ICCJ. Decizia nr. 3141/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3141/2012
Dosar nr. 3780/105/2011
Şedinţa publică din 4 octombrie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 381 din 08 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova completată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale dată în Camera de Consiliu de la 07 decembrie 2011 s-a dispus condamnarea inculpaţilor:
B.I., deţinut în Penitenciarul Mărgineni, la două pedepse de câte 4 ani închisoare şi 3 trei ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunile de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) precum şi de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen., toate cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.;
M.M., deţinut la Penitenciarul Mărgineni, pentru infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de la 2 (doi) ani închisoare şi 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.;
B.A. ; N.G.S., şi M.N.L., pentru infracţiunea de prostituţie prev. de art. 328 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., la pedepsele de câte 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II a şi b) C. pen., ca pedepse accesorii.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.I. şi M.M. iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat din durata pedepselor de executat reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 03 februarie 2011, la zi.
Potrivit art. 81, art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatelor B.A., N.G.S. şi M.N.L., pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 8 luni, calculat conform art. 82 C. pen., atrăgându-li-se atenţia asupra condiţiilor revocării măsurii prev. de art. 83 C. pen.
În fine, aceştia au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, respectiv fiecare dintre inculpaţii B.I. şi M.M. la plata sumei de câte 950 lei iar fiecare dintre inculpatele B.A., N.G.S. şi M.N.L. la plata sumei de câte 1.350 lei, cu acelaşi titlu, din care suma de câte 400 lei reprezintă onorariu pentru avocatul din oficiu.
Totodată, prin aceeaşi sentinţă s-a dispus disjungerea soluţionării laturii civile exercitate în cauză, acordându-se termen de judecată la data de 22 noiembrie 2011.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, însuşite de cei cinci inculpaţi în condiţiile art. 320 C. proc. pen., în esenţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii B.I., M.M., B.A., N.G.S. şi M.N.L. au fost trimişi în judecată alături de alţi cinci inculpaţi (G.D., G.C., B.A., M.R. şi P.L.F.) prin rechizitoriul nr. 102/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă ICCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti, pentru infracţiuni privind traficul de persoane, prostituţie şi proxenetism, comise începând cu anul 2009, pe raza municipiului Ploieşti, zona Cablul Românesc (cartier Albert) şi comunei Păuleşti, judeţul Prahova.
Prin acelaşi rechizitoriu, organele de urmărire penală au dispus disjungerea cercetărilor faţă de inculpatul B.I. şi alţi 24 inculpaţi, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (2) C. pen., privind alte victime, persoane de sex feminin, decât acelea din prezenta cauză.
Astfel s-a stabilit că începând cu anul 2009, pe raza municipiului Ploieşti şi în împrejurimile acestuia au acţionat mai multe grupări de infractori care s-au ocupat cu traficul de persoane minore, proxenetism, prostituţie, membrii acestora având drept scop dobândirea de beneficii financiare importante şi conjugându-şi acţiunile, pe baza unor înţelegeri prealabile.
Activitatea infracţională s-a desfăşurat în zona pădurii Păuleşti, a Parcul Bucov, Hotelul Prahova, partea de nord a municipiului Ploieşti şi şoselele de legătură dintre localităţile Crângu lui Bot, Blejoi, Albeşti Paleologu şi Târgovişte.
Entitatea criminală, obiect al prezentei cauze, a fost constituită şi coordonată de inculpatul B.I. zis „B." şi a acţionat pe raza localităţilor Ploieşti (zona Cablului Românesc-Cartier Albert) şi Păuleşti (zona pădurii), membrii acesteia inculpaţii M.R. zis „G.", B.A. şi G.D. executând sarcini de supraveghere a victimelor, ultimul înlesnind în acelaşi timp şi practicarea prostituţiei de către soţia sa, coinculpata G.C.
La rândul său, pe lângă actele de prostituţie practicate, la comanda inculpatului B.I., aceasta din urmă a îndeplinit şi activităţi de supraveghere şi control asupra victimei B.A., exploatată fiind în contextul deficienţei mentale medii de care era afectată (handicapată psihic, oligofrenie grad I, II).
Sub acest aspect, examinarea psihologică a evidenţiat că secunda prezenta o accentuată imaturitate psiho-socio-comportamentală, instabilitate dispoziţională şi emoţională, slab control al afectelor şi impulsurilor, naivitate şi sugestibilitate accentuată, fiind uşor de manipulat şi de atras în acţiuni ale căror consecinţe nu le poate evalua corect.
Din probele administrate a rezultat şi faptul că în cadrul grupului infracţional coordonat, inculpatul B.I. a recrutat şi exploatat sexual pe coinculpatele B.A. zisă „A.", N.G.S., M.N.L. zisă „C." şi victima B.A. zisă "N.".
În ce priveşte pe inculpata G.C., aceasta s-a prostituat atât în folosul inculpatului B.I., cât al soţului său inculpatul G.D., actele materiale fiind coordonate de către cei doi proxeneţi, care stabileau locurile unde trebuia să se deplaseze, au obligat-o să-i informeze telefonic asupra numărului de clienţi racolaţi de victima B.A., sumele obţinute în urma actelor sexuale întreţinute, precum şi s-o conducă în locurile unde trebuia să fie plasată în acest scop, ea fiind percepută ca reprezentant de încredere al entităţii infracţionale.
Având în vedere declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi procesele verbale de sancţionare contravenţională, s-a reţinut că inculpatele N.G.S., B.A., P.L.F. şi M.N.L., au început să practice prostituţia începând cu anul 2009 (ultima de aproximativ 15 ani, din care de aproximativ 8 ani sub supravegherea inculpatului B.A.), întreţinând raporturi sexuale plătite de clienţii bărbaţi racolaţi şi obţinând în această modalitate importante sume de bani.
La termenul de judecata din data de 01 noiembrie 2011, mai înaintea începerii cercetării judecătoreşti, coinculpaţii B.I., M.M., B.A., N.G.S. şi M.N.L. au declarat personal că recunosc săvârşirea faptelor, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, deoarece înţeleg să beneficieze de prevederile art. 320 C. proc. pen.
Ca urmare, prima instanţă a dispus disjungerea cauzei faţă de coinculpaţii G.D., G.C., B.A., M.R., şi P.L.F.
Faţă de poziţia procesuală adoptată, actele şi lucrările dosarului, potrivit principiului libertăţii de apreciere a probelor administrate în prima fază procesuală s-a reţinut existenţa faptelor şi vinovăţiei celor cinci inculpaţi, dispunându-se condamnarea acestora potrivit încadrării juridice dată prin rechizitoriu.
