ICCJ. Decizia nr. 3218/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 3218/2012
Dosar nr. 33331/3/2009
Şedinţa publică din 09 octombrie 2012
Asupra recursului penal de faţă, pe baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 872 din 14 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 183 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 39 alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.G. zis "A." la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 6 ani închisoare.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 39 alin. (4) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale sus-menţionate în pedeapsa cea mai grea, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute 6 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., de la momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 6 ani închisoare.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti a sumei de 1.331,82 RON, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., s-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă D.Q. împotriva inculpatului, ca neîntemeiată.
Totodată, în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, cu menţiunea că suma de 200 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu C.L., iar suma de 50 RON - onorariul parţial cuvenit avocatului din oficiu F.M.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 4 mai 2008, în jurul orei 17:00 - 18:00, victima L.X. împreună cu D.Q., S.W., L.H., S.L. şi L.L. au mers la cumpărături la Hipermarket C.O. din Bucureşti.
La ieşirea din magazin, victima şi prietenii ei au fost acostaţi de trei persoane printre care se afla şi inculpatul G.G., zis "A.", care le-a spus că au fete cu care ar putea întreţine raporturi sexuale contra unor sume de bani.
În acest context, D.Q. i-a dat inculpatului G.G. suma de 900.000 ROL pentru ca acesta, L.X. şi S.W. să întreţină raporturi sexuale cu trei fete, sens în care cei trei au fost conduşi la un imobil situat pe strada B., sector 1, Bucureşti.
Celelalte persoane de origine chineză au aşteptat în apropierea imobilului respectiv.
Fiind nemulţumiţi de serviciile oferite de fete, D.Q., L.X. şi S.W. au purtat discuţii cu mai multe persoane printre care şi cu inculpatul G.G., în vederea clarificării situaţiei, demers care l-a deranjat pe inculpat, motiv pentru care a încercat să le aplice celor trei câte o corecţie. În acest sens, în faţa locuinţei sus-menţionate, pe trotuar, inculpatul l-a lovit iniţial pe D.Q. în zona facială, acesta căzând la pământ, după care l-a lovit, în acelaşi mod, şi pe L.X.
Urmare acestei lovituri, victima L.X. a căzut pe spate şi s-a lovit cu capul de asfaltul aleii pietonale, suferind un traumatism cranio-cerebral cu disjuncţie şi fisură la nivelul calotei craniene, hemoragie meningee difuză, contuzie cerebrală corticală de contralovitură şi hemoragie tetraventriculară ce a condus la decesul acesteia.
În drept, faptele inculpatului au fost încadrate în dispoziţiile art. 183 C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen.
Individualizarea pedepselor s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea pedepsei rezultante în condiţii privative de libertate.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel inculpatul G.G., solicitând, în principal, achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) sau c) C. pen., iar în subsidiar, reducerea corespunzătoare a cuantumului celor două pedepse ce i-au fost aplicate.
Prin Decizia penală nr. 128 din 25 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În argumentarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a evaluat în mod just probele administrate în cauză, stabilind o corectă situaţie de fapt, căreia i-a dat o justă încadrare juridică.
În consecinţă, reiterând situaţia de fapt stabilită de instanţa fondului, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, la data de 4 mai 2008, în timp ce se afla pe strada B. din sectorul 1 al municipiului Bucureşti, în dreptul imobilului cu nr. X, inculpatul a aplicat victimei L.X. o lovitură cu pumnul în zona feţei, urmare căreia victima a căzut şi s-a lovit cu capul de asfalt, lovitura producând decesul acesteia.
S-a mai reţinut că potrivit Raportului medico-legal de necropsie din 9 septembrie 2008 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Profesor Doctor Mina Minovici", cauza imediată a decesului numitului L.X. a fost "insuficienţa cardio-respiratorie acută de origine centrală prin edem cerebral accentuat cu fenomene de angajare cerebeloasă, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu disjuncţie şi fisură la nivelul calotei craniene, hemoragie meningee difuză, contuzie cerebrală corticală de contralovitură şi hemoragie tetraventriculară", prin acelaşi înscris constatându-se că leziunile traumatice constatate la necropsie s-au putut produce prin lovire cu corp dur, cu marcă traumatică facială minoră, urmată de cădere şi lovire de plan dur cu impact aurico-parieto-temporal stâng şi că între leziunile traumatice şi deces s-a apreciat că există o legătură de cauzalitate directă, condiţionată de Constituţia anatomică fragilă a cutiei craniene, oasele calotei fiind subţiri, în regiunea temporală stângă craniul fiind papiraceu.
În raport de contextul factual anterior prezentat, instanţa de apel a reţinut că lovirea victimei cu capul de asfalt - urmare căreia a intervenit decesul - s-a produs ca efect al loviturii aplicate de inculpat victimei, în zona feţei, apreciind că susţinerile contrare constante ale inculpatului în sensul că nu a lovit sau măcar împins victima sunt infirmate de declaraţiile mai multor martori audiaţi în cauză, respectiv: martorul S.W., care a declarat că a văzut cum bărbatul care îi adusese la acea casă (pe care l-a recunoscut din fotografie ca fiind inculpatul) l-a lovit cu pumnul în zona feţei pe L.X., iar acesta a căzut pe spate, rămânând inconştient la pământ; martorul cu identitate protejată I.C. care a declarat că la data de referinţă, în dreptul imobilului nr. X de pe strada B., a izbucnit un scandal şi l-a văzut pe A. (pe care l-a recunoscut din fotografie ca fiind inculpatul G.G.) cum îl loveşte foarte puternic cu pumnul drept peste partea stângă a capului pe unul dintre chinezi, iar acesta a căzut, lovindu-se cu capul de asfalt şi rămânând inconştient; martorul cu identitate protejată A.C. care a menţionat că a văzut cum A., persoană pe care o cunoaşte de 2 ani (pe care a recunoscut-o din fotografie ca fiind inculpatul), l-a lovit pe un chinez cu pumnul în zona bărbiei, bărbatul respectiv căzând şi lovindu-se cu capul de bordură.
Instanţa de apel a apreciat că susţineri similare au făcut în cauză şi martorul cu identitate protejată P.M. care a menţionat că în urma loviturii puternice cu pumnul, în zona feţei, aplicată de inculpatul recunoscut din planşele foto, unul dintre chinezi a căzut şi s-a lovit cu capul de asfalt, rămânând la pământ, precum şi martorul cu identitate protejată I.G. care a relatat că, la data de referinţă, l-a văzut pe un bărbat rom pe care îl cunoaşte sub numele de A. ( pe care l-a recunoscut din fotografie ca fiind inculpatul G.G.), mai întâi certându-se cu un bărbat chinez, iar apoi împingându-l sau lovindu-l pe bărbatul respectiv în zona capului, motiv pentru care acesta a căzut, lovindu-se cu capul de asfalt şi rămânând în stare de inconştienţă.
Cu privire la acest ultim martor, instanţa de apel a confirmat aprecierea primei instanţe cu privire la nesinceritatea depoziţiei martorului din faza judecăţii, reţinând că declaraţiile aceluiaşi martor din cursul urmăririi penale au fost date la o dată apropiată de incident, când amintirea celor întâmplate era proaspătă şi că acestea se coroborează cu declaraţiile date de mai multe persoane, motiv pentru care sunt conforme cu realitatea.
S-a mai reţinut că susţinerea inculpatului în sensul că victima a căzut din cauza faptului că, fiind sub influenţa alcoolului, s-a dezechilibrat, este infirmată de concluziile raportului medico-legal de necropsie, din care rezultă că sângele victimei nu conţinea alcool etilic. În plus, împrejurarea că victimei i s-a aplicat o lovitură în zona feţei este relevată şi de Raportul medical de necropsie din 9 septembrie 2008, întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Profesor Doctor Mina Minovici", potrivit căruia victima a fost lovită cu un corp dur în zona feţei (în afară de lovitura de corp dur cauzată în urma căderii). Astfel, în raport se face vorbire despre o "marcă traumatică facială minoră".
În acelaşi sens, a fost reţinută şi declaraţia părţii vătămate D.Q., care a declarat că în momentul în care s-a ridicat, a văzut-o pe victimă căzută la pământ cu faţa în sus, iar în apropierea victimei se afla inculpatul, precum şi concluziile Raportului medico-legal de necropsie din 9 septembrie 2008 din care rezultă că moartea victimei L.X. a fost violentă, ea datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute de origine centrală prin edem cerebral accentuat cu fenomene de angajare cerebrală, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu disfuncţie şi fisură la nivelul calotei craniene, hemoragie meningee difuză, contuzie cerebrală corticală de contralovitură şi hemoragie tetraventriculară şi că leziunile traumatice constatate la necropsie s-au putut produce prin lovire cu corp dur - cu marcă traumatică facială minoră, urmată de cădere şi lovire pe plan dur cu impact auriculo-parieto-temporal stând, iar între leziunile traumatice şi deces există o legătură de cauzalitate directă condiţionată de contestaţia anatomică fragilă a cutiei craniene, oasele calotei fiind subţiri, în regiunea temporală stânga craniul fiind papiraceu.
Deopotrivă, s-a reţinut că violenţele exercitate de inculpat asupra părţii vătămate D.Q. sunt probate prin Raportul de expertiză medico-legală din 9 septembrie 2008 prin care s-a concluzionat că victima prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur care pot data din 4 mai 2008 şi care necesită spre vindecare 2 - 3 zile de îngrijiri medicale.
În consecinţă, s-a apreciat că probele administrate în cauză fac dovada faptului că inculpatul G.G. a acţionat spontan, cu intenţie directă, în momentul aplicării loviturilor cu pumnul în zona capului celor două victime L.X. şi D.Q., în cazul primei victime urmarea produsă fiind mult mai gravă decât ceea urmărită de inculpat. Ca urmare, în urma loviturii primite victima a căzut pe asfalt şi s-a lovit la cap, suferind astfel un traumatism cranio-cerebral cu disjuncţie şi fisură la nivelul calotei craniene, hemoragie meningee difuză, contuzie cerebrală corticală de contralovitură şi hemoragie tetraventriculară, situaţie ce a condus la deces, raportul de cauzalitate dintre lovitură şi deces fiind de necontestat.
S-a mai reţinut că şi în faţa instanţei de apel inculpatul a negat săvârşirea faptelor, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 martie 2012, întocmit în urma evaluării inculpatului cu poligraful, la solicitarea acestuia, concluzionând însă că răspunsurile inculpatului G.G. la întrebările relevante cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
Ca urmare, apreciind că apărările inculpatului sunt neîntemeiate, instanţa de apel a constatat pe deplin dovedită vinovăţia apelantului în săvârşirea celor două fapte ce i-au fost reţinute în sarcină, confirmând justeţea soluţiei de condamnare pronunţată de instanţa fondului.
Deopotrivă, instanţa de apel a apreciat că şi individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut cu nerespectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care a fost săvârşită, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, dar şi starea de recidivă în care se afla inculpatul la momentul săvârşirii faptelor.
În concluzie, pentru argumentele anterior expuse, instanţa de apel a respins calea de atac exercitată de inculpat, ca nefondată.
Şi împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 7 iunie 2012, sub nr. 33331/3/2009.
Inculpatul nu a motivat în scris calea de atac, conform dispoziţiilor art. 38510 C. proc. pen., la termenul de dezbateri apărătorul desemnat din oficiu să asigure asistenţa juridică a recurentului-inculpat reiterând criticile formulate în apel şi argumentele invocate în susţinerea acestora şi solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, în principal, achitarea inculpatului pentru ambele fapte ce îi sunt reţinute în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) şi c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reindividualizarea judiciară a pedepselor în sensul reducerii acestora sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând criticile formulate în recurs pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerentele:
Ambele instanţe, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat în cursul procesului penal şi argumente juridice pertinente au procedat la o corectă soluţionare a cauzei în planul acţiunii penale, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează faptele deduse judecăţii şi pedepse just individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.
