ICCJ. Decizia nr. 3409/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3409/2012
Dosar nr. 7396/86/2012
Şedinţa publică din 23 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 129 din 18 iulie 2012, pronunţată în dosarul nr. 7396/86/2012, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul S.C., la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., parte vătămată fiind S.V., zis „N.".
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 21 mai 2012 la zi şi menţinută, în continuare măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată S.V. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului.
În temeiul art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 noul C. civ. coroborat cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou" Suceava şi, pe cale de consecinţă, inculpatul S.C. a fost obligat la plata sumei de 2424,06 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată S.V.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava cu nr. 221/P/2012 din 11 iunie 2012, înregistrat pe,rolul acestei instanţe de judecată la data de 11 iunie 2012, sub nr. 7396/86/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S.C., zis „S.", pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), i) C. pen., parte vătămată fiind fratele său S.V., zis „N.".
Parchetul a reţinut că la data de 20 mai 2012 martorul B.G. - persoană cu domiciliul în comuna Pătrăuţi - s-a deplasat în comuna Şcheia, la locuinţa martorului B.G. Întrucât martorul B.G. trăieşte în concubinaj cu numita B.I. (fiica martorului B.G.), acesta i-a adus într-o căruţă o cantitate nedeterminată de lemne de foc. În jurul orelor 16:00 cu aproximaţie martorul B.G. a hotărât să plece spre localitatea de domiciliu. În timp ce se afla în curtea casei numitului B.G. şi intenţiona să înhame calul la căruţă, în aceeaşi curte şi-a făcut apariţia şi inculpatul S.C. S-a reţinut că până la ora respectivă inculpatul a consumat o cantitate mare de băuturi alcoolice, aflându-se atunci în stare avansată de ebrietate.
Văzându-l pe martorul B.G. şi amintindu-şi că acesta îi datora, încă din toamna anului 2011, cantitatea de un mc lemn, inculpatul i-a reproşat că aduce altora lemne de foc însă faţă de el nu-şi achită datoria. Martorul B.G. i-a comunicat inculpatului că în cursul săptămânii următoare îi va aduce şi lui lemne şi astfel îşi va plăti datoria. Deşi martorul B.G. a purtat o discuţie pe un ton normal cu inculpatul, starea de ebrietate în care se afla acesta l-a determinat pe inculpat să lovească iniţial calul martorului, după care l-a lovit şi pe martor cu pumnii în plină figură (f. 59, 61).
În apărarea martorului B.G. au intervenit martorii B.G. şi S.N. (fratele inculpatului) care au reuşit să-l îndepărteze din curte pe inculpat. „Deranjat" de atitudinea celor doi martori, inculpatul s-a deplasat la domiciliu de unde a luat un cuţit, revenind apoi spre locul unde se afla martorul B.G. cu intenţia de a-l agresa. S-a reţinut că în intervalul de timp în care inculpatul s-a deplasat spre domiciliu, martorul B.G. a reuşit să iasă cu căruţa din curte, deplasându-se apoi până în dreptul magazinului mixt, situat la mică distanţă de curtea anterior menţionată. Inculpatul s-a deplasat în fugă spre căruţa martorului B.G. şi când a ajuns în dreptul acesteia, l-a lovit din nou cu pumnul în plină figură pe martorul B.G. Aflaţi în apropiere de zona respectivă, martorul S.N. şi victima S.V. (fraţii inculpatului) s-au deplasat în fugă spre locul incidentului, pentru a sări în ajutorul martorului B.G. S-a reţinut că martorul S.N. a reuşit să-l imobilizeze pe inculpat şi să-l trântească în drum, însă acesta s-a ridicat fugind din nou după căruţa martorului B.G. După inculpat s-a deplasat victima S.V., a reuşit să-l ajungă pe acesta din urmă şi să-l prindă de braţul stâng cu intenţia de a-l împiedica să-l agreseze pe martorul B.G. (f. 63). În acele împrejurări, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un cuţit şi cu acel instrument vulnerant l-a înjunghiat de trei ori pe fratele său (f. 40 şi următoarele).
Dându-şi seama abia în acele momente că a produs o vătămare gravă fratelui său, inculpatul a abandonat intenţia agresivă faţă de martorul B.G. şi s-a deplasat spre domiciliu. S-a reţinut totodată că datorită stării de surescitare în care se afla, a spart geamul de la uşa de acces în casă după care cu un topor a deteriorat peretele exterior al casei (f. 14, 15). Sesizând starea gravă în care se afla victima, martora B.I. a solicitat telefonic prezenţa unei ambulanţe (la orele 16:50), iar la scurt timp după acest apel victima a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou" Suceava, unde a fost supusă unor intervenţii chirurgicale. Conform concluziilor cuprinse în raportul nr. 213/A/2012, întocmit de medicul legist din cadrul S.M.L. Suceava, victima a prezentat două plăgi înţepate toracice stânge nepenetrante cu hematom masiv pectoral şi o plagă înţepată abdominală penetrantă cu plăgi, cu hematoame de mare epiploon, de mezocolon transvers şi de perete sigmoidian (secţiune incompletă) cu hemoperitoneu, ce s-au putut produce prin loviri cu un corp înţepător-tăietor, posibil cuţit. Plăgile toracice nepenetrante pot necesita fiecare un număr de 15-17 zile de îngrijiri medicale. Plaga abdominală poate necesita în total un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale. Având în vedere localizarea şi topografia leziunilor, prezenţa hemoperitoneului, necesitatea intervenţiei chirurgicale de urgenţă şi tratamentul ulterior, s-a apreciat că din punct de vedere medico legal plaga abdominală penetrantă a fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei (f. 39)
Numitul S.V. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză (f. 50). În cauză există constituire de parte civilă din partea Spitalului Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou" Suceava (f. 57).
Fapta şi vinovăţia inculpatului au fost probate în faza de urmărire penală cu: proces verbal de sesizare din oficiu (f. 2), proces verbal de cercetare la faţa locului, planşa fotografică şi schiţa de orientare (f. 3-17), raport de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Suceava (f. 39), procese verbale de examinare criminalistică şi planşele fotografice aferente (f. 19-33, 40-46), adresa Spitalului Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou" Suceava (f. 57), declaraţiile victimei S.V. (f. 48-51), declaraţiile martorilor B.G. (f. 58-60), S.N. (f. 61-64), B.G. (f. 66-68), B.I. (f. 69, 70), L.E. (f. 71, 72), B.I. (f. 73, 74), D.F. (f. 75-77), dovezi predare-primire bunuri (f. 18, 34, 35), proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 129, 130), coroborate cu declaraţiile inculpatului (f. 113, 117-121).
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului S.C. care, la data de 20 mai 2012, într-un loc public situat pe raza comunei Şcheia, a exercitat acte de violenţă cu un cuţit, în zone vitale, asupra fratelui său S.V., cu intenţia de a-i suprima viaţa, producând victimei leziuni vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale, cu consecinţa punerii vieţii în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), i) C. pen.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a încercat să ascundă adevărul, susţinând fără temei că după incidentul din curtea martorului B.G. (loc în care nu a exercitat nici un act de violenţă asupra numitului B.G.), a fost alungat de persoanele aflate acolo spre locuinţa sa; a reuşit să ajungă la locuinţa sa aflată în apropiere, însă a sesizat că este urmărit de ceilalţi trei fraţi ai săi respectiv victima S.V. şi martorii S.N. şi S.I.C.; cei trei fraţi au intrat în casa sa, unul dintre ei i-a spart fereastra, dar toţi trei manifestau intenţii vădit agresive. Temându-se pentru viaţa sa, inculpatul s-a înarmat cu un topor, precum şi un alt instrument vulnerant (pe care nu l-a putut însă descrie) şi în interiorul casei sale a înţepat cu acel instrument vulnerant pe unul dintre fraţi. Inculpatul a negat că în zona magazinului mixt ar fi fost vreun incident violent între el şi fraţii săi. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul şi-a menţinut aceeaşi poziţie, cu precizarea că locul incidentului a fost în curtea casei sale.
La primul termen cu procedura completă instanţa a luat act că inculpatul doreşte să urmeze procedura simplificată în concordanţă cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Analizată fiind cauza din perspectiva incidenţei art. 3201 C. proc. pen., instanţa a reţinut că sunt incidente în cauză dispoziţiile legale anterior menţionate procedând la condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, respectiv tentativă la infracţiunea de omor calificat. Instanţa de fond a aplicat pedeapsa închisorii micşorând cu 1/3 limitele de pedeapsă de la 7 ani şi 6 luni - 12 ani şi 6 luni în final la 5 ani - 8 ani şi 4 luni închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, împrejurările şi modalitatea în care a fost săvârşită, descrisă detaliat mai sus, şi urmarea produsă, acţiunea inculpatului fiind aptă de a produce suprimarea vieţii unui seamăn, rezultat ce nu s-a produs din motive independente de voinţa inculpatului.
Instanţa de fond a apreciat că stabilirea unei pedepse de 6 (şase) ani închisoare este suficientă pentru atingerea scopului de prevenţie specială, de coerciţie şi de reeducare a inculpatului, astfel cum acestea sunt definite de art. 52 alin. (1) C. pen. De asemenea, având în vederea cuantumul pedepsei principale aplicate, raportat la prevederea expresă în textul de lege ce sancţionează fapta de omor calificat a pedepsei complementare constând în „interzicerea unor drepturi", în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 ani.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, faţă de gravitatea faptei săvârşite, instanţa a apreciat că numai prin executarea sa în regim de detenţie pedeapsa îşi va atinge finalitatea instituită de lege, suspendarea executării acesteia nefiind posibilă nici din punct de vedere legal (faţă de cuantumul de 6 ani închisoare) şi nici oportună faţă de gravitatea faptei în sine. Astfel fiind, în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), instanţa a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 21 mai 2012 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpatului S.C. a fost menţinută, atât raportat la soluţia de condamnare pronunţată în cauză cât mai ales la toate motivele de fapt care au stat la baza pronunţării acestei soluţii şi care se constituie în probe certe de vinovăţie.
Instanţa a luat act că partea vătămată S.V. a arătat, încă din faza de urmărire penală că nu are pretenţii de natură civilă de la inculpat.
În baza art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi a art. 1349 alin. (1) şi (2), 1357 Noul C. civ. coroborat cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou" împotriva sentinţei sus-menţionate, a declarat apel inculpatul S.C., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia.
Prin decizia penală nr. 83 din 29 august 2012 Curtea de Apel Suceava, Secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, în mod corect, prima instanţă a stabilit situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpatul apelant a comis fapta dedusă judecăţii în împrejurările reţinute de prima instanţă şi arătate în considerentele sentinţei atacate, vinovăţia sa fiind în mod corect stabilită.
Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului apelant, Curtea a apreciat că acesta a fost just şi proporţional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), această pedeapsă fiind în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prevăzute de art. 52 C. pen., în mod corect prima instanţă făcând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., ca urmare a atitudinii procesuale adoptată de către inculpat (f 30 - dosar fond).
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că în mod corect prima instanţă a luat act că partea vătămată S.V. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului, iar în temeiul art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 Noul C. civ. coroborat cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou" Suceava şi, pe cale de consecinţă, l-a obligat pe inculpatul S.C. la plata sumei de 2424,06 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată S.V.
Întrucât raportat la situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit în mod legal încadrarea juridică a infracţiunii comise de către inculpat, iar sancţiunea penală aplicată acestuia a fost judicios individualizată în raport de criteriile sus-menţionate, Curtea a constatat că nu se impune reindividualizarea acesteia, prin reţinerea circumstanţelor atenuante apreciate ca pledând în favoarea sa.
Lipsa antecedentelor penale şi comportarea bună anterioară a inculpatului, în raport de gravitatea faptei săvârşite şi de atitudinea procesuală adoptată după plasarea sa în sfera ilicitului penal, nu justifică modificarea cuantumului pedepsei aplicate pentru care a optat prima instanţă, neputând fi ignorate împrejurările ce atribuie faptei deduse judecăţii şi persoanei inculpatului un pericol social accentuat
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate ca fiind prea severă în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale, înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că singura critică formulată de inculpat în recurs, privind greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, prin raportare la conduita procesuală sinceră a inculpatului, este neîntemeiată.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., rezultă că până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul poate declara că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi solicită ca judecată să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În cauza dedusă judecăţii, prin declaraţia dată în faţa primei instanţe (existentă la fila 30), inculpatul a recunoscut fapta reţinută prin rechizitoriu, fiind de acord ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Ca urmare a acestei atitudini procesuale inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, coborâtă deci, sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsă menţinută şi se instanţa de apel.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată în cauză a fost corect individualizată prin raportare la natura şi gravitatea faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, limitele speciale de pedeapsă, modalitatea de săvârşire precum şi persoana infractorului.
Referitor la natura faptei săvârşite de inculpat, instanţa de recurs constată că aceasta este de mare gravitate, limitele pedepsei pentru săvârşirea acestei fapte fiind cuprinse între 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi.
Raportat la împrejurarea arătată de inculpat, cum că a dat o singură lovitură părţii vătămate, instanţa constată că acest fapt nu poate conduce la reindividualizarea pedepsei astfel cum doreşte inculpatul atâta timp cât prin acea lovitură viaţa victimei a fost pusă în primejdie.
Faptul că fratele inculpatului, respectiv victima infracţiunii de tentativă la omor, nu s-a constituit parte civilă în cauză şi nu doreşte condamnarea fratelui său nu poate constitui, prin ea însăşi, o condiţie suficientă pentru reducerea pedepsei sau exonerarea de răspundere penală a inculpatului.
Prin activitatea infracţională au fost lezate relaţiile sociale ce ocrotesc dreptul la viaţă, sănătate şi integritate corporală ocrotite prin norma penală, astfel că pedeapsa de 6 ani închisoare reflectă gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, fiind aptă să conducă la reeducarea şi la formarea unei atitudini pozitive a inculpatului faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se că motivul de recurs invocat este neîntemeiat şi nu pot fi reţinute din oficiu cazuri de casare a căror incidenţă să determine desfiinţarea deciziei recurate, înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) din pedeapsa rezultantă aplicată va fi dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 21 mai 2012 la 23 octombrie 2012.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTVIE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 83 din 29 august 2012 a Curţii de Apel Suceava - secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 mai 2012 la 23 octombrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 3412/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3387/2012. Penal → |
|---|