Astfel, în sarcina inculpatului B.I. s-a apreciat că s-a făcut dovada că începând cu anul 2009 a constituit un grup infracţional organizat specializat în traficul de persoane, proxenetism şi prostituţie care a acţionat pe raza municipiului Ploieşti, (cartier Albert) şi Păuleşti, (zona pădurii), entitatea criminală fiind alcătuită din coinculpaţii M.R. zis „G.", G.D. şi B.A.
Separat de aceasta, acelaşi inculpat B.I. a coordonat grupul infracţional constituit conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, a recrutat şi a înlesnit practicarea prostituţiei de către coinculpatele G.C., B.A. zisă „A.", N.G.S., M.N.L. zisă „C." şi a exploatat-o sexual pe victima B.A. zisă "N.", persoană cu handicap psihic (oligofrenie grad I/II) de pe urma acestora obţinând importante sume de bani.
La rândul său, începând cu a doua jumătate a anului 2009 inculpatul M.M. a recrutat-o pe victima P.L.F. în vederea practicării prostituţiei, care a întreţinut acte sexuale contra cost pe raza municipiului Ploieşti (zona benzinăriei „Moli", la ieşirea spre Câmpina), iar prin controlul, coordonarea şi supravegherea telefonică a acesteia a realizat beneficii importante, investite în principal la construcţia unui imobil, proprietate personală.
În fine, fiecare dintre inculpatele B.A., N.G.S. şi M.N.L., în circumstanţele de fapt descrise în precedente şi executând sarcinile stabilite de liderul B.I., ajutat de ceilalţi coinculpaţi, au practicat prostituţia în locaţiile menţionate începând cu anul 2009, iar sumele obţinute au fost remise în mare parte coordonatorului grupului infracţional.
La individualizarea pedepselor s-a apreciat că raportat la prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor stabilite în sarcină şi împrejurările concrete în care au fost comise, se impune condamnarea acestora la pedepse cu închisoare, care în cazul inculpaţilor B.I. şi M.M. să fie executate în regim privativ de libertate.
Referitor la inculpatele B.A., N.G.S. şi M.N.L., s-a considerat că scopul preventiv-educativ poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepselor stabilite, dispunându-se suspendarea condiţionată a acestora conform art. 81-84 şi art. 71 alin. (5) C. pen.
Cât priveşte soluţionarea laturii civile a procesului, respectiv acţiunea civilă exercitată în cauză de Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane pentru victima B.A., luarea măsurilor de siguranţă privind confiscarea beneficiilor realizate din infracţiunile comise şi acelea asigurătorii înfiinţate pe bunurile mobile ale inculpaţilor B.I. şi M.M., prima instanţă a dispus disjungerea judecăţii, fixându-se termen pentru administrarea de probatorii la data de 22 noiembrie 2011.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal an declarat apeluri Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii B.I. şi M.M., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin calea de atac exercitată, pentru împrejurările de fapt şi de drept, dezvoltate în scris, sub un prim aspect, unitatea de parchet a susţinut că încadrarea juridică dată activităţi infracţionale stabilite în sarcina inculpatei M.N.L. este incompletă, deoarece prin certificatul de cazier judiciar s-a făcut dovada că fapta a fost săvârşită mai înaintea împlinirii termenului de încercare de trei ani, acordat pentru condamnarea de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 912 din 03 aprilie 2006 a Judecătoriei Ploieşti.
Ca urmare, astfel cum s-a reţinut şi prin rechizitoriu, se impunea constatarea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., chiar dacă raportat la data descoperirii infracţiunii deduse judecăţii conform Deciziei nr. 14/2011 a I.C.C.J. - Secţiile Unite, adoptată în interesul legii, sunt incidente dispoziţiile art. 83 alin. (2) C. pen.
Al doilea motiv de apel vizează netemeinicia sentinţei atacate, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate celor cinci inculpaţi, apreciate ca nepreventive, special şi general, funcţie de gradul de participaţie în activitatea infracţională, beneficiile realizate, perseverenţa la încălcarea legislaţiei ce protejează libertatea vieţii sexuale şi celelalte norme de convieţuire socială, rezonanţa şi impactul negativ produs asupra ordinii publice şi nu în cele din urmă exploatarea victimei B.A., persoană cu tulburări de adaptare şi comportament corespunzătoare handicapului de oligofrenie grad I şi II.
Printr-un ultim motiv de reformare s-a susţinut că soluţia adoptată ar fi afectată de nelegalitate şi pentru faptul că neobservându-se dispoziţiile art. 329 alin. (4) C. pen., prima instanţă a omis luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale faţă de sumele de bani obţinute de inculpatul M.M. din practicarea prostituţiei de coinculpata P.L.F., deşi s-a dovedit că din actele sexuale întreţinute a realizat în mod constant suma de câte 150-200 lei/zi.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte, în latură penală a sentinţei primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se înlăture aspectele de nelegalitate expuse, precum şi să se reindividualizeze pedepsele aplicate inculpaţilor B.I., M.M., B.A., N.G.S. şi M.N.L. cu respectarea întocmai a criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prin apelul declarat, inculpatul B.I. a criticat cuantumul şi modalitatea de executare a pedepselor, susţinându-se că potrivit practicii judiciare în materie, faţă de conduita sinceră adoptată în cursul procesului, recunoaşterea vinovăţiei în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. şi starea de sănătate precară (diabet zaharat şi afecţiuni cardiace severe), s-ar impune recunoaşterea circumstanţelor atenuante şi reducerea acestora sub limitele minime rezultate din reducerea cu o treime a acelora înscrise sub textele incriminatorii, dar şi suspendarea executării sub supraveghere conform art. 861 C. pen.
Calea de atac exercitată de inculpatul M.M., sub un prim aspect, a vizat schimbarea încadrării juridice dată faptei din proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., în aceea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., susţinându-se că prin probele administrate în cursul urmăririi penale s-au dovedit circumstanţele comiterii acesteia, respectiv, acţionând în afara entităţii criminale, fără a recruta ori constrânge pe victima P.L.F. la practicarea prostituţiei, el executând exclusiv acte de înlesnire şi protejare a raporturilor sexuale întreţinute cu alţi bărbaţi, în considerarea uniunii consensuale din care a rezultat şi un copil minor.
Al doilea motiv de reformare priveşte individualizarea pedepsei, arătându-se că faţă de modalitatea de operare, lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră, recunoaşterea vinovăţiei mai înaintea începerii cercetării judecătoreşti şi asigurarea întreţinerii unui copil minor, scopul pedepsei poate fi atins prin reducerea cuantumului şi suspendarea condiţionată a executării conform art. 81 C. pen.
