ICCJ. Decizia nr. 2363/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2363/2012
Dosar nr. 3909/30/2011
Şedinţa publică din 4 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 41 din 03 februarie 2012 Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 3909/30/2011, în baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modif. ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul R.G., la 5 ani închisoare.
În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen,. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatului R.G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei ori graţierea totală, ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului de prescripţie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului R.G., urmând ca legalitatea şi temeinicia menţinerii arestării preventive să fie verificată conform art. 160b alin. (1) C. proc. pen., înainte de data de 02 aprilie 2012.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 16 mai 2011 până la zi.
În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modif. ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata B.A.M., la 3 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatei B.A.M., pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoz. art. 83 - 85 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii de 24 de ore, începând cu 16 mai 2011, ora 21:35.
În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen,. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatei B.A.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 şi urmat. C. civ., au fost obligaţi inculpaţii R.G. şi B.A.M. să plătească părţii civile C.B. echivalentul în RON al sumei de 500 euro cu titlu de despăgubiri civile materiale, părţii civile C.M. echivalentul în RON al sumei de 1200 euro cu titlu de despăgubiri civile materiale.
S-a constatat că părţile vătămate Z.M., C.C.Ş., P.F. nu s-au constituit părţi civile în cauză şi nu au formulat pretenţii faţă de inculpaţi.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 cu modif. ulterioare, art. 118 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de 600 euro, a sumei de 1200 euro, precum şi a sumei de 1200 euro.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 1500 RON fiecare cheltuieli judiciare faţă de stat. S-a dispus plata sumei de 600 RON din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş reprezentând plata onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 123/D/P/2010 din data de 08 iunie 2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş sub număr unic de Dosar nr. 3909/30/2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor R.G., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi a inculpatei B.A.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în cursul anului 2009, inculpaţii au racolat mai multe persoane din zona judeţelor Timiş şi Arad, pe care sub presiunea asigurării unor locuri de muncă bine plătite în domeniul agricol Ie-a transportat în Grecia, unde, prin acte de ameninţare, violenţe şi abuz de autoritate, le-au exploatat prin muncă în folosul lor financiar.
În rechizitoriu s-a reţinut că la data de 13 iulie 2010, ofiţerii BCCO Timişoara s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracţională pe care inculpatul R.G. împreună cu concubina sa B.A.M. o desfăşurau sub forma atragerii şi recrutării forţei de muncă din România, în scopul exploatării lor prin muncă în ţări ale Uniunii Europene. Mergând pe firul informaţiilor şi datelor primite, precum şi a plângerilor formulate de părţile vătămate C.C., C.M., C.B., P.F., Z.M., a fost demascată modalitatea de implicare infracţională adoptată de cei doi inculpaţi în atingerea scopului urmărit, şi anume exploatarea prin muncă a victimelor, folosind acte de înşelăciune, ameninţare şi abuz de autoritate în folosul lor financiar.
S-a reţinut că de la eliberarea din Penitenciarul Timişoara în anul 2005, unde a executat o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani pentru comiterea infracţiunilor de viol, perversiuni sexuale şi furt, inculpatul R.G. a căutat să-şi asigure un mod de trai mai uşor, şi unica soluţie pe care a întrezărit-o în acel moment, a fost plecarea într-o ţară străină, în speranţa găsirii unui loc de muncă bine plătit.
În susţinerea planului de racolarea forţei de muncă, inculpaţii R.G. şi B.A.M. au transmis martorei M.E. condiţiile de asigurare a locurilor de muncă şi anume găsirea unei locuinţe pentru cazare, un câştig de 40 euro/zi iar pentru cei care nu dispun de sumele necesare achitării transportului, suportarea acestor cheltuieli rămânând în sarcina lor pentru ca recuperarea acestora să se facă din primul salariu. Analizând condiţiile deosebit de rentabile pentru ei, părţile vătămate au fost de acord să se deplaseze în Grecia, având făgăduinţa inculpaţilor precum că se va câştiga foarte bine iar condiţiile de cazare şi viaţă sunt foarte decente. Mai mult, aceste părţi vătămate au acceptat cu mai multă uşurinţă oferta, pe considerentul că inculpatul R.G. este consătean cu ei, din aceeaşi localitate de domiciliu, şi anume Săcălaz, mizând pe sinceritatea şi onestitatea acestuia.
