ICCJ. Decizia nr. 2643/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2643/2012
Dosar nr. 75771/3/2011
Şedinţa publică din 4 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Sentinţa penală nr. 327 F din 10 mai 2012, a condamnat pe inculpatul B.M. (zis „C.”, fiul lui R. şi G., născut la 24 februarie 1969, recidivist), la 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) şi a art. 74 - 76 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1), a art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,50 g heroină, distrugerea şi păstrarea contraprobelor.
Pentru a pronunţa sentinţa, s-au reţinut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 332/D/P/2011 din 7 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), actul de inculpare reţinând că în anul 2009 respectivul inculpat a deţinut heroină şi la 29 iulie 2009 i-a vândut colaboratorului cu nume de cod M.M., cantitatea de 0,74 g pentru suma de 395 RON.
Sus-numitul inculpat s-a sustras de la urmărirea penală, el nefiind găsit la adresa de domiciliu, nici la o alta despre care existau date că ar fi locuit, citarea a avut loc şi prin afişare la Consiliul Local de pe raza căruia s-a săvârşit fapta.
Organul judiciar a verificat şi baza de date a Direcţiei Evidenţa Persoanelor, constatându-se că nu se înregistrase decesul, totodată, la Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă, la Administraţia Naţională a Penitenciarelor, el nefiind găsit ca reţinut arestat preventiv sau încarcerat.
La 6 ianuarie 2012, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru perioada de 30 zile, începând cu data încarcerării, temeiurile legale fiind art. 160a cu referire la art. 143 şi art. 148 lit. a) şi f) C. proc. pen.
La 18 ianuarie 2012, s-a constatat îndeplinită procedura prev. de art. 152 alin. (4) rap. la art. 150 alin. (2) C. proc. pen. şi a fost pus în executare Mandatul de arestare preventivă din 6 ianuarie 2012.
Analizând probatoriul administrat la urmărirea penală şi cel nemijlocit de la cercetarea judecătorească, s-a reţinut că la 8 iulie 2009, I.G.P.R. – Poliţia sectorului 2 – B.C.C.O. a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - cu privire la existenţa de indicii că în cartierul Ferentari se desfăşoară activităţi de trafic ilicit de droguri de mare risc (heroină), aprovizionarea cu drog făcându-se din Bulgaria.
În dosarul format (nr. 174/D/P/2009), s-a stabilit că una din persoanele care traficau heroină, în zona perimetrului Drumul Sării – Drumul Taberei, era poreclită „C.” fiul lui R. şi G., născută la 24 februarie 1969 în Bucureşti, domiciliu Bucureşti, reşedinţă fără forme legale în Bucureşti.
La 2 august 2010, printre altele, cauza a fost disjunsă, şi s-a format Dosarul nr. 197/D/P/2010, în acesta efectuându-se cercetarea penală a inculpatului B.M., zis „C.”.
La 13 iulie 2009, prin Ordonanţa nr. 64/2009 s-a autorizat, pentru 30 de zile, introducerea investigatorilor sub acoperire, nume de cod P.M. şi I.I., precum şi a colaboratorului nume de cod M.M.
La 14 iulie 2009, prin încheierea Tribunalului Bucureşti, s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea audio şi video în mediul ambiental, a activităţilor şi discuţiilor mai multor persoane implicate în trafic ilicit de droguri de mare risc, precum şi discuţiile şi activităţile întreprinse de investigatorii acoperiţi şi colaboratorul lor, pe durata de 30 de zile, de la 14 iulie 2009, la 12 august 2009, măsură ulterior reînnoită prin Încheierea din 24 august 2009 a aceleiaşi instanţe.
