ICCJ. Decizia nr. 2755/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2755/2012

Dosar nr. 2901/122/2011

Şedinţa publică din 11 septembrie 2012

Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosar, constată următoarele:

1. Tribunalul Giurgiu, secţia penală, cauze generale, prin sentinţa penală nr. 67 din 22 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 291/122/2011, a admis cererea formulată de inculpatul T.I.A. privind aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.I.A., în prezent deţinut în Penitenciarul Giurgiu, la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi 35 C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de la inculpatul T.I.A. de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 721 C. proc. civ., rap. la art. 133 C. proc. civ., a constatat nulitatea cererii de constituire ca parte civilă formulată de O.H. şi a constatat că O.H. are, în continuare, deschisă calea unei acţiuni civile scutite de taxa judiciară de timbru, în temeiul art. 14, 15 şi 346 C. proc. pen.

În baza art. 320¹ alin. (5) C. proc. pen., a disjuns acţiunile civile formulate de părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi Consiliul Local al municipiului Giurgiu, în contradictoriu cu inculpatul T.I.A. şi a dispus formarea unui nou dosar, pentru care fixează termen de judecată la data de 04 aprilie 2012, cu citarea părţilor.

În baza art. 191 alin. (1) C. pen., a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 3.200 RON cheltuieli judiciare.

Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 1054/P/2011 din 24 noiembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a şi învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului T.I.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, fapte prev. şi ped. de art. 183 C. pen. şi art. 321 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând, în esenţă, în aceea că în dimineaţa de 09 octombrie 2011, orele 04,13, aflându-se în discoteca din Clubul „E.” din Giurgiu, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict spontan, inculpatul T.I.A., l-a îmbrâncit şi apoi lovit puternic cu pumnul în plină faţă pe C.D.H., cetăţean american, acţiune ce a avut ca efect dezechilibrarea şi proiectarea sa cu capul de pardoseala barului, urmare a impactului cu planul dur şi a leziunilor traumatice cerebrale foarte grave rezultând decesul. Conflictul astfel descris în actul de inculpare, situaţia creată a determinat în rândul celor prezenţi în discotecă (70 tineri) o stare de temere, agitaţie, haos, cu consecinţa părăsirii precipitate a clubului, tulburându-se astfel grav ordinea şi liniştea publică.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale în conformitate cu prev. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., în condiţiile în care în şedinţa publică din 22 februarie 2012, inculpatul T.I.A. a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanţa fondului a examinat şi apreciat materialul probator strâns în faza urmăririi penale, confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorului acestora, rezolvând acţiunea penală exercitată în cauză, potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. şi cu respectarea prevederilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., sens în care a reţinut următoarele:

În dimineaţa zilei de 09 octombrie 2011, orele 04.13, aflându-se în discoteca organizată la Clubul „E.” din Giurgiu, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict spontan, inculpatul T.I.A., l-a îmbrâncit şi apoi l-a lovit puternic cu pumnul în plină figură pe C.D.H., cetăţean american, care s-a aflat pe un podium cu o diferenţă de nivel de 32 cm faţă de pardoseala barului. Urmare a loviturii primite, C.D.H. s-a dezechilibrat şi a fost proiectat cu capul de pardoseala barului, iar datorită impactului cu planul dur, a suferit leziuni traumatice cerebrale foarte grave (edem cerebral, hemoragie meningeală, contuzie şi dilacerare cerebrală, fractură de boltă craniană iradiată la baza craniului), care, la data de 09 octombrie 2011, orele 19.10, au condus la decesul acestuia.

Ca urmare a conflictului descris mai sus şi a situaţiei create - starea de comă în care s-a aflat victima - în rândul participanţilor la discotecă (aproximativ 70 tineri) s-a creat o stare de temere, agitaţie, haos, etc., determinându-i pe aceştia să părăsească precipitat clubul, tulburându-se astfel grav ordinea şi liniştea publică.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, a fost stabilită următoarea situaţie de fapt:

Clubul „E.” din Giurgiu a fost proprietatea SC M.H. SRL Giurgiu, administrată de martorul M.V.A., fiind situat pe într-un spaţiu cu lungimea de 22 m şi lăţimea de 9 m. La acest club, săptămânal (sâmbăta) era organizată o discotecă cu program de funcţionare 22.00-06.00. În spaţiul respectiv, atât pe latura de est, cât şi pe latura de vest a fost amenajat câte un podium (cu o diferenţă de nivel de 32 cm) pe care au fost amplasate mese şi canapele pe o suprafaţă de 3,87 m lăţime şi 9 m lungime. Pe latura de nord - la mijlocul spaţiului - a fost amplasat barul, iar pe latura de sud - vis-a-vis - a fost amplasat pupitrul DJ-ului. Pe ringul de dans (în centru) au fost amplasate şi alte mese şi canapele, iar pardoseala barului a fost confecţionată din două rânduri de parchet aşezate peste o platformă betonată. De obicei, clienţii îşi rezervau mesele, iar la bar - pentru ţinerea evidenţei consumului - acestea erau numerotate.

Totodată, spaţiul unde funcţiona discoteca era prevăzut cu sistem de supraveghere video, care deşi erau în stare de funcţionare, nu mai erau utilizate din data de 18 iunie 2011.

De administrarea discotecii s-a ocupat martorul J.G.C. care, pentru întreţinerea paginii de internet a clubului, l-a rugat pe martorul T.A.D. să execute fotografii de ansamblu şi cu participanţii la discotecă şi să le posteze pe respectiva pagină. Ca atare, în noaptea de 08/09 octombrie 2011, martorul T.A.D. a realizat mai multe fotografii cu participanţii la discotecă, pe care, la data de 09 octombrie 2011, orele 16.00, le-a postat pe internet, fotografii ce au fost, ulterior, folosite de organele de urmărire penală pentru identificarea participanţilor la discotecă.

În jurul orelor 01.00, în discotecă, după aprecierile martorilor audiaţi în cauză, s-au aflat aproximativ 100 persoane.

Victima C.D.H. a fost component al echipei de baschet C.S.S. Giurgiu din luna august 2011, nu a cunoscut limba română şi a fost cazat cu ceilalţi coechipieri, la Hotelul „S.D.” din Giurgiu. A fost un obişnuit al clubului, deoarece în fiecare sâmbătă frecventa discoteca, iar din relatările martorilor, a rezultat că acesta era o fire jovială, deschisă, căreia îi plăcea să socializeze, să danseze - singur sau în grup. A purtat tot timpul pe cap o şapcă de culoare roşie, pe care în gest de prietenie, o transfera pe capul altor tineri - fete şi băieţi.

În seara zilei de 08 octombrie 2011, echipa de baschet a C.S.S. Giurgiu, după ce a câştigat un meci, a servit masa la Restaurantul „R.” din Giurgiu, ocazie cu care C.D.H. a consumat două beri, apoi la locul de cazare a mai consumat două pahare cu vin, iar în jurul orelor 01.30, împreună cu coechipierii săi C.C.F., B.D.V., M.C., V.A., R.K. (conaţional) şi B.G. (de naţionalitate sârbă) au ajuns la discoteca de la Clubul „E.”. În timp ce coechipierii săi au stat la două mese din faţa barului, C.D.H., conform obiceiului, a început să danseze printre grupurile de tineri, având în mână o sticlă de bere (s-a stabilit că, în noaptea respectivă, la discotecă, a consumat trei sticle de bere de 0,33 I). Şi de această dată a avut acelaşi comportament descris mai sus. Martorul C.C. a menţionat că acesta „purta pe cap o şapcă de culoare roşie pe care, în spirit de glumă, o punea şi pe capul altor persoane. În acea seară chiar şi eu m-am trezit cu şapca lui H. pe cap, pe care am primit-o de la una din cele două fete care erau la masa noastră”.

Cu ocazia cercetărilor efectuate, s-a stabilit că, în jurul orelor 04.00, la masă şi în jurul mesei situată între două canapele şi la o distanţă de 1,30 m de colţul din dreapta al podiumului de pe latura de est (aflată pe pardoseală), s-au aflat martorii M.D.M., A.C., G.I.A., B.D.F. - toate componente ale echipei de handbal N.F. Giurgiu, P.A.M., N.A.V., S.A.C.

Pe podiumul de pe latura estică - în colţul din stânga - unde s-au aflat amplasate mesele nr. 3 şi nr. 4, în jurul acestora au fost martorii T.A.B., R.A.F., P.M.A., P.D.A., M.R.A., H.A.N., C.M.I., I.N.A., V.D.C., V.C.F. şi V.A.C. Tot pe acelaşi podium şi la masa nr. 5 - aflată lângă o grindă de rezistenţă - s-au aflat martorii N.O.C., M.E., M.M.. G.M., N.G. şi S.A., iar la masa nr. 1 - situată tot pe podium, dar în colţul din dreapta - s-au aflat M.V.A. şi P.G.

La alte mese - situate pe ringul de dans, între bar şi pupitrul DJ-ului - s-au aflat martorii C.C., P.C.I., B.A.O., G.M.I., B.F., U.M., M.B.A., P.R., D.I., G.O.M., P.M.G., B.C.I., C.C., G.V.M.

Pe podiumul de pe latura de vest, în jurul meselor, s-au aflat martorii B.R.F., L.A.L., F.D., F.G., B.I. şi S.A.