Ambii inculpaţi apelanţi au solicitat desfiinţarea sentinţei atacate, rejudecarea cauzei iar pe fond înlăturarea aspectelor de nelegalitate şi netemeinicie invocate.
Prin decizia penală nr. 25 din 10 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpatul B.I., deţinut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinţei penale nr. 381 din 08 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova.
S-a desfiinţat în parte în latură penală sentinţa primei instanţe în ce priveşte pe inculpaţii M.N.L. şi B.I., după cum urmează:
I. S-au reţinut dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie la încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpata M.N.L., menţinând pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de prostituţie prev. de art. 328 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-au înlăturat dispoziţiile art. 81-83 şi art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, urmând ca pedeapsa de 8 luni închisoare să fie executată în regim privativ de libertate.
II. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. Aplicată inculpatul B.I. în elementele componente şi s-au redus pedepsele principale de câte 4 ani închisoare, la câte 3 ani închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru cea din urmă şi respectiv de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-au contopit aceste pedepse, iar potrivit art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul B.I. urmează să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
III. S-a respins, apelul declarat de inculpatul M.M., deţinut în Penitenciarul Mărgineni, ca nefundat
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.I. şi M.M. şi s-a computat reţinerea şi arestarea preventivă conform mandatelor emise de Tribunalul Prahova, începând cu data de 03 februarie 2011, la zi.
Verificând sentinţa primei instanţe, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate de unitatea de parchet şi coinculpaţii B.I. şi M.M., precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, astfel cum impun dispoziţiile art. 371 alin. (2) comb. cu art. 372 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că într-adevăr soluţia adoptată este afectată de nelegalitate şi netemeinicie.
S-a arătat că faptele, împrejurările săvârşirii acestora şi vinovăţia inculpaţilor B.I. zis „B.", M.M., B.A., N.G.S. şi M.N.L. s-au stabilit corect la primul grad de jurisdicţie, găsindu-şi corespondent în probele administrate în cursul urmăririi penale, însuşite de aceştia în condiţiile art. 320 C. proc. pen., ce au fost complet analizate şi just apreciate.
S-au avut în vedere declaraţiile făcute în această fază procesuală atât de cei cinci inculpaţi, obiect al prezentei cauze cât şi coinculpaţii M.R., G.C., P.L.F., B.A., G.D. (faţă de care judecata s-a disjuns conform art. 320 alin. (5) C. proc. pen.), martorul P.D.B., victima B.A. şi învinuita G.G.
Aceste mijloace de probă s-au coroborat cu procesele verbale conţinând redarea în scris a convorbirilor telefonice înregistrate conform art. 911 şi urm. C. proc. pen., situaţiile privind sancţiunile contravenţionale aplicate de personalul I.J.J. Prahova şi Poliţia municipiului Ploieşti - secţia 2 Poliţie în perioada 2009 - 3 februarie 2011, parte din procesele verbale încheiate privind amenzile stabilite pentru încălcarea dispoziţiilor art. 2 pct. 6 din Legea nr. 61/1991 inclusiv în cazul inculpatelor B.A., N.G.S., M.N.L., G.C. şi P.L.F., procesele verbale de percheziţie domiciliară, rapoartele medico-legale şi referatele de evaluare privind pe victima B.A. şi minora P.C.M.
S-a arătat că din analiza acestor probe pertinente şi concludente pentru stabilirea existenţei faptei şi vinovăţiei în cazul infracţiunilor având ca obiect obţinerea de beneficii financiare din practicarea prostituţiei, astfel cum au recunoscut în mod constant atât prin declaraţiile olografe cât şi acelea făcute în prezenţa avocaţilor aleşi ori desemnaţi din oficiu (mai puţin inculpatul M.M.), rezultă cu certitudine că începând cu anul 2009 pe raza municipiului Ploieşti au acţionat mai multe entităţi criminale care se ocupau cu traficul de persoane, între liderii acestora existând o înţelegere prealabilă privind repartizarea controlului zonelor şi femeilor racolate în vederea consumării actelor sexuale cu diferiţi bărbaţi, sub autoritatea lor şi supravegherea directă ori prin membri care au aderat sau au înţeles să sprijine aducerea la îndeplinire a rezoluţiilor infracţionale.
Astfel, potrivit convenţiilor realizate, municipiul Ploieşti şi localităţile limitrofe au fost departajate zonal în: Pădurea Păuleşti, Parcul Bucov, Ploieşti Nord (Cartierul Albert, Cablul Românesc, Benzinăria Moli), Hotelul Prahova, Şoseaua Ploieşti - Târgovişte (Pădurea Crângul lui Bot), Şoseaua Ploieşti - Blejoi şi comuna Albeşti Paleologu.
A recunoscut inculpatul B.I. şi s-a dovedit prin declaraţiile celorlalţi zece inculpaţi, obiect al dosarului penal nr. 102/D/P/2011 instrumentat de Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, că zonele Pădurea Păuleşti şi Ploieşti Nord (Cartierul Albert, Cablul Românesc, Benzinăria Moli) s-au aflat sub controlul şi exploatarea grupării iniţiate şi coordonate de acesta, având în compunere pe inculpaţii M.R. zis „G.", B.A., G.D. şi G.C., toţi cu roluri de supraveghere a femeilor ce se prostituau.
În acest sens, secunzii au executat măsurile dispuse de lider, recompensaţi fiind fie cu o cotă procentuală, fie cu asigurarea găzduirii la locuinţa acestuia din municipiul Ploieşti, ori a rudelor sale din cartierul Dorobanţi, precum şi a mijloacelor normale de subzistenţă zilnică.
Ca urmare, direct ori având sprijinul coinculpaţilor M.R., B.A. sau învinuiţilor P.M. şi M.N., inculpatul B.I. zis „B." a reuşit recrutarea şi realizarea de beneficii financiare din activitatea de prostituţie practicată de inculpatele B.A. zisă „A.", M.N.L. zisă „C.", N.G.S. şi B.A. zisă „N.".
La acestea s-au adăugat sumele primite din actele sexuale remunerate, practicate de coinculpata G.C., aflată sub protecţia inculpatului G.D., prima având şi atribuţii de supraveghere, control şi colectare a sumelor de bani obţinute de victima B.A. zisă „N.", în considerarea alterării notorii a discernământului în contextul bolii psihice de care era afectată.
Declaraţiile făcute în prezenţa avocaţilor aleşi, confirmate prin acelea date de inculpaţii G.C., M.R. şi B.A. şi martorul P.D.B., au dovedit şi faptul că după recrutarea victimelor identificate ca practicând prostituţia de regulă în zona Gării de Sud Ploieşti, acestea erau aservite prin găzduirea in imobilul din str. Radu de la Afumaţi, proprietatea liderului structurii criminale şi şantaj sentimental (exercitat în principal de inculpaţii M.R., P.M. ori B.A.), după care sub pretextul aşa-numitelor relaţii de „concubinaj" şi necesitatea achitării chiriei erau obligate să continue întreţinere de acte sexuale contra cost în condiţiile stabilite şi sub protecţia apelantului B.I.
