, s-a reţinut în sarcina inculpaţilor şi prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constatând că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, care a fost suficient de determinată şi care s-a menţinut în linii generale pe parcursul desfăşurării întregii activităţi infracţionale, inculpaţii au exploatat părţile vătămate mai sus menţionate.

În cazul inculpatului minor M.D., formele de comitere a infracţiunii de trafic de persoane majore se circumscriu modalităţii transportării şi violenţei, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor C.O., G.M., T.L., L.A., S.A.S., A.M. şi G.I. De exemplu, martorul C.O., şoferul familiei M. a sesizat, o perioadă de timp exploatarea tinerelor, majore şi minore, adăpostite în locuinţa inculpaţilor din Timişoara, şi agresiunile exercitate de M.M. şi M.D. asupra acestora, în vederea racolării mai multor „clienţi”.

De asemenea, acest martor a remarcat supravegherea îndeaproape în stradă şi în locaţiile în care se prostituiau tinerele exploatate sexual de către familia M., compusă şi din M.D., iar sumele de bani obţinute de M.D. de la tinerele exploatate sexual erau folosite de acesta la jocuri de noroc şi achiziţionarea de droguri. Semnificativă este şi depoziţia martorului G.M.l, un cunoscut al familiei M., care a arătat că inculpatul minor facilita exploatarea tinerelor majore aflate în locuinţa familiei sale încă din anii precedenţi anului 2010, când, personal, s-a implicat în exploatarea unor tinere pe care în mod constant le transporta, le supraveghea în stradă şi le prelua sumele de bani dobândite din prostituţie, sume de bani pe care le remitea apoi lui M.M.

Martora S.A.S. a arătat în declaraţiile sale că a asistat la preluarea banilor obţinuţi de către tinerele majore şi tinerele minore exploatate sexual de către M.L. şi V.M. care, la rândul lor aveau obligaţia predării sumelor de bani către M.M., M.D. şi M.D.

Prima instanţă a făcut o greşită apreciere şi interpretare a acestor probe, în cauză conturându-se săvârşirea de către inculpatul M.D. (minor la data săvârşirii infracţiunii) şi a infracţiunii de trafic de persoane majore, în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen., şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., activitatea acestui inculpat concurând şi facilitând activitatea infracţională a celorlalţi membrii ai familiei sale, inculpaţii din prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara, desfiinţându-se în parte în latură penală sentinţa apelată şi rejudecând s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale, aplicate de prima instanţă inculpatului M.D. în pedepsele componente, iar în baza art. 12 alin. (1), 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen., inculpatul M.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu celelalte pedepse individuale stabilite de prima instanţă, menţinând pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul M.D. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Sentinţa atacată este însă nelegală, întrucât inculpatului M.D., minor la data săvârşirii infracţiunilor, i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

Este adevărat că textele de lege incriminatorii, în ce-l priveşte pe acest inculpat-apelant, prevăd şi aplicarea pedepselor complementare, însă dispoziţiile din capitolul referitor la minoritate, Titlul V C. pen., statuează la art. 109 alin. (3) că pedepsele complementare nu se aplică minorilor, astfel că în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul M.D. împotriva aceleiaşi sentinţe, înlăturând pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante, în privinţa inculpatului-recurent M.D.

Cererea inculpatului-apelant M.M., de trimiterea cauzei spre rejudecare pentru cercetarea sa cu privire la infracţiunea de proxenetism şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. nu poate fi reţinută, întrucât instituţia nou introdusă în C. proc. pen. prin Legea nr. 202/2010, privitoare la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei are în vedere o judecată, aparţinând, cu excepţia situaţiilor tranzitorii, numai fondului şi care, deopotrivă, trebuie să fie operabilă numai până la pronunţarea unei hotărâri definitive.

Potrivit art. 320¹ C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată, or în cauză, nu se poate pune această problemă, inculpatul nefiind de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

În raport de dispoziţiile art. 126 şi 131 din Constituţie, organele judiciare penale sunt instanţele de judecată şi organele de urmărire penală.