Faptul că aceste victime vor reveni în ţară şi vor face cunoscută activitatea lor de exploatare prin muncă, l-au determinat pe inculpatul R.G. să recurgă la obţinerea unor fotografii de grup a victimelor surprinse în ipostaze vesele, când acestea au consumat alcool oferit de inculpat în cinstea aniversării sale, considerând că euforia rezultată în urma îngurgitării alcoolului îl va salva de la o eventuală încriminare. Cu toate eforturile depuse, activitatea de exploatare realizată de inculpat şi probată de părţile vătămate, nu l-au exonerat pe acesta răspundere penală pentru fapta comisă, scopul urmărit de inculpat fiind demascat de însăşi împrejurările şi modalitatea pe care acesta Ie-a ales în atingerea rezultatului şi anume obţinerea unor sume de bani prin mijloace frauduloase, regăsite în conţinutul textului prev. la art. 12 din Legea nr. 678/2001.
Atât pe parcursul urmăririi penale cât şi pe parcursul fazei de cercetare judecătorească, inculpaţii au manifestat un comportament nesincer, negând că ar fi comis aceste fapte. Din fişa de cazier a inculpatului R.G. rezultă că acesta a comis faptele în condiţiile recidivei postexecutorii prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), întrucât a mai suferit condamnări anterioare pentru fapte penale, fiind condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20, 21, 197 alin. (2) C. pen., prin Sentinţa penală nr. 142 din 10 mai 1995 a Tribunalului Timiş; la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 208, 209 lit. a), e), g) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., şi 5 ani şi 6 luni închisoare, spor 8 luni, urmând a executa în total 6 ani şi 2 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 986/1996 a Judecătoriei Timişoara definitivă prin Decizia penală nr. 411/1996 a Tribunalului Timiş - arestat la 07 ianuarie 1996 eliberat la 09 februarie 1999, rest - 1427 zile - s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 533 zile rămas neexecutat din Sentinţa penală nr. 142/1995 şi s-a contopit acest rest cu pedeapsa, pe care a sporit-o cu 10 luni, urmând a executa în total 7 ani închisoare; la 4 ani închisoare pentru săv. infr. prev. de art. 2014 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., + 4 ani şi 2 luni pentru art. 1971 C. pen. conform art. 33, 34 C. pen., execută 4 ani şi 2 luni închisoare conform art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a restului de 1427 zile din Sentinţa penală nr. 986/1996, s-a contopit prezenta pedeapsa şi s-a dispus să execute 5 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 3488/2001 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin Decizia penală nr. 155/ A/2002 a Tribunalului Timiş - arestat la 23 iulie 2001 eliberat la 16 martie 2005, rest - 493 zile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul R.G.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că hotărârea primei instanţe este netemeinică întrucât pedepsele aplicate inculpaţilor sunt mici, impunându-se majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor.
Inculpatul R.G., a arătat că nu a făcut altceva decât să caute locuri de muncă unor persoane care l-au rugat acest lucru, nefiind vorba de racolare de persoane, apreciind că este nevinovat în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Prin Decizia nr. 76/A din 19 aprilie 2012 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul R.G. împotriva Sentinţei penale nr. 41 din 3 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 3909/30/2011.