Ulterior, inculpatul a fost cercetat penal în Dosarul nr. 332/D/P/2011 reţinându-se că la 29 iulie 2009, spre prânz, M.M., după ce telefonic a stabilit cu inculpatul să se întâlnească la adresa de reşedinţă a acestuia din urmă, întâlnirea având loc, primul a cumpărat trei doze de heroină, ambalate în punguliţe din plastic, răsucite la capete, lipite prin topire, el plătindu-i inculpatului 95 RON. Declaraţiile colaboratorului şi discuţia dintre cei doi, interceptată şi înregistrată, au relevat că inculpatul i-a spus cumpărătorului că sunt ultimele doze pe care le mai avea: „astea trei le mai am”. Tot la acea dată, cei doi au convenit să se reîntâlnească în aceeaşi zi pentru ca inculpatul să-i mai vândă colaboratorului 10 doze de heroină, acesta din urmă dându-i anticipat 300 RON preţul drogului.
Tranzacţia s-a derulat spre orele 13.00, cele 10 doze fiind, de asemenea, ambalate în punguţe din plastic, răsucite şi lipite la capete prin topire.
Cele 13 pacheţele expertizate, conform Raportului de arestare tehnico-ştiinţifică din 30 iulie 2009 au reprezentat 0,74 g heroină (diacetil-morfină), substanţă înscrisă în Tabelul Anexă nr. I al Legii nr. 143/2000.
În sensul comercializării, de către inculpat, a drogului de mare risc, urmărirea penală conţine şi declaraţia martorului C.R.D., acesta a descris şi fizionomia inculpatului, locaţia de unde cumpăra, acelaşi recunoscându-l pe B.M. din planşele foto.
La cercetarea judecătorească, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, el susţinând numai că era consumator de droguri, nu avea un domiciliu, ci locuia pe străzi, cumpăra droguri de la numitul S.G., decedat, acesta la rândul lui, se aproviziona cu droguri din zona Răzoare, iar în vara anului 2009 a fost internat în spital şi ca atare, nu a vândut droguri lui M.M.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, criticile sale vizând greşita condamnare şi, în subsidiar, netemeinicia pedepsei aplicate.
În ce priveşte greşita condamnare pentru infracţiunea reţinută, inculpatul s-a prevalat de declaraţia lui C.R.D. de la cercetarea judecătorească, sens în care a cerut achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 206/A din 26 iunie 2012 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecinţă greşita sa condamnare, inculpatul susţinând că nu a vândut drog de mare risc colaboratorului M.M.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Din examinarea probatoriului administrat, se reţine că la 29 iulie 2009, spre ora 12.00, colaboratorul „M.M.”, declaraţiile acestuia coroborându-se cu interceptările convorbirii din mediu ambiental, întâlnindu-se cu inculpatul la locuinţa acestuia, a cumpărat de la acesta 3 doze de heroină („astea trei le mai am”), cu acelaşi prilej ei convenind ca în cursul aceleiaşi zile, inculpatul să mai vândă 10 doze de heroină. La cererea inculpatului, pentru aceste 10 doze, colaboratorul i-a dat 300 RON, iar inculpatul i-a spus că procurarea drogului se face de la cunoştinţele sale.
Spre ora 13.00, cei doi s-au întâlnit din nou, inculpatul predând cele 10 doze de heroină.
Cele de mai sus rezultă din interceptarea discuţiilor în mediul ambiental. Inculpatul a fost recunoscut şi din planşele foto depuse în dosarul de urmărire penală. Implicarea inculpatului în traficul ilicit de droguri de mare risc a fost detaliată şi de declaraţiile investigatorilor nume de cod P.M. şi I.I.
În ce priveşte susţinerile martorului C.R.D. de la urmărirea penală şi de la instanţa de fond, acesta implicându-l pe inculpat cu ocazia ascultării lui de către procuror, şi schimbându-şi poziţia în faza judecării, în mod legal declaraţia sa a fost înlăturată pe considerentul că nu oferă explicaţii veridice privind poziţia oscilantă.
Astfel, fără dubiu, a fost probată activitatea infracţională a inculpatului, cazul de casare invocat în recurs, respectiv cel prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nefiind incident.
Verificând decizia instanţei de apel şi din oficiu, astfel cum prevede art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se reţine că aceasta este şi temeinică, motiv pentru care, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva Deciziei penale nr. 206 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 ianuarie 2012 la 4 septembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2954/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2688/2012. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