Acest lucru îndreptăţeşte a afirma că şi probele administrate în faza de urmărire penală au aceeaşi valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătoreşti, că probele se analizează în mod coroborat, şi că scopul probelor, prevăzut de art. 62 C. proc. pen., constând în aflarea adevărului, este identic pentru ambele faze ale procesului penal, în acest sens fiind şi practica recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 1660/2009). În procesul penal elementele de probă trebuie produse, în mod normal, în faţa persoanei acuzate, pentru a se asigura o procedură contradictorie, dar aceasta nu este o cerinţă cu caracter absolut, ci soluţionarea unei cauze penale în baza unei probe neadministrate în instanţa de judecată în faţa acuzatului nu este incompatibilă, în sine, cu dispoziţiile art. 6 din Convenţie. Prin urmare, susţinerile inculpatelor apelante M.L. şi V.M. referitoare la interpretarea greşită a probatoriului administrat în cauză de prima instanţă şi neluarea în considerare a declaraţiilor martorilor care nu au confirmat acuzaţiile aduse prim inculpatei, şi că declaraţiile de martori aflate la dosar sunt contradictorii, în ce o priveşte pe secund inculpată, nu pot fi reţinute, neexistând niciun temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale martorilor sau victimelor, instanţa fiind îndreptăţită a reţine numai pe acelea pe care le consideră că exprimă adevărul şi care se coroborează cu alte mijloace de probă. Se mai impune a se reţine şi faptul că la aprecierea declaraţiei unui martor este necesar să se aibă în vedere moralitatea acestuia, capacitatea intelectuală, poziţia faţă de proces, interesul pe care-l poate avea în soluţionarea cauzei într-un anumit fel, etc. Principiile anterior expuse şi-au găsit aplicabilitatea în speţă, prima instanţă înlăturând în mod corect declaraţiile făcute de martorii care au încercat să ateste ideea că inculpatele M.L. şi V.M. nu se fac vinovate de comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimise în judecată şi condamnate de prima instanţă.

Probele administrate în cauză confirmă faptul că toţi membrii grupului au acţionat în mod coordonat, axându-şi eforturile în direcţia racolării unor tinere care proveneau din familii cu probleme financiare evidente, pe care, profitând de naivitatea lor şi de dorinţa de a câştiga sume mari de bani şi sub promisiunea unui trai mai bun, le-au exploatat în folosul lor personal.

În ce priveşte cuantumul pedepselor şi modalitatea de executare, instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a acestora raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Împotriva deciziei penale pronunţate de prima instanţă de control judiciar au declarat recursuri inculpaţii M.M., M.D., M.L. şi V.M., invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivului de casare invocat în conformitate cu disp. art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:

Situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor au fost corect reţinute de instanţa de fond.

Decizia atacată nu este susceptibilă de casare prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) de dispoziţiile părţii generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate în raport de toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei consacrate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de inculpaţi, limitele speciale ale pedepselor, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, persoana inculpaţilor care au avut un comportament nesincer, nerecunoscând săvârşirea faptelor şi încercând să intimideze părţile vătămate prin exercitarea direct sau indirect a unor presiuni asupra acestora.

Cererile formulate de inculpaţi în sensul de a li se aplica disp. art. 320¹ C. proc. pen., sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Instituţia introdusă în C. proc. pen. prin Legea nr. 202/2010, privitoare la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei are în vedere o judecată, aparţinând, cu excepţia situaţiilor tranzitorii, numai fondului şi care, deopotrivă, trebuie să fie operabilă numai până la pronunţarea unei hotărâri definitive.

Potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, disp. art. 320¹ C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedură completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011.

În speţă se constată că cercetarea judecătorească a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi aşa fiind, în cauza dedusă judecăţii nu sunt îndeplinite condiţiile art. 320¹ C. proc. pen. rap. la art. 11 din O.U.G. nr. 121/2011, instanţa de recurs neputând să ia act de poziţia procesuală a inculpaţilor M.M., M.D., M.L. şi V.M. exprimată în declaraţiile date în recurs la termenul de judecată din 22 iunie 2012.

De altfel, inculpaţii au dat declaraţii în faţa instanţei de fond după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar în aceste declaraţii nu au avut o poziţie procesuală de recunoaştere a faptelor.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost bine individualizate fiind în măsură să contribuie la asigurarea scopului educativ şi coercitiv al pedepsei reglementat de disp. art. 52 C. pen., neputând fi identificate alte împrejurări care să determine aplicarea unui regim sancţionator mai blând.

Faţă de toate considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.M., M.D., M.L. şi V.M. împotriva deciziei penale nr. 70/A din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 noiembrie 2010 la 22 iunie 2012.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2204/2012. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 2219/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... →

ICCJ. Decizia nr. 2209/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2209/2012. Penal