ICCJ. Decizia nr. 2954/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2954/2012
Dosar nr. 7876/107/2011
Şedinţa nepublică din 24 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 429/2011, pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 7876/107/2011, s-a dispus: în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., art. 1000 alin. (2) şi art. 1003 C. civ., a admis în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile N.M., N.F. şi C.N., a fost obligat inculpatul minor M.G. să plătească, în solidar, cu părţile responsabile civilmente M.N. şi M.R. suma de câte 5.000 RON în favoarea fiecărei părţi civile, cu titlu daune morale.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., art. 1000 alin. (2) C. civ. şi art. 1003 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de părţile civile minore N.D.M. şi N.A.N. prin reprezentant legal M.C. şi a fost obligat inculpatul M.G. la plata în solidar cu părţile responsabile civilmente M.N. şi M.R. a sumei de câte 20.000 RON în favoarea părţilor civile N.D.M. şi N.A.N. cu titlu daune morale, precum şi suma de câte 111,6 RON lunar pentru fiecare minor începând cu data de 06 martie 2011 şi până la majoratul acestora, cu titlu prestaţii periodice lunare.
Au fost respinse în rest acţiunile civile formulate de părţile civile N.M. şi N.F., precum şi acţiunea civilă formulată de partea civilă M.C.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente, să plătească în favoarea statului suma de 600 RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba din 18 martie 2011 înregistrat pe rolul Tribunalului Alba sub Dosar penal nr. 7876/107/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului minor M.G. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen.
Inculpatul a invocat în cursul judecăţii prevederile art. 3201 C. proc. pen. instanţa luând act de această cerere, iar cu privire la latura civilă, prin Încheierea din 30 mai 2011, în baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. instanţa a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar având ca obiect soluţionarea acţiunilor civile formulate în cauză de N.D.M. şi N.A.N. prin reprezentant legal M.C., N.M., N.F., C.N., fiind format un nou dosar pe rolul instanţei cu nr. 7876/107/2011.
Prin Sentinţa penală nr. 228/2011 a Tribunalului Alba, s-a dispus condamnarea inculpatului M.G. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. şi ped. art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 100 şi art. 109 C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen. în dauna persoanei vătămate N.V..
Prin acţiunile civile (Dosar nr. 7876/107/2011) astfel cum acestea au fost precizate (Dosar nr. 3340/107/2011), părţile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata următoarelor sume:
- N.D.M. şi N.A.N., copiii victimei, prin reprezentant legal – pensie de întreţinere şi 20.000 RON daune morale pentru fiecare;
- N.M., mama victimei - 1.500 RON daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare şi 5.000 RON daune morale;
- N.F., fratele victimei - 1.000 RON daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare şi 5.000 RON daune morale;
- C.N., fratele victimei - 5.000 RON daune morale;
- M.C., soacra victimei - 4.630 RON daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare şi 20.000 RON daune morale.
Deşi prin înscrisul depus la dosar, M.C. a solicitat majorarea daunelor morale pentru toate părţile civile, instanţa a constatat că aceasta este reprezentantul legal doar al minorilor şi nu a fost mandatată de celelalte părţi civile pentru a le modifica acţiunile civile, astfel că instanţa, la soluţionare, va avea în vedere constituirile iniţiale de parte civilă ale numiţilor N.M., N.F., C.N.
Referitor la daunele materiale solicitate de părţile civile reprezentând cheltuielile de înmormântare, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, părţile civile nu au dovedit existenţa prejudiciului, respectiv că au efectuat aceste cheltuieli. Aşa cum au declarat martorii G.V. şi D.I., întrucât familia victimei era săracă, cheltuielile de înmormântare au fost suportate de către oamenii din sat, în acest sens s-au adunat bani şi produse alimentare, astfel că instanţa a respins cererea de acordare a daunelor materiale.
Cu privire la prejudiciul moral suferit de părţile civile N.D.M. şi N.A.N., copiii victimei, N.M., mama victimei, N.F. şi C.N., fraţii victimei, instanţa a apreciat că este de necontestat că prin fapta inculpatului şi rezultatul produs de acesta - moartea victimei - s-au produs grave suferinţe morale iremediabile, la stabilirea cuantumului daunelor morale instanţa având în vedere atât suferinţele psihice cauzate fiicei victimei, dar şi faptul că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorul daunelor şi nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, instituţia răspunderii civile delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogăţirii fără just temei.
Prejudiciul moral suferit de partea civilă M.C., nu a fost dovedit cu nicio probă, astfel că nu se poate presupune că între ginere şi soacră exista o legătură afectivă atât de puternică încât să justifice acordarea de daune morale, motiv pentru care instanţa a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă.
În ceea ce priveşte pensia de întreţinere solicitată în numele celor doi minori, în opinia instanţei, chiar dacă victima - decedată în urma săvârşirii unei fapte ilicite - nu era încadrată în muncă, inculpatul datorează despăgubiri, sub forma unor prestaţii periodice lunare, pentru întreţinerea copiilor minori, calculate la venitul de bază minim brut pe ţară garantat în plată. Prestaţia periodică s-a calculat în raport cu dispoziţiile art. 94 C. fam., la data comiterii faptei – 06 martie 2011 era în vigoare H.G. nr. 1193/2010, care stabilea cuantumul salariului de bază minim brut garantat la 670 RON lunar (670 x 1/3).
