ICCJ. Decizia nr. 254/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 254/2012

Dosar nr. 860/63/2010

Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă.

Constată că, prin s.p. nr. 79 din 10 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 8600/63/2010 s-a dispus:

1. Condamnarea inculpatului H.C.C. la pedepsele de: 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

2. Condamnarea inculpatei B.V. la pedepsele de: 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

3. Condamnarea inculpatului B.I.R. la pedepsele de: 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. , 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. In baza art. 33, art. 34 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 ani închisoare 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate pentru pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, aplicată inculpatului B.I.R. prin s.p. 154 din 19 noiembrie 2009 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin neapelare şi s-a dispus ca inculpatul să execute şi această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în total 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat fiecăruia din inculpaţi şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada detenţiei preventive de la 02 iunie 2010 la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestora.

În baza art. 17 din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 24.894,03 grame de rezină de cannabis depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J-S.E.O., conform dovezilor seriile H nr. 0002794 din 10 iunie 2010 şi H nr. 0020052 din 17 iunie 2010.

Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat. în fapt prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele: în cursul anului 2007, în timp ce îşi desfăşura activitatea în regiunea Palma de Mallorca - Spania, în care îşi avea şi domiciliul inculpatul H.C.C. a cunoscut-o pe inculpata B.V. (fostă B.), care se stabilise în aceeaşi zonă, căutându-şi de lucru. Urmarea plecării în Spania, în aceeaşi perioadă, inculpata B.V. a divorţat de fostul soţ, B.M., locuinţa comună rămânându-i acestuia.

În luna noiembrie 2009, inculpaţii H.C.C. şi B.V. au venit împreună pentru prima oară în România, intenţionând să cumpere o casă în zona Poiana Mare, având asupra lor aproximativ 7.000 - 8.000 Euro. Odată ajunşi în ţară, cei doi şi-au schimbat planurile şi, în colaborare cu fiul inculpatei B.V., inculpatul B.I.R. au deschis un restaurant în municipiul Calafat. Afacerea nu a fost profitabilă, la începutul lunii ianuarie 2010 devenind evident pentru toţi cei implicaţi că banii investiţi fuseseră pierduţi.

Considerându-se ruinat, dar şi având în vedere mediul în care se afla, respectiv un restaurant frecventat de mai mulţi tineri care păreau interesaţi de consumarea drogurilor, precum şi faptul că ştia în Spania mai multe persoane care puteau face rost de astfel de substanţe, s-a reţinut că inculpatul H.C.C. a hotărât introducerea în ţară a drogurilor, sperând în câştiguri substanţiale. În acest sens, luase în considerare preţul scăzut al haşiş-ului din Spania, aproximativ 1.000 Euro şi preţul cu care acesta putea fi comercializat în România, respectiv 7.000 Euro. Hotărârea lui a fost susţinută de inculpata B.V., în „afacere" fiind atras şi inculpatul B.I.R., care, cunoscând limba română şi având un anturaj promiţător, putea găsi cumpărători pentru „marfă".

- Găsind un astfel de cumpărător, la sfârşitul lunii ianuarie 2010, inculpaţii H.C.C. şi B.V. au plecat în Spania cu intenţia clară de a cumpăra droguri pe care să le introducă în ţară în scopul revânzării. Activitatea lor a fost mult îngreunată de faptul că nu deţineau banii necesari cumpărării drogurilor din Spania, inculpatul H.C.C. căutând o persoană care să îi dea drogurile, doar sub promisiunea achitării lor ulterior după revânzarea în România. În acest timp, inculpatul B.I.R. a rămas în ţară, trebuind să ţină legătura cu persoana ce era interesată de cumpărarea drogurilor, sau eventual să găsească alt cumpărător.

În lunile aprilie-mai 2010, urmare a eforturilor depuse, inculpatul H.C.C. a reuşit achiziţionarea a diferite cantităţi de droguri ce urmau a fi aduse în România. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, întrucât în ziua de 19 mai 2010 marfa i-a fost confiscată de Politia din Palma de Mallorca.

Deşi erau în curs de cercetare, câteva zile mai târziu, inculpatul H.C.C. a ajuns la o înţelegere cu o persoană din Palma de Mallorca, pe nume „I.", despre care ştia că are astfel de preocupări, obţinând de la acesta promisiunea încredinţării unei cantităţi importante de droguri pe care să le plătească după revânzarea lor în România. În acest sens, în ziua de 27 mai 2010 inculpatul H.C.C. închiriază un autoturism Nissan Almera cu care se deplasează la locuinţa acestui „I." unde îi este „preparat", în sensul disimulării unei cantităţi de aproximativ 25 kilograme rezină de cannabis (haşiş) în portierele şi aripile din spate ale autoturismului.

