ICCJ. Decizia nr. 2359/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2359/2012
Dosar nr. 15072/107/2011
Şedinţa publică din 4 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 70 din 20 februarie 2012 Tribunalul Alba a dispus în temeiul art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen. condamnarea inculpatului B.S.A., fiul lui I.S. şi L., născut în Cugir, jud. Alba, cetăţean român, studii: 4 clase, fără ocupaţie şi loc de muncă, necăsătorit, fără copii, dom. în Şibot, str. Ş., jud. Alba, cu antecedente penale dar nerecidivist, arestat în cauză şi depus în PNT Aiud, la o pedeapsă de:
- 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b)) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
Conform art. 76 alin. (3) s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare.
În temeiul art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rap. la art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen., a mai condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:
1 lună închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în temeiul art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 648 din 09 noiembrie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia şi s-a dispus executarea acesteia în întregime alăturat fiecăreia din pedepsele aplicate mai sus, rezultând astfel 2 pedepse de 4 ani închisoare şi respectiv 2 ani şi 1 lună închisoare.
Conform art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de:
- 4 ani închisoare cu aplic, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 09 noiembrie 2011 la zi.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut inculpatul în stare de arest preventiv.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat conf. legii şi i s-a adus acestuia la cunoştinţă scopul acestei măsuri, conf. art. 5 din Legea nr. 76/2008.
S-a constatat că partea vătămată C.M.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la 712,51 RON cheltuieli de spitalizare în favoarea Spitalului Judeţean de Urgenţă Alba Iulia.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul nr. 2062/P/2011 a fost trimis în judecată inculpatul B.S.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 40 C. pen. şi art. 83 C. pen. şi port ilegal de armă albă în public prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 40 C. pen. şi art. 83 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se în motivarea actului de sesizare că în data de 08 noiembrie 2011, în jurul orelor 17:30, inculpatul aflându-se pe str. Ş. din com. Şibot, jud. Alba, în apropierea staţiei electrice CFR Şibot, purtând fără drept asupra sa un cuţit de vânătoare, pe fondul unor discuţii contradictorii cu partea vătămată C.M.L., în vârstă de 24 ani, i-a aplicat acesteia lovituri cu acest cuţit în şi înspre zona abdominală, cauzându-i leziuni care i-ar fi putut pune viaţa în pericol.
În data de 08 noiembrie 2011 în jurul orelor 17:00, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să-l lase să-i conducă maşina acesteia pe drumurile nepublice de pe raza comunei Şibot, deoarece el nu posedă permis de conducere. După ce părţile s-au înţeles sub acest aspect, s-au deplasat împreună pe drumurile nepublice, pe o distanţă de circa un kilometru, până în apropierea Hanului Ş. lângă drumul naţional Sebeş - Orăştie, cu autoturismul marca W., înmatriculat în Franţa, aparţinând părţii vătămate. Autoturismul a fost condus de către partea vătămată, şi ajungând la staţia P. de lângă Hanul Ş., cei doi au alimentat autoturismul cu motorină, inculpatul achitând contravaloarea combustibilului.
Din acest loc, inculpatul a condus autoturismul părţii vătămate până la intrarea în comuna Şibot, unde acesta intenţiona să conducă autoturismul pe drumurile publice. Partea vătămată s-a împotrivit, iar cei doi au început să se certe, coborând din maşină. Părţile s-au înjurat reciproc, s-au împins şi s-au lovit cu palmele şi cu pumnii, însă au fost despărţiţi de către martorii C.R. şi P.F.D. care se aflau în apropiere. De aici, inculpatul a fugit înspre direcţia locuinţei sale, iar partea vătămată s-a deplasat pe jos în aceeaşi direcţie, spunându-i în prealabil martorului C.R. să-i aducă maşina casă.
Inculpatul s-a deplasat la locuinţa fratelui său B.C.R., a luat de aici un cuţit de vânătoare în lungime totală de 31 cm, cu lamă în lungime de 19 cm şi s-a întors în întâmpinarea părţii vătămate.
Cei doi s-au întâlnit pe strada P., în apropierea staţiei electrice CFR Şibot, unde inculpatul i-a strigat iniţial de la distanţă, părţii vătămate "eşti, tare? hai să ne batem". Când au ajuns unul lângă altul, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu cuţitul în zona abdominală, lovind dinspre dreapta spre stânga, după care a încercat să mai aplice încă o lovitură cu acest cuţit, dar partea vătămată a fugit.
Inculpatul s-a deplasat din nou la locuinţa fratelui său unde a aruncat cuţitul într-o toaletă.
Partea vătămată a fost transportată la spital unde a fost internată de urgenţă, constatându-se că aceasta a suferit o plagă înţepată la nivelul toracelui, cu un orificiu de intrare şi cu un orificiu de ieşire.
