ICCJ. Decizia nr. 3139/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3139 /2012

Dosar nr. 60766/3/2011

Şedinţa publică din 4 octombrie 2012

Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 856/F din 01 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în Dosarul nr. 60766/3/2011, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 80 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.G.D. (fiul lui A.D. şi M.N., născut în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, fără forme legale în Bucureşti, str. AD), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.G.D. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse aplicate, în final, inculpatul R.G.D. execută pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului R.G.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului R.G.D. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului R.G.D.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.G.D. reţinerea şi arestarea preventivă din data de 20 iulie 2011 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a 50 comprimate metadonă, a cantităţii de 0,79 gr pulbere ce conţine metadonă şi a cantităţii de 0,11 gr pulbere ce conţine heroină, rămase în urma analizelor de laborator şi indisponibilizate la IGPR - DCJSEO conform dovezilor seria H nr. 0021454 din data de 08 august 2011 şi seria H nr. 0021397 din data de 18 iulie 2011.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea unui mini cântar electronic de culoare argintie indisponibilizat la IGPR- DCJSEO conform dovezii seria H nr. 0062006 din data de 25 august 2011.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 RON obţinută din vânzarea drogurilor.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti nr. 810/D/P/2011 din data de 13 septembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.G.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, la datele de 30 mai 2011 şi 31 mai 2011, inculpatul a vândut colaboratorului cu nume de cod „N.M.", cantitatea totală de 0,36 gr heroină cu suma de 200 RON, iar la data de 20 iulie 2011 a fost surprins în timp ce deţinea în vederea consumului propriu un număr de 60 comprimate metadonă, 0,11 gr rezină de canabis şi cantitatea de 0,33 gr MDMA.

La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2011, inculpatul a declarat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., arătând că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut că la data de 30 mai 2011, în jurul orelor 11:30, colaboratorul „N.M.", s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod. B.L. în vederea efectuării unei cumpărări autorizate de droguri de la inculpatul R.G.D.

În urma discuţiei telefonice avute cu inculpatul, aceştia s-au întâlnit în spatele unui bloc, unde a avut loc tranzacţia cu droguri, respectiv colaboratorul i-a înmânat suma de 100 RON, iar acesta i-a înmânat 2 doze cu heroină şi o doză ca şi recompensă pentru că este un client fidel.

După efectuarea tranzacţiei, colaboratorul s-a deplasat la locul unde îl aştepta investigatorul sub acoperire, căruia i-a predat cele 3 punguţe cu heroină.

Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143125 din 31 mai 2011 a rezultat că proba cu masa totală de 0,20 gr conţine heroină, probă consumată în procesul analizelor de laborator.

La data de 31 mai 2011, în jurul orelor 15:00, colaboratorul „N.M."", s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod "B.L." în vederea efectuării unei cumpărări autorizate de droguri de la inculpatul R.G.D.

În urma discuţiei telefonice avute cu inculpatul, colaboratorul s-a întâlnit cu acesta în spatele blocului în care locuieşte inculpatul, unde a avut loc tranzacţia cu droguri. Colaboratorul i-a înmânat inculpatului R.G.D. suma de 100 RON primind în schimb 2 doze cu heroină.

După efectuarea tranzacţiei, colaboratorul s-a deplasat la locul unde îl aştepta investigatorul sub acoperire, căruia i-a predat cele 2 punguţe cu heroină.

Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143175 din 03 iunie 2011 a rezultat că proba cu masa totală de 0,16 gr, conţine heroină.

Cantitatea de 0,11 gr pulbere ce conţine heroină, rămasă în urma analizelor de laborator, a fost depusă la camera de corpuri delicte.

La data de 20 iulie 2011 s-a efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului R.G.D., situată în Bucureşti, ocazie cu care s-au ridicat 60 de comprimate de metadonă, un cântar electronic şi trei doze care conţineau o substanţă necunoscută.

Inculpatul a precizat că drogurile le deţinea în vederea consumului propriu, aspect confirmat şi de martorul asistent Ş.I.L.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143671 din 22 iulie 2011 a concluzionat că proba nr. 1 este constituită din 60 de comprimate care conţin ca substanţă activă clorhidrat de metadonă, proba nr. 2a conţine 0,11 gr rezină de canabis - probă consumată în procesul analizelor de laborator, proba nr. 2b conţine 0,14 gr MDMA - probă consumată în procesul analizelor de laborator, proba nr. 3 conţine 0,12 gr MDMA - probă consumată în procesul analizelor de laborator şi proba nr. 4 conţine 0,07 gr MDMA - probă consumată în procesul analizelor de laborator.