Servirea la bar a fost asigurată de N.C.G.I. şi D.M., iar la pupitrul DJ se afla martorul N.A.

Până în jurul orelor 04.00, inculpatul T.I.A., împreună cu martorii C.S.I. (cumnatul său), D.G., G.F.L. şi B.L., au participat la o nuntă la Restaurantul „M.” din Giurgiu, după care s-au hotărât să meargă la discotecă. C.S.I. a consumat băuturi alcoolice în cantităţi mari, fiind şi ziua lui de naştere. Ajunşi la discotecă, inculpatul şi martorii D.G., G.F.L. şi B.L. au rămas lângă bar, iar C.S.I., observând-o pe R.A.F. (amica unei rude de-a sa), a mers să danseze cu aceasta pe podium, lângă masa nr. 3.

În discotecă a fost o atmosferă specifică unui club de noapte (semiîntuneric, muzică pe un ton ridicat) şi majoritatea celor prezenţi dansau.

În această perioadă, B.D.V. (baschetbalist) a vorbit cu A.C. la masa numerotată pe schiţă cu nr. 7, situată pe pardoseală, lângă podium, C.C.F. (alt baschetbalist) s-a aflat afară, pe terasa barului, iar ceilalţi coechipieri ai victimei se aflau la mesele de lângă bar, unde, datorită grinzilor de susţinere, nu aveau vizibilitate spre colţul din dreapta al podiumului.

C.D.H. a mers să danseze pe podium la grupul de tineri de la masa nr. 3, unde C.S.I. a dansat pe masă, iar lângă el, R.A.F. Conform obiceiului, C.D.H. a pus şapca sa pe capul martorei R.A.F., pe care apoi a luat-o C.S.I. şi i-a restituit-o acestuia. Din nou C.D.H. a pus şapca pe capul martorei, determinându-l pe C.S.I. să strige la victimă „să-i lase în pace”. Victima, care nu a ştiut româneşte, folosind gestica mâinilor, a încercat să-i explice că nu înţelege. A intervenit martorul M.R.A., care l-a îmbrăţişat pe C.D.H., şi i-a spus în engleză să fie calm. Din nou, victima s-a apropiat de masa pe care dansa C.S.I., gest observat şi de inculpat - cumnatul martorului, care tot în limba română i-a spus victimei să-i lase în pace şi, totodată, a îmbrâncit-o uşor. În timp ce s-a retras cu spatele din faţa inculpatului, victima a folosit gestica braţelor, a încercat să explice acestuia că nu a înţeles despre ce este vorba.

Bănuind probabil că prin gestica braţelor victima a încercat să-l lovească, inculpatul a lovit-o puternic cu pumnul în dreptul buzelor. Urmare a loviturii primite, victima s-a dezechilibrat (se afla 1,20 m de marginea podiumului) şi a căzut de la nivelul podiumului (32 cm), lovindu-se cu capul de pardoseală (a rămas cu partea inferioară a corpului pe podium) pierzându-şi imediat conştienta. Acest moment a fost observat de martorii oculari C.S.I., H.A.N., M.D.M., G.I.A. Locul unde victima s-a izbit cu capul de pardoseală, a fost chiar lângă canapeaua pe care s-a aflat aşezată martora A.C. cu B.D.V. (într-un spaţiu de 1,30 m.p.).

Întrucât victima nu a mai dat semne de viaţă, M.D.M. i-a alertat pe coechipierii acesteia, iar ceilalţi tineri care observaseră acest lucru, s-au strâns în jurul locului respectiv. S-a produs agitaţie, haos printre tineri, mulţi dintre ei neştiind exact ce s-a întâmplat (dacă victima a căzut singură sau a fost lovită).

C.D.H. a fost scos afară, pe braţe, de către colegii săi, care au încercat să-i acorde ajutor, l-au stropit cu apă, timp în care martorul P.G. a apelat Salvarea, care l-a transportat la Spitalul Clinic de Urgenţă Giurgiu.

La unitatea de primiri urgenţe, în anamneză s-a consemnat „Adus de ambulanţă de la Clubul «E.» în stare comatoasă, iar din relatările colegilor reiese că a consumat alcool şi a fost împins căzând cu faţa în sus; escoriaţii buza superioară, inferioară, hematom palpebral drept etc”.

I s-a stabilit diagnosticul prezumtiv principal de „comă profundă de etiologie necunoscută”.

În aceeaşi zi, la orele 12.07, a fost transferat şi internat la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti cu diagnosticul de „Politraumatism în condiţii neprecizate. Traumatism cranio-cerebral grav. Dilacerare cerebrală frontală stânga. Contuzie hemoragică temporală dreapta. Hemoragie subarahnoidiană posttraumatică fronto-parietală stânga. Hematon palpebral drept. Contuzie buza superioară. GCS=8/9 puncte”.

La această unitate sanitară, în urma consulturilor şi investigaţiilor de specialitate s-a decis efectuarea unei intervenţii chirurgicale, însă, în timpul acesteia, la ora 19.10, C.D.H. a decedat.

La data de 10 octombrie 2011, s-a efectuat autopsia cadavrului lui C.D.H.

Cu ocazia efectuării autopsiei, la examinarea externă a cadavrului, s-au constatat următoarele leziuni traumatice: palpebral superior drept, echimoză violacee de 4/3/1 cm cu discret infiltrat sanguin la nivelul mucoasei palpebrale supero-lateral drept de 0,4/0,3 cm; plagă contuză superficială rosul buzei superioare paramedian drept de 1/0,5 cm cu crustă maronie umedă; tumefacţie violacee a buzei superioare median şi paramedian stâng de 4,5/3,5/1,7 cm; pe rosul buzei inferioare median escoriaţii de 0,6/0,1 cm şi 0,2/01 cm; paramedian stâng escoriaţie de 0,2/0,1 cm; pe faţa vestibulară a buzei inferioare median echimoză violacee de 2,5/1,5 cm infiltrată hemoragie; scapular drept 1/3 inferioară echimoză violacee de 7/4 cm centrată de o escoriaţie liniară dispusă în plan orizontal de 4/0,5 cm.

La examenul intern al cadavrului, la epicraniu s-a constatat:

- focar de fractură cu dehiscenţă maximă temporal drept superior procesului mastoid cu decalarea fragmentelor de la care radiază;

- focar liniar de fractură la nivelul suturii parieto-occipitale drepte de 4,5 cm lungime;

- focar linar de fractură descendent liniar occipito-mastoidian drept;

- focar liniar de fractură orizontal la nivelul osului temporal drept care se continuă liniar cu focar liniar de fractură la nivelul osului frontal de partea dreaptă perete orbital lateral drept, arcada sprâncenoasă dreaptă, os frontal.

Fractura orizontală de la nivelul osului temporal iradiază la bază:

- liniar în etajul posterior al bazei craniului (fosa cerebeloasă) posterior stâncii temporale având o lungime de 3,8 cm;

- liniar în etajul mijlociu al bazei craniului, pe aripa mare sfenoidală focarul de fractură are 1,5 cm lungime.

Frontal stâng bazal şi lateral multiple puncte negre difuze cortical care nu dispar la spălare. Temporal stâng lateral şi bazal puncte negre difuze şi confluente cortical şi în substanţă albă care nu dispar la spălare, dispuse pe o suprafaţă de 4,2/3/1,5 cm. Multiple puncte negre difuze cortical lob occipital drept bazal.

Nu au mai fost descoperite alte leziuni traumatice la examenul intern.

Ca diagnostic macroscopic, s-a stabilit: plagă contuză buza superioară, tumefacţie violacee buza superioară, escoriaţii şi echimoze buza inferioară, echimoză palpebral superior drept, echimoză şi escoriaţie scapular drept, infiltrat hemoragie epicranian fronto-temporo-parietal drept, fractură liniară de boltă craniană iradiată la baza craniului, colecţii sanguine subdurale, hemoragie subarahnoidiană frontal drept, stâng anterior, temporal stâng lateral şi bazal, dilacerare cerebrală frontal stâng, anterior şi bazal, contuzii corticate şi în substanţă albă, edem cerebral, stază şi edem pulmonar, hipertrofie şi dilataţie cardiacă, miocardofibroză, ateromatoză incipientă, hipertrofie hepatică, alterări distrofice hepatice.

Examenul toxicologic al probelor biologice ridicate de la cadavru a evidenţiat o alcoolemie de 0,60 gr.‰ şi o alcoolurie de 0,25‰ (la ora 13.20 alcoolemia victimei era de 0,75‰).

S-a concluzionat că moartea lui C.D.H. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii consecinţă a unui traumatism cranio-cerebral soldat cu edem cerebral, hemoragie meningeală, contuzie şi dilacerare cerebrală, fractură de boltă craniană iradiată la baza craniului.

Leziunile traumatice corporale cerebrale care au dus la deces s-au putut produce prin lovire cu şi de corp-plan dur în acelaşi context traumatic, iar între leziunile traumatice cranio-cerebrale şi deces a existat o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată în tanatogeneză.