În baza art. 383 C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului R.G., iar în baza art. 381 C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 3 februarie 2012 la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că în ceea ce priveşte existenţa infracţiunii de trafic de persoane, din probele dosarului a rezultat în mod indubitabil că inculpaţii R.G. şi B.A.M. au săvârşit această infracţiune prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a constatat că au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor care au adoptat un comportament nesincer, iar inculpatul R.G. se află în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), suferind mai multe condamnări anterioare, astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului R.G., respectiv 3 ani închisoare aplicată inculpatei B.A.M. sunt de natură să conducă la reeducarea acestora, nefiind necesară nici majorarea dar nici micşorarea pedepselor aplicate.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor, se impune ca inculpatul R.G. să execute pedeapsa în regim de deţinere, întrucât din punct de vedere tehnic nu există altă posibilitate având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, iar cu privire la inculpata B.A.M. instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C. pen. cu privire la cuantumul efectiv al pedepsei, lipsa unei condamnări mai mari de 6 luni dar şi existenţa convingerii instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, astfel că în mod judicios s-a dispus cu privire la această inculpată suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Împotriva Deciziei nr. 76/A din 19 aprilie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a formulat recurs recurentul-inculpat R.G.
Apărătorul recurentului-inculpat R.G. în susţinerea recursului formulat a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., iar ca motiv de casare a invocat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.
Examinând recursul declarate în cauză de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Examinând cauza în raport cu motivul de recurs invocat de recurentul-inculpat Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat probatoriul, iar din examinarea întregului material probator existent în cauză rezultă că s-a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii, dar şi vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în forma prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, în sensul că inculpatul R.G. împreună cu concubina sa B.A.M. au racolat mai multe persoane, părţile vătămate din dosar (C.B., C.M., Z.M., C.C.Ş., P.F.) în vederea obţinerii unor locuri de muncă bine plătite în Grecia, respectiv în agricultură, inculpaţii asigurându-i pe aceştia că se va câştiga foarte bine iar condiţiile de cazare şi viaţă sunt foarte decente, motiv pentru care părţile vătămate au acceptat cu multă uşurinţă oferta de muncă făcută de inculpaţi. Ajunşi la faţa locului, părţile vătămate au constatat că sunt nevoite să muncească în zilele când inculpatul R. le oferea câteva ore de cules portocale, iar condiţiile de cazare au fost total inadecvate, victimele fiind nevoite să împartă cele două camere ale imobilului cu încă aproximativ 20 persoane racolate de către inculpaţi, fiind nevoiţi să achite lunar 70 euro chiria, iar din veniturile obţinute de către victime inculpaţii le reţineau diverse sume de bani.
În ceea ce priveşte existenţa infracţiunii de trafic de persoane, din probele dosarului a rezultat în mod indubitabil că inculpaţii R.G. şi B.A.M. au săvârşit această infracţiune prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., apărarea inculpatului nefiind în măsură să combată acuzaţiile dovedite prin probele administrate în dosar. Or, este neîndoielnic ca toate probele administrate în prezenta cauză converg şi susţin în mod neechivoc hotărârile instanţelor privind reţinerea vinovăţiei inculpatului-recurent în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat.
Prin urmare, Curtea constată că instanţa de control judiciar s-a pronunţat asupra apelului, care are natura de a-i garanta inculpatului drepturile procedurale, printre care dreptul la o cale efectivă de atac, şi de a influenţa soluţia în procesul penal, caz de casare prevăzut de art. 3859, alin. (1), pct. 10, C. proc. pen.
Fără a relua analiza fiecărei probe administrate, atributul exclusiv al instanţelor de fond, în virtutea principiului potrivit căruia "în recurs nu se judeca din nou pricina, ci se judecă hotărârea", instanţa de recurs constată că ambele instanţe au respectat principiul evaluării coroborate a tuturor probelor administrate în cauză, atât în cursul cercetării judecătoreşti cât şi în faza urmăririi penale, făcând o evaluare concordantă cu privire la situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului. În consecinţă, critica formulată de către inculpat în recurs privind nevinovăţia sa, solicitând drept urmare achitarea pe motiv că fapta imputată nu există, nu este întemeiată.
Faţă de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din 19 aprilie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.G. durata măsurii arestării de la 16 mai 2011 la 4 iulie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3854/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 3856/2012. Penal → |
|---|