În concret, însoţite de acesta din urmă şi „locotenenţii" săi, (de regulă coinculpaţii M.R., B.A., G.D. ori aşa-zişii concubini M.N., P.M.), zilnic fetele erau transportate cu un autoturism condus succesiv de şoferi plătiţi cu suma de 50 lei/zi, între care martorul P.D.B. ori nepotul său T.S., plasate în zonele de influenţă menţionate mai sus şi obligate să exercite acţiunii specifice pentru racolarea clienţilor, inclusiv sâmbăta şi dumineca, să întreţină actele sexuale la preţurile stabilite şi într-un număr suficient pentru a achita cel puţin o aşa numită „taxă de protecţie" în sumă de 120 lei/zi.
Potrivit declaraţiilor făcute de coinculpata G.C. în cursul urmăririi penale, confirmate şi de inculpatele N.G.S., M.N.L., suma pretinsă reprezenta taxă pentru locul folosit în vederea practicării prostituţiei, plata transportului de la domiciliul inculpatului ori adresa la care erau găzduite şi plata şoferului ce conducea autoturismele respective.
În situaţia în care sumele realizate zilnic se situau sub acest cuantum, victimele erau înregistrate cu o dobândă de 50%/zi iar rambursarea „datoriilor" acumulate era asigurată inclusiv prin reţinerea actelor de identitate ale acestora şi bărbaţilor care se aflau într-o eventuală uniune consensuală, folosită pentru îngreunarea deconspirării entităţii criminale (cum este cazul coinculpaţilor G.C. şi G.D.).
Tarifele practicate, astfel cum erau determinate de liderul structurii, inculpatul B.I., funcţie de natura actului sexual consumat, se situau între 20 şi 40 lei, iar în cazul încercării de a se retrage din activitatea controlată direct sau prin membrii asocierii, femeile respective inclusiv cele trei coinculpate din prezenta cauză, erau supuse unor ameninţări sau acte de violenţă fizică, interzicându-li-se continuarea prostituţiei pe raza municipiului Ploieşti ori localităţilor limitrofe.
Separat de aceasta, inculpatul B.I. a recunoscut şi faptul că în aceeaşi perioadă a acceptat găzduirea în domiciliul său şi a victimei B.A., racolată de inculpatul M.R. zis „G." (persoana sa de încredere, tolerat ca şi fiu în familie de la vârsta de 9 ani), tot în zona Gării de Sud Ploieşti, după care alături de celelalte coinculpate „aflate sub protecţie", a plasat-o zilnic în zonele de influenţă, determinând-o să consume acte sexuale contra cost, beneficiile realizate revenindu-i în totalitate.
Din coroborarea explicaţiilor date de acesta cu declaraţiile coinculpatei G.C. şi martorului P.D.B., rezultă şi faptul că aservirea victimei s-a realizat profitându-se de deficienţa mentală manifestă.
Drept consecinţă, pentru supravegherea aducerii la îndeplinire a sarcinilor încredinţate, plasarea în zona controlată, evidenţa clienţilor şi colectarea sumelor obţinute, a fost abilitată coinculpata G.C. „A.", care se prostitua în acelaşi timp sub dubla protecţie a liderului grupării şi soţului său, inculpatul G.D., dar şi în considerarea încrederii dobândite şi ascendentului determinat prin absolvirea unei facultăţi de drept.
Incapacitatea psihică şi volitivă prezentată de victima B.A. s-a confirmat ulterior destructurării entităţii criminale, evaluarea realizată cu ocazia internării în Spitalul de Psihiatrie Voila determinând diagnosticul de oligofrenie grad I/II cu tulburări de adaptare şi comportament.
De asemenea, examenul psihologic a evidenţiat o accentuată imaturitate psiho-socio-comportamentală, instabilitate dispoziţională şi emoţională, slab control al afectelor şi impulsurilor, naivitate şi sugestibilitate accentuată, fiind uşor de manipulat şi de atras în acţiuni ale căror consecinţe nu le poate evalua corect.
În împrejurările de fapt expuse, deşi începând cu anul 2006 a fost diagnosticat cu boli cronice grave (boli cardiace, diabet zaharat stadiul II), nu este calificat într-o anume meserie şi nici nu a exercitat activităţi licite cu caracter permanent, cu ocazia percheziţiilor efectuate la data de 03 februarie 2011, în domiciliul inculpatului B.I. s-au identificat atât autoturismul (ce asigura transportul victimelor în zona folosită pentru practicarea prostituţiei) cât şi sumele de 3.475 euro, 300 dolari, 12.900 lei şi o importantă cantitate de bijuterii din aur (peste 21 obiecte: inele, brăţări, lănţişoare).
Cu aceeaşi ocazie la adresa din Ploieşti, str. Radu de la Afumaţi au fost găsiţi şi inculpaţii M.N.L., B.A., B.A. şi M.R., toţi recunoscând că au fost acceptaţi să locuiască în imobil, primele alături de „concubinii lor", inclusiv coinculpaţii M.N. şi P.M.
Au precizat totodată că pentru plata chiriei şi asigurarea întreţinerii, de o perioadă îndelungată de timp, împreună, prestează servicii în folosul inculpatului B.I., activitatea constând în acceptarea consumării actelor sexuale cu bărbaţii racolaţi în zona pădurii comunei Păuleşti şi Cartierul Albert Ploieşti.
Mai mult, prin declaraţiile date. în mod constant inculpatele N.G.S., B.A. şi M.N.L. au explicat că, neavând ocupaţie, de mai mulţi ani (ultima de circa 15 ani) au înţeles să-şi procure mijloacele de existenţă, practicând raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi, din anul 2009 aflându-se pe raza municipiului Ploieşti.
Astfel, recrutate fiind de inculpaţii şi făptuitorii rude ori afini ai inculpatului B.I., aservite fiind prin găzduirea chiar în domiciliul acestuia, urmată de intrarea în uniune consensuală cu parte din membrii grupării criminale (inculpaţii I.I., P.M. şi B.A.) şi supravegheate de aceştia, zilnic cele trei inculpate au fost transportate în locaţiile din Ploieşti Nord (Cablul Românesc) ori pădurea Păuleşti, consumând acte sexuale la preţul de 25-30 lei/partidă sex şi câştigând în medie suma de 150-200 lei/zi, deci aşa numita taxă de protecţie pretinsă şi plătită acestuia.