Referitor la mecanismul de producere a leziunilor traumatice constatate din punct de vedere morfologic şi topografic, s-a concluzionat că:

- leziunile traumatice de la nivelul buzelor prin lovire activă cu corp dur;

- echimoza palpebrală superioară dreaptă prim mecanism indirect de difuziune intratisulară sanguină din focarul de fractură;

- echimoza şi escoriaţia situată toracic posterior drept prin lovire heteropropulsată de corp dur;

- fractura craniană infiltrată hemoragie prin lovire heteropropulsată de plan dur cu impact temporo-occipital drept;

- hemoragia meningeală cu hematom subdural consecutiv prin mecanism de decelare a creierului în momentul impactului cranian cu consecinţa rupturii venei emisare stângi;

- hemoragia meningeală frontal bilateral antero-lateral, temporal stâng antero-lateral, precum şi dilacerarea cerebrală frontală stângă prin mecanism de contralovitură în contextul impactului cranian temporo-occipital drept heteropropulsat şi lovirea creierului de structurile şi proeminenţele osoase intracraniene.

S-a arătat că, constatările medico-legale privind cauzele decesului şi mecanismul de producere al acestuia, s-a coroborat cu probele administrate în cursul cercetărilor efectuate în cauză.

Astfel, martora M.D.M., care s-a aflat pe ringul de dans la aproximativ 5 m de podium şi a privit în direcţia acestuia, după ce a descris momentul în care victima i-a pus pe cap şapca sa martorei R.F.A., a declarat: „La scurt timp l-am observat însă pe T.I.A. care probabil îi spunea ceva lui C.D.H., iar acesta ridica din umeri şi din mâini - astfel că eu am bănuit că, la rândul său, gesticula că nu înţelege ceea ce îi spune T.I.A. - şi se retrăgea uşor cu spatele spre colţul din dreapta al podiumului. Am observat că mai întâi T.I.A. l-a împins cu palma pe C.D.H., acesta retrăgându-se cu spatele s-a dezechilibrat, după care, imediat T.I.A. l-a lovit pe C.D.H. cu pumnul în faţă, iar acesta a căzut pe pardoseala barului, chiar în apropierea mesei pe care o ocupam noi, rămânând cu picioarele pe podium (...) am mers la colegii lui C.D.H. care se aflau la nişte mese în faţa barului şi le-am spus că C.D.H. a căzut, că a fost lovit (...). l-am spus acest lucru prin semne colegului lui C.D.H., care este tot cetăţean american, şi nu ştiu dacă acesta a înţeles semnele mele”.

Martorul H.A.N., a declarat: „în timp ce i-am observat pe D.G. şi pe T.I.A. la o masă lângă bar, C.S.I. se urcase pe o masă de lângă mine şi dansa cu martora R.A.F. Lângă aceştia şi-a făcut apariţia şi C.D.H., care şi el dansa, moment în care am văzut pe capul lui R.A.F. şapca lui C.D.H. Am remarcat că C.S.I. a gesticulat din mâini către C.D.H. ca şi cum i-ar fi spus să-l lase în pace; la rândul său şi C.D.H. gesticula ceva, dar nu înţelegeam pentru că nu cunosc limba engleză. Atunci l-am observat pe M.R.A. care l-a luat în braţe pe C.D.H. şi l-a condus, fără să-l lovească, spre colţul din dreapta al podiumului. Din acel loc, C.D.H. a revenit iar spre masa unde dansa C.S.I. cu R.A.F. şi atunci l-am observat pe T.I.A. că a venit la acesta şi l-a împins pe C.D.H. spre colţul din dreapta al podiumului. Am observat că C.D.H. îi spunea ceva lui T.I.A., cred că acesta nu a înţeles ce îi spunea, dar C.D.H., cu podul palmei, l-a împins uşor pe T.I.A. În momentul imediat următor am văzut că T.I.A. l-a lovit cu pumnul în figură pe C.D.H. şi acesta a căzut fulgerător jos, rămânând cu picioarele pe podium şi restul corpului pe pardoseala de la bar (...). În locul unde căzuse C.D.H. era situată în apropiere o masă la care observasem un baschetbalist şi o fată care joacă handbal (...). Se făcuse un cerc de persoane în locul unde căzuse C.D.H., aproape toţi din club se apropiaseră, şi eu cu altă persoană - nu mai reţin cine anume - l-am luat de jos pe C.D.H. şi l-am urcat pe o canapea. Acesta nu mai dădea semne de viaţă şi nu am observat pe faţa lui urme de lovituri sau urme de sânge. După aceea au venit colegii lui C.D.H. care l-au scos afară din discotecă. Am ieşit aproape şi noi, cu toţii, din discotecă”.

Martorul M.R.A. a declarat: „Am observat şi eu când C.D.H. i-a pus şapca pe cap lui R.A.F., aceasta i-a dat-o şi a intervenit C.S.I., care i-a spus lui C.D.H. să-i lase în pace. Cred că acestea erau cuvintele, deoarece muzica era dată tare şi nu înţelegeam. Atât C.S.I. cât şi C.D.H. gesticulau din mâini. Nu ştiu dacă C.D.H. ştia româneşte. Nu m-am gândit că ar putea izbucni un scandal, dar totuşi l-am luat în braţe uşor pe C.D.H., l-am bătut prieteneşte cu palma pe spate şi i-am zis în engleză „Chil”, adică să se liniştească. Eram cu el chiar lângă unul din stâlpii de susţinere din local, iar C.S.I., după schiţa prezentată de procuror, dansa pe masa nr. 3. Şi când l-am luat eu în braţe pe C.D.H. acesta tot a gesticulat, a spus ceva în engleză, nu am înţeles, astfel că l-am lăsat acolo şi m-am îndreptat spre canapeaua de lângă masa nr. 4, iar la foarte scurt timp în colţul din dreapta al podiumului am văzut aglomeraţie, iar fetele de la masa mea ieşiseră grăbite afară”.

Martorul C.S.I., după ce a relatat împrejurările şi ora la care a ajuns la discotecă, a declarat: „M-am îndreptat spre podiumul din stânga barului unde am recunoscut mai multe fete, printre care şi R.A.F., care ştiam că este amica finului meu A.G.F., fotbalist care în acea seară nu s-a aflat în club. R.A.F. şi celelalte prietene ale ei dansau pe podium, lângă masa la care stăteau, astfel că am mers şi eu să dansez. După câte reţin, D.G. şi T.I.A. au rămas lângă bar. Am început să dansez lângă R.A.F., iar la un moment dat, tot pentru a dansa, m-am urcat pe masa din apropiere. Dansam pe masă când am observat că lângă R.A.F. începuse să danseze şi un tânăr de culoare pe care nu îl cunoşteam. Reţin că acesta avea pe cap o şapcă de culoare roşie, pe care i-o pusese pe cap lui R.A.F. Atunci am luat de pe capul lui R.A.F. şapca şi am pus-o din nou pe capul tânărului de culoare. Acesta din nou şi-a luat şapca de pe cap, i-a pus-o pe capul lui R.A.F. şi încerca să i-o potrivească pe cap. Atunci am luat şapca de pe capul lui R.A.F., i-am dat-o spunându-i „bă, lasă-ne în pace să dansăm”. Nu ştiu dacă acesta înţelegea limba română, dar reţin că m-a împins uşor, nu m-am dezechilibrat şi nu am căzut de pe masă, însă acest a fost observat şi de cumnatul meu T.I.A., pe care l-am văzut postându-se în faţa tânărului de culoare spunându-i acestuia „lasă-i în pace să danseze”, timp în care cumnatul meu ţinea mâinile îndreptate spre C.D.H. La rândul său, acesta a ridicat şi el mâinile, probabil într-un gest de a-l îmbrânci pe T.I.A., care (...) I-a îmbrâncit pe C.D.H. şi care se retrăgea cu spatele, după care am văzut când T.I.A. l-a lovit cu pumnul în faţă de C.D.H. şi acesta a căzut pe pardoseala barului (...). T.I.A. a venit la mine şi mi-a spus „hai să mergem”. L-am însoţit pe acesta spre ieşirea din bar, l-am întrebat „ce-ai făcut, mă?”, iar acesta mi-a răspuns „i-am dat un pumn”.

B.D.V., coleg de echipă cu victima, care a stat la masa nr. 7 şi a discutat cu A.C., a declarat: „La un moment dat am observat silueta unei persoane în cădere de pe podium, persoană care a căzut chiar cu capul de pardoseala barului, în spaţiul dintre canapea, masă şi marginea podiumului. Am auzit o bubuitură puternică când persoana s-a izbit cu capul de pardoseala barului, fără să mai facă vreun gest de mişcare după aceea. După câteva secunde, după pulovărul de culoare roşie şi după culoarea pielii mi-am dat seama că cel căzut era colegul meu C.D.H.; pe podium se strânseseră mai multe persoane băieţi şi fete (...); eram foarte speriat de situaţia în care se afla colegul meu care nu mai mişca (...); din momentul în care colegul meu C.D.H. era căzut nu am mai văzut vreo altă persoană care să îl lovească peste corp sau cap. S-a creat agitaţie şi, din câte reţin, colegul meu M.C. probabil ajutat şi de B.G., l-au ridicat de jos pe C.D.H. (...) C.D.H. a fost scos pe braţe de unul din colegi pe terasa barului, unde ieşiseră şi ceilalţi consumatori şi până la sosirea ambulanţei, l-am stropit cu apă în ideea că poate îşi revine.”

Martora A.C., care a stat pe canapea de vorbă cu B.D.V., a declarat că: „am auzit în dreapta mea un zgomot puternic de căzătură pe pardoseală. Am întors capul, întrucât eu priveam în partea stângă şi l-am văzut la picioarele mele, cu capul lângă banchetă, pe C.D.H. Acesta era cu faţa în sus şi nu mai mişca (...). Nu am văzut pe nimeni să îl lovească după ce a căzut.