Cele 50 de comprimate de metadonă şi cantitatea de 0,79 gr pulbere din aceeaşi substanţă, rămase în urma analizelor de laborator, au fost predate la camera de corpuri delicte.

Situaţia de fapt mai sus expusă a fost reţinută de instanţă prin coroborarea procesului verbal de redare a declaraţiei colaboratorului cu nume de cod „N.M." cu ocazia cumpărării autorizate de droguri de mare risc din data de 30 mai 2011, procesului verbal de redare a raportului întocmit de către investigatorul sub acoperire „B.L." - nume de cod, procesului verbal de redare a discuţiilor purtate de colaboratorul cu nume de cod „N.M." cu inculpatul R.G.D., raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143125 din data de 31 mai 201, procesului verbal de redare a declaraţiei colaboratorului cu nume de cod „N.M." cu ocazia cumpărării autorizate de droguri de mare risc din data de 31 mai 2011, procesului verbal de redare a raportului întocmit de către investigatorul sub acoperire „B.L." -nume de cod, procesului verbal de redare a discuţiilor purtate de colaboratorul cu nume de cod „N.M." cu inculpatul R.G.D., raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143175 din data de 03 iunie 2011, procesului verbal de percheziţie domiciliară, declaraţiilor inculpatului R.G.D. şi declaraţiei martorului asistent Ş.I.L.

În drept, faptele inculpatului R.G.D. constând în aceea că, la datele de 30 mai 2011 şi 31 mai 2011, a vândut colaboratorului cu nume de cod „N.M.", cantitatea totală de 0,36 gr heroină cu suma de 200 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceluiaşi inculpat care la data de 20 iulie 2011 a fost surprins în timp ce deţinea în vederea consumului propriu 60 comprimate metadonă, 0,11 gr rezină de canabis şi 0,33 gr MDMA întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Instanţa a condamnat pe inculpatul R.G.D. la pedeapsa închisorii pentru fiecare infracţiune săvârşită, la individualizarea pedepselor ţinând seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de săvârşire, cantitatea mică de droguri traficată şi deţinută, precum şi persoana inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală, reţinând circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., respectiv, situaţia sa familială şi făcând aplicarea art. 76 C. pen.

În consecinţă, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 80 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.G.D. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse aplicate, în final, inculpatul R.G.D. executând pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului R.G.D. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei, aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenţie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului R.G.D. având în vedere că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol pentru ordinea publică raportat la împrejurările şi modalitatea de comitere a faptelor, precum şi persoana inculpatului, care a dat dovadă de perseverenţă infracţională.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.G.D. reţinerea şi arestarea preventivă din data de 20 iulie 2011 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a 50 comprimate metadonă, a cantităţii de 0,79 gr pulbere ce conţine metadonă şi a cantităţii de 0,11 gr pulbere ce conţine heroină, rămase în urma analizelor de laborator şi indisponibilizate la IGPR- DCJSEO conform dovezilor seria H nr. 0021454 din data de 08 august 2011 şi seria H nr. 0021397 din data de 18 iulie 2011.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea unui mini cântar electronic de culoare argintie indisponibilizat la IGPR - DCJSEO conform dovezii seria H nr. 0062006 din data de 25 august 2011.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 RON obţinută din vânzarea drogurilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul R.G.D..

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a invocat, atât greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., cât şi oportunitatea luării, faţă de acesta, a măsurii de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen.

Astfel, raportat la gradul de pericol social concret al faptei, la bunurile specifice săvârşirii infracţiunii reţinute în sarcina sa, găsite la domiciliul, cu ocazia efectuării percheziţiei, dar şi la împrejurarea că a dat dovadă de perseverenţă infracţională, anterior, fiind condamnat pentru fapte similare, s-a apreciat că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată, sens în care se impune înlăturarea circumstanţei atenuante.

