ICCJ. Decizia nr. 394/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 394/2012
Dosar nr.4205/110/2011
Şedinţa publică din 14 februarie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 221/D/2011 din data de 11 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului I.G., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen., cu art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa principală aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 13 iulie 2011 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit aflat la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău şi înaintate cu adresa aflată la fila din dosarul Tribunalului Bacău.
S-a dispuse plata din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu la urmărirea penală şi instanţă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 555/P/2011 din 22 august 2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului I.G., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., constând în aceea că, la data de 12 iulie 2011, în jurul orelor 19.00, pe fondul unor neînţelegeri mai vechi şi în urma unui conflict spontan, a aplicat victimei o lovitură care a produs o plagă penetrantă hemitorace stâng şi a condus la hemoragie externă şi internă prin plagă transfixiantă, cu interesare pleuro pulmonară stânga şi care a provocat moartea victimei.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă că, în cursul zilei de 12 iulie 2011 inculpatul, împreună cu soţia, cu fiii săi M. şi I. şi cu ginerele acestora, numitul C.F., au desfăşurat diferite activităţi agricole, pe suprafeţe de teren situate în extravilan localităţii Frumuşelu, revenind la domiciliu în jurul orelor 18.00 - 18.30.
După ce au stat la masă, victima I.I. a spus că vrea să dea apă la cai şi va conduce caii la fântâna pe care inculpatul şi membrii familiei au construit-o în grădina din spatele curţii locuinţei.
Întrucât anterior au fost mai multe discuţii între inculpat şi membrii familiei, cu privire la accesul la fântână, inculpatul reproşându-le celorlalţi că lasă poarta deschisă la grădină iar păsările şi animalele strică răsadurile, din dorinţa de a proteja culturile din grădină, inculpatul I.G. i-a cerut fiului său I.I. să nu adape caii la fântână.
Victima I.I. a ripostat verbal, susţinând că el a avut o contribuţie importantă la construirea fântânii şi şi-a manifestat hotărârea de a duce caii la fântână.
Inculpatul s-a deplasat în magazie, de unde a luat un cuţit, după care a mers în grădină unde a curăţat un castravete şi l-a mâncat, iar cuţitul l-a pus în buzunar.
Conflictul verbal dintre inculpat şi victimă a continuat, deoarece victima nu a renunţat la dorinţa de a duce caii la fântână şi, pentru a-l convinge să renunţe, inculpatul a luat un bidon cu motorină şi a ameninţat că va turna motorină în fântână.
Între inculpat şi victimă a avut loc un conflict în urma căruia cei doi s-au agresat reciproc, iar în momentul în care victima a lovit inculpatul, acesta a scos cuţitul din buzunar şi a aplicat victimei o lovitură cu cuţitul în zona toracică, în partea stângă, între coaste.
Victima a continuat să lovească inculpatul cu piciorul şi, după ce acesta a căzut, victima s-a urcat peste inculpat şi a continuat să-l lovească cu pumnii; la un moment victima şi-a pierdut cunoştinţa şi s-a prăbuşit la pământ.
Inculpatul a cerut ajutorul soţiei sale, care a venit din curte şi a acordat victimei primul ajutor. Inculpatul şi-a dat seama că fiul său a murit şi conştient de consecinţele faptelor sale, a ieşit în faţa curţii şi s-a aşezat pe podeţ, aşteptând sosirea organelor de poliţie.
Ulterior, au sosit organele de poliţie care au procedat la cercetarea locului faptei şi l-au condus pe inculpatul la postul de poliţie al comunei.
Cu prilejul efectuării cercetării la faţa locului, s-a stabilit că victima a fost lovită o singură dată, prezentând o plagă penetrantă hemitorace stâng. La locul faptei au fost identificate şi ridicate urme de sânge aflate pe poarta gardului despărţitor dintre curte şi grădina locuinţei inculpatului, pe sol şi pe tubul fântânii. În apropierea fântânii a fost găsit un cuţit despre care inculpatul declară că l-a folosit pentru a aplica lovitura ce a cauzat moartea victimei.
Din raportul de constatare medico-legală, a rezultat că moartea victimei I.I. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe şi interne prin plagă transfixiantă hemitorace stâng, cu interesare pleuro pulmonară stânga. Leziunea s-a produs prin lovire cu corp tăietor-înţepător, cu lama de 2 cm şi o lungime de minimum 0,5 cm, prin lovirea victimei din poziţia ortostatism.
Situaţia de fapt descrisă a fost probată cu: actul de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la faţa locului; planşă fotografică; declaraţia părţii vătămate I.G.; raportul de constatare medico-legală din 17 august 2011 al S.M.L. Bacău; planşe fotografice efectuate cu prilejul examinării medico-legale; declaraţia martorului P.G.; declaraţiile inculpatului I.G.
Partea vătămată I.G., prezentă în instanţă, a învederat faptul că nu se constituie parte civilă în cauză.
Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o poziţie sinceră, recunoscând şi regretând fapta comisă.
În faţa instanţei de judecată, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte fapta reţinută prin actul de sesizare şi a solicitat potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere care a fost admisă de către instanţa de judecată, întrucât din probele administrate rezulta că fapta inculpatului este stabilită şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
În drept, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea acestuia.
Fiind stabilită vinovăţia inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia, ţinându-se seama la individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv gradul de pericol social al faptei comise, condiţiile şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea, urmarea produsă, decesul victimei, precum şi datele care caracterizează persoana inculpatului, care nu a mai cunoscut rigorile legii penale până în prezent şi a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal de recunoaştere şi regret.
Faţă de datele cauzei, avându-se în vedere lipsa antecedentele penale, conduita inculpatului până la data săvârşirii faptei, poziţia sinceră a acestuia şi vârsta înaintată, au fost reţinute în sarcina sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., pedeapsa aplicată fiind stabilită sub minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută. De asemenea s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., reducându-se cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a criticat hotărârea apelată, invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii pronunţată în cauză în ceea ce priveşte pedeapsa nejustificat de blândă aplicată inculpatului şi neaplicarea prevederilor art. 7, raportat la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru depozitarea lor în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare.
S-a arătat că instanţa nu a avut în vedere gravitatea faptei comise, modalitatea concretă de comitere şi a urmărilor pe care le-a produs. S-a apreciat că reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., pentru a justifica coborârea pedepsei mult sub mimul special, după ce în cauză s-a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. şi condamnarea inculpatului la pedeapsa de doar 8 ani închisoare este un act de clemenţă nejustificat din partea judecătorului.
Având în vedere modalităţile şi împrejurările săvârşirii infracţiunii, în special intensitatea loviturii aplicate părţii vătămate, obiectul folosit, urmarea produsă, respectiv decesul victimei, atingerea adusă relaţiilor sociale care apără viaţa persoanei şi gradul ridicat de pericol social al infracţiunii de omor calificat, s-a considerat că se impune majorarea pedepsei aplicată inculpatului, cu respectarea dispoziţiilor art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP); reţinerea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., cu privire la recunoaşterea vinovăţiei de către inculpat şi reducerea în consecinţă a pedepsei aplicate acestuia, erau suficiente, raportat la gravitatea faptei şi modalitatea de comitere, astfel încât instanţa nu mai trebuia să reţină şi circumstanţe atenuante în sarcina inculpatului şi să reducă atât de mult pedeapsa aplicată acestuia, instanţa neapreciind just dispoziţiile art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Parchetul a mai arătat că sentinţa penală apelată este şi nelegală şi în ceea ce priveşte omisiunea instanţei de a da eficienţă prevederilor art. 7, raportat la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, trebuind să dispună prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru depozitarea lor în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Apelantul inculpat a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 145 din 22 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinţei penale nr. 221/ D din data de 11 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bacău, cu privire la greşita reţinere în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuate prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a aplicării dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului şi la omisiunea dispunerii prelevării probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
A fost desfiinţată sentinţa penală apelată sub aceste aspecte, iar în rejudecare a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 8 ani închisoare, la 11 (unsprezece) ani închisoare pedeapsa principală de executat fiind 11 (unsprezece) ani închisoare şi a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru o durată de 4 (patru) ani.
În temeiul art. 7, cu art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din aceeaşi lege, în vederea introducerii profilelor genetice ale acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen., coroborat cu art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a apelantului-inculpat.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus în continuare, din pedeapsa principală aplicată apelantului-inculpat, astfel cum a fost majorată, a perioadei executate prin arest preventiv începând cu data pronunţării sentinţei penale apelate, respectiv, de la data de 11 octombrie 2011, la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat I.G. împotriva sentinţei penale nr. 221/ D din data de 11 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bacău; s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţie, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei; a fost obligat apelantul-inculpat la plata de cheltuieli judiciare statului.
Analizând hotărârea atacată, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a descris faptele care fac obiectul învinuirii, cu arătarea timpului şi locului unde au fost săvârşite, încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de apelantul-inculpat, forma şi gradul de vinovăţie, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale, însă a greşit în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatei şi în ceea ce priveşte omisiunea dispunerii prelevării probelor biologice de la inculpată în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei şi reţinerea circumstanţelor atenuante, potrivit art. 74 C. pen., s-a argumentat că în raport cu gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunii săvârşite (inculpatul ucigându-şi propriul fiu), modul cum a fost concepută şi apoi derulată săvârşirea infracţiunii şi urmarea produsă, nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. pentru a fi coborâtă pedeapsa principală sub minimul special prevăzut de lege, în condiţiile în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită au fost reduse, în conformitate cu prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu o treime.
Gravitatea şi pericolul social al infracţiunii sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuiesc bine evaluate de instanţă în alegerea pedepsei şi a cuantumului acesteia, astfel că inculpatul trebuia să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii, cu atât mai mult cu cât a comis o infracţiune atât de gravă, ucigându-şi cu sânge rece propriul fiu, fiind inacceptabil ca pentru faptele săvârşite împotriva altor semeni de ai săi, răspunderea sa penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale, impunându-se deci, înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen., şi aplicarea unei pedepse principale în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, reduse, în conformitate cu prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu o treime, orientată, faţă şi de vârsta inculpatului la 11 (unsprezece) ani închisoare.
S-a constatat, totodată că, în temeiul art. 7, cu art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, se impune ca instanţa de fond să dispună prelevarea probelor biologice de la inculpat, în condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din aceeaşi lege, în vederea introducerii profilelor genetice ale acesteia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului s-a mai reţinut că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, iar temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.G., invocând cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând reducerea pedepsei aplicate, apreciindu-se că în mod corect prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Analizând recursul prin prisma criticii formulate se constată că acesta este fondat şi va fi admis, pentru considerentele ce urmează:
Astfel după cum rezultă din analiza actelor dosarului şi a hotărârilor anterior pronunţate, starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în mod corect.
Pe fondul unor conflicte anterioare, a unei stări tensionate şi a unei altercaţii survenită spontan între inculpat şi victimă, fiul său, inculpatul a aplicat victimei o lovitură de cuţit în zona stângă a toracelui, leziunea provocată având drept consecinţă hemoragie internă şi externă şi determinând decesul victimei.
Inculpatul a avut o atitudine sinceră şi responsabilă, asumându-şi consecinţele faptei sale.
În mod indiscutabil, incidentul şi rezultatul acestuia nu ar fi avut loc dacă şi conduita victimei ar fi fost alta faţă de tatăl său.
Inculpatul a crescut 7 copii, iar faptul că a suprimat viaţa unuia dintre ei s-a datorat în mare măsură conduitei acestuia faţă de părintele său.
Aşa fiind, în favoarea inculpatului se impune a fi reţinută, după cum în mod just a apreciat şi prima instanţă, circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., căreia i se va da efectul potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul arătat, se reţine că în mod eronat instanţa de apel a înlăturat circumstanţele atenuante avute anterior în vedere de către prima instanţă, circumstanţa atenuantă reglementată de dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. neputând fi ignorată, având în vedere argumentele expuse, gravitatea faptei şi urmarea produsă neputând conduce la o concluzie contrară.
În ceea ce priveşte atitudinea procesuală corectă, manifestată de inculpat, instanţa de recurs apreciază că prin reţinerea prevăzută art. 3201 C. proc. pen. au fost valorificate aspectele care, în esenţă, vizează această poziţie procesuală.
Astfel, având în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) se apreciază că pedeapsa aplicată de către prima instanţă, respectiv pedeapsa principală de opt ani închisoare este aptă a determina realizarea scopurilor sancţiunii potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., ca măsură cu rol de constrângere, reeducare şi prevenire a comiterii de noi asemenea fapte, pedeapsa reflectând natura şi gravitatea faptei comise, dar şi situaţia particulară şi profilul inculpatului.
Pentru considerentele ce preced, reţinându-se că motivul de recurs invocat de către inculpat este întemeiat, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursul declarat va fi admis, vor fi casate, în parte, Decizia apelată, precum şi sentinţa pronunţată de prima instanţă, iar în rejudecare, în baza art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. va fi condamnat inculpatul I.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
Va fi interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 iulie 2011 la 14 februarie 2012.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 145 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează în parte Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 221/ D din 11 octombrie 2011 a Tribunalului Bacău şi rejudecând:
În baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen. cu art. 74 lit. a) şi 76 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul I.G., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 iulie 2011 la 14 februarie 2012.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 336/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 398/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