În acest sens, confirmând justeţea reţinerilor factuale detaliat prezentate în considerentele prezentei hotărâri, reţineri care-şi găsesc fundamentarea în interpretarea coroborată a probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, respectiv: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, declaraţiile învinuitului G.G., planşa fotografică din data de 8 mai 2008 cu aspectele fixate la data de 7 mai 2008 cuprinzând semnele particulare ale numitului G.G., Raportul medico-legal de necropsie din 9 septembrie 2008 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti privind pe L.X., planşa fotografică cu aspectele fixate la data de 6 mai 2008 pe parcursul efectuării necropsiei cadavrului cetăţeanului chinez L.X., concluzii provizorii privind pe L.X., diagnostic de internare a numitului L.X. la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, copia foii de observaţie nr. Y/2008, Raportul de expertiză medico-legală nr. Z/2008 întocmit de către Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti privind pe D.Q., declaraţiile martorului D.Q. din data de 6 mai 2008, proces-verbal şi planşa fotografică întocmită cu ocazia recunoaşterii de către D.Q. din planşa fotografică prezentată a numitului G.G., declaraţiile martorului L.L. din data de 6 mai 2008, declaraţiile martorului S.W. din data de 6 mai 2008, proces-verbal şi planşă fotografică întocmite cu ocazia recunoaşterii de către S.W. din planşa fotografică prezentată a numitului G.G., declaraţiile martorului L.H. din data de 6 mai 2008, proces-verbal şi planşă fotografică întocmite cu ocazia recunoaşterii de către L.H. din planşa fotografică prezentată a numitului G.G., declaraţiile martorului S.L. din data de 6 mai 2008, proces-verbal de redare a declaraţiei martorului cu altă identitate I.G., precum şi procesul-verbal încheiat şi planşa fotografică, cu ocazia recunoaşterii de către acesta, din planşa fotografică prezentată, a numitului G.G., proces-verbal de redare a declaraţiei martorului cu altă identitate I.C., precum şi procesul-verbal încheiat şi planşa fotografică, cu ocazia recunoaşterii de către acesta, din planşa fotografică prezentată; a numitului G.G., proces-verbal de redare a declaraţiei martorului cu altă identitate A.C., precum şi procesul-verbal încheiat şi planşa fotografică, cu ocazia recunoaşterii de către acesta, din planşa fotografică prezentată, a numitului G.G., proces-verbal de redare a declaraţiei martorului cu altă identitate P.M., precum şi procesul-verbal încheiat şi planşa fotografică, cu ocazia recunoaşterii de către acesta, din planşa fotografică prezentată, a numitului G.G., declaraţiile martorei V.G. din data de 15 iulie 2008, declaraţiile martorului D.S.N. din data de 9 mai 2008, declaraţiile martorului V.R.M. din data de 11 mai 2008, declaraţiile martorei A.S.G. din data de 12 mai 2008, declaraţia martorului Z.G. din data de 7 mai 2008, declaraţia martorului G.M.I. din data de 7 mai 2008, declaraţia martorului B.L. din data de 7 mai 2008, declaraţiile martorei P.M.M. din data de 7 mai 2008, declaraţia martorei A.R.M. din data de 2 iunie 2008, declaraţia martorei V.M. din data de 2 iunie 2008, declaraţia martorei V.F.I. din data de 2 iunie 2008, declaraţiile martorei M.M. din data de 10 iulie 2008, procese-verbale de transcriere a convorbirilor purtate prin telefon la Apelul Unic de Urgenţă, la data de 4 mai 2008, orele 19:05, 19:08,19:12,19:15, 21:33, Înalta Curte reţine că fapta inculpatului G.G. de a fi aplicat, la data de 4 mai 2008, în timp ce se afla pe strada B., sector 1, Bucureşti, în dreptul imobilului cu nr. X, o lovitură victimei L.X. cu pumnul în faţă, în urma căreia victima a căzut pe spate şi s-a lovit cu capul de asfalt, decedând în ziua următoare din cauza leziunilor produse, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a fi aplicat la aceeaşi dată şi în aceeaşi locaţie o lovitură părţii vătămate D.Q., cu pumnul în faţă, producându-i astfel leziuni pentru care a necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Faptele au fost contestate de inculpat pe tot parcursul procesului penal, acesta susţinând în mod constant că, deşi a fost prezent la locul faptei la data de referinţă, nu a lovit şi nici măcar nu a împins victimele, căderea defunctului L.X. fiind pusă fie pe seama altercaţiei intervenite între persoanele care se aflau în zonă, fie pe seama stării de ebrietate în care se afla acesta.