De asemenea, având în vedere că inculpatul este consumator de droguri de aproximativ 8 ani, prezentând dependenţă de natură cronică, deşi a fost ţinut sub observaţie, s-a apreciat că este oportun a se dispune luarea, faţă de acesta, a măsurii de siguranţă prevăzută de art. 113 alin. (1) şi 3 C. pen., de la momentul începerii executării pedepsei, în vederea înlăturării stării de pericol şi pentru a preîntâmpina săvârşirea altor infracţiuni.

Apelantul-inculpat R.G.D. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, sub aspectul modalităţii de executare.

Astfel, în susţinerea apărării, invocând circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, acesta colaborând cu organele de cercetare penală, inclusiv prin formularea a două denunţuri, dar şi referatul de evaluare psihosocială depus la dosar, din care rezultă că este căsătorit, că are un copil minor, că este întreţinător al familiei, având loc de muncă şi că, într-adevăr, anterior a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru consum de droguri, însă pentru care a intervenit reabilitarea de drept, inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., respectiv, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare orientat către maxim, condiţii în care va urma şi un tratament de specialitate.

Referitor la acest din urmă aspect, s-a arătat că inculpatul nu este vânzător, ci doar consumator de droguri, de aproximativ 7-8 ani, însă doar ocazional, astfel că, pentru a-şi asigura veniturile necesare procurării unei alte doze, i-a vândut unui prieten al de-al său.

Prin Decizia penală nr. 28/A din 31 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-a admis apelul declarat de inculpatul R.G.D. împotriva Sentinţei penale nr. 856/F din data de 01 noiembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a Penală.

S-a desfiinţat în parte, Sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond:

În baza art. 86¹ C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei rezultante, de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală atacată, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b). să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Conform art. 86³ alin. (3) lit. f) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a impus condamnatului respectarea obligaţiei de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

S-a redus cuantumul pedepsei complementare aplicate, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, de la 3 ani la un an, pedeapsă ce se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de un an, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

S-a dedus prevenţia inculpatului de la 20 iulie 2011 la data punerii efective în libertate.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale apelate şi dispoziţiile încheierii din 15 noiembrie 2011.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Examinând legalitatea şi temeinicia Sentinţei penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

În mod corect, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt constând în aceea că, apelantul-inculpat R.G.D., la datele de 30 mai 2011 şi 31 mai 2011, a vândut colaboratorului cu nume de cod „N.M.", cantitatea totală de 0,36 gr heroină, contra sumei de 200 RON, iar la data de 20 iulie 2011 a fost surprins în timp ce deţinea, în vederea consumului propriu, 60 comprimate metadonă, 0,11 gr rezină de cannabis şi 0,33 gr MDMA.

Situaţia de fapt a fost stabilită de instanţa de fond în urma coroborării următoarelor mijloace de probă, administrate în faza de urmărire penală: procesul-verbal de redare a declaraţiei colaboratorului cu nume de cod „N.M." cu ocazia cumpărării autorizate de droguri de mare risc din data de 30 mai 2011, procesul-verbal de redare a raportului întocmit de către investigatorul sub acoperire „B.L." - nume de cod, procesul-verbal de redare a discuţiilor purtate de colaboratorul cu nume de cod „N.M." cu inculpatul R.G.D., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143125 întocmit la data de 31 mai 201, procesul-verbal de redare a declaraţiei colaboratorului cu nume de cod „N.M." cu ocazia cumpărării autorizate de droguri de mare risc din data de 31 mai 2011, procesul-verbal de redare a raportului întocmit de către investigatorul sub acoperire „B.L." - nume de cod, procesul-verbal de redare a discuţiilor purtate de colaboratorul cu nume de cod „N.M." cu inculpatul R.G.D., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143175 din data de 03 iunie 2011, procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare, declaraţiile inculpatului R.G.D. şi depoziţia martorului asistent Ş.I.L.

În mod temeinic, instanţa de fond a încadrat juridic faptele săvârşite de inculpatul R.G.D. în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, săvârşite în condiţiile concursului real de infracţiuni.

De asemenea, Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanţa de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând, în favoarea inculpatului, circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. şi dând efect acestei circumstanţe prin aplicarea, în mod corespunzător, a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., dat fiind efectul cauzei de atenuare a răspunderii penale prevăzută de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. - de reducere a limitelor de pedeapsă cu o treime -, raportându-se, în mod corect şi la prevederile art. 80 C. pen., faţă de concursul între circumstanţa atenuantă judiciară şi starea de agravare a răspunderii penale constând în forma continuată a infracţiunii, în ceea ce priveşte fapta de trafic de droguri de mare risc.