Imediat, împreună cu concubina sa, inculpata B.V., ce era în cunoştinţă de cauză cu privire la drogurile ascunse în maşină, inculpatul H.C.C. a plecat înspre România pe traseul Barcelona - Franţa - Italia - Austria şi Ungaria, intrând în România la 01 iunie 2010, în jurul orei 16:30, prin P.T.F. Nădlac.

În zilele de 01 şi 02 iunie 2010, inculpaţii H.C.C. şi B.V., în timp ce se deplasau pe teritoriul României cu autoturismul Nissan Almera cu numărul de înmatriculare s-au aflat sub atenta supraveghere a organelor de urmărire penală.

În ziua de 02 iunie 2010, în jurul orei 12.00, pe raza oraşului Filiaşi s-a organizat un filtru, autoturismul în care se aflau cei doi inculpaţi fiind oprit în trafic de lucrătorii B.C.C.O. Craiova, imediat, procedându-se la imobilizarea acestora. Fiind întrebaţi dacă deţin asupra lor sau în autoturism bunuri, valori sau substanţe interzise, după o scurtă ezitare, inculpatul H.C.C. a recunoscut faptul că în autoturism este ascunsă o cantitate importantă de droguri, indicând şi locurile în care acestea se află, respectiv portierele stânga - dreapta spate şi aripile stânga-dreapta spate.

Cu ocazia percheziţiei, în cele patru elemente de caroserie au fost găsite 26 pachete dintr-o substanţă solidă de culoare maronie, ambalate în folie de plastic în greutate totală de 25,805 kg. De asemenea, în interiorul portofelului cetăţeanului spaniol a fost găsită o altă bucată dintr-o substanţă cu aceleaşi caracteristici, despre care inculpatul a declarat că este haşiş. După încheierea percheziţiei, inculpatul H.C.C. a predat o altă bucată de substanţă, pe care o avea în buzunar.

Probele au fost ambalate într-o cutie sigilată şi înaintate în vederea analizei. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 918117 din 10 iunie 2010 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, probele înaintate privind pe învinuiţii H.C.C. şi B.V. sunt constituite 24.500 grame rezină de cannabis, 390,23 grame rezină de cannabis şi 3,80 grame rezină de cannabis, în concentraţie de 5,47%, 4,96%, respectiv 4,81%, acestea fiind depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - DCJSEO, conform dovezii seria H nr. 0020052. De asemenea, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 918186 din 10 iunie 2010 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, proba înaintată privind pe învinuitul H.C.C. este constituită din 2,94 grame rezină de cannabis, cantitatea de 2,45 grame rezină de cannabis rămasă în urma procesului de analiză fiind depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - DCJSEO, conform dovezii seria H nr. 0002794 din 10 iunie 2010. Rezină de cannabis face parte din Tabelul III, Anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare.

Starea de fapt menţionată s-a reţinut în baza probelor administrate respectiv: procese verbale încheiate de organele de poliţie, transcrierile convorbirilor telefonice, declaraţii de martori şi declaraţiile inculpaţilor.

Referitor la inculpaţi s-a reţinut că inculpatul H., în declaraţia dată în faţa primei instanţe, recunoaşte posesia de droguri şi intenţia vânzării lor susţinând însă că în Spania l-a cunoscut pe un român M., care s-a oferit să îi vândă droguri iar inculpatul să le comercializeze mai departe investigatorului sub acoperire "V.M.". În acest scop, în Satu Mare, inculpaţii H. şi B. s-au cazat, în jurul orelor 02.00 ale zilei de 2 iunie 2010 într-un Hotel. A susţinut că inculpata B. nu avea cunoştinţă despre înţelegerea cu numitul M., astfel că inculpatul H., profitând că aceasta a adormit, a coborât în parcarea hotelului şi s-a întâlnit cu M., venit din Spania şi cu un bărbat numit A. Aceştia nu numai că i-au vândut cantitatea de droguri descoperită ulterior la percheziţie inculpatului H., dar i-au şi ascuns aceste droguri în autoturismul cu care făcuse deplasarea. Inculpatul a negat că inculpaţii B. şi B.I. ar fi ştiut de aceste tranzacţii, deşi, uneori, discuţiile cu numitul „M." se purtau prin intermediul inculpatei, care îi traducea în spaniolă.

