ICCJ. Decizia nr. 298/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 298/2012
Dosar nr.3917/116/2011/a2
Şedinţa publică din 1 februarie 2012
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin încheierea din 20 ianuarie 2012 a amânat din motive de ordin procedural la data de 10 februarie 2012 soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţii P.P.Z. şi C.G.L., interval de timp în care s-a menţinut arestarea preventivă a acestora în conformitate cu dispoziţiile art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. (ce statuează că „în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive", putând dispune „când instanţa constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate (.) menţinerea arestării preventive".
Dispunând astfel, instanţa a constatat că inculpaţii au fost arestaţi preventiv în cursul urmăririi penale desfăşurate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T.B., la data de 8 septembrie 2011, în temeiul art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsura prelungită, menţinută ulterior succesiv pe parcursul procesului penal, până la momentul actual, existând bănuială legitimă, privind săvârşirea unei infracţiuni grave ce depăşeşte peste 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi anume aceea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Prin sentinţa penală nr. 163 din 30 noiembrie 2011, Tribunalul Călăraşi, respingând cererile inculpaţilor de achitare a dispus, în baza textului de lege susmenţionat, condamnarea lor la câte 4 ani de închisoare cu executare în regim de detenţie, după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. cu respectarea drepturilor la apărare şi a garanţiilor procedurale prevăzute de art. 170 alin. (2) şi art. 171 C. proc. pen. care a confirmat săvârşirea infracţiunii amintite.
2. Recursurile declarate împotriva încheierii amintite de inculpaţi cu solicitarea de a li se revoca arestarea preventivă în cauză prin aplicarea dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive. Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea arestării preventive.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de apel, motivat, a dispus legal şi temeinic menţinerea stării de arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile iniţiale care au determinat arestarea nu a dispărut (art. 143 şi art. 148 C. proc. pen.) şi acestea impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa închisorii, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpaţi, este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condiţiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acesta a fost interpretat de C.E.D.O. în cauza W. contra Germaniei.
În raport de gravitatea faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, dar mai ales a împrejurărilor concrete, corect instanţa de apel a reţinut că se impune continuarea privării de libertate.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.P.Z. şi C.G.L. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 3917/116/2011/a2.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 01 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 296/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