S-a arătat că declaraţiile coinculpatelor se coroborează cu procesele verbale întocmite de organele de poliţie şi situaţiile transmise de I.P.J. Prahova şi I.J.J. Prahova din care rezultă că în perioada 2009-3 februarie 2011 pentru săvârşirea contravenţiilor prev. de art. 2 pct. 6 din Legea nr. 61/1991, s-au aplicat 183 sancţiuni inculpatei B.A., 53 sancţiuni inculpatei M.N.L., 63 sancţiuni inculpatei B.A., 26 sancţiuni inculpatei G.C. şi 62 sancţiuni inculpatei N.G.S., majoritatea faptelor situându-se în cursul lunii ianuarie 2010.
Aceste mijloace de probă sunt susţinute prin declaraţiile martorului P.D.B., şoferul ce a asigurat transportul, procesele verbale privind redarea în scris a convorbirilor telefonice interceptate precum şi acelea de percheziţie efectuată la adresa inculpatului B.I. în data de 03 februarie 2011, ocazie în care primele trei au fost identificate ca locuind,.ca şi chiriaşe", pretins aflate în concubinaj cu inculpaţii P.M., B.A. şi M.R.
S-a dovedit aşadar, că începând cu anul 2009 inculpatul B.I. zis „B.* a constituit un grup infracţional organizat specializat în traficul de persoane, proxenetism şi prostituţie, care a acţionat aproape zilnic până în februarie 2011 pe raza municipiului Ploieşti (zona Nord, Cartier Albert - Cablul Românesc şi Benzinăria Moli) şi comuna Păuleşti (pădurea din jurul localităţii).
Entitatea criminală a fost alcătuită cu participarea inculpaţilor M.R. zis „G.", G.D. şi B.A. (faţă de care judecata s-a disjuns conform art. 320 alin. (5) C. proc. pen.) iar pentru aducerea la îndeplinire a rezoluţiei infracţionale ce a stat la baza înfiinţării şi funcţionării acesteia, direct sau prin membrii acesteia ori alţi făptuitori cercetaţi în aceeaşi cauză, inculpatul B.I. a recrutat şi înlesnit consumarea de acte sexuale comandate şi remunerate de clienţii beneficiari, de către coinculpatele B.A., N.G.S., M.N.L. şi G.C.
În condiţiile menţionate, acelaşi inculpat a exploatat sexual pe victima B.A., persoană cu handicap psihic (oligofrenie grad I/II cu tulburări de adaptare şi comportament), de pe urma acestora obţinând beneficii materiale „taxe de protecţie" în cuantum de circa 120 lei zilnic/victimă.
În drept, atari acte materiale realizează conţinutul infracţiunilor de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, trafic de persoane prin exploatarea victimei profitând de imposibilitatea psihică de a-şi exprima voinţa şi a se apăra şi proxenetism, aflate în concurs real iar condamnarea acestuia conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (victimă B.A.) şi art. 329 alin. (2) C. pen., ultimele două cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) comb. cu art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., este legală.
S-a arătat că faptele inculpatelor B.A., N.G.S. şi M.N.L., constând în aceea că recrutate fiind de inculpatul B.I. şi sub „protecţia" acestuia, începând cu anul 2009 până în februarie 2010, şi-au procurat mijloacele de existenţă practicând raporturi sexuale contra cost, pe raza municipiului Ploieşti şi comunei Păuleşti, obţinând sume între 20-30 lei/partidă sex (totalizând circa 120 lei/zi), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de prostituţie iar condamnarea acestora conform art. 328 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., este legală.
S-a arătat că şi infracţiunea de proxenetism în formă calificată prev. de art. 329 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320 C. proc. pen. s-a stabilit corect în sarcina inculpatului apelant M.M.
Analiza sistematică a acestor dispoziţii legale justifică concluzia că latura obiectivă ce întregeşte conţinutul legal al unei astfel de fapte penale se realizează alternativ prin acte materiale constând în recrutarea unei persoane pentru prostituţie, traficul de persoane în acest scop sau constrângerea la prostituţie.
În speţă, este de necontestat că fiind pusă în libertate de sub autoritatea celor două femei proxenet ce au acţionat pe raza municipiului Bucureşti, în august 2008 inculpata P.L.F. s-a aflat în municipiul Ploieşti, continuând să practice prostituţia, condiţii în care a fost racolată în zona Gării de Sud de către inculpatul M.M., ruda coinculpatului B.I. zis „B.*".
Din coroborarea declaraţiilor acestora, precum şi cele date de martorul P.D.B. şi inculpaţii G.C., M.N.L. şi B.I., rezultă că în contextul frecventării familiei acestuia din urmă şi perceperii directe a unora din actele materiale derulate, aflând că inculpata P.L.F. înţelege să-şi asigure existenţa în această modalitate, inculpatul M.M. a reuşit să o convingă să accepte găzduirea la domiciliul său din Ploieşti, şi să practice prostituţia sub autoritatea sa.
Ca urmare, potrivit înţelegerii stabilite, având şi consimţământul unchiului său B.I. şi folosind autoturismul, după racolare, zilnic acesta a asigurat transportul coinculpatei în zona de Nord a municipiului Ploieşti (Benzinăria Moli) unde a supravegheat şi protejat executarea de către secunda a actelor specifice racolării clienţilor şi prestării serviciilor sexuale comandate.
Prin aceleaşi mijloace de probă s-a dovedit şi faptul că în împrejurările menţionate inculpata P.L.F. a realizat zilnic beneficii materiale de circa 150-200 lei (nouă clienţi/zi medie la preţul de 20-30 lei/partidă sex), sume care erau colectate şi predate inculpatului M.M., folosite în principal de acesta iar din vara anului 2009 investite în ridicarea unui imobil aflat în construcţie.
Chiar dacă în cursul urmăririi penale apelantul inculpat a contestat comiterea actelor materiale specifice recrutării unei persoane în vederea practicării prostituţiei, existenţa faptei şi vinovăţiei rezultă indubitabil din modalitatea de operare descrisă în precedente, pretinsa uniune consensuală finalizată şi prin naşterea unui copil minor constituind în realitate numai o măsură uzitată de ceilalţi membrii ai familiei, atât pentru captarea consimţământului victimelor cât şi îngreunarea descoperirii activităţii infracţionale şi nu în cele din urmă diminuării răspunderii penale reglementată în art. 329 C. pen.