Aspecte asemănătoare a rezultat şi din declaraţiile martorilor D.G., G.I.A., B.D.F.

În urma acestui conflict, în rândul participanţilor la discotecă, s-a creat haos, o stare de temere, precipitare, etc.

Martora B.D.F. a arătat că în momentul în care victima fusese ridicată din locul respectiv, tinerii s-au strâns în cerc „(...) aceştia erau speriaţi, iar datorită temerii, o parte dintre aceştia au ieşit din local. Menţionez că în local se instalase o stare de degringoladă”.

Martorul C.C.F., care în momentul comiterii faptei s-a aflat în exterior, pe terasă, a declarat: „Am auzit ţipete, haos şi am văzut că M.C. îl scotea pe braţe pe C.D.H. care era în comă. (...) Era agitaţie şi se făceau fel de fel de presupuneri în legătură cu situaţia în care se afla C.D.H.”

Martorul P.G. care, în momentul comiterii faptei, s-a aflat la bar şi cu spatele spre podium, a declarat „(...) la un moment dat am simţit agitaţie şi am văzut grupul de baschetbalişti îndreptându-se în grabă spre podium, unde se adunaseră mai multe persoane. (...) Toţi erau agitaţi şi speriaţi, se striga să sune la salvare că nu mai are puls, iar (...) pe B.D., care era în apropiere, l-a întrebat ce s-a întâmplat şi acesta mi-a spus că i-a zărit silueta când era în aer şi în cădere şi că nu ştie dacă a fost lovit de cineva. El mi-a spus să sun la salvare (...) timp în care colegii lui C.D.H. îl scoteau afară, iar ceilalţi tineri ieşiseră din club şi au părăsit clubul”.

Aceleaşi aspecte de tulburare gravă a ordinii şi liniştii publice, produse ca urmare a scandalului provocat de către inculpat, a mai rezultat şi din declaraţiile martorilor P.M.A., T.A.B., P.D.A., N.O.C., C.C., care a declarat că după ce victima a fost scoasă din club „în discotecă se mai aflau maxim 10 persoane, inclusiv personalul”.

În declaraţiile sale, inculpatul T.I.A. a recunoscut comiterea faptelor, încercând totuşi, să invoce, în apărarea sa, scuza provocării. Inculpatul a declarat: „Când am intrat noi în club erau aproximativ 50 de băieţi şi fete. După aproximativ 5 min. l-am văzut pe C.S.I. că era urcat pe o masă şi dansa pe masă cu o fată care dansa pe lângă masă, perioadă în care, un alt tânăr străin, de culoare, având pe cap o şapcă roşie, se certa cu C.S.I., fără să cunosc motivul. Am remarcat că o altă persoană pe care nu o cunosc îl luase în braţe pe tânărul de culoare, care era băut, şi-l ţinea pe loc. Această scenă avea loc la o distanţă de 5-6 m de masa la care eu stam. Am mers să văd ce se întâmplă şi i-am spus tânărului de culoare să meargă de acolo. Nu ştiu dacă acesta ştia româneşte, dacă m-a înţeles sau dacă m-a auzit datorită zgomotului produs de muzică, dar tânărul, despre care am aflat ulterior că este cetăţean american, m-a împins (m-a îmbrâncit) să mă îndepărtez de el. El se afla aproape de marginea unui podium cu o diferenţă de înălţime (de două trepte) şi, pentru că m-a împins, eu l-am lovit puternic cu pumnul în plină figură. Datorită loviturii aplicate de mine, cetăţeanul american s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate de pe podium, lovindu-se cu capul de pardoseala barului, care cred că era din ciment. Nu am mai rămas în locul respectiv să văd dacă cel lovit de mine s-a ridicat de jos, am ieşit afară şi am plecat de la club.”

Inculpatul s-a deplasat la benzinăria din apropiere, a fost contactat telefonic de către D.G. şi, împreună cu acesta, cu C.S.I., B.L. şi G.F.L., s-au deplasat la benzinăria de la ieşirea din Giurgiu, unde au ajuns la orele 04.22, loc în care au mai ajuns şi alte persoane care s-au aflat la discotecă, respectiv martorii N.O.C., M.E., M.M., M.B.A., N.G., S.A., G.M., etc. Acest aspect a fost probat şi de imaginile surprinse de camerele de luat vederi de la benzinărie.

O parte din martorii menţionaţi mai sus au reluat discuţiile despre cele întâmplate la club, iar C.S.L. a afirmat „ce să se întâmple, mă, i-a dat T.I.A. un pumn americanului”.

Au continuat să consume băuturi alcoolice până în jurul orelor 06.30, după care inculpatul împreună cu C.S.L., D.G. şi B.L., s-au deplasat la domiciliul martorului Z.I. şi au mai consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 15.00.

În drept, fapta inculpatului T.I.A., care în dimineaţa zilei de 09 octombrie 2011, orele 04.13, aflându-se în discoteca organizată la Clubul „E.” din Giurgiu, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict spontan, l-a îmbrâncit şi apoi l-a lovit puternic cu pumnul în plină figură pe C.D.H., cetăţean de origine americană, care s-a dezechilibrat şi a fost proiectat cu capul de un plan dur, iar datorită impactului a suferit leziuni traumatice cerebrale foarte grave (edem cerebral, hemoragie meningeală, contuzie şi dilacerare cerebrală, fractură de boltă craniană iradiată la baza craniului), leziuni care, la data de 09 octombrie 2011, orele 19.10, au condus la decesul acestuia, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că inculpatul a acţionat cu intenţia de a vătăma integritatea corporală a victimei, însă rezultatul mai grav, constând în decesul acesteia, a survenit pe fondul culpei sale, urmând a se reţine că a săvârşit fapta cu praeterintenţie.

Fapta inculpatului, care, la aceeaşi dată şi în acelaşi context, prin scandalul provocat şi aducerea victimei în stare de inconştienţă, a creat o stare de temere, haos, agitaţie în rândul celor prezenţi, determinându-i pe aceştia să părăsească în mod precipitat clubul, tulburându-se astfel grav ordinea şi liniştea publică, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (2) C. pen.

În cauză, a urmat a se face aplicarea prevederilor art. 33 lit. a)-34 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă fixate de art. 183 C. pen. şi art. 321 alin. (2) C. pen., reduse cu o treime, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptei, raportat la împrejurările în care s-a săvârşit infracţiunea, modul şi mijloacele de săvârşire, consecinţele produse, precum şi atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, care a recunoscut şi regretat săvârşirea infracţiunii.

S-a avut în vedere şi că atât inculpatul, cât şi victima, anterior, au consumat băuturi alcoolice, pe fondul acestui consum şi pe fondul unor neînţelegeri decurgând din comportamentul victimei care i-a pus pe cap şapca sa unei fete din discotecă şi din bariere lingvistice (victima vorbea limba engleză, iar inculpatul limba română).

Instanţa a luat în considerare şi vârsta inculpatului, de 25 ani, pregătirea profesională a acestuia, respectiv că a avut studii medii, faptul că nu a avut ocupaţie, nu are un copil minor, nu a fost cunoscut ca fiind o persoană violentă, ci ca o persoană liniştită şi respectuoasă şi nu a avut antecedente penale.

În data de 09 octombrie 2011, orele 15.00, după ce a aflat din mass-media situaţia gravă în care s-a aflat victima, a părăsit domiciliul, sustrăgându-se urmăririi penale, dar în data de 10 octombrie 2011, orele 02.00, s-a prezentat la Poliţia Municipiului Giurgiu, fiind audiat apoi în prezenţa apărătorului ales.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o comportare sinceră cu privire la împrejurările concrete ale comiterii faptei, chiar dacă a încercat să invoce - în favoarea sa - scuza provocării şi a regretat fapta comisă.

Deşi apărătorul inculpatului a solicitat reţinerea, în favoarea inculpatului, a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., constând în împrejurarea că inculpatul nu a avut antecedente penale şi s-a predat organelor de urmărire penală instanţa a reţinut că aceste împrejurări nu prezintă relevanţa ce li s-a atribuit de apărător, întrucât atitudinea sinceră, de recunoaştere s-a avut în vedere la aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., iar conduita anterioară bună şi lipsa antecedentelor penale a fost avută în vedere la stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege, reduse cu o treime.

Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat că, pentru a se realiza funcţia de constrângere a pedepsei, cât şi funcţia de reeducare, de influenţare şi modificare a conduitei şi atitudinii inculpatului, în sensul respectării valorilor ocrotite de legea penală, a trebuit stabilită pedeapsa închisorii, cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., dar nu la nivelul minimului special prevăzut de art. 183 C. pen., redus cu o treime, adică 3 ani şi 4 luni închisoare.

Instanţa a apreciat că o pedeapsă de 5 ani aplicată inculpatului T.I.A. pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. [cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.] a fost aptă să realizeze scopul preventiv-educativ prev. de art. 52 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, instanţa reţinând că deşi aplicarea acesteia nu a fost obligatorie a putut fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită a fost închisoarea de cel puţin 2 ani, instanţa constatând totodată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă a fost necesară.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., instanţa l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. având în vedere aceleaşi considerente cu privire la persoana inculpatului şi împrejurările în care a fost săvârşită fapta.

În baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) şi 35 C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 octombrie 2011 la zi avându-se în vedere că, prin ordonanţa nr. 1054/P din 10 octombrie 2011, inculpatul T.I.A. a fost reţinut pe o perioadă de 24 de ore, iar prin încheierea nr. 19/UP din 10 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2465/122/2011, Tribunalul Giurgiu a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.I.A., pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la 10 octombrie 2011, până la 07 noiembrie 2011, inclusiv. A fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 25/UP din 10 octombrie 2011.

La înregistrarea dosarului, pe rolul instanţei, prin încheierea din data de 05 decembrie 2011 a Tribunalului Giurgiu, în baza art. 300¹ C. proc. pen. raportat la art. 160 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, aceasta fiind menţinută, iar în cursul judecăţii, prin încheierea din 01 februarie 2012, de asemenea, în baza art. 300² C. proc. pen. raportat la art. 160^b C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul T.I.A.

Având în vedere că măsura arestării preventive luată faţă de inculpat s-a impus în continuare pentru buna desfăşurare a procesului penal şi în vederea executării pedepsei cu închisoarea aplicată prin prezenta hotărâre, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului.

Raportat la natura şi gravitatea deosebită a faptelor, instanţa, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitor la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanţa a dispus prelevarea de la inculpatul T.I.A. de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, întrucât inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

Latura civilă a cauzei:

În cursul urmăririi penale, în cauză, s-au constituit părţi civile Consiliul Local al municipiului Giurgiu şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.

Cum inculpatul a solicitat disjungerea acţiunilor civile, în baza art. 320¹ alin. (5) C. proc. pen., s-au disjuns acţiunile civile formulate de părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi Consiliul Local al municipiului Giurgiu, în contradictoriu cu inculpatul T.I.A., şi a dispus formarea unui nou dosar, pentru care s-a fixat termen de judecată la data de 04 aprilie 2012, cu citarea părţilor.

În cursul judecăţii, O.H., mama victimei C.D.H., a trimis, prin intermediul Ambasadei Statelor Unite ale Americii, o scrisoare, prin care a solicitat tragerea la răspundere a celui răspunzător de moartea fiului ei, fără să facă vreo menţiune cu privire vreo eventuală constituire ca parte civilă în cauză.

Ulterior, la datele de 31 ianuarie 2012 şi 01 februarie 2012, s-au primit, prin Biroul de informaţii publice al acestei instanţe, două e-mailuri, în limba engleză, cu conţinut identic, adresate „Biroului procurorului” prin care s-a arătat că doreşte să se constituie parte civilă în cauză. Cererea nu a cuprins obiectul ei, în sensul că nu s-a indicat suma cu care a dorit să se constituie parte civilă şi ce a reprezentat (despăgubiri civile pentru daune materiale şi/sau morale) şi nici semnătura sau adresa la care să fi fost citată.

Potrivit art. 721 C. proc. civ. „Dispoziţiile codului de faţă constituie procedura de drept comun în materie civilă; ele se aplică şi în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii contrare”.

De asemenea, potrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ., „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă”.

În consecinţă, în baza art. 721 C. proc. civ., rap. la art. 133 C. proc. civ., s-a constatat nulitatea cererii de constituire ca parte civilă formulată de O.H.

Totodată, s-a constatat că O.H. a avut, în continuare, deschisă calea unei acţiuni civile scutite de taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 14, 15 şi 346 C. proc. pen.

2. Împotriva sentinţei penale amintite au formulat, în termen legal, apeluri Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi inculpatul T.I.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Criticile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu au vizat:

- nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei de aplicare a pedepsei de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.;

- greşita individualizare a pedepsei de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Referitor la primul motiv de apel s-a arătat că prima instanţă a aplicat o pedeapsă nelegală pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea ordinii şi liniştii publice, întrucât prin reducerea cu o treime a pedepsei, conform art. 320¹ C. proc. pen., minimul pedepsei este de 1 an şi 4 luni, ori pedeapsa aplicată de numai 1 an închisoare este sub acest minim. S-a apreciat de către Ministerul Public că şi minimul legal a fost neîndestulător, deoarece fapta inculpatului a generat reacţii puternice de indignare şi dezaprobare în rândul publicului, creând o stare de haos şi temere.

Privitor la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte s-a arătat că instanţa de fond a manifestat, în mod nejustificat, clemenţă, aplicând o pedeapsă într-un cuantum cu mult redus în raport de împrejurările în care fapta a fost comisă şi gradul de pericol social sporit pe care acesta l-a reprezentat.

Fapta comisă de inculpat a avut ca rezultat moartea unui tânăr care, alături de ceilalţi tineri aflaţi în club, alesese să-şi petreacă timpul în acea seară dansând şi socializând. Modul în care inculpatul a abordat împrejurarea că C.D.H. pusese şapca sa pe capul unei fete, în semn de apreciere, a fost vădit disproporţionat, iar faptul de a-l lovi cu pumnul în figură într-un asemenea context nu are nicio justificare, decât aceea de a demonstra că a practicat artele marţiale (centura verde) şi a putut „pune la punct” orice manifestare care nu i-a fost pe plac, cu atât mai mult cu cât nu i se ceruse ajutorul.

S-a mai arătat că încercarea inculpatului de a invoca, în favoarea sa, scuza provocării a fost o dovadă în plus a faptului că inculpatul nu a conştientizat gravitatea faptei, iar recunoaşterea ulterioară a survenit deoarece evidenţa probelor a fost clară şi, în acelaşi timp, a putut beneficia de reducerea cu o treime a pedepsei.

Pentru a-şi îndeplini funcţiile, pedeapsa a trebuit să corespundă, sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care l-a prezentat în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa ei. Gradul de pericol social al faptei săvârşite de inculpat a derivat nu numai din conţinutul concret al acesteia, ci şi din evaluarea tuturor împrejurărilor care au însoţit-o şi care, deşi exterioare conţinutului concret al infracţiunii, au fost de natură să o particularizeze şi să-i fixeze un anumit grad de pericol social concret.

S-a solicitat majorarea cuantumurilor pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul T.I.A., cu ocazia dezbaterilor în faţa instanţei de apel, a criticat hotărârea instanţei de fond din perspectiva individualizării pedepselor aplicate, precizând că în mod eronat judecătorul fondului nu a găsit de cuviinţă să aplice art. 74 lit. a) şi c) C. pen. A solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante, întrucât a fost sincer încă de la început, a prezentat faptele aşa cum s-au petrecut şi nu a solicitat niciodată reţinerea circumstanţei atenuante a provocării. A mai precizat că gravitatea şi amploarea faptei a fost dată de scandalul mediatic, Parchetul încercând să spună că s-a creat haos, ceea ce a fost fals, fiind susţineri care nu şi-au regăsit suport în materialul probator administrat în cauză.

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Curtea a constatat următoarele:

Instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt în urma unei analize judicioase a probelor administrate în faza de urmărire penală, situaţie de fapt necontestată de către apelanţi.

De altfel, inculpatul a declarat în faţa primei instanţe că a recunoscut în totalitate faptele, astfel cum au fost reţinute în rechizitoriu, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., instanţa dând curs acestei solicitări.

Faţă de această situaţie, Curtea nu a mai făcut o analiză amănunţită a probelor administrate în faza de urmărire penală referitoare la situaţia de fapt, însuşindu-şi-o pe cea reţinută de prima instanţă.

Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că în dimineaţa zilei de 09 octombrie 2011, orele 04.13, aflându-se în discoteca organizată la Clubul „E.” din Giurgiu, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict spontan, inculpatul T.I.A. l-a îmbrâncit şi apoi l-a lovit puternic cu pumnul în plină figură pe C.D.H., cetăţean american, care s-a aflat pe un podium cu o diferenţă de nivel de 32 cm faţă de pardoseala barului. Urmare a loviturii primite, C.D.H. s-a dezechilibrat şi a fost proiectat cu capul de pardoseala barului, iar datorită impactului cu planul dur, a suferit leziuni traumatice cerebrale foarte grave (edem cerebral, hemoragie meningeală, contuzie şi dilacerare cerebrală, fractură de boltă craniană iradiată la baza craniului), care, la data de 09 octombrie 2011, orele 19.10, au condus la decesul acestuia. Ca urmare a conflictului şi a situaţiei create - starea de comă în care s-a aflat victima - în rândul participanţilor la discotecă (aproximativ 70 tineri) s-a creat o stare de temere, agitaţie, haos, etc., determinându-i pe aceştia să părăsească precipitat clubul, tulburându-se astfel grav ordinea şi liniştea publică.