Curtea a apreciat că, în cauză, nu se poate reţine incidenţa circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., astfel cum a solicitat apelantul inculpat, nefiind întrunite cerinţele legale, în condiţiile în care prezentarea inculpatului în faţa autorităţii a fost determinată, în principal, de starea sa de arest preventiv; comportarea sinceră a fost valorificată prin aplicarea cauzei legale de atenuare a răspunderii penale prevăzută de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., iar denunţurile formulate în cauză nu s-au materializat.

S-a arătat că toate aceste aspecte vor fi avute în vedere cu ocazia individualizării modalităţii de executare a pedepsei rezultante.

Totodată, Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanţa de fond a reţinut limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de săvârşire, cantitatea mică de droguri traficată şi deţinută, precum şi persoana inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală şi situaţia sa familială.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că reindividualizarea pedepselor principale aplicate inculpatului R.G.D., în sensul majorării cuantumului acestora, nu se impune, având în vedere atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, acesta colaborând cu organele de cercetare penală, inclusiv prin formularea a două denunţuri, nematerializate, însă, concluziile referatului de evaluare depus la dosar, din care rezultă că este căsătorit, are un copil minor, este întreţinător al familiei, având un loc de muncă, dar şi conţinutul caracterizărilor ce se află depuse la dosarul de fond şi la dosarul instanţei de apel.

Este adevărat că, anterior, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului, conform Sentinţei penale nr. 397 din 08 octombrie 2007 a Tribunalului Constanţa, însă, pentru această pedeapsă a intervenit reabilitarea de drept, la data de 21 ianuarie 2010, în condiţiile art. 86 C. pen.

În consecinţă, Curtea a constată că pedepsele aplicate inculpatului, reduse sub minimul special prevăzut de lege, au fost corect individualizate de către instanţa de fond, fiind apte să asigure realizarea scopului acestora prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen., aşa încât, primul motiv de apel invocat de parchet apare ca nefondat.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel invocat de parchet, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) C. pen., dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta, în mod regulat, la tratament medical până la însănătoşire.

Aşadar, această măsură de siguranţă este prevăzută de lege, în mod facultativ, instanţa nefiind obligată să o ia, în orice condiţii.

S-a arătat că, pe de altă parte, din interpretarea prevederilor art. 429 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că luarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical presupune, în mod necesar, existenţa unui raport medico-legal care să constate, la data judecării cauzei, că inculpatul, din cauza intoxicării cronice prin stupefiante, prezintă pericol pentru societate.

Or, în condiţiile în care, la dosar, nu sunt depuse înscrisuri medicale care să ateste cerinţele sus menţionate, Curtea a apreciat că nu poate dispune luarea acestei măsuri de siguranţă, aşa încât şi al doilea motiv de apel invocat de parchet este nefondat.

Curtea a constatat că apelul declarat de inculpatul R.G.D. este fondat în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate.

Astfel, Curtea a apreciat, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârşi infracţiuni.

Pe lângă considerentele expuse mai sus, Curtea a avut în vedere cantitatea relativ modică de droguri traficată (0,36 gr), dar şi perspectivele reale de reintegrare în societate ale inculpatului. Astfel, din înscrisul depus la fila nr. 6 din dosarul instanţei de fond a rezultat că, în urma interviului susţinut la data de 15 iulie 2011, cu cinci zile înainte de reţinerea sa, Societatea de Pază „N.S." SRL a fost de acord cu angajarea inculpatului, în funcţia de şofer.

S-a arătat că din concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti a reieşit că atitudinea şi comportamentul persoanei supravegheate a înregistrat o evoluţie, în sensul că inculpatul şi-a întemeiat o familie, asumându-şi responsabilitatea în ceea ce priveşte creşterea şi educarea fetiţei sale; din punct de vedere financiar, a desfăşurat diverse activităţi lucrative - şofer, comerţ cu maşini "second-hand" -, reuşind să asigure familiei sale satisfacerea nevoilor de ordin financiar şi, prin acest nou stil de viaţă, inculpatul s-a desprins de vechiul grup de prieteni, alături de care obişnuia să îşi petreacă timpul liber şi să consume heroină.

