ICCJ. Decizia nr. 3413/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3413/2012
Dosar nr. 3424/96/2010
Şedinţa publică din 23 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 348 din 28 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 3424/96/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul F.R. din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 74 lit. a), şi art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.R., la 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi doi ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
A fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile: SC A. SRL Braşov suma de 227.822,78 RON şi SC N. SRL Miercurea Ciuc suma de 224.453,04 RON cu titlul de pretenţii civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1150 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Inculpatul în calitate de administrator al SC R.C. SRL Păuleni Ciuc, în perioada 07 octombrie 2008-07 noiembrie 2008 a emis pe seama SC A. SRL Braşov 3 file CEC şi un bilet la ordin de plată a unor mărfuri achiziţionate în valoare de 227.822,78 lei, care fiind introduse spre decontare au fost refuzate din lipsă totală de disponibil, societatea învinuitului aflându-se în interdicţie bancară iar instrumentele de plată retrase din circulaţie.
Astfel, conform cererii de înscriere a refuzului bancar în fişierul naţional de CEC-uri, inculpatul F.R. deşi cunoştea că nu are disponibil în cont şi se afla în interdicţie bancară din data de 21 octombrie 2008, a emis următoarele file CEC pe seama SC A. SRL Braşov:
- CEC barat din 06 noiembrie 2008 cu suma de 65.231,17 lei;
- CEC barat din 28 octombrie 2008 cu suma de 73.050,77 lei;
- CEC barat din 31 octombrie 2008 cu suma de 79.520,84 lei.
În total inculpatul a emis file CEC în valoare de 217.821 lei în baza unei rezoluţii infracţionale unice. De asemenea a emis biletul la ordin din 07 octombrie 2008 pentru suma de 10.000 lei.
La data de 20 octombrie 2008 a achiziţionat materiale de construcţii în valoare 102.977,84 lei de la SC N. SRL Ciuc, societate administrată de partea vătămată A.M., ocazie cu care inculpatul a întocmit biletul la ordin scadent la 03 decembrie 2008 pentru suma de 52.977,84 lei.
La data de 03 noiembrie 2008 inculpatul a cumpărat din nou materiale de construcţii de la SC N. SRL iar pentru efectuarea plăţii a emis fila CEC pentru suma de 171.475,20 lei.
Fiind depuse la Banca Transilvania cele două mijloace de plată au fost refuzate pentru aceleaşi motive „trăgător ailat în interdicţie bancară", „lipsă disponibil" şi „set de instrumente de plată retrase din circulaţie".
Partea vătămată SC N. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 224.453,04 lei.
Se reţine că inculpatul a completat filele CEC cunoscând că societatea pe care o reprezenta nu avea disponibil în cont, se afla în interdicţie bancară, iar filele CEC făceau parte dintr-un set de instrumente de plată retrase din circulaţie.
Întrucât, cu prilejul încheierii contractelor de vânzare cumpărare inculpatul a indus în eroare societăţile comerciale vânzătoare, asigurându-le că plata mărfurilor este asigurată, emiţând file CEC în condiţiile arătate, iar fără această eroare vânzătorii nu ar fi încheiat contractele, s-a apreciat că faptele lui întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „înşelăciune în convenţii", prin folosirea unui mijloc fraudulos şi anume a unor instrumente de plată nevalidate, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea agravantei de la alin. (5), având în vedere „consecinţele deosebit de grave". Prejudiciul cauzat nu a fost recuperat.
Referitor la pretenţiile civile ale părţilor vătămate, s-a reţinut că prejudiciile nu au fost recuperate.
Instanţa reţine că inculpatul nu a putut fi audiat în faţa instanţei, acesta sustrăgându-se judecăţii întrucât deşi a fost citat prin toate formele legale de citare nu s-a prezentat.
Se mai reţine că martorii propuşi prin actul de sesizare au fost audiaţi, menţinându-şi declaraţiile date în faza de urmărire penală, şi care sunt conform cu starea de fapt dar şi de drept.
În şedinţa din 21 noiembrie 2011, partea vătămată SC N. SRL Ciuc prin administrator a declarat că se constituie ca parte civilă în cauză cu suma de aproximativ 2 miliarde lei vechi.
Ca urmare a acestei declaraţii, reprezentanta parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a unei infracţiuni de înşelăciune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), avându-se în vedere „consecinţele deosebit de grave".
Instanţa a constatat că cele susţinute de reprezentanta parchetului sunt fondate, având susţinere legală, întrucât suma pentru cele două mijloace frauduloase, acţiuni ale inculpatului se ridica la valoarea de peste 2 miliarde lei astfel era îndeplinită cerinţa pentru cele prevăzute de art. 215 alin. (5) C. pen.
De asemenea instanţa a avut în vedere reţinerea şi a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului întrucât a emis un bilet la ordin scadent la data de 03 noiembrie 2008 precum şi o filă CEC la data de 03 noiembrie 2008, faptele fiind comise de două ori în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
Astfel instanţa în baza actelor, dar şi a probelor administrate, în cauză, a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii, pentru care a fost trimis în judecată şi care atrag pe cale de consecinţă condamnarea acestuia în condiţiile schimbării încadrării juridice a unei infracţiuni conform celor mai sus arătate.
Pe cale de consecinţă s-a apreciat că se justifică răspunderea penală a inculpatului şi necesitatea aplicării unor pedepse raportate la pericolul social al acestora dar şi la consecinţele deosebit de grave care au decurs prin încălcarea legii penale.
La individualizarea juridică a pedepselor s-a reţinut faptul că inculpatul a avut un comportament social bun înainte de săvârşirea faptelor, neavând antecedente penale. S-a mai reţinut că pedepsele care au fost aplicate urmează să fie executate cu privare de libertate tocmai pentru consecinţele care le-au avut săvârşirea faptelor.
Pe latură civilă inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile SC A. SRL Braşov suma de 227.822,78 RON şi S.C N. SRL Miercurea Ciuc suma de 224.453,04 RON cu titlul de pretenţii civile.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat, în termen legal, apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi inculpatul.
În apelul formulat de parchet sentinţa a fost criticată sub aspectul încadrării juridice a faptei, motivele de apel formulate în scris fiind modificate ulterior. în faţa instanţei de apel s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, prin reţinerea doar a unei singure infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În motivele de apel formulate de inculpat s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, prin reţinerea doar a unei singure infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinerea prev. art. 74 C. pen. şi aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiţionat.
Prin decizia penală nr. 39/A din 3 mai 2012 Curtea de Apel Tg Mureş a admis apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi de către inculpatul F. împotriva sentinţei penale nr. 348 din 28 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 3424/96/2010, a desfiinţat parţial sentinţa atacată.
Rejudecând cauza în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul F.R. din prevederile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi prevederile art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în prevederile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi condamnat inculpatul:
- la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen. Au fost menţinute restul dispoziţiilor din sentinţa atacată care nu sunt contrare prezentei dispoziţii referitoare la latura civilă a cauzei şi la aplicarea art. 191 C. proc. pen.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că probele administrate până în prezent, constând în plângerile societăţilor comerciale SC A. SRL Braşov, SC N. SRL Miercurea Ciuc, sesizarea Băncii Transilvania Miercurea Ciuc, declaraţiile numitului C.G., din faza urmăririi penale şi faza de judecată, declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală şi în faţa instanţei, confirmă faptul că inculpatul avea calitatea de administrator al SC R.C. SRL Păuleni Ciuc. în această calitate inculpatul a achiziţionat mărfuri de la SC A. SRL Braşov în valoare de 227.822,78 lei. Pentru plata contravalorii acestor mărfuri inculpatul a emis trei file cec şi un bilet la ordin.
Astfel, inculpatul a emis fila CEC barat din 06 noiembrie 2008 cu suma de 65.231,17 lei;
- CEC barat din 28 octombrie 2008 cu suma de 73.050,77 lei;
- CEC barat din 31 octombrie 2008 cu suma de 79.520,84 lei.
De asemenea a emis biletul la ordin din 07 octombrie 2008 pentru suma de 10.000 lei.
Inculpatul a mai achiziţionat mărfuri, respectiv materiale de construcţii, de la SC N. SRL Miercurea Ciuc. A achiziţionat astfel de mărfuri la 20 octombrie 2008, în valoare de 102.977,84 lei, pentru care a emis un bilet la ordin scadent la 03 decembrie 2008. Pe acest bilet la ordin era trecută suma de 52.977,84 lei. Inculpatul a mai achiziţionat materiale de construcţii de la aceeaşi societate comercială şi la data de 03 noiembrie 2008. Contravaloarea acestor materiale de construcţii a fost achitată cu fila CEC pentru suma de 171.475,20 lei.
Filele CEC şi biletul la ordin au fost depuse la bancă, în vederea încasării contravalorii, moment în care reprezentanţii celor două societăţi au aflat că inculpatul nu avea disponibil în cont, se afla în interdicţie bancară iar filele CEC au fost retrase din circulaţie.
Inculpatul, aşa cum a recunoscut, cunoştea, la data achiziţionării bunurilor, că nu are disponibil în cont, că filele CEC lăsate reprezentanţilor societăţii în momentul achiziţionării bunurilor au fost retrase din circulaţie şi societatea sa se afla în interdicţie bancară.
Din cele de mai sus rezultă cu claritate intenţia inculpatului, încă din momentul achiziţionării bunurilor de la cele două societăţi comerciale, de a induce în eroare pe reprezentanţii societăţilor, în sensul de a-i determina să-i livreze produsele, deşi cunoştea că nu are bani, că era în interdicţie bancară încă din 21 octombrie 2008 şi că filele CEC erau retrase din circulaţie.
Ca urmare, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond înşelăciunea este dovedită, fiind clar că dacă cele două societăţi comerciale cunoşteau că inculpatul nu are disponibil în cont, că societatea se afla în interdicţie bancară şi că filele CEC se erau retrase din circulaţie, nu îi dădeau acestuia produsele şi nu se încheiau contractele.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat, instanţa de apel având în vedere dispoziţiile deciziei XIV/2006 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a schimbat încadrării juridice reţinute de către instanţa de fond, din două infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. într-o singură infracţiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât inculpatul a săvârşit faptele în formă continuată, faptele sale fiind comise în perioade de timp apropiate, respectiv în perioada 07 octombrie 2008-07 noiembrie 2008 în dauna părţii vătămate SC R.C. SRL şi în perioada 20 octombrie 2008-03 noiembrie 2008 în dauna părţii vătămate SC N. SRL, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi nu în realizarea a două acte materiale distincte, unul pentru SC R. SRL şi unul pentru SC N. SRL.
Însumând prejudiciul cauzat celor două societăţi comerciale s-a constatat că el este în măsură să determine aplicarea art. 146 C. proc. pen. privitoare la consecinţe deosebit de grave.
La individualizarea pedepsei instanţa de apel a ţinut cont de lipsa antecedentelor penale, de împrejurarea că inculpatul a recunoscut faptele, le-a regretat, de circumstanţele personale favorabile apte să atragă reţinerea de circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. dar şi că prejudiciul mare, cauzat prin activitatea infracţională nu a fost recuperat decât parţial.
În aceste condiţii pedeapsa aplicată pentru fapta comisă a fost coborâtă sub minimum special, la 4 ani închisoare şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza Ii-a şi b) C. pen.
Inculpatul, în apelul promovat, a solicitat coborârea pedepsei ce se va aplica prin reţinerea de circumstanţe atenuante până la 3 ani şi aplic. art. 81, 82 şi 83 C. pen.
În opinia instanţei de apel, în raport de prejudiciul mare cauzat părţilor civile, de modalitatea concretă de comitere a faptelor, nu se justifică aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare după cum nu se justifică nici aplicarea prev. art. 81 şi următoarele C. pen. în sarcina inculpatului.
Având în vedere cele de mai sus, s-a apreciat că o pedeapsă cu executare în detenţie, în cuantumul stabilit mai sus, este mai eficientă în cauză. Totodată s-a luat act de achitarea parţială a prejudiciului.
Dispoziţiile din sentinţă care nu sunt contrare deciziei au fost menţinute.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale, înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit codul penal în vigoare, pentru a putea fi dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanţa de judecată trebuie să constate îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: pedeapsa aplicată să fie închisoarea de cel mult 4 ani închisoare sau amenda, inculpatul să nu mai fi fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 38 C. pen. (infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii, infracţiuni săvârşite din culpă, infracţiuni amnistiate, fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală) şi se apreciază, ţinând seamă de persoana condamnatului, de comportamentul lui după săvârşirea faptei, că pronunţarea hotărârii constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi alte infracţiuni.
Verificând actele şi lucrările dosarului înalta Curte constată că starea de fapt a fost corect reţinută de către ambele instanţe, în concordanţă cu probele administrate, iar încadrarea juridică dată faptei este cea legală.
Cuantumul pedepsei a fost just individualizat de instanţa de apel, cu respectarea exigenţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât acesta reflectă atât pericolul social concret al infracţiunii săvârşite cât şi circumstanţele care caracterizează autorul faptelor şi pune în evidenţă în mod corespunzător pericolul social, constituind o ripostă legală, suficientă şi corespunzătoare, în vederea asigurării reeducării inculpatului şi prevenirii săvârşirii unor astfel de infracţiuni.
În stabilirea modalităţii de executare a pedepsei instanţa este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalităţile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.
Prin raportare la cele expuse anterior, înalta Curte constată că există suficiente date la dosar care demonstrează că reeducarea inculpatului se poate asigura şi fără executarea efectivă a pedepsei. Acesta a făcut eforturi pentru înlăturarea consecinţelor faptei sale, este cunoscut cu o bună comportare în societate, nu a avut nici un conflict cu legea penală, a manifestat sinceritate şi regret, atitudinea procesuală demonstrând dorinţa de reintegrare a acestuia.
Din această perspectivă, se apreciază că aplicarea unui regim sever de supraveghere pe o durată de 7 ani, în condiţiile art. 861 C. pen. se asigură şi efectul preventiv al pedepsei.
În consecinţă, înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul F.R., va casa decizia penală recurată numai in ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei.
În baza art. 861 C. pen. va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate de 4 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
Încredinţează supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita.
În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. şi art. 865 C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se va suspenda executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul F.R. împotriva deciziei penale nr. 39/A din data de 3 mai 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Casează în parte decizia penală atacată numai in ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei şi rejudecând:
În temeiul art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare pe un termen de încercare de 7 ani stabilit in condiţiile 862 C. pen.
Încredinţează supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita.
În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 3423/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3412/2012. Penal → |
|---|