Inculpata B., audiată de prima instanţă, a declarat că nu a discutat niciodată cu „M." despre comercializarea de droguri, acesta fiind doar un client al barului pe care îl deţinea împreună cu inculpatul H. A mai declarat că, la începutul lunii iunie 2010, a revenit din Spania în România ca să îl aducă şi pe fiul său, inculpatul B.I., în Palma de Mallorca, unde îi găsise de lucru. A declarat că, ajunsă în Satu Mare împreună cu coinculpatul H., au oprit autoturismul într-un loc, fără a putea preciza strada, ori dacă se aflau într-o parcare. A negat că s-ar fi dus la un hotel, cu intenţia de a petrece noaptea, declarând că a adormit în maşină pentru o oră sau două, în timp ce inculpatul H. consulta hărţile rutiere şi se pregătea de drum în continuare. După ce au părăsit Satu Mare, inculpatul H. i-a relatat că s-a întâlnit în oraş cu un prieten, fără să îi dea alte amănunte.

Prima instanţă a înlăturat însă ca nefondate apărările inculpaţilor constatând că aceştia au descris pentru prima dată această modalitate de a intra în posesia drogurilor la instanţă, în cursul urmăririi penale susţinând alte aspecte de fapt. în fine, s-a reţinut că din convorbirile telefonice interceptate de către lucrătorii D.I.I.C.O.T. reiese că drogurile urmau să fie aduse din Spania.

Ca atare, s-a considerat dovedită infracţiunea prev. de art. 3 din Legea 143/2000 în sarcina inculpatului H., acesta recunoscând şi posesia de droguri în vederea vânzării - faptă încriminată de disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B. s-a arătat că din interceptarea convorbirilor telefonice purtate cu investigatorul sub acoperire „V.M." precum şi a celor purtate cu inculpatul B.I.I. reiese că inculpata nu doar cunoştea, dar participa activ la acţiunea de achiziţionare a drogurilor din Spania cu intenţia de a le vinde în România.

De asemenea, s-a reţinut că, din transcrierea convorbirilor telefonice reiese că inculpata făcea presiuni nu doar asupra inculpatului B.I.I. de a rămâne în această activitate, dar insistat ca şi celălalt fiu să fie implicat în această asociere, fiind supărată că B.I.L., de frică, ezită (pg. 125-128, 144-148, 166-167 din dosarul u.p.).

În consecinţă, prima instanţa a reţinut vinovăţia inculpatei în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.I.R. s-a arătat că deşi neagă că ar fi avut cunoştinţă de intenţia inculpaţilor H. şi B. de a introduce droguri în ţară în vederea comercializării, iar martorul S.G.V. a revenit asupra declaraţiei de la urmărirea penală şi a negat că acest inculpat i-ar fi oferit droguri, acesta a vorbit la telefon permanent cu mama sa despre achiziţionarea unor "lucruri" cu 1.200 Euro kilogramul, pe care să le vândă apoi cu aproximativ 7.000 - 8.000 Euro per kilogram şi în instanţă nu au oferit o explicaţie credibilă cu privire la subiectul discuţiilor lor.

Mai mult, într-una din convorbiri (fila 129 dosar u.p.) inculpatul B.I. i-a reproşat mamei sale că se gândeşte numai la droguri.

Pe baza acestor probe prima instanţă a reţinut că este dovedită în cauză nu numai vinovăţia inculpatului B.I. în comiterea complicităţii la infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000 dar şi împrejurarea că inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat, având ca scop traficul de droguri, infracţiune prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003.

În cadrul acestui grup inculpatul H.C.C. având relaţii în mediul infracţional din Spania trebuia să obţină drogurile pe care să le şi transporte în România, ajutat de concubina sa, inculpata B.V. Inculpata B.V. a avut rolul de a găsi, alături de fiul său, inculpatul B.I.R. cumpărători pentru drogurile procurate din Spania, de a găsi banii necesari cumpărării acestora, şi de a-l ajuta pe inculpatul H.C.C. în introducerea lor în ţară. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.I.R., acesta a avut un rol important în găsirea cumpărătorilor, sens în care l-a contactat atât pe investigatorul acoperit „V.M.", cât şi pe martorul S.G.V.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor s-a arătat că se au în vedere pericolul ridicat al infracţiunilor comise, dat, printre altele şi de cantitatea mare de droguri de risc traficată (aproximativ 25 kg de rezină de canabis), atitudinea nesinceră manifestată pe parcursul procesului penal, ce demonstrează că inculpaţii nu şi-au asumat consecinţele acţiunilor lor.