O atare concluzie, confirmată şi la primul grad de jurisdicţie, este determinată şi de evoluţia ulterioară a raporturilor dintre cei doi inculpaţi, concludente sub acest aspect fiind sentinţele civile nr. 889 din 25 iunie 2010, nr. 261 din 15 februarie 2011 şi nr. 661 din 11 aprilie 2011 pronunţate de Tribunalul Prahova - Secţia Civilă care atestă cu autoritate de lucru judecat că minora P.C.M., născută la 28 martie 2010, a fost abandonată de mama sa, inculpata P.L.F., în Maternitatea Ploieşti, încă de la data naşterii iar la cererea formulată de aceasta din urmă succesiv s-a luat măsura plasamentului la asistent maternal profesionist cu domiciliul în comuna Valea Călugărească, judeţul Prahova.
Împrejurarea că după circa un an de zile s-a solicitat înlocuirea măsurii de ocrotire cu aceea a reintegrării copilului în familia tatălui M.M. este lipsită de relevanţă sub acest aspect, cât timp sentinţa civilă nr. 261 din 15 februarie 2011 nu a fost executată, justificându-se concluzia că demersurile s-au efectuat pro causa, în contextul începerii urmăririi penale şi arestării acestuia, fiind pus sub acuzare pentru faptele deduse judecăţii.
De altfel, prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi însuşite în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. după sesizarea instanţei de judecată de către inculpatul M.M., inculpata P.L.F. a explicat în mod constant că anterior întâlnirii din august 2008, a practicat prostituţia zilnic, inclusiv în zona de Nord a municipiului Ploieşti (Benzinăria Moli), că acesta a cunoscut modalitatea în care îşi asigura mijloacele de trai (alături de mai multe fete între care şi coinculpatele N.G.S. şi M.N.L.) şi beneficiile realizate, condiţii în care a fost invitată să locuiască împreună cu familia lui, asigurându-i protecţia şi transportul în zona infracţională, sumele de bani obţinute revenindu-i în totalitate.
S-a arătat că mijloacele de probă analizate se coroborează cu procesele verbale conţinând redarea în scris a convorbirilor telefonice interceptate cu respectarea prevederilor art. 911 şi urm. C. proc. pen., astfel că faptele stabilite în sarcina apelantului M.M. constituie infracţiunea de proxenetism prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) comb. cu art. 3201 C. proc. pen.
Prin urmare, încadrarea juridică dată activităţii infracţionale descrisă prin rechizitoriul nr. 102/D/P/2011 din 29 mai 2011 al Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi cu privire la inculpatul M.M., este legală, iar cererea privind schimbarea acesteia conform art. 334 C. proc. pen. în infracţiunea de proxenetism pedepsită de art. 329 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) nu se justifică atâta timp cât actele materiale de înlesnire şi obţinere a beneficiilor din practicarea prostituţiei sunt consecinţa racolării victimei cu circa un an de zile anterior consumării pretinselor relaţii consensuale.
S-a constatat că sentinţa primei instanţe este însă nelegală sub aspectul încadrării juridice dată faptei stabilită în sarcina inculpatei M.N.L.
Astfel, este ştiut că potrivit dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. când după rămânerea definitivă a unei hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune intenţionată şi mai înaintea considerării acesteia ca fiind executată, instanţa sesizată cu judecata ultimei fapte este obligată să constate starea de recidivă postcondamnatorie şi după caz la stabilirea pedepsei să facă aplicarea dispoziţiilor art. 39 C. pen.
Or, din examinarea relaţiilor transmise de Serviciul Cazier Judiciar din cadrul I.P.J. Cluj se constată că începând cu anul 2004, inculpata M.N.L. a suferit şi alte condamnări cu închisoarea, aplicate tot pentru infracţiunea de prostituţie prev. de art. 328 C. pen.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 912 din 03 aprilie 2006 a Judecătoriei Ploieşti aceasta a fost condamnată la un 1 an închisoare în baza art. 328 C. pen. iar după contopirea sancţiunii potrivit art. 36 alin. (1) C. pen., cu pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 2344/2004 pronunţată de aceeaşi instanţă, pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare s-a suspendat condiţionat în baza art. 81 C. pen. pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 C. pen.
Prin declaraţiile făcute în cursul urmăririi penale, inculpata M.N.L. a recunoscut că după pronunţarea ultimei sentinţe a continuat să practice prostituţia iar faptele obiect al prezentei cauze vizează activitatea desfăşurată de la începutul anului 2009 şi până în februarie 2011.
Ca urmare, prima instanţă era datoare să observe că reluarea ciclului infracţional s-a realizat mai înaintea datei de 14 aprilie 2009, condamnarea de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 912 din 03 aprilie 2006 a Judecătoriei Ploieşti putea fi considerată executată, situaţie în care având în vedere natura intenţionată a infracţiunii de prostituţie dedusă judecăţii, se impunea reţinerea la încadrarea juridică şi a prevederilor art. 37 lit. a) C. pen.
Sub acest aspect, mai este de menţionat că faţă de prevederile art. 83 alin. (2) C. pen., astfel cum au fost interpretate şi prin Decizia nr. 10/2011 a I.C.C.J. - Secţiile Unite adoptată în interesul legii, publicată în M. Of. Partea I nr. 821 din 21 noiembrie 2011, chiar dacă anterior datei mai sus-menţionată deci în cursul termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen. inculpata săvârşise deja acte materiale care separat puteau realiza conţinutul legal al infracţiunii prev. de art. 328 C. pen., acestea fiind descoperite abia în ianuarie 2011, nu se poate dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, fiind incidente dispoziţiile art. 83 alin. (2) C. pen.
Cât priveşte individualizarea pedepselor, la exercitarea controlului jurisdicţional, curtea constată că în cazul inculpaţilor B.I. şi M.N.L., criteriile de individualizare înscrise sub art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 320 alin. (7) C. proc. pen. au fost greşit interpretate.
Într-adevăr, activitatea infracţională stabilită în sarcina inculpatului B.I., în concret prezintă gravitate ridicată prin modalitatea de operare constând în constituirea unei asocieri criminale, având drept scop obţinerea de beneficii materiale din practicarea prostituţiei, inclusiv exploatarea unei victime cu handicap psihic major, recrutarea şi aservirea coinculpatelor femei prin asigurarea locuinţei şi aşa-numitei protecţii în zonele de influenţă partajate cu liderii altor asemenea grupări.
La aceasta se adaugă folosirea rudelor apropiate sau persoanelor tolerate în familie, a autoturismului şi locuinţelor proprii, inclusiv deghizarea prezenţei victimelor prin aşa numitele uniuni consensuale realizate de ultimii, activităţi unite cu durata infracţională şi valorile importante obţinute, rezoluţia infracţională fiind întreruptă la intervenţia poliţiei judiciare.