Susţinerile inculpatului sunt însă infirmate de declaraţiile martorului S.W. şi ale martorilor cu identitate protejată I.C., A.C., P.M. şi I.G. (cea din cursul urmăririi penale), amplu redate în hotărârea primei instanţe, care se coroborează cu declaraţia părţii vătămate D.Q., precum şi de concluziile raportului medico-legal de necropsie din care rezultă că sângele victimei nu conţinea alcool etilic.
În plus, lipsa de sustenabilitate a apărărilor inculpatului rezultă chiar din declaraţiile acestuia, inculpatul fiind inconsecvent în prezentarea situaţiei particulare care, în opinia sa, ar fi condus la decesul victimei L.L. şi la lovirea părţii vătămate D.Q., aspect care pune în discuţie veridicitatea declaraţiilor sale. Elocvente în acest sens sunt şi concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică 21 martie 2012, întocmit în urma evaluării inculpatului cu poligraful, la solicitarea acestuia, potrivit cărora răspunsurile inculpatului G.G. la întrebările relevante cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
În acelaşi tipar se înscriu, de altfel, şi declaraţiile martorilor aflaţi în anturajul inculpatului - Z.G., G.M., B.L., P.M.M., A.R.M., V.M. şi V.F.I. Aceşti martori au prezentat o derulare a evenimentelor de natură să îl disculpe pe inculpat, depoziţiilor lor necoroborându-se însă nici cu declaraţiile părţii vătămate D.Q. şi ale martorului S.W., dar nici cu declaraţiile martorilor cu identitate protejată, precum şi cu datele rezultând din alte mijloace de probă, respectiv procesele-verbale de redare a celor 3 convorbiri succesive pe care martora P.M.M. le-a purtat începând cu orele 19:05, 19:12 şi 19:15 cu operatorul de la Centrul de Preluare a Apelurilor de Urgenţă 112 şi concluziile Raportului medico-legal de necropsie din 9 septembrie 2008 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Profesor Doctor Mina Minovici" potrivit căruia victima a fost lovită cu corp dur (pe lângă lovitura de corp dur, urmare căderii) în zona feţei, făcându-se vorbire despre o "marcă traumatică facială minoră".
Acesta a fost motivul pentru care, cu justeţe, instanţa fondului a înlăturat sus-menţionatele declaraţii ca fiind neconforme adevărului.
Pentru considerentele arătate, în concordanţă cu instanţele de fond şi de apel, Înalta Curte constată că vinovăţia inculpatului G.G. este pe deplin dovedită, astfel încât solicitarea apărării de achitare a inculpatului pe temeiul prevăzut de art. 10 lit c) C. proc. pen. se dovedeşte a fi neîntemeiată, în timp ce solicitarea de achitare pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. este privită ca fiind aberantă în condiţiile în care ambele fapte există în materialitatea lor.
Deopotrivă neîntemeiate sunt şi solicitările cu caracter subsidiar formulate de apărare, inculpatul nefăcând dovada unor date personale deosebite cărora instanţa să le poată atribui valenţe de circumstanţe atenuante şi care, fiind valorificate ca atare, să conducă la reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, chiar şi în condiţiile incidenţei art. 80 C. pen. în raport de starea de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatul la momentul săvârşirii faptelor.
Sub aceste aspecte se constată că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului instanţele anterioare au ţinut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi au apreciat în egală măsură împrejurările în care a fost desfăşurată activitatea infracţională, cât şi datele care caracterizează persoana inculpatului.
Au fost avute în vedere în acest sens atât gravitatea faptelor, determinată prin raportare la urmările produse, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului şi conduita acestuia înainte şi în timpul procesului penal.
În acest context, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă postexecutorie, element de natură a caracteriza nefavorabil persoana inculpatului.
Totodată, s-a avut în vedere conduita procesuală a inculpatului G.G., care a negat săvârşirea faptelor, dar s-a prezentat în mod constant în faţa organelor judiciare, elemente circumstanţiale în raport de care pedepsele aplicate inculpatului au fost orientate în mod just spre minimul special prevăzut de lege.
În consecinţă, în raport de argumentele anterior prezentate şi constatând că toate criticile invocate de apărare sunt neîntemeiate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de inculpatul G.G., constatând legalitatea şi temeinicia hotărârilor atacate sub toate aspectele invocate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 128 din 25 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 768/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3185/2012. Penal → |
|---|