Referitor la inculpatul H.C. s-a arătat că deşi acesta a pretins că a dat informaţii de natură să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, împrejurare care ar atrage reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă aplicabile, conform art. 16 din Legea 1437200, instanţa a constatat că la dosar există doar un aşa-zis denunţ cu privire la o persoană numită "I.", pentru care nu există date că s-ar fi început urmărirea penală de către autorităţile spaniole. Oricum, instanţa apreciază că nu ar fi aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea 143/2000, cât timp inculpatul a încercat să ascundă chiar activitatea infracţională a celorlalţi membri ai propriului său grup, în ideea ca aceştia să nu răspundă penal.

Pentru inculpatul B.I. s-a reţinut şi faptul că a comis infracţiunile din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit art. 37 lit. a) C. pen., faţă de condamnarea suferită prin sentinţa penală nr. 154 din 19 noiembrie 2009 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin neapelare la 04 decembrie 2009 de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii.

Inculpata B.V., în cererea de declarare a apelului a arătat că şi-a recunoscut fapta comisă iar adevăraţii autori ai traficului de droguri nu sunt ei ci alte persoane cărora urmau să le dea contravaloarea haşişului după vânzarea lui. Inculpata a susţinut că poate identifica pe una din acele persoane.

Inculpatul B.I.R. într-o cerere depusă la dosar a arătat că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea aspră în raport de împrejurările concrete în care s-au comis faptele şi a susţinut că el nu a făcut trafic internaţional de droguri şi nu a participat la introducerea haşişului în ţară.

În motivele scrise de apel depuse la dosar de apărător, pentru toţi cei trei inculpaţi, s-a solicitat achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 arătându-se că nu există o astfel de infracţiune deoarece drogurile au fost ascunse în maşină la Satu Mare iar de ele nu cunoştea decât inculpatul H. nu şi ceilalţi doi.

S-a mai arătat că nu există nici infracţiunea de introducere în tară de droguri prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 deoarece, aşa cum s-a menţionat anterior, drogurile au fost luate din România şi nu din Spania.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Inculpata B. a revenit în totalitate asupra a ceea ce declarase la termenul anterior şi a arătat că îşi menţine declaraţia pe care a dat-o în fata instanţei de fond.

Inculpatul B.I., prin cele declarate instanţei de apel şi-a menţinut cele declarate la prima instanţă.

În raport de declaraţiile inculpaţilor instanţa a reţinut că aceştia rămân pe aceiaşi variantă pe care au prezentat-o primei instanţe în sensul că nu au introdus droguri în ţară şi că drogurile au fost ascunse în maşină în noaptea în care au dormit la Satu Mare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu probele administrate în cauză instanţa a reţinut următoarele:

Este certă prezenţa drogurilor (25 de kg de haşiş) în autoturismul cu care circulau inculpaţii H.C.C. şi B.V.

De asemeni este cert faptul că aceste droguri au fost procurate şi aduse din străinătate (cel mai probabil din Spania) şi nu au fost luate din România.

În acest sens este de menţionat că transcrierile convorbirilor telefonice nu fac niciun moment referire la faptul că drogurile ar urma să fie preluate din România ci, dimpotrivă, că sunt luate din Spania ( a se vedea filele de convorbiri telefonice indicate de instanţa de fond).

În plus, din procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală rezultă că inculpaţii H. şi B. au fost „preluaţi" încă de la intrarea pe teritoriul României şi monitorizaţi permanent, până la momentul opririi lor în trafic şi s-ar fi observat dacă se întâlnesc şi cu alte persoane sau dacă s-ar fi umblat la maşină.

Din aceste procese verbale (filele 183-186 dosar u.p.) coroborate cu fotografiile judiciare efectuate rezultă că inculpaţii au înnoptat într-adevăr la o pensiune („Sfinxul Bănăţean") dar aceasta era situată în Băile Herculane şi nu în Satu Mare.

De asemeni, din înregistrările de convorbiri telefonice aflate la dosar (şi indicate de prima instanţă) este certă implicarea tuturor celor trei inculpaţi, în forma şi modalităţile arătate de Parchet, în comiterea infracţiunilor pentru care sunt judecaţi.

Coroborând toate aceste aspecte cu cele arătate deja de instanţa de fond (şi pe care instanţa de apel le reţine în totalitate) rezultă că starea de fapt corectă este cea menţionată de rechizitoriu şi reţinută ca atare de instanţa de fond, iar încadrarea juridică ce s-a dat faptelor este bună.