Nu în ultimul rând. Curtea a mai reţinut, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, că inculpatul provine dintr-o familie organizată, este disciplinat, serios, muncitor, având un comportament bun în familie, în societate şi la fostul loc de muncă.

Faţă de considerentele expuse anterior. Curtea a apreciat că, în cauză, se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare orientat spre mediu, condiţii în care inculpatul va urma şi un tratament de specialitate, conform art. 86³ alin. (3) lit. f) C. pen., respectiv, va fi obligat să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special, în scopul dezintoxicării, având în vedere înscrisurile de la dosar, cu precădere, conţinutul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

De asemenea, Curtea a apreciat că apelul declarat de inculpatul R.G.D. este fondat şi în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei complimentare, mult prea mare raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, urmând să o reducă spre minimul general prevăzut de lege.

În acest sens, Curtea a reţinut că, deşi pedepsele complimentare trebuie să oglindească, de asemenea, pericolul social al faptei şi periculozitatea inculpatului, totuşi, aceste pedepse nu realizează, în principal şi în mod independent, scopurile represiunii, ci, pentru a-şi atinge menirea, sunt ataşate unei pedepse principale, pe care o completează. Pedeapsa principală trebuie să asigure, în mod precumpănitor, reeducarea inculpatului, şi nu pedeapsa complimentară. De aceea, stările de agravare a răspunderii penale nu se aplică, în mod direct şi pedepselor complimentare, ci le afectează numai indirect, în sensul că, o dată pedeapsa principală stabilită, în raport cu toate agravările legale şi judiciare, acesteia i se ataşează, spre a o complini în realizarea sarcinilor, o pedeapsă complimentară.

De altfel, potrivit art. 76 alin. (3) C. pen., când există circumstanţe atenuante, pedeapsa complimentară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, poate fi înlăturată. Aşadar, legea acordă instanţei această facultate, de a aprecia asupra necesităţii aplicării pedepsei complimentare.

Curtea a constatat că această pedeapsă este necesară, având în vedere natura infracţiunii, împrejurările cauzei, dar şi gradul de pericol social al faptei de trafic de droguri de mare risc, dar va ţine seama de circumstanţa atenuantă constatată la stabilirea duratei interdicţiei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului, solicitând casarea acesteia şi menţinerea Sentinţei instanţei de fond.

Recursul declarat de parchet nu este fondat.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatului R.G.D., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpatului că, la datele de 30 mai 2011 şi 31 mai 2011 a vândut colaboratorului cu nume de cod „N.M.", cantitatea totală de 0,36 gr heroină cu suma de 200 RON, iar la data de 20 iulie 2011 a fost surprins în timp ce deţinea în vederea consumului propriu un număr de 60 comprimate metadonă, 0,11 gr rezină de canabis şi cantitatea de 0,33 gr MDMA.

Inculpatul a recunoscut faptele astfel cum au fost reţinute şi a declarat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la aplicarea pedepselor se ţine seama de limitele de pedeapsă fixate pentru infracţiunea dedusă judecăţii, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauza de faţă, instanţa de apel a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, referitoare la relaţiile sociale afectate şi urmările produse precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o conduită procesuală corectă, făcând dovada că s-a încadrat în muncă şi şi-a întemeiat o familie, având în întreţinere un copil minor, circumstanţe suficiente pentru a convinge că poate beneficia de prevederile art. 86¹ C. pen. -suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Toate aceste aspecte au fost avute în vedere şi de instanţa de fond la cuantificarea pedepselor aplicate inculpatului, pedeapsa de 2 ani închisoare, răspunzând cerinţelor legale, fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptelor şi făptuitorului, şi în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi preventiv ale acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni.

Prin urmare, pedeapsa aplicată de instanţa de apel inculpatului R.G.D., respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) iar în raport de dispoziţiile art. 52 C. pen., se constată că scopul acesteia poate fi atins şi prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, perioadă în care inculpatul va urma şi un tratament de specialitate, conform art. 86³ alin. (3) lit. f) C. pen., respectiv, va fi obligat să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire în scopul dezintoxicării.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul declarat de parchet este nefondat, urmând ca în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apei Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 28/A din 31 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul R.G.D.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat în sumă de 50 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 4 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3138/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3142/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

ICCJ. Decizia nr. 3139/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3139/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs