ICCJ. Decizia nr. 2754/2012. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2754/2012

Dosar nr. 5708/62/2011/a4

Şedinţa publică din 10 septembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 04 septembrie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 5708/62/2011, a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaţilor: S.I. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 25 noiembrie 2010 emis de Tribunalul Braşov), O.R.M. (deţinut în baza mandatului de arestare preventivă din 25 noiembrie 2010 emis de Tribunalul Braşov), M.C. (deţinut în baza mandatului de arestare preventivă din 25 noiembrie 2010 emis de Tribunalul Braşov) cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv mun. Săcele fără încuviinţarea instanţei.

În baza art. 145 alin. (1¹) şi (1²) C. proc. pen., a impus inculpaţilor ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte următoarele obligaţii:

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

- să se prezinte la poliţia de domiciliu, respectiv Poliţia Municipiului Săcele, conform programului de supraveghere întocmit de această instituţie sau ori de câte ori sunt chemaţi;

- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu ia legătura unul cu celălalt.

A atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că deşi măsura arestării preventive a fost legală şi temeinică la momentul luării ei, în prezent menţinerea ei nu mai este necesară, garanţia desfăşurării cauzei în continuare în bune condiţii putând fi realizată şi prin aplicarea altor măsuri preventive faţă de inculpaţi, neprivative de libertate.

În ceea ce priveşte incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a reţinut că la dosar există date din care rezultă bănuiala rezonabilă că inculpaţii pot fi autorii infracţiunilor pentru care s-a dispus arestarea lor, iar cuantumul pedepselor prevăzut de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora este mai mare de 4 ani închisoare; în cauză s-a pronunţat o hotărâre parţială de condamnare, nedefinitivă pentru cei trei inculpaţi; cu toate acestea, prin prisma duratei mari a arestării preventive a inculpaţilor starea de pericol concret pe care o reprezintă lăsarea în libertate a acestora pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil, astfel că cea de-a doua condiţie impusă de textul de lege menţionat nu mai este îndeplinită, situaţie care impune aplicarea faţă de inculpaţi a altor măsuri preventive mai uşoare.

S-a mai reţinut că infracţiunile de care sunt acuzaţi inculpaţii sunt dintre cele mai grave iar gradul de complexitate a cauzei este unul ridicat, dată fiind tocmai natura infracţiunilor şi numărul mare al părţilor implicate în cauză, însă, nu trebuie confundate noţiunile de „termen rezonabil de judecare a unei cauze” (drept recunoscut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) cu judecarea unei persoane arestate sau deţinute „într-un termen rezonabil” la care face referire art. 5 parag. 3. Dacă dispoziţia cuprinsă în art. 6 parag. 1 se întinde asupra tuturor justiţiabililor şi are ca scop să îi protejeze împotriva duratei excesive a procedurii iar în materie penală ea vizează în mod special să evite prelungirea pe o perioadă prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta inculpatului, art. 5 parag. 3 se referă la persoanele aflate în detenţie preventivă şi cere o diligenţă sporită pentru procedurile de acest tip. Tocmai din acest punct de vedere intervalul prevăzut de art. 5 se deosebeşte de cel prevăzut de art. 6; pe altă parte, chiar dacă durata procesului penal nu depăşeşte limitele considerate rezonabile, cea a detenţiei o poate face.

Ţinând seama de intervalul mare de timp scurs de la data comiterii faptelor până în prezent, de stadiul în care se află judecarea cauzei, Curtea de apel a apreciat că rezonanţa socială a infracţiunilor imputate inculpaţilor s-a diminuat, astfel încât în prezent nu se mai poate susţine că, prin lăsarea lor în libertate, inculpaţii ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, a apreciat că toate aspectele învederate, coroborate cu datele cuprinse în referatele de evaluare întocmite din dispoziţia instanţei de apel conduc la concluzia că inculpaţii prezintă garanţii suficiente în sensul că, lăsaţi în libertate, nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Mai mult, s-a constatat că, deşi nu au încetat, au intervenit schimbări în privinţa motivelor care au justificat privarea de libertate a celor trei inculpaţi; raportat la durata mare de timp în care inculpaţii S.I., O.R.M. şi M.C. au fost arestaţi şi la împrejurarea că în cauză mai sunt necesare acte de cercetare judecătorească pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele care conduc inevitabil la prelungirea procedurii, persistenţa motivelor plauzibile de a crede că ei au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcină prin actul de sesizare al instanţei şi gravitatea faptelor de care sunt acuzaţi nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea de libertate a acestora, prelungirea ei în continuare depăşeşte limitele rezonabile impuse de art. 5 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov solicitând menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor S.I., O.R.M. şi M.C.