În ceea ce priveşte infracţiunea de grup infracţional organizat este de menţionat că existenţa anumitor relaţii de cuplu şi de familie între inculpaţi nu exclude infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat ci, dimpotrivă, uneori poate fi un factor catalizator suplimentar.

În speţă, aşa cum a arătat şi prima instanţă, convorbirile telefonice reprezintă cheia descifrării activităţii infracţionale şi relaţiilor dintre inculpaţi.

Ori, din conţinutul lor rezultă că inculpaţii H. şi B. urmau să se ocupe cu procurarea de droguri şi aducerea lor în ţară iar B.I. de vânzare.

De asemeni rezultă o implicare mai mult decât activă a lui B.V. ea fiind cea care ţinea legătura dintre C. şi posibilul cumpărător şi chiar insistând ca inculpatul B.I. să se implice mai mult în găsirea de cumpărători.

În concluzie, faptele inculpaţilor există şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Apelurile inculpaţilor sunt însă fondate sub aspectul individualizării pedepselor.

Astfel limitele de pedeapsă sunt deosebit de mari iar pedepsele aplicate inculpaţilor sunt aspre chiar şi raportat la aceste limite de pedeapsă.

Nu trebuie uitat faptul că deşi este vorba de o cantitate mare de haşiş, totuşi nu este vorba de o cantitate foarte mare care să justifice orientarea pedepsei către mijlocul intervalului prevăzut de lege.

Totodată trebuie ţinut cont şi de faptul că activitatea inculpaţilor a fost întreruptă, că drogurile nu au ajuns „pe piaţă" şi că inculpaţii se află la prima infracţiune de acest gen pe teritoriul României.

Tocmai de aceea instanţa de apel a apreciat că pedepsele aplicate celor trei inculpaţi sunt prea ridicate şi în consecinţă, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile, a desfiinţat în parte sentinţa şi a redus pedepsele pentru fiecare din cei trei inculpaţi orientându-se la cuantumuri către limita minimă prevăzută de lege pentru fiecare infracţiune în parte.

Concret, pe calea deciziei penale nr. 180 din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova s-a dispus:

Desfiinţează în parte sentinţa pe latura penală în sensul că:

1.Reduce pedepsele aplicate inculpatului H.C.C. la.

- 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

- 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi,

 - 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

Recontopeşte pedepsele menţionate în pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

2. Reduce pedepsele aplicate inculpatei B.V. la:

- 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

- 7 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) pentru infr. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

- 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) pentru infr. prev. de art. 7alin. (1) din Legea nr. 39/2003

Recontopeşte pedepsele aplicate inculpatei B.V. în pedeapsa cea mai grea aceea de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

3. Reduce pedepsele aplicate inculpatului B.I.R. la:

- pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, 37 lit. a) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru infr. prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săv. infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Recontopeşte pedepsele aplicate inculpatului B.I.R. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Menţine revocarea suspendării condiţionate a executări pedepsei de 1 an închisoare aplic, inculpatului B.I. prin S.P. 154/2009 a Judecătoriei Calafat urmând să execute şi această pedeapsă alături de pedeapsa de mai sus, în total 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Deduce detenţia în continuare pentru toţi inculpaţii şi menţine starea de arest a acestora .

Menţine celelalte disp. ale sentinţei.

Împotriva acestei decizii în termen legal s-au exercitat recursuri de către cei trei inculpaţi exclusiv pe aspecte de individualizare a pedepselor, incidenţa pct. 14 al art. 385/9 C. proc. pen.

Esenţial de învederat este că, în recurs s-a făcut trimitere la noul art. 320/1 C. proc. pen., text de care au înţeles să se prevaleze fiecare dintre inculpaţi.

Astfel, deşi până la ultimul grad de jurisdicţie conferit legal inculpaţii au manifestat fie o atitudine de negare a faptelor, fie un comportament oscilant în declaraţii, prin poziţia juridică a inculpaţilor din recurs se recunosc în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, că probele administrate în faza de urmărire penală, menţinute de altfel în esenţialitatea lor pe parcursul judecăţii, sunt cunoscute şi însuşite şi că exprimă conţinutul celor real întâmplate.

Dată fiind incidenţa OUG 121/2011, cu impact asupra aplicării disp. art. 320/1 C. proc. pen. în speţă, va fi de abordat instituţia juridica nou introdusă, în sensul reţinerii la încadrarea juridică a faptelor pentru fiecare inculpat a acestor norme legale.