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul M.G. solicitând desfiinţarea acesteia şi în rejudecare respingerea acţiunii civile.
Inculpatul a apreciat că între victimă şi membrii familiei sale – părţi civile în cauză - exista o relaţie conflictuală astfel încât acordarea daunelor morale este nejustificată.
De asemenea, obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri periodice în favoarea celor doi minori nu se impune în condiţiile în care victima nu realiza venituri.
Prin Decizia penală nr. 14/A din 3 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
A obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că prin fapta comisă de inculpat, ce a avut ca rezultat moartea victimei, s-a adus atingere vieţii de familie a părţilor civile, modificând echilibrul acesteia.
Împrejurarea că victima mai avea conflicte cu familia sa nu este de natură a duce la concluzia că uciderea fiului, respectiv a fratelui părţilor civile nu a cauzat acestora suferinţe morale.
De asemenea, prin uciderea tatălui părţilor civile N.D. şi N.A., viaţa de familie a acestora a fost modificată irevocabil, părţile civile minore fiind lipsite, pentru viitor, de singurul părinte pe care îl aveau, mama fiind decedată.
Ca atare, s-a apreciat că instanţa de fond a cuantificat în mod corespunzător prejudiciul material şi moral cauzat părţilor civile, obligându-l pe inculpat la plata acestora.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul M.G. invocând incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare reducerea despăgubirilor la care a fost obligat prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
În susţinerea căii de atac a fost invocată situaţia materială precară a familiei inculpatului, aflându-se în imposibilitatea de a acoperi prejudiciul.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, cauza conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Prealabil examinării fondului recursului declarat de inculpatul M.G. se impune a se stabili în ce măsură criticile acestuia sub aspectul laturii civile – mai exact cuantificarea greşită a prejudiciului stabilit de instanţa de fond - pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. sau a unui alt caz de casare dintre cele prevăzute în acelaşi text de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. – reintrodus prin art. XVIII pct. 49 din Legea nr. 202/2010, urmare pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 783/2009 – hotărârile pot fi supuse casării şi atunci când acestea sunt contrare legii sau când s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Încălcarea legii materiale – penală/civilă - se poate produce în trei modalităţi principale: neaplicarea de către instanţa de fond a unor proceduri legale care trebuiau aplicate; aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată; aplicarea greşită a dispoziţiilor legale care trebuiau aplicate.
Aceste modalităţi de încălcare a legii sunt valabile atât în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, cât şi latura civilă a procesului penal.
Ne aflăm în prezenţa unei greşite aplicări a legii civile atunci când instanţa a obligat inculpatul la despăgubiri, deşi nu erau îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale – existenţa faptei, săvârşirea acesteia de către inculpat, legătura de cauzalitate – sau acordarea de despăgubiri atunci când nu este prevăzut de legea civilă.
În ceea ce priveşte greşita întindere a cuantumului despăgubirilor materiale şi morale, aceasta poate constitui o critică în calea de atac a recursului, având în vedere dispoziţiile art. 3859 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cu care, cazurile de casare prevăzute în alineatul I pot fi invocate, atât cu privire la soluţionarea laturii penale, cât şi a laturii civile a cauzei.
Critica privind latura civilă a cauzei poate fi circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. dar şi cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., putându-se reţine o greşită aplicare a dispoziţiilor civile în raport de criteriile prevăzute de legea civilă care obligă la o reparaţie completă şi justă a prejudiciului material şi moral cauzat prin infracţiune.
Se impune a se reţine că acest caz de casare, sub aspectul laturii penale, se circumscrie aspectelor de netemeinicie a unei hotărâri, de greşita individualizare a sancţiunii şi nu de nelegalitate. Netemeinicia poate viza însă atât latura penală, cât şi latura civilă în cazul în care s-a constatat o greşită stabilire a cuantumului despăgubirilor civile.
În fine, trebuie avut în vedere şi faptul că în C. proc. civ. – art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - este reglementat un caz de casare care se referă la hotărârile pronunţate lipsite de temei legal ori când au fost date cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Prin urmare, câtă vreme în recursul civil ce are ca obiect daunele produse printr-o infracţiune, există un caz de casare pentru aplicarea greşită a legii civile şi în procesul penal, trebuie să existe un caz de casare care să permită instanţei de recurs a verifica dacă legea civilă a fost sau nu corect aplicată.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că instanţa penală învestită cu soluţionarea acţiunii civile dispusă prin Încheierea din 30 mai 2011 – urmare aplicării prevederii simplificate reglementată de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. - a făcut o corectă aplicare a legii civile, obligând inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata daunelor morale.
Din probele administrate rezultă că victima, în vârstă de 34 de ani, locuia împreună cu partea civilă şi cei doi minori, mama acestora decedând anterior comiterii infracţiunii. Victima se ocupa de creşterea şi educarea minorilor, prestând diferite munci ocazionale.
Moartea victimei a produs suferinţă familiei acesteia, modificând climatul şi echilibrul familial. Copii victimei, în vârstă de 9 respectiv 14 ani, au rămas fără unicul părinte care le asigura confortul şi siguranţa de care aveau nevoie.
În atare condiţii, obligarea inculpatului la plata daunelor morale, dar şi la o prestaţie periodică în favoarea celor doi minori este justificată fără a avea relevanţă faptul că situaţia materială a inculpatului este precară.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din data de 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din data de 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente M.N. şi M.R., la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3062/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2643/2012. Penal → |
|---|