Recursul declarat este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă, când se schimbă temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Arestarea inculpaţilor a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 148 lit. d) şi f) C. proc. pen., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

S.I., pentru comiterea infracţiunilor de „constituire a unui grup infracţional organizat” prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; tentativă la „furt calificat” prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (faptă săvârşită la data de 05/06 aprilie 2009 în dauna Agenţiei Loto Săcele); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (faptă săvârşită la data de 14/15 iunie 2009, în dauna benzinăriei din comuna Belin, judeţul Covasna); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (faptă săvârşită la data de 25/26 iunie 2009, în dauna SC P. SRL Braşov); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (săvârşită la data de 21/22 iulie 2009 în dauna SC M.M.C. SRL Feldioara); „furt calificat cu consecinţe deosebit de grave” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), c), g), i) şi alin. (4) C. pen. (faptă săvârşită la data de 09/10 septembrie 2009, în dauna SC R. SRL Braşov); „tâlhărie” prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi e) C. pen. (săvârşită la data de 12/13 septembrie 2010, în dauna SC H.T. SRL Tălmaciu şi SC W. SRL Tălmaciu); complicitate la „furt calificat” prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (faptă săvârşită la data de 11/12 noiembrie 2010, în dauna SC G.G. SRL Codlea) şi complicitate la „tentativă la tâlhărie” prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (2¹) lit. a), b) C. pen. (faptă săvârşită la data de 23/24 noiembrie 2010, în dauna SC A. SA Bucureşti, Centrul de Hibridare şi Selecţie Codlea), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

O.R.M., pentru comiterea infracţiunilor de „constituire a unui grup infracţional organizat „prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (faptă comisă în data de 25/26 iunie 2009, în dauna SC P. SRL Braşov); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 4 acte materiale (fapte comise în data de 08/09 iulie 2009, în dauna SC T.M. SRL, SC A.S.C. SRL, SC M.P. SRL şi SC E.M. SRL din Braşov); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (faptă comisă la data de 05/06 august 2009, în dauna SC A.A.T.C. SA Ghimbav); „furt calificat cu consecinţe deosebit de grave” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), c), g) şi i), alin. (4) C. pen. (faptă comisă în data de 09/10 septembrie 2009, în dauna SC R. SRL Braşov); „tâlhărie” prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen. (faptă comisă la data de 02/03 noiembrie 2010, în dauna SC D.M.P. SRL Braşov); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), b), c), g) şi i) C. pen. (săvârşită la data de 11/12 noiembrie 2010 în dauna SC G.G. SRL Codlea); „tentativă la tâlhărie” prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen. (faptă comisă la data de 23/24 noiembrie 2010, în dauna SC A. SA Bucureşti, Centrul de Hibridare şi Selecţie Codlea); „tâlhărie” prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen. (faptă comisă la data de 06/07 septembrie 2010 în dauna SC S. SA); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. şi „distrugere” prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. (faptă comisă la data de 10/11 septembrie 2010 în dauna SC A.G. SRL); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (faptă comisă la data de 10/11 septembrie 2010 în dauna SC C.M.P. SRL); „tâlhărie” prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a), b) şi e) C. pen. (faptă comisă la data de 12/13 septembrie 2010 în dauna SC H.T. SRL Tălmaciu) şi „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (săvârşită la data de 14/15 octombrie 2010, în dauna SC T. SA Miercurea Sibiului), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

M.C., pentru comiterea infracţiunilor de „constituire a unui grup infracţional organizat” prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; „tâlhărie” prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen. (faptă comisă la data de 02/03 noiembrie 2010, în dauna SC D.M.P. SRL Braşov); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), b), c), g) şi i) C. pen. (săvârşită la data de 11/12 noiembrie 2010 în dauna SC G.G. SRL Codlea); „tentativă la tâlhărie” prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen. (faptă comisă la data de 23/24 noiembrie 2010 în dauna SC A. SA Bucureşti, Centrul de Hibridare şi Selecţie Codlea); „tâlhărie” prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen. (faptă comisă la data de 06/07 septembrie 2010 în dauna SC S. SA); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. şi „distrugere” prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. (faptă comisă la data de 10/11 septembrie 2010 în dauna SC A.G. SRL); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (faptă comisă la data de 10/11 septembrie 2010 în dauna SC C.M.P. SRL); „tâlhărie” prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a), b) şi e) C. pen. (faptă comisă la data de 12/13 septembrie 2010 în dauna SC H.T. SRL Tălmaciu); complicitate la „furt calificat” prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (săvârşită la data de 14/15 octombrie 2010, în dauna SC T. SA Miercurea Sibiului) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