Instanţa de fond a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv: proces-verbal de sesizare; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto; planşă foto cu imagini preluate la 09 octombrie 2011 de pe internet; proces-verbal de experiment judiciar şi planşe foto; schiţa locului faptei şi DVD cu video filmare judiciară din 13 octombrie 2011; planşă foto cu imagini descoperite pe cardul de memorie al aparatului folosit de martorul T.A.D.; raport medico-legal necropsie; planşă foto cu aspecte de la autopsia cadavrului victimei - fotografii efectuate de medicul legist; planşă foto întocmită (de organele de cercetare) cu ocazia autopsierii cadavrului lui C.D.H.; copie xerox a foii de observaţie clinică întocmită pentru victimă la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti; buletin de analiză toxicologică din 09 octombrie 2011; copie a fişei de urgenţă de echipajul de pe ambulanţă Giurgiu; copie a foii de observaţie clinică întocmită de unitatea U.P.U. a Spitalului Judeţean Giurgiu; ordonanţă şi raport de expertiză criminalistică (aparat foto); ordonanţă şi raport de expertiză criminalistică (DVR - SC N.G. SRL Giurgiu); ordonanţă şi raport de expertiză criminalistică (DVR - Club „E.”); proces-verbal de redare şi planşă foto cu imagini surprinse de camerele de supraveghere montate la benzinărie); adresă comunicare de constituire parte civilă - Consiliul Local Giurgiu; adresă comunicare constituire ca parte civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti; declaraţiile martorilor M.D.M., H.A.N., M.R.A., C.S.L., D.G., R.A.F., B.D.V., A.C., G.I.A., B.D.F., G.F.L., C.C.F., P.G., J.C.G., M.V.M., B.L., I.S., N.C.I., P.M.A., T.A.B., P.D.A., N.O.C., N.A.V., M.E., M.M., C.C., P.C.I., V.A., B.A.O., M.M., S.A.C., B.C.I., C.C., G.V.S., T.A.D., D.M., N.A., C.D.V., G.O.M., V.C., V.C.F., P.M.G., B.R.F., L.A.L., M.B.A., G.G.M., N.A.G., S.A., M.A.I., C.M.S., P.E.B., U.A.M., G.B.E., B.A.F., B.F., G.M.I., V.A., P.A., M.C., I.F.D., C.M.I., I.M.I., M.T.V.

Acestea s-au coroborat cu declaraţiile date de-a lungul procesului penal de către inculpatul T.I.A., prin care a recunoscut faptele săvârşite.

Totodată, inculpatul a dat o declaraţie cu ocazia judecării în primă instanţă prin care a arătat că recunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată şi a dorit să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Astfel că, faţă de situaţia de fapt reţinută, în mod temeinic şi legal, Tribunalul Giurgiu a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 183 C. pen., şi art. 321 alin. (2) C. pen.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatului pentru cele două infracţiuni, aspect criticat atât de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, cât şi de către inculpatul T.I.A., Curtea a constatat următoarele:

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, Curtea a reţinut că, într-adevăr, pedeapsa aplicată de prima instanţă s-a situat în afara limitelor legale. Astfel, conform dispoziţiilor art. 321 alin. (2) C. pen. pedeapsa a fost închisoarea de la 2 la 7 ani.

Aşa cum s-a reţinut mai sus, inculpatului i-au fost reţinute dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., dispoziţii care au prevăzut în alin. (7) că, în această situaţie, inculpatul a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei cu închisoarea, acestea devenind închisoarea de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni, pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate pentru ambele infracţiuni în limitele prevăzute de lege, reduse conform dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut în mod temeinic împrejurările care a constituit criterii de individualizare a pedepsei, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, raportat la împrejurările în care s-a săvârşit infracţiunea, modul şi mijloacele de săvârşire, consecinţele produse, precum şi atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, care a recunoscut şi regretat săvârşirea infracţiunii.

Referitor la gradul concret de pericol social al faptei, s-a constatat că împrejurările în care s-au săvârşit faptele, modul şi de mijloacele de săvârşire nu pun în evidenţă un grad de pericol social ridicat. A fost adevărat că prin decesul victimei s-au putut spune că faţă de importanţa valorii sociale ocrotite (viaţa persoanei) şi urmările produse, infracţiunea prev. de art. 183 C. pen. a prezentat un grad de pericol social ridicat.

Însă, potrivit textului incriminator, pedeapsa a fost închisoarea de la 5 la 15 ani, care prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., au devenit 3 ani şi 4 luni la 10 ani închisoare.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut că atât inculpatul, cât şi victima au consumat băuturi alcoolice anterior, inculpatul săvârşind fapta pe fondul acestui consum şi unor neînţelegeri decurgând din comportamentul victimei care i-a pus pe cap şapca sa unei fete din discotecă.

Referitor la persoana inculpatului, instanţa a reţinut vârsta inculpatului, de 25 ani, pregătirea profesională a acestuia, respectiv că are studii medii, faptul că nu a avut ocupaţie, nu a avut copii, nu a fost cunoscut ca fiind o persoană violentă, ci ca o persoană liniştită şi nu a avut antecedente penale. Aceste circumstanţe personale nu au putut caracteriza inculpatul ca fiind o persoană ce prezintă o periculozitate sporită, deosebită care ar justifica aplicare unei pedepse foarte aspre.

Referitor la comportamentul inculpatului avut după săvârşirea faptei, Curtea a reţinut, în acord cu prima instanţă, că inculpatul a părăsit locul faptei, iar în cursul aceleiaşi zile, după ce a aflat din mass-media situaţia gravă în care s-a aflat victima, a părăsit domiciliul, sustrăgându-se urmăririi penale, prezentându-se în faţa organelor de poliţie în data de 10 octombrie 2011, orele 02.00. Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o comportare sinceră cu privire la împrejurările concrete ale comiterii faptei, chiar dacă a încercat să invoce - în favoarea sa - scuza provocării şi a regretat fapta comisă.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de a se reţine în favoarea sa dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. reţinându-se buna conduită a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, Curtea a constatat că în mod corect prima instanţă a respins această cerere, având în vedere că lipsa antecedentelor penale nu a putut constitui în sine o dovadă a bunei conduite a inculpatului. Buna conduită a inculpatului a trebuit să rezulte şi din alte împrejurări, lipsa antecedentelor penale ca fiind o stare de normalitatea într-o societate. Din actele dosarului a reieşit însă că inculpatul nu a avut un loc de muncă sau o ocupaţie licită aducătoare de venituri şi trăieşte în concubinaj. Aşadar, din datele aflate la dosar, nu au reieşit împrejurări care ar putea fi reţinute ca fiind circumstanţe atenuante, în sensul dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen.

Referitor la reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere că inculpatul s-a predat organelor de urmărire penală şi a recunoscut săvârşirea faptei, Curtea a considerat că instanţa de fond a apreciat corect în sensul că împrejurările respective nu prezintă relevanţa prevăzută de lege ca circumstanţe atenuante. Aceasta deoarece, pe de o parte, aşa cum s-a reţinut, inculpatul a părăsit locul faptei şi a dispărut şi de la domiciliu pentru a nu fi găsit de organele de anchetă, predându-se numai a doua zi, după ce evenimentul a fost mediatizat intens de presă.

Pe de altă parte, atitudinea sinceră a inculpatului a fost avută în vedere la aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., neputându-se valorifica de două ori aceeaşi împrejurare, având ca efect reducerea succesivă a pedepselor.

Astfel, Curtea a considerat că prima instanţă în mod corect a apreciat că, o pedeapsă de 5 ani închisoare (la jumătatea maximului prevăzut de lege) aplicată inculpatului pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. [cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.] a fost aptă să realizeze scopul preventiv-educativ prev. de art. 52 C. pen.

Referitor la infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., Curtea a considerat, faţă de criteriile arătate, că o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare a răspuns necesităţii asigurării scopului preventiv-educativ al pedepsei.

În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin decizia penală nr. 115/A din 17 aprilie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinţei penale nr. 67 din 22 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 2901/122/2011.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani aplicată inculpatului T.I.A. şi a repus pedepsele componente în individualitatea lor, astfel:

- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.;

- 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (2) cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (2), de la 1 an închisoare la 1 an şi 8 luni.

A contopit pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.I.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A menţinut arestarea preventivă a inculpatului T.I.A. şi a dedus din pedeapsă durata prevenţiei de la 10 octombrie 2011 la zi.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

3. Împotriva acestei decizii penale au formulat recursuri în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul T.I.A., invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii pronunţate.

Astfel, procurorul a formulat critici cu privire la desfăşurarea judecăţii în primă instanţă şi în faţa instanţei de apel fără citarea părţii civile, la greşita aplicare a legii referitor la respingerea ca inadmisibilă a solicitării sale de extindere a motivelor de apel pe latura civilă a cauzei şi, respectiv la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.

Motivele de recurs avansate de procuror se circumscriu cazurilor de casare reglementate în art. 385⁹ pct. 21, 17² şi 14 C. proc. pen.

În argumentarea criticilor se arată că judecata cauzei în primă instanţă şi în apel a avut loc cu lipsă de procedură faţă de partea civilă O.H., care, de altfel, şi-a manifestat foarte clar intenţia de a participa în proces în această calitate atât prin declaraţia dată la Ambasada S.U.A. (înaintată instanţei de fond de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, cât şi prin e-mail-ul transmis Tribunalului Giurgiu).

În atare împrejurări, procurorul apreciază că s-ar fi impus ca instanţa fondului să dispună, în conformitate cu disp. art. 291 alin. (1) C. proc. pen., citarea părţii civile la adresa de e-mail indicată, astfel cum disp. art. 175 alin. (1) C. proc. pen. coroborate cu art. 184 C. proc. pen. prevăd, iar în măsura în care s-ar fi considerat că în corespondenţa trimisă de numita O.H. nu este indicată suma cu care aceasta doreşte să se constituie parte civilă şi nici precizarea sub aspectul daunelor materiale şi/sau morale, semnătura sau adresa de domiciliu, se impunea, în virtutea rolului activ (art. 4 C. proc. pen.) să solicite, odată cu citaţia expediată, precizări în acest sens.

Contrar acestei prevederi legale, se susţine, de către procuror, instanţa s-a mulţumit să constate aplicabilitatea disp. art. 133 alin. (1) C. proc. civ., anulând cererea de constituire ca parte civilă în cauză.

În expunerea motivelor de recurs, se mai înfăţişează aspectul că, deşi în faţa instanţei de apel, la termenul din 17 aprilie 2012, s-a solicitat cu titlu de cerere prealabilă, citarea părţii vătămate - constituită parte civilă - O.H., conform art. 5 din O.G. nr. 93/1999 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind asistenţa judiciară în materie penală, prin intermediul Ministerului Justiţiei, nu s-a admis solicitarea.

Cererea de citare a părţii civile a fost făcută, întrucât reprezentantul parchetului a precizat, totodată, că urmează să extindă motivele de apel sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile a cauzei, lucru declarat oral în ședința de judecată.

În acest sens, se învederează că instanţa de prim control judiciar, a procedat la o greşită aplicare a legii, mai precis a disp. art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respingând ca inadmisibilă, cererea de extindere a motivelor de apel vizând latura civilă a cauzei.

Se apreciază, pe de o parte, că instanţa nu putea să respingă motivele de apel extinse de procurorul de şedinţă în cuprinsul practicalei, acestea trebuind a fi analizate în considerentele hotărârii, potrivit art. 383 alin. (1) C. proc. pen.

Pe de altă parte, în opinia procurorului, instanţa de apel nu a avut în vedere Decizia nr. 190 din 26 februarie 2008 a Curţii Constituţionale, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate referitoare la disp. art. 362 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., statuând că aceste prevederi sunt neconstituţionale în măsura în care restrâng drepturile procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de soluţionare a laturii civile în cadrul unui proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilă.

Mai mult, prin declararea apelului de către procuror, principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil funcţionează în continuare, părţile nefiind împiedicate să-şi manifeste dreptul de dispoziţie, legea conferindu-le posibilitatea de a renunţa la dreptul subiectiv, de a achiesa la pretenţiile adversarului sau de încheia o tranzacţie, conform normelor civile.

Hotărârile pronunţate de instanţă au fost criticate şi din prisma greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, subliniindu-se că pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Raportându-se la gravitatea faptei, procurorul arată că aceasta este indiscutabilă, rezultatul faptei, deşi produs din culpă, fiind letal, iar acţiunea, o persoană tânără, în vârstă de numai 23 ani, sportiv de performanţă.

Argumentele înfăţişate de instanţă, în motivarea hotărârii pronunţate, potrivit cărora împrejurarea în care s-au săvârşit faptele, modul şi mijloacele de săvârşire nu pun în evidenţă un grad de pericol social ridicat nu sunt, în viziunea procurorului, fondate, în contextul în care comportamentul inculpatului relevă periculozitate, reacţia sa fiind total inadecvată şi disproporţionalizată la conduita victimei.

De asemenea, se susţine că este surprinzător cum, în opinia instanţei de prim control judiciar, circumstanţele personale ale inculpatului – lipsa antecedente, lipsă ocupaţie – constituie un motiv de justificare a respingerii apelului parchetului cu privire la individualizarea pedepsei şi, totodată, un motiv de justificare a respingerii apelului promovat de inculpat, tot cu referire la individualizarea pedepsei.

Recurentul-inculpat T.I.A. a criticat hotărârea pronunţată în cauză din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., invocând greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate urmare a neaplicării în favoarea sa a disp. art. 74 lit. a), c) C. pen.

Inculpatul arată că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de întregul material probator administrat în cauză în ceea ce priveşte fapta şi persoana sa.

Examinând hotărârile recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată:

În cauză, instanţa fondului a hotărât asupra învinuirii aduse inculpatului T.I.A., pronunţând condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 183 C. pen. şi art. 321 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care judecata s-a desfăşurat potrivit disp. art. 320¹ C. proc. pen., anume în cazul recunoaşterii de către inculpat, până la debutul cercetării judecătoreşti, a săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitării sale ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

În aplicarea disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., instanţa fondului a aplicat inculpatului pedeapsa în urma reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile ce au constituit obiectul judecăţii.

În rezolvarea acţiunii civile adiacente acţiunii penale principale exercitate în cauză, potrivit art. 320¹ alin. (5) C. proc. pen., au fost disjunse acţiunile civile formulate de părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi Consiliul Local al municipiului Giurgiu, fixând termen, într-un nou dosar.

Motivând această soluţie în dezlegarea acţiunii civile, s-a arătat că inculpatul a solicitat disjungerea acţiunii civile.

Referitor la cererea formulată de mama victimei, numita O.H., judecătorul fondului a constatat că, în adevăr, în cursul judecăţii, aceasta, prin intermediul Ambasadei S.U.A. a transmis o scrisoare instanţei, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a celui vinovat de moartea fiului său, însă s-a apreciat că în împrejurările în care nu s-a făcut vreo menţiune cu privire la o eventuală constituire de parte civilă, o asemenea cerere este nulă din perspectiva constituirii de parte civilă, conform art. 721 - art. 133 C. proc. civ.

S-a mai arătat, în cuprinsul considerentelor sentinţei instanţei de fond, că, ulterior la datele de 31 ianuarie 2012, respectiv 01 februarie 2012 s-au primit la dosarul cauzei, prin corespondenţă, e-mail, prin Biroul de informaţii publice două e-mailuri în limba engleză, cu conţinut identic, adresate „Biroului procurorului” prin care numai O.H. precizează că doreşte să se constituie parte civilă.

Şi în aceste împrejurări, judecătorul fondului a considerat că cererea nu cuprinde obiectul ei, în sensul că nu se indică suma cu care doreşte să se constituie parte civilă, nici natura şi cuantumul despăgubirilor (materiale, morale) şi nici semnătura sau adresa unde să fie citată persoana în cauză.

Procedând la verificarea acestor condiţii, instanța a concluzionat cu privire la nulitatea cererii de constituire de parte civilă a numitei O.H., în considerarea disp. art. 721 - art. 133 C. proc. civ., constatând, totodată, că aceasta are deschisă în continuare calea unei acţiuni civile scutite de taxe juridice de timbru, în temeiul art. 12, 15 şi art. 346 C. proc. pen.

În exercitarea controlului judiciar, instanţa de apel, în raport cu modalitatea de rezolvare a acţiunii penale exercitate în cauză, a apreciat că se impune, în urma desființării în parte a sentinţei apelate şi a rejudecării, prin descontopirea pedepsei rezultante aplicate inculpatului, majorarea pedepsei stabilite pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, la 1 an şi 8 luni închisoare.

În ceea ce priveşte maniera în care instanţa fondului dispusese în raport cu latura civilă a cauzei, instanţa de prim control judiciar a arătat în practicaua deciziei nr. 115/A din 17 aprilie 2012 că cererea parchetului de extindere a motivelor de apel şi pe latură civilă este inadmisibilă, având în vedere că vizează latura civilă a cauzei, iar procurorul declarase apel numai în ceea ce priveşte latura penală, context în care Curtea a respins, de aceeaşi manieră, solicitarea pe care procurorul o formulase vizând citarea părţii civile constituite, motivând, de asemenea, în practicaua deciziei, că numita O.H. are posibilitatea să declare calea de atac prevăzută de lege în condiţiile în care se consideră vătămată în drepturile sale.

De precizat că, observând motivele de apel formulate în scris de procuror, se constată că sentinţa fondului a fost criticată în latura sa penală. Cu ocazia dezbaterilor, procurorul a înţeles să învestească instanţa de prim control judiciar şi cu examinarea modului de soluţionare a laturii civile a cauzei, conform art. 374 C. proc. pen.

În baza propriului demers analitic efectuat cu privire la desfăşurarea judecăţii în primă instanţă şi în faţa instanţei de apel, precum şi în raport cu criticile aduse de către procuror, critici ce se circumscriu cazurilor de casare reglementate în art. 385⁹ pct. 21, respectiv pct. 17² C. proc. pen., cazuri ce urmează a fi analizate în mod prioritar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, expune:

În adevăr, procurorul a înţeles să atace cu apel sentinţa fondului, prin formularea în scris a motivelor, în ceea ce priveşte, latura penală a cauzei. În cadrul dezbaterilor în faţa primei instanţe de prim control judiciar, însă, procurorul, potrivit disp. art. 374 C. proc. pen. a formulat suplimentar, oral, şi un alt motiv de apel, aducând critici modului în care instanţa fondului a desfăşurat judecata, în sensul că, în mod nelegal, a procedat la soluţionarea cauzei, fără a dispune citarea părţii civile constituite O.H., mama victimei.

De altfel, în faţa instanţei de apel, procurorul a solicitat extinderea motivelor de apel, deja formulate şi sub acest aspect, însă instanţa de control judiciar a respins, ca inadmisibilă cererea, motivând în cuprinsul practicalei în sensul celor evocate în precedent.

Examinând procedeul Curţii, motivarea înfăţişată în practicaua deciziei recurate, considerentele avute în vedere, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, prin respingerea ca inadmisibilă a extinderii motivelor de apel cu vizarea laturii civile, s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Având obligaţia să vegheze la respectarea legalităţii, procurorul, potrivit art. 362 lit. a) C. proc. pen., poate face apel în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă.

Prin Legea nr. 356/2006, art. 362 alin. (1) lit. a) a fost completat cu teza a II-a, în conformitate cu care apelul procurorului în ce priveşte latura civilă este inadmisibil, în lipsa apelului formulat de partea civilă cu excepţia cazurilor în care acţiunea civilă se exercită din oficiu.

Curtea Constituţională a statuat, însă, că art. 362 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. este neconstituţional în ce priveşte restrângerea dreptului procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de soluţionare a laturii civile a unui proces penal în lipsa apelului formulat de partea civilă (Decizia nr. 190/2008, publicată în M. Of. nr. 213/20.03.2008).

În argumentarea acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a subliniat că în mod evident legiuitorul constituant a înţeles să facă din Ministerul Public un reprezentant al interesului social, general şi public, care să vegheze la aplicarea legii şi la apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, fără a face distincţie între procesele penale şi civile.

Una din formele concrete prin care urmărirea penală îşi poate realiza îndeplinirea acestui rol este aceea de a participa la judecata proceselor, în orice fază a acestora, de a exercita căile de atac şi de a pune concluzii în acord cu obiectivele stabilite de Constituţie.

Legiuitorul constituant a înţeles să confere procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societăţii, din moment ce a aşezat dispoziţiile referitoare la Ministerul Public în capitolul privind „Autoritatea judecătorească” şi nicio lege organică sau ordinară nu poate deroga de la textele constituţionale.

S-a mai arătat în cuprinsul deciziei evocate că procurorul nu este adversarul vreuneia din părţi, ci el intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii. Deşi este vorba de latura civilă într-un proces penal, este de netăgăduit că în acest domeniu există interese generale care trebuie apărate, considerent în virtutea căruia Curtea Constituţională a concluzionat cu privire la aspectul că în activitatea judiciară Constituţia a stabilit acest rol de apărător pentru procuror. S-a mai învederat că principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil funcţionează în continuare, întrucât prin declararea apelului de către procuror, părţile nu sunt împiedicate să-şi manifeste dreptul de dispoziţie, ele putând renunţa la dreptul subiectiv, achiesa la pretenţiile adversarului sau încheia o tranzacţie, potrivit normelor civile şi procesual civile.

Aşa fiind, devine evident că şi în prezenta cauză, procurorul poate declara apel în ce priveşte, latura civilă dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept ori a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Dintr-o asemenea perspectivă urmează a constata că dreptul procurorului de a formula apel în latura civilă nu este legat de conduita procesuală a părţii civile, în considerarea Deciziei nr. 190/2008, afirmaţia potrivit căreia „dreptul procurorului de a face apel nu este limitat şi subordonat drepturilor părţilor de a face apel” redevenind de actualitate.

Prin urmare, soluţia instanţei de prim control judiciar, prin care a respins, ca inadmisibilă solicitarea procurorului avansată în cadrul dezbaterii apelului, de a supune discuţiei şi motivele de vizau greşita soluţionare a laturii civile, este greşită.

Revenind la fondul criticilor aduse de către procuror soluţiilor dispuse de instanţă cu referire la desfăşurarea judecăţii, atât în primă instanţă, cât şi în apel, fără citarea părţii civile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată:

Cazul de casare prev. în art. 385⁹ alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. este aplicabil, hotărârile fiind supuse casării, în două situaţii: când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi şi când una dintre părţi, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta la judecată în primă instanţă sau în apel şi de a înştiinţa despre această imposibilitate.

În prezenta cauză, procurorul susţine ca incidentă prima teză a art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen., învederând că judecata atât în primă instanţă, cât şi în apel a avut loc în lipsa unei părţi care nu a fost citată, respectiv mama victimei, numita O.H.

Observând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa fondului s-a comunicat la dosar (de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu) adresa Ambasadei S.U.A., împreună cu declaraţia primită din partea numitei O.H. cu privire la decesul fiului ei, victima C.D.H. (acte datând din 20 decembrie 2011).

Din conţinutul scrisorii reiese că familia victimei trăieşte o cumplită durere, urmare a decesului fiului petiţionarei, doreşte dreptate, în sensul tragerii la răspundere a celui vinovat.

Mai mult decât atât, la data de 31 ianuarie 2012, la dosar au fost primite 2 e-mail-uri în care numita O.H. precizează că înţelege să se constituie parte civilă în cauză (în limba engleză), mail-uri transmise prin biroul procurorului. S-a procedat la traducerea autorizată a acelor comunicări la data de 31 ianuarie 2011, iar din conţinutul lor reiese, în mod clar, intenţia numitei O.H. de a se constitui parte civilă, dar şi dezamăgirea sa că deşi transmisese o scrisoare organelor judiciare române, nu fusese citată în cauză şi audiată.

În aceste împrejurări, instanţa fondului a procedat la soluţionarea cauzei la data de 22 februarie 2012, în condiţiile recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat în cadrul procesual conferit de disp. art. 320¹ C. proc. pen.

În legătură cu constituirea de parte civilă a numitei O.H., fie şi prin e-mail, a solicitării procurorului de a se întregi cadrul procesual prin citarea acestuia, cu precizarea că prin disjungerea acţiunilor civile exercitate de celelalte părţi civile - unitatea spitalicească, Consiliul Local al municipiului Giurgiu – se produce o vătămare numitei O.H. – instanţa fondului a apreciat că prevalează lipsa condiţiilor de formă ale cererii de constituire ca parte civilă, constatând incidenţa art. 721-133 C. proc. civ., în sensul nulităţii cererii formulate şi subliniind că există în continuare deschisă calea unei acţiuni civile scutite de taxă judiciară de timbru, conforma art. 14, 15 şi 346 C. proc. pen.

Cele statuate de instanţa fondului au fost primite de instanţa de prim control judiciar.

Efectuând propriul examen, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că prin modalitatea în care au procedat instanţele au cauzat părţii civile constituite O.H. o vătămare a drepturilor sale procesuale ce se impune a fi luată în considerare în conformitate cu prevederile art. 194 alin. (4) C. proc. pen.

Având dreptul şi obligaţia de a veghea la respectarea legalităţii procesului penal, procurorul a invocat incidenţa art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen., în împrejurările în care evident nu s-a procedat la citarea părţii civile constituite O.H., ci dimpotrivă, instanţele au efectuat activităţi, prin încălcarea dispoziţiilor legale acte ce au prejudiciat, în mod direct, partea. Deşi nu s-ar putea susţine fundamentat că numita O.H. s-ar fi aflat în pasivitate procesuală, în condiţiile în care aceasta şi-a exprimat în mod făţiş şi fără echivoc intenţia de a participa în proces, acceptând o asemenea situaţie se impune a arăta că prin derogare de la dreptul de dispoziţie al persoanei vătămate de a denunţa vătămarea ce i s-a cauzat şi de la regula acoperirii neregularităţii actelor nelegale, disp. art. 197 alin. (4) C. proc. pen. permit luarea în considerare a încălcărilor legii dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

În raport cu aceste consideraţii, apare nelegală soluţia instanţei de prim control judiciar care respinge apelul procurorului invocat pentru nelegala citare a părţii civile, când această parte nu şi-a valorificat dreptul propus de a face apel.

Pe de altă parte, specific prezentei cauze este, printre altele, aspectul că numita O.H., deşi a înștiințat organele judiciare române cu privire la conduita sa procesuală, făcând precizările cuvenite în acest sens, se poate susţine că s-a aflat într-o situaţie ce nu i-a permis a manifesta diligenţe cu privire la mersul cauzei, ea nefiind citată.

Într-un alt plan, se mai impune observaţia că partea civilă constituită O.H. nu avea obligaţia de a cunoaşte procedurile judiciare specifice, în împrejurarea în care nu fusese recunoscută ca parte a cadrului procesual al cauzei, nu i se făcuseră cunoscute drepturile şi obligaţiile pe care le avea.

Este neîndoielnic faptul că, prin necitarea sa, numita O.H. a fost lipsită de dreptul de a-şi formula cereri, probe, în vederea tragerii la răspundere civilă a inculpatului şi a reparării pagubei produse prin infracţiune.

În acest sens, invocăm dispoziţiile art. 76 C. proc. pen., conform cărora organele de urmărire penală, instanţa de judecată au obligaţia de a chema spre a fi ascultată, persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune, înainte de ascultare, punându-i-se în vedere că poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau daună morală, că se poate constitui parte civilă.

Dintr-o asemenea perspectivă ne aflăm în prezenta cauză în acea ipoteză excepţională, în care nulitatea cu caracter relativ – necitarea părţii civile – poate fi invocată din oficiu, chiar de către instanţa de judecată, deoarece anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciază că se impune, în urma admiterii recursului procurorului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa fondului, împrejurare în care celelalte motive de recurs invocate de procuror, precum şi criticile aduse de inculpat nu mai pot constitui obiect al controlului jurisdicţional la acest moment procesual.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul T.I.A. împotriva deciziei penale nr. 115/A din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 67 din 22 februarie 2012 a Tribunalului Giurgiu, secţia penală, şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Giurgiu.

Menţine starea de arest a inculpatului T.I.A.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2754/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2772/2012. Penal. Contestaţie la executare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2750/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2751/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2752/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2754/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2772/2012. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2775/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2778/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2779/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs