ICCJ. Decizia nr. 3211/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3211 /2012
Dosar nr. 59482/3/2011/a6
Şedinţa publică din 8 octombrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 59482/3/2011 (1624/2012), în baza art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor G.N., B.F. şi I.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT nr. 119/D/P/2011 din data de 05 septembrie 2011, au fost trimişi în judecată, în stare de arest, inculpaţii G.N., zis „N.", pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.; art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; B.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; I.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi, respectiv, în stare de libertate, inculpaţii D.M., zis „P.", pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi V.I., zis „G.", pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de risc şi mare risc în formă continuată, prev. de: art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În fapt, s-a reţinut în actul de inculpare, cu privire la inculpatul G.N. că, în cursul anului 2011, în repetate rânduri şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu mai multe persoane, a deţinut în vederea vânzării, a vândut, a oferit cu titlu gratuit şi a intermediat vânzarea a diferite cantităţi de droguri de mare risc, împrejurări în care, la datele de 31 martie 2011, singur, a vândut investigatorului „M.D." cantitatea de 26,56 gr de amestec conţinând cocaină în concentraţie de 21,27% ± 2% (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 142.487 din 01 aprilie 2011 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor), cu suma de 1.800 euro şi 100 RON, la data de 18 aprilie 2011, împreună cu inculpatul V.I., a oferit cu titlu gratuit investigatorului „M.D." două comprimate având ca substanţă activă MDMA/3,4-methylenedioxymetamfetamine (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 142.750 din 19 aprilie 2011 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu inculpaţii M.D., I.G. şi B.F., a vândut cantitatea de 573,55 gr, în concentraţie de 29,99%±2% (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143.271 din data de 21 iunie 2011 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor), pentru suma de 36.000 euro, din care 33.000 euro s-a plătit la data constatării comiterii flagrante a actului material de trafic ilicit de droguri de mare risc din 12 iunie 2011, cu precizarea că respectiva cantitate de cocaină a fost transportată din Olanda în Belgia, la solicitarea acestui inculpat.
Cu privire la inculpatul B.F., s-a reţinut că, în cursul lunii iunie 2011, împreună cu inculpatul I.G., a transportat din Olanda, prin Belgia şi până pe teritoriul României cantitatea de 573,55 gr, în concentraţie de 29,99%±2% (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143.271 din data de 21 iunie 2011 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu acelaşi inculpat, a predat respectiva cantitate de cocaină coinculpaţilor G.N. şi M.D., în vederea vânzării acesteia către investigatorii sub acoperire „M.D." şi „N.M.", pentru suma de 36.000 euro, din care la acea dată s-au plătit 33.000 euro.
în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.G., s-a reţinut că, în cursul lunii iunie 2011, împreună cu inculpatul B.F., a transportat din Olanda, prin Belgia şi până pe teritoriul României, cantitatea de 573,55 gr, în concentraţie de 29,99%±2% (Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143.271 din data de 21 iunie 2011 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu acelaşi inculpat, a predat respectiva cantitate de cocaină coinculpaţilor G.N. şi M.D., în vederea vânzării acesteia către investigatorii sub acoperire „M.D." şi „N.M.", pentru suma de 36.000 euro, din care la acea dată s-au plătit 33.000 euro.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă s-a întemeiat pe coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţii învinuiţi şi inculpaţi cercetaţi în prezenta cauză; declaraţii martori; procese-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire autorizaţi în cauză; rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică analiză droguri; procese-verbale de constituire planşe foto; procese-verbale de recunoaştere de pe planşe foto; procese-verbale întocmite în conformitate cu dispoziţiile art. 911 şi următoarele C. proc. pen., de redare în scris a interceptărilor şi înregistrărilor comunicărilor telefonice efectuate în mod autorizat; procese-verbale întocmite în conformitate cu dispoziţiile art. 911 şi următoarele C. proc. pen., de redare în scris a interceptărilor şi înregistrărilor audio în mediul ambiental efectuate în mod autorizat în cauză; proces-verbal de prindere în flagrant inculpaţi cercetaţi în prezenta cauză; proces-verbal de înseriere sumă de bani folosită la realizarea flagrantului; procese-verbale de consemnare a efectuării percheziţiilor domiciliare; procese-verbale de consemnare a datelor salvate în agende, precum şi a mesajelor tip SMS salvate în memoriile telefoanelor mobile şi ale cartelelor SIM folosite de către inculpaţii cercetaţi în prezenta cauză; înscrisuri; alte mijloace de probă.
Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaţilor G.N., B.F. şi I.G., potrivit dispoziţiilor legale, curtea de apel a apreciat că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât faptele respective constituie infracţiuni pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, pericolul rezultând nu numai din natura şi gravitatea infracţiunilor, dar şi din modul de desfăşurare a activităţii infracţionale, urmările produse şi sentimentul de insecuritate generat în rândul societăţii.
Cât priveşte condiţia referitoare la existenţa în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constată că şi aceasta este îndeplinită.
Curtea de apel a constatat că subzistă temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, măsură luată şi menţinută cu respectarea dispoziţiilor art. 143 şi, respectiv, art. 148 lit. f) C. proc. pen. Totodată, reanalizându-se actele şi lucrările dosarului, s-a apreciat că temeiurile iniţiale nu s-au modificat şi nici nu au încetat.
Referitor la durata termenului rezonabil al măsurii arestării preventive, s-a reţinut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real, care fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (Labita c. Italiei). S-a reţinut în acest sens că, deşi măsura arestării preventive este o măsură de excepţie, în speţă sunt întrunite toate cerinţele legale care să justifice menţinerea ei în continuare faţă de inculpaţi, iar durata acestuia nu a depăşit un termen rezonabil.
Împotriva încheierii anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii G.N., B.F. şi I.G., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi continuarea judecăţii în stare de libertate.
Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorii recurenţilor inculpaţi şi ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpaţi, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme şi măsuri şi care se traduce prin funcţionarea normală a instituţiilor statului, menţinerea liniştii cetăţenilor şi respectarea drepturilor acestora.
Deşi pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele, din însuşi pericolul social al infracţiunilor de care sunt învinuiţi inculpaţii, din reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai faptelor respective.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite şi la acest moment procesual condiţiile prevăzute de art. 3002 coroborat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaţilor. Se reţine, de asemenea, că menţinerea arestării preventive a inculpaţilor nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanţele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârşire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenţiei provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenţie, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că, în cauză, menţinerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpaţilor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestora încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziţia de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, ca ne fondate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 200 RON, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
Onorariul cuvenit interpretului de limba olandeza se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.N., B.F. şi I.G. împotriva încheierii din 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 59482/3/2011 (1624/2012).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba olandeză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3210/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 328/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