Ulterior, medicul legist a constatat că leziunile suferite de partea vătămată necesită 11 - 12 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul B.S.A. a recunoscut şi regretat comiterea faptelor, precizând că a fost provocat de către partea vătămată. Apărarea inculpatului, s-a dovedit a fi neîntemeiată deoarece după epuizarea primei faze a incidentului, în care părţile s-au agresat reciproc, inculpatul s-a deplasat la locuinţa fratelui său, şi s-a înarmat cu un cuţit după care a întâmpinat-o pe partea vătămată, existând astfel indicii nu de provocare, ci mai degrabă de premeditare şi de răzbunare. Mai mult, inculpatul a fost examinat de către medicul legist şi s-a constatat că acesta a suferit leziuni corporale superficiale în timpul incidentului, care nu necesită zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2012 inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, solicitând, conform art. 3201 C. proc. pen., ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, fiind de acord cu plata cheltuielilor de spitalizare.
Având în vedere această declaraţie, Tribunalul a constatat că este competent şi legal sesizat să judece cauza de faţă, inculpatul nu este acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, inculpatul a declarat personal înainte de citirea actului de sesizare că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt legal administrate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând: înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în sarcina inculpatului, reţinerea circumstanţelor agravante prev. de art. 75 lit. d) C. pen. şi aplicarea unui spor de pedeapsă.
Prin Decizia nr. 50/A din 10 aprilie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva Sentinţei penale nr. 70 din 20 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar penal nr. 15072/107/2011 şi a desfiinţat hotărârea atacată numai în ceea ce priveşte reţinerea circumstanţelor atenuante şi al cuantumului pedepselor aplicate inculpatului B.S.A. şi, rejudecând cauza în aceste limite:
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului în elementele lor componente.
A aplicat inculpatului B.S.A. pedeapsa de : - 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.. şi interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. A aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa de:
- 2 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Au fost menţinute dispoziţiile referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 648 din 09 noiembrie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia şi a dispus executarea acesteia alături de pedepsele aplicate prin prezenta decizie, rezultând două pedepse: de 7 ani închisoare şi 2 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, şi interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A privat pe inculpat de exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 9 noiembrie 2011 şi până la 10 aprilie 2012.
A menţinut inculpatul în stare de arest preventiv şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că, instanţa de fond a reţinut o corectă stare de fapt în cauză, pe baza probelor administrate, stare de fapt recunoscută şi însuşită de către inculpat, care s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
În urma loviturii cu cuţitul primite, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 11 - 12 zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Astfel, în mod greşit instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului intimat circumstanţe atenuante, fără măcar a indica care sunt acestea, arătând doar că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta, că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă şi că inculpatul şi-a manifestat disponibilitatea de a achita cheltuielile de spitalizare.
Curtea a apreciat că reţinerea circumstanţelor atenuante s-a făcut nejustificat.
Faţă de starea de fapt reţinută în cauză a rezultat că săvârşirea faptei s-a produs spontan, neexistând motive a reţine vreun motiv josnic de săvârşire a ei, cu atât mai mult cu cât inculpatul şi partea vătămată au fost prieteni.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul B.S.A. invocând drept caz de casare dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, prin coborârea pedepsei aplicate de instanţa de apel ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen.
Examinând recursul declarat în cauză de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, instanţa a stabilit o corectă situaţie de fapt şi a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei cercetate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul şi funcţiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanţele reale de comitere a faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului.
În ce priveşte gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, curtea constată ca potrivit art. 74 C. pen., acordarea de circumstanţe atenuante nu reprezintă o obligaţie pentru instanţele de judecată, decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor şi cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 şi respectiv art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În considerarea acestor argumente, în mod greşit instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, fără măcar a indica care sunt acestea, arătând doar că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta, că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă şi că inculpatul şi-a manifestat disponibilitatea de a achita cheltuielile de spitalizare.
Curtea constată ca efect a recunoaşterii integrale a faptei, în cauză limitele de pedeapsă s-au redus cu o treime, astfel că nu se mai impunea şi reţinerea circumstanţelor atenuante referitoare la sinceritatea inculpatului.
Recurentul-inculpat dând dovadă de persistenţă infracţională, nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante, chiar dacă a arătat că doreşte să plătească cheltuielile medicale sau partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză curtea nu va reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante, urmând ca la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere că acesta a achitat după pronunţarea sentinţei penale despăgubirile morale astfel cum au fost stabilite de instanţa de fond.
Verificând toate circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei, instanţa a aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea prev. de art. 52 C. pen.
O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul-inculpat nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de apel, care corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii. O sancţionare mai uşoară a inculpatului nu ar fi în măsură să asigure scopul şi funcţiile pedepsei, din perspectiva prevenţiei generale şi speciale, având în vedere că suntem în prezenţa săvârşirii unei fapte deosebit de grave care impune o sancţionare proporţională cu fapta şi urmările acesteia.
Ceea ce contează, în esenţă, astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forţă care să le arate inculpaţilor că au greşit, să-i determine la reflecţie şi să stimuleze în ei dorinţa ca pe viitor să manifeste o conduită corectă, justeţea pedepsei fiind susceptibilă să-i determine să regrete fapta, să-i propună să nu o mai repete, lucru care în opinia Înaltei Curţii, s-a şi produs.
Faţă de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.A. împotriva Deciziei penale nr. 50/A din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.S.A. durata măsurii arestării de la 9 noiembrie 2011 la 4 iulie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3859/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2358/2012. Penal → |
|---|