Conf. alin. (7) cauza de reducere a limitelor de pedeapsă legală se aplică în cazul de speţă însă într-o proporţie minimă, de un an reducere pentru fiecare dintre pedepsele deja individualizate şi micşorate faţă de cele de la fond, evident în cadrul treimii - ce se raportează la limitele de pedeapsă cu închisoarea prevăzute de lege pentru fiecare infracţiune.

Acest aspect, al reducerii minimale, se impune în funcţie de incriminarea stipulată în sarcina fiecărui inculpat, cantitatea deosebit de mare de drog depistată, atitudinile procesuale manifestate precum şi circumstanţele personale pentru fiecare, evident neputându-se vorbi şi de aplicarea concretă a vreunor circumstanţe atenuate în cauză.

Totodată, este de observat că în ceea ce priveşte pedepsele accesorii şi complimentare aplicate, cu raportare la art. 64 lit. a) C. pen., s-au interzis drepturile respective în integralitatea lor, adică atât dreptul de a alege cât şi cel de a fi ales în autorităţile publice. Or, practica judiciară internă, ce se conformează preceptelor Convenţiei Europene a drepturilor omului în materie, cu constanţă nu face trimiterea şi la prohibiţia dreptului de a alege, justificat prin prisma infracţiunilor comise, ce nu au legătură cu exercitarea unei astfel de prerogative constituţionale.

Aşadar se va face trimitere doar la incidenţa art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în sarcina fiecărui inculpat, inclusiv cetăţeanului străin, dat fiind recursul în interesul legii nr. XXIV/2007 în acest sens.

În urma reducerii fiecărei pedepse aplicate (astfel micşorate în ciclul apelului), cu un an, după cum s-a menţionat, se vor ajunge la rezultantele finale de executat de 9 ani închisoare, pedeapsă principală şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru H.C.C., 10 ani închisoare, pedeapsă principală şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru B.V. şi 10 ani închisoare, pedeapsă principală şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru B .I., inclusiv prin menţinerea revocării suspendării condiţionate a unei vechi pedepse aplicate acestuia.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

In temeiul art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admite recursul formulat de recurenţii inculpaţi H.C.C., B.V. şi B.I.R. împotriva deciziei penale nr. 180 din 8 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul penal nr. 8600/63/2010 în ceea ce priveşte:

- Aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.;

Cuantumul pedepselor aplicate fiecărui inculpat ca urmare a aplicării dispoziţiilor 3201 C. proc. pen.;

Pedeapsa finală de executat;

Greşita aplicare a dispoziţiilor art. 64 lit. a) C. pen.;

Casează Decizia şi sentinţa recurată sub aspectele arătate. Reţine cauza spre rejudecare şi în fond:

Reţine la încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii au fost condamnaţi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.

1. Reduce pedepsele aplicate inculpatului H.C.C. ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., după cum urmează:

- de la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la 9 ani şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

- de la 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- de la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Recontopeşte pedepsele menţionate în pedeapsa cea mai grea aceea de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

2. Reduce pedepsele aplicate inculpatei B.V. :

- de la 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

- de la 7 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) pentru infr. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la 6 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) pentru infr. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

- de la 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) pentru infr. prev. de art. 7alin. (1) din Legea nr. 39/2003 la 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) pentru infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Recontopeşte pedepsele aplicate inculpatei B.V. în pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

3. Reduce pedepsele aplicate inculpatului B.I.R.:

- de la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. la 9 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

- de la 5 ani închisoare pentru infr. prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. la 4 ani închisoare pentru infr. prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

- de la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săv. infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săv. infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Recontopeşte pedepsele aplicate inculpatului B.I.R. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare şi 3 ani şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Menţine revocarea suspendării condiţionate a executări pedepsei de 1 an închisoare aplic. inculpatului B.I. prin S.P. 154/2009 a Judecătoriei Calafat urmând să execute şi această pedeapsă alături de pedeapsa de mai sus, în total 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a b) C. pen.

Deduce detenţia în continuare pentru toţi inculpaţii de la 2 iunie 2010 la zi.

Face aplicarea art. 71 si art. 64 lit. a) teza a II-a si b) C. pen. pentru toţi inculpaţii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Onorariile avocat oficiu in cuantum de 200 lei pentru fiecare inculpat se plătesc din fondurile M.J.

Onorariu interpret de limba spaniola se plăteşte din fondul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitiva.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 292/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...  ICCJ. Decizia nr. 250/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 254/2012. Penal