În atare situaţie, este cert că atât exercitarea funcţiei de control a statului asupra ordinii de drept cât şi aceea retributivă faţă de un astfel de inculpat, chiar dacă de circa 20 ani nu a mai intrat în conflict cu legea penală, pot fi realizate numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea şi care să fie executate prin privare de libertate, nefiind întrunite condiţiile cumulativ cerute de prevederile art. 81 sau art. 861 C. pen., ce permit suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării acestora.
S-a arătat că apelul declarat de inculpatul B.I. este fondat, sub aspectul dozării cuantumului acestora, pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare fiind prea aspră faţă de conduita adoptată în cursul procesului, recunoscând existenţa faptelor, împrejurările săvârşirii acestora şi vinovăţia în condiţiile descrise prin rechizitoriu, dar şi starea de sănătate precară, dovedindu-se că începând cu anul 2007 a fost diagnosticat cu boli cronice grave, în evoluţie, între care afecţiuni cardiace şi diabet zaharat gradul II, impunându-se tratament medical de specialitate şi internări repetate, inclusiv după sesizarea instanţei.
Ca urmare, admiţându-se calea de atac exercitată, după descontopirea pedepsei rezultante principale, se va dispune modificarea întinderii pedepselor componente stabilite la primul grad de jurisdicţie, în sensul reducerii acestora la câte 3 ani închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, respectiv la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru aceea prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., urmând ca în final conform art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen.
Pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatei M.N.L., în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., ca întindere este justă, însă suspendarea condiţionată a executării acesteia conform art. 81-83 C. pen. contravine criteriilor de individualizare determinate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită mai înaintea împlinirii termenului de încercare stabilit conform art. 82 C. pen. pentru pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 912 din 03 aprilie 2006 a Judecătoriei Ploieşti, deci în stare de recidivă postcondamnatorie.
Pe de altă parte, cum a recunoscut şi prin declaraţiile date aceasta a manifestat perseverenţă de excepţie la încălcarea normelor de convieţuire socială protejate prin dispoziţiile art. 328 C. pen., suferind şi alte sancţiuni penale şi administrative aplicate pentru fapte de acelaşi gen, ultima prin ordonanţa nr. 1493/P/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării prin sentinţa penală nr. 2344/2004 pronunţată de aceeaşi instanţă.
În plus, din situaţiile transmise de organele de poliţie ale I.P.J. Prahova şi Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Prahova, rezultă că în cursul anilor 2009 - februarie 2011 aceasta a fost sancţionată contravenţional conform art. 3 pct. 6 din Legea nr. 61/1991, respectiv comiterea de acte pentru atragerea bărbaţilor în locuri publice de pe raza municipiului Ploieşti şi comunei Păuleşti, în vederea practicării prostituţiei, numai în perioada 01 ianuarie 2010 - 03 februarie 2011 aplicându-i-se 40 amenzi contravenţionale.
Or, faţă de aceste date, dovedindu-se că reintegrarea socială a inculpatei M.N.L. nu se poate realiza în condiţiile suspendării executării pedepsei, este cert că protejarea interesului public cât şi limitarea impactului negativ produs prin faptele comise impun cu necesitate supunerea acesteia la programe instituţionalizate în regim privativ de libertate.
Constatându-se aşadar, că sub acest aspect sentinţa primei instanţe este netemeinică, iar apelul exercitat de unitatea de parchet este fondat, în cadrul controlului jurisdicţional urmează a se înlătura dispoziţiile art. 81-83 şi art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată acestei inculpate.
Restul dispoziţiilor hotărârii atacate privind individualizarea pedepselor aplicate celorlalţi trei inculpaţi se vor menţine, apreciindu-se că sunt juste şi conforme legii.
Astfel, din evaluarea actelor procedurale şi mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă că pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen., cu executare prin privare de libertate, aplicată inculpatului M.M., este dreaptă, corespunzând întocmai criteriilor de individualizare a pedepselor judiciare în cazul infracţiunilor de proxenetism.
Lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea vinovăţiei după trimiterea în judecată, însuşirea probelor propuse în acuzare şi a situaţiei de fapt descrise prin rechizitoriu, în condiţiile art. 320 C. proc. pen. au primit suficientă eficienţă juridică, prin dozarea cuantumului pedepsei la limita minimă rezultată prin reducerea cu o treime a aceleia înscrisă sub art. 329 alin. (2) C. pen., care pedepseşte atari fapte cu închisoarea de la 3 până la 10 ani şi interzicerea exerciţiului unor drepturi civile.
În concret, actele materiale reţinute în sarcină prezintă gravitate ridicată raportat la comiterea acestora pe o perioadă de circa 2 ani, întreruperea rezoluţiei infracţionale la intervenţia poliţiei judiciare, recrutarea, îndemnul şi înlesnirea practicării prostituţiei de către inculpata P.L.F., tânără în vârstă de 18 ani, profitând de vulnerabilităţile de reintegrare socială prin punerea în libertate de sub autoritatea altei grupării de proxeneţi destructurată pe raza municipiului Bucureşti, aservirea realizându-se prin plasarea în locuinţa familiei sale şi întreţinerea unor relaţii sexuale proprii, având ca urmare naşterea unui copil, abandonat de mamă în maternitate, atitudine ce a impus luarea măsurii plasamentului la un asistent maternal calificat.
Mai este de menţionat şi faptul că în condiţiile expuse, aproape zilnic, tânăra femeie a fost transportată cu autoturismul propriu în zona de influenţă repartizată de inculpatul B.I., fiind de notorietate în rândul celorlalte victime că practica prostituţia în interesul său, sumele de bani realizate fiind investite chiar de la recrutarea acesteia la edificarea unei clădiri aflate în construcţie.
Aceste circumstanţe unite cu atitudinea procesuală adoptată în cursul urmăririi penale, în sensul refuzului de a contribui în vreun mod pentru stabilirea situaţiei de fapt, contestându-se în mod constant existenţa faptei şi vinovăţiei, justifică concluzia că chiar aflându-se la primul conflict cu legea penală, nu există temei legal pentru reducerea cuantumului pedepsei stabilite la primul grad de jurisdicţie, iar scopul preventiv educativ al acesteia poate fi realizat numai prin executarea efectivă în regim privativ de libertate.
Şi pedepsele de câte opt luni închisoare a căror executare s-a suspendat condiţionat conform art. 81-82 C. pen., aplicate inculpatelor N.G.S. şi B.A. sunt juste deoarece manifestând sinceritate în cursul urmăririi penale au contribuit esenţial la finalizarea cercetărilor, stabilirea existenţei faptelor şi vinovăţiei celorlalţi inculpaţi trimişi în judecată pentru acţiuni privind traficarea prostituţiei practicate, inclusiv racolarea lor în acest scop.
