ICCJ. Decizia nr. 2772/2012. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2772/2012
Dosar nr. 469/2/2012
Şedinţa publică din 11 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81 din 22 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de petenţii E.N.G. şi E.D.M..
S-a reţinut, în esenţă, că, în fapt, contestatorul E.N.G. a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare statului (hotărâre pronunţată în Dosarul nr. 3208/2/2010) ceea ce a fost de natură să determine indignarea petentului, care a relevat şi imposibilitatea achitării sumei respective.
Prima instanţă a constatat că dispoziţiile art. 461 C. proc. pen. nu cuprind norme relative la anularea sau acordarea cheltuielilor de judecată, instituţia cheltuielilor judiciare avansate de stat fiind reglementată de dispoziţiile art. 191 şi 192 C. proc. pen., aserţiunile petenţilor neavând nimic în comun cu o contestaţie la executare (astfel după cum instanţa a calificat cererea, intitulată „contestaţie”, formulată de petenţi).
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recurs contestatorii invocând nelegala compunere a instanţei, existând un caz de incompatibilitate, lipsa referirii la procurorul de şedinţă, lipsa publicităţii şedinţei de judecată, nemotivarea hotărârii, nepronunţarea asupra calităţii contestatorilor de persoane vătămate şi asupra cererii lor de constituire ca părţi civile, greşita încadrare juridică a faptei, nelegalitatea citării.
Analizând recursurile prin prisma criticilor invocate şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că acestea sunt nefondate şi vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează:
După cum reiese din verificarea actelor dosarului şi a hotărârii recurate, prima instanţă a dat o justă calificare cererii contestatorilor şi calităţii acestora, astfel că, având în vedere obiectul cauzei, nu se putea pune problema pronunţării asupra unei cereri de constituire de parte civilă după cum susţin recurenţii. De asemenea, nu era incident nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. (greşita încadrare a faptei) deoarece obiectul cererii cu soluţionarea căreia instanţa a fost învestită a fost reprezentat de o contestaţie la executare. Sub acest aspect se impune a se observa că argumentele oferite în susţinerea cererii nu se circumscriau cazurilor expres prevăzute de art. 461 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia la executare fiind inadmisibilă, după cum corect a reţinut şi prima instanţă.
În ceea ce priveşte critica privind nelegala compunere a instanţei şi existenţa unui caz de incompatibilitate se constată că şi acesta este nefondat, recurenţii având posibilitatea de a formula anterior, pentru acest motiv, cerere de recuzare.
Totodată, hotărârea recurată cuprinde referiri la numele procurorului de şedinţă şi la publicitatea şedinţei de judecată, părţile fiind legal citate, iar recurentul contestator E.D.M. prezentându-se în faţa primei instanţe pentru susţinerea cererii.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se că hotărârea recurată este legală, temeinică şi riguros motivată, criticile invocate de recurenţi fiind neîntemeiate şi nereţinându-se din oficiu existenţa unor cazuri de casare care să conducă la desfiinţarea hotărârii atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de contestatorii E.N.G. şi E.D.M. împotriva sentinţei penale nr. 81 din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenţii-contestatori la plata sumei de câte 10 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2755/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 2775/2012. Penal → |
|---|
