ICCJ. Decizia nr. 3859/2012. Penal

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3859/2012

Dosar nr. 7850/2/2012

Şedinţa publică din 22 noiembrie 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 457 din 16 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Judecătorul pentru investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Viterbo - Republica Italiană.

A dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 septembrie 2012 de Judecătorul pentru investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Viterbo - Republica Italiană împotriva cetăţeanului român G.C. (fiul lui B. şi N., născut în Urziceni, domiciliat în Urziceni, Str. E., fără forme legale în com. Coşereni, str. B., jud. Ialomiţa, la domiciliul numitei M.G), luând act că persoana solicitată a consimţit la predare.

A dispus arestarea persoanei solicitate G.C. în vederea predării către autorităţile italiene, pe o perioadă de 30 de zile, de la data încarcerării.

A dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile italiene, cu condiţia respectării regulii specialităţii, precum şi cu condiţia că, în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

A constatat că persoana solicitată a fost privată de libertate în perioada 19 octombrie 2012 - 30 octombrie 2012.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin adresa din 19 octombrie 2012, în conformitate cu disp. art. 102 din Legea nr. 302/2004, pentru desfăşurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de Judecătorul pentru investigaţii preliminare din cadrul Tribunalului din Viterbo - Republica Italiană, faţă de cetăţeanul român G.C.

În cuprinsul sesizării s-a arătat că autorităţile italiene au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare la data de 18 septembrie 2012, pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea comiterii infracţiunilor de transformare de autovehicule şi utilizare de documente false, mandat ce a fost transmis de către Biroul S.

Împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reţinerii în data de 19 octombrie 2012.

Persoana solicitată G.C. este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere de tip mafiot pentru delicventă, transformare de autovehicule şi utilizare de documente false, prev. de art. 416 co. 1, 2, 4 C. pen. italian cu referire la art. 648 bis şi prev. de art. 110, 646, 476 şi art. 479 rap. la art. 482 C. pen. italian.

Pedeapsa maximă care se poate aplica pentru infracţiunile de mai sus este de 12 ani închisoare.

Persoana solicitată şi-a exprimat consimţământul pentru predarea către autorităţile italiene.

În fapt, s-a reţinut că faptele au fost comise în perioada 24 august 2011 - 18 septembrie 2012, că G.C. a acţionat în calitate de executant - ca şi curier - şi a luat parte Ia numeroase episoade de închiriere de vehicule, în special în Spania şi Italia, acţionând alături de alte persoane, ca şi participanţi la asocierea de delincventă în scopul de a efectua mai multe operaţii finalizate cu reciclarea şi comercializarea de vehicule pe care le-au sustras şi/sau pe care şi le-au însuşit ilegal în dauna societăţilor de închirieri auto H., S., M., E. şi A. la filialele situate în Italia, Germania, Belgia, Spania, Franţa.

După ce au făcut rost de maşini prin modalităţile mai sus descrise, le-au schimbat datele de identificare, au scos plăcuţele cu numerele de înmatriculare şi documentele originale şi în final prin elaborarea unor documentaţii false, a obţinut de la diverse departamente de transporturi terestre plăcuţe cu numere de înmatriculare şi documente aparent autentice, procedând astfel la o "naţionalizare" care permitea introducerea autovehiculelor pe piaţă fără a fi posibilă identificarea uşoară a provenienţei delictuale.

Faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare fac parte din cele prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind vorba despre participarea la un grup criminal organizat, furt organizat şi falsificarea de acte oficiale.

Recursul este nefondat.

Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că nici unul dintre acestea nu este de natură a duce la altă soluţie, decât cea pronunţată de instanţă, hotărârea fiind legală şi temeinică.

Contrar susţinerilor apărării persoanei solicitate, instanţa de fond a respectat întocmai procedura prevăzută de lege în această materie.

Curtea constată că în raport de prevederile Legii nr. 302/2004, modif. şi completată prin Legea nr. 222/08 instanţa română, învestită cu cererea privind executarea mandatului european de arestare, nu are competenţa de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al UE şi nu poate constata decât că arestarea persoanei solicitate este dispusă de către autorităţile competente din statul membru al UE.

Mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care se realizează cooperarea judiciară internaţională, prin care a fost pus în aplicare principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare care presupun că decizia unei autorităţi judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea şi predarea unei persoane, să fie recunoscută şi executată fără alte formalităţi în celelalte state membre.

Raţiunea mandatului european de arestare, constă în a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiţiei pe întreg teritoriul UE, el reprezentând instrumentul de aducere în faţa justiţiei statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

Aşa după cum rezultă din mandatul de arestare, conţinutul faptelor imputate persoanei solicitate se referă la aceea că este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere de tip mafiot pentru delicvenţă, transformare de autovehicule şi utilizare de documente false, prev. de art. 416 co.l, 2, 4 C. pen. italian cu referire la art. 648 bis şi prev. de art. 110, 646, 476 şi art. 479 rap. la art. 482 C. pen. italian, fiind vorba despre participarea la un grup criminal organizat, furt organizat şi falsificarea de acte oficiale

Din examinarea conţinutului faptelor descrise în mandat, în raport de motivele de refuz ale executării mandatului de arestare european, enumerat de art. 88 din Legea nr. 302/04, se constată că în cauză nu este incident nici unul din aceste motive, care să facă inadmisibilă executarea mandatului.

Aşa după cum anterior s-a precizat şi cum a reţinut şi instanţa de fond, potrivit art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, aşa încât nu există motive pentru a pune la îndoială susţinerile autorităţii judiciare dintr-o ţară membră a Uniunii Europene.

Pe cale de consecinţă, nu se poate constata existenţa vreunuia din motivele de refuz prevăzute de art. 98 din legea de mai sus. Aspectele invocate de către persoana solicitată nu se încadrează în situaţiile prevăzute în mod expres de dispoziţia legală mai sus-menţionată, nefiind incidente nici motivele obligatorii de refuz şi nici cele facultative. Nu în ultimul rând, având în vedere şi caracterul irevocabil al acordului la predare.

Aşa fiind, constându-se că au fost respectate procedurile prevăzute de lege şi după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.C. împotriva Sentinţei penale nr. 457 din 16 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 420 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2012.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3859/2012. Penal