Nu este de neglijat nici faptul că beneficiile obţinute din întreţinerea actelor sexuale au profitat aproape exclusiv inculpatului B.I. şi celorlalţi membri ai structurii "locotenenţii acestuia", iar perseverenţa infracţională poate fi percepută cel puţin în parte ca reprezentând o vulnerabilitate indirectă a dificultăţilor materiale şi de integrare socială pentru obţinerea unor venituri licite, cu care se confruntă în prezent economia de piaţă.
Concluzionând, sentinţa primei instanţe se apreciază ca fiind nelegală şi netemeinică în limitele detaliate în precedente, situaţie în care conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. se vor admite căile de atac exercitate de parchet şi inculpatul B.I., desfiinţându-se în parte, în latură penală.
Rejudecându-se cauza, pe fond, se va pronunţa o nouă hotărâre prin care se va completa încadrarea juridică a faptei stabilită în sarcina inculpatei M.N.L. în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. privind starea de recidivă postcondamnatorie.
Totodată, se va proceda la reindividualizarea pedepsele aplicate inculpaţilor M.N.L. şi B.I., în cazul celei dintâi dispunându-se executarea în regim privativ de libertate a pedepsei de 8 luni închisoare iar pentru secundul respectiv reducerea cuantumului acestora, urmând să execute în final conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. pedeapsa rezultantă cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 66 C. pen.
Pe de altă parte, pentru considerentele de fapt şi de drept pe larg expuse în precedente, celelalte motive de apel invocate de unitatea de parchet cât şi inculpatul M.M. se apreciază ca nefiind fondate, situaţie în care în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge calea de atac exercitată de acesta din urmă, menţinându-se ca fiind legală încadrarea juridică dată faptei şi temeinică pedeapsa stabilită prin hotărârea apelată.
S-a arătat că motivul invocat de parchet vizând luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale faţă de sumele obţinute de inculpatul M.M. din activitatea de prostituţie practicată de inculpata P.L.F. nu este întemeiată, atâta timp cât din minuta şi dispozitivul sentinţei penale nr. 381 din 08 noiembrie 2011 rezultă că în baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. tribunalul a dispus disjungerea judecăţii laturii civile a procesului penal, inclusiv cu privire la măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale, fixându-se termen pentru continuarea judecăţii la data de 22 noiembrie 2011.
În prezenta cauză inculpaţii B.I. şi M.M. au fost cercetaţi şi judecaţi în stare de arest preventiv, măsură menţinută prin hotărârea atacată, constatându-se că se află în situaţia prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Având în vedere că urmare propriului examen efectuat asupra mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, însuşite conform art. 3201 C. proc. pen. de către cei doi inculpaţi, la al doilea grad de jurisdicţie s-au confirmat existenţa faptelor şi vinovăţiei în condiţiile descrise prin rechizitoriu, încadrarea juridică dată acestora şi aplicarea unor pedepse judiciare privative de libertate, rezultă că temeiurile de fapt şi de drept ce au determinat privarea de libertate, nu s-au schimbat iar menţinerea măsurii în continuare se impune ca necesară pentru protejarea interesului public, inclusiv stabilirii situaţiei juridice în mod definitiv şi în termen rezonabil.
Ca urmare, constatându-se legalitatea şi temeinicia arestării preventive a coinculpaţilor B.I. şi M.M. în baza art. 381 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a menţinut măsura privativă de libertate iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat din durata pedepselor de executat reţinerea şi arestarea preventivă conform mandatelor emise de Tribunalul Prahova, începând cu data de 03 februarie 2011, la zi.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpata M.N.L., criticând-o cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, înalta Curte constată că inculpata M.N.L. a fost trimisă în judecată, alături de inculpaţii B.I., M.M., B.A. şi N.G.S. şi de alţi cinci inculpaţi (G.D., G.C., B.A., M.R. şi P.L.F.) prin rechizitoriul nr. 102/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă ICCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti, pentru infracţiuni privind traficul de persoane, prostituţie şi proxenetism, comise începând cu anul 2009, pe raza municipiului Ploieşti, zona Cablul Românesc (cartier Albert) şi comunei Păuleşti, judeţul Prahova.
S-a reţinut că faptele inculpatelor B.A., N.G.S. şi M.N.L., au constat în aceea că, recrutate fiind de inculpatul B.I. şi sub „protecţia" acestuia, începând cu anul 2009 până în februarie 2010, şi-au procurat mijloacele de existenţă practicând raporturi sexuale contra cost, pe raza municipiului Ploieşti şi comunei Păuleşti, obţinând sume între 20-30 lei/partidă sex (totalizând circa 120 lei/zi), întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de prostituţie, iar condamnarea acestora conform art. 328 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., este legală.
Faţă de materialul probator administrat în cauză, coroborat cu declaraţia de recunoaştere a inculpatei, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatei au fost corect stabilite de instanţa de apel, iar pedeapsa aplicată este just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La aplicarea pedepsei s-a avut în vedere pericolul social deosebit al infracţiunii săvârşite, valorile sociale ocrotite de legea penală şi impactul unor astfel de fapte asupra populaţiei, dar şi de datele care caracterizează persoana inculpatei, care deşi a dat dovadă de sinceritate, se află în stare de recivivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., ceea ce contravine criteriilor prev. de art. 81-82 C. pen.
Pedeapsa cu executare în regim de detenţie este justă, fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei şi făptuitoarei şi singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi preventiv ale acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatei faţă de comiterea de infracţiuni.
Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Din datele existente la dosar, rezultă că în cursul anilor 2009 - februarie 2011, inculpata a fost sancţionată contravenţional conform art. 3 pct. 6 din Legea nr. 61/1991, respectiv comiterea de acte pentru atragerea bărbaţilor în locuri publice de pe raza municipiului Ploieşti şi comunei Păuleşti, în vederea practicării prostituţiei, numai în perioada 01 ianuarie 2010 - 03 februarie 2011 aplicându-i-se 40 amenzi contravenţionale, iar fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită mai înaintea împlinirii termenului de încercare stabilit conform art. 82 C. pen. pentru pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 912 din 03 aprilie 2006 a Judecătoriei Ploieşti, deci în stare de recidivă postcondamnatorie.
Faţă de perseverenţa infracţională a inculpatei, înalta Curte apreciază că reeducarea acesteia nu se poate realiza în condiţiile suspendării executării pedepsei, protejarea interesului public realizându-se numai prin executarea pedepsei în regim de detenţie.
Prin urmare, decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul declarat de inculpată este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M.N.L.
Împotriva deciziei nr. 25 din 10 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti - secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 4 octombrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 3158/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3062/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