S-a reţinut, în esenţă, că în cursul nopţii de 23/24 noiembrie 2010, inculpaţii, împreună cu inculpatul G.A., s-au deplasat cu autoturismul condus de S.I., la SC A. SA Bucureşti, Centrul de Hibridare şi Selecţie Codlea, unde, în timp ce inculpatul S.I. a rămas afară asigurând paza, ceilalţi inculpaţi au pătruns în interiorul societăţii purtând cagule pe faţă şi mănuşi în mâini, prin forţarea lacătului, spargerea geamului uşii de acces şi după hrănirea câinilor de pază, cu intenţia de a sustrage bunuri şi, fiind surprinşi de paznicul I.D., pe care l-au agresat şi imobilizat de un scaun legându-l de mâini şi de picioare cu cabluri de alimentare, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, după care au început să caute bunuri pe care să le sustragă şi apoi au fugit, fiind surprinşi de către organele de poliţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. lit. d) şi f) C. proc. pen., arestarea inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi dacă inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Prin sentinţa penală nr. 324/S din 25 noiembrie 2011, Tribunalul Braşov a dispus:

- condamnarea inculpatului S.I. la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 9 ani închisoare;

- condamnarea inculpatului O.R. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 12 ani închisoare;

- condamnarea inculpatului M.C. la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare.

Înalta Curte reţine că, în raport de faptele presupus a fi săvârşite de inculpaţi, condiţiile prevăzute de art. 148 lit. d) şi f) C. proc. pen. sunt îndeplinite şi constată că în mod greşit prima instanţă a reţinut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au modificat.

Astfel că apreciem că de la ultima menţinere a arestării dispusă în cauză nu a intervenit vreun element nou care să impună lăsarea în libertate a inculpaţilor.

De altfel, prin faptele inculpaţilor s-a adus atingere gravă relaţiilor sociale privind apărarea dreptului la proprietate, respectiv relaţiile sociale referitoare la integritatea fizică a persoanei, astfel că lăsarea în libertate a inculpaţilor este de natură să inducă în rândul cetăţenilor societăţii un sentiment de nesiguranţă că pot deveni şi ei victime unor astfel de fapte antisociale; lăsarea în libertate a inculpaţilor poate să constituie un motiv de sporire a neîncrederii cetăţenilor în actul de justiţie, în incapacitatea organelor abilitate ale statului de a restabili ordinea de drept încălcată.

Gradul de pericol social crescut rezidă din modalitatea de comitere a faptelor, urmările produse, periculozitatea acestora, antecedenţa acestora, anterior au săvârşit acelaşi gen de infracţiuni pentru care au fost condamnaţi.

Aprecierea duratei rezonabile a detenţiei potrivit art. 5 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se analizează in concreto în funcţie de trăsăturile fiecărui caz în parte.

În cauză, nu se poate vorbi de o depăşire a termenului rezonabil atâta timp cât inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru infracţiuni complexe, care pentru aflarea adevărului, sunt necesare administrarea unor probe pertinente şi concludente şi faţă de complexitatea cauzei nu se poate trage concluzia că a fost depăşită durata rezonabilă a măsurii preventive, nefiind vorba de o inactivitate a organelor judiciare.

Mai mult, condamnarea în primă instanţă a inculpaţilor, chiar nedefinitivă, pentru săvârşirea infracţiunilor ce a dus la arestarea acestora în temeiul art. 143 raportat la art. 148 lit. d) şi f) C. proc. pen., justifică menţinerea arestării inculpaţilor şi prin prisma art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului respectiv „dacă este deţinut legal în baza condamnării pronunţată de un tribunal competent”.

Pe cale de consecinţă, în baza prevederilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de Parchet va fi admis, încheierea penală recurată va fi casată şi, rejudecând, în temeiul prevederilor art. 300² C. proc. pen., raportat la prevederile art. 160^b C. proc. pen. se va menţine măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în recurs, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov împotriva încheierii din 04 septembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 5708/62/2011, privind pe inculpaţii S.I., O.R.M. şi M.C.

Casează, în parte, încheierea atacată şi, pe fond, în baza art. 300² C. proc. pen. raportat la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţiune starea de arest a inculpaţilor S.I., O.R.M. şi M.C.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile pentru apărarea din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi O.R.M. şi M.C., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2752/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2755/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2748/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2750/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2751/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2752/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2755/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2772/2012. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2775/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2778/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs