ICCJ. Decizia nr. 372/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 372/2012

Dosar nr. 3593/30/2011

Şedinţa publică din 13 februarie 2012

Deliberând asupra recursului penal de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală ni 284/ PI din 17 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş pronunţată în dosarul nr. 3593/30/2011, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 320¹ alin. (l) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A.M., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 270 alin. (l) şi (2) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen. şi art. 320¹ alin. (l) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată, la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată.

În baza art. 296¹ alin. (l) lit. i) din Legea nr. 571/2003 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen. şi art. art. 320¹ alin. (l) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată, la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitelor fiscale a unei cantităţi mai mare de 10.000 de ţigarete.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (l) C. pen., s-a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii din data de 06 aprilie 2011 şi a arestului preventiv de la data de 07 aprilie 2011 la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 320¹alin. (l) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.M., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 270 alin. (l) şi (2) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen. şi art. art. 320¹ alin. (l) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată.

În baza art. 296¹ alin. (l) lit. i) din Legea nr. 571/2003 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen. şi art. 320¹ alin. (l) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitelor fiscale a unei cantităţi mai mare de 10.000 de ţigarete.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (l) C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din data de 06 aprilie 2011 şi a arestului preventiv de la data de 07 aprilie 2011 la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 320¹alin. (l) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.D.E., la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 270 alin. (l) şi (2) lit. a şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen. şi art. 320¹ alin. (l) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de un an şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată.

În baza art. 296¹ alin. (l) lit. i) din Legea nr. 571/2003 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen. şi art. art. 320¹ alin. (l) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitelor fiscale a unei cantităţi mai mare de 10.000 de ţigarete.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (l) C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 320¹alin. (l) şi (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (l) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.G., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 270 alin. (l) şi (2) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen. şi art. 320¹ alin. (l) şi (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (l) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată.

În baza art. 296¹ alin. (l) lit. i) din Legea nr. 571/2003 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen. şi art. art. 320¹ alin. (l) şi (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (l) lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitelor fiscale a unei cantităţi mai mare de 10.000 de ţigarete.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen.

În baza art. 86³ alin. (l) C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate de instituţia de supraveghere, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, căruia i se încredinţează supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 35 alin. (l) C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a revocat starea de arest a inculpatului şi a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 320¹alin. (l) şi (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.C.S., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 270 alin. (1) şi (2) lit. a), b) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen. şi art. art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (l) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată.

În baza art. 296¹ alin. (l) lit. i) din Legea nr. 571/2003 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen. şi art. 320¹ alin. (l) şi (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (l) lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitelor fiscale a unei cantităţi mai mare de 10.000 de ţigarete.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86^! C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen.

În baza art. 86³ alin. (l) C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate de instituţia de supraveghere, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, căruia i se încredinţează supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 35 alin. (l) C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpat în cursul urmăririi penale.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 320¹alin. (l) şi (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (l) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.T., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 270 alin. (l) şi (2) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen. şi art. art. 320¹ alin. (l) şi (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (l) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată.

În baza art. 296^l alin. (l) lit. i) din Legea nr. 571/2003 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 C. pen. şi art. 320¹ alin. (l) şi (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (l) lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitelor fiscale a unei cantităţi mai mare de 10.000 de ţigarete.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86^x C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen.

În baza art. 86³ alin. (l) C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate de instituţia de supraveghere, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, căruia i se încredinţează supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 35 alin. (l) C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., şi cu aplicarea art. 998, 999, 1003 C. civ. şi art. 236 din Legea nr. 86/2006 a obligat inculpaţii A.M., D.M. şi F.C.S., în solidar, la plata sumei de 17.605 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile legale prevăzute de O.G. nr. 92/2003, despăgubiri civile către partea civilă D.R.A.O.V. Timişoara.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999, 1003 C. civ. şi art. 236 din Legea nr. 86/2006 a obligat inculpaţii A.M. şi A.G., în solidar, la plata sumei de 5.849 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile legale prevăzute de O.G. nr. 92/2003, despăgubiri civile către partea civilă D.R.A.O.V. Timişoara.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999, 1003 C. civ. şi art. 236 din Legea nr. 86/2006 a obligat inculpaţii A.M. şi F.C.S., în solidar, la plata sumei de 5.849 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile legale prevăzute de O.G. nr. 92/2003, despăgubiri civile către partea civilă D.R.A.O.V. Timişoara.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999, 1003 C. civ. şi art. 236 din Legea nr. 86/2006 a obligat inculpaţii A.M. şi A.G., în solidar, la plata sumei de 3.976 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile legale prevăzute de O.G. nr. 92/2003, despăgubiri civile către partea civilă D.R.A.O.V. Timişoara.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999, 1003 C. civ. şi art. 236 din Legea nr. 86/2006 a obligat inculpaţii D.M. şi S.D.E., în solidar, la plata sumei de 76.124 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile legale prevăzute de O.G. nr. 92/2003, despăgubiri civile către partea civilă D.R.A.O.V. Timişoara.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999, 1003 C. civ. şi art. 236 din Legea nr. 86/2006 a obligat inculpaţii D.M. şi S.D.E., în solidar, la plata sumei de 152.249 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile legale prevăzute de O.G. nr. 92/2003, despăgubiri civile către partea civilă D.R.A.O.V. Timişoara.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999, 1003 C. civ. şi art. 236 din Legea nr. 86/2006 a obligat inculpaţii A.M., D.M. şi S.D.E., în solidar, la plata sumei de 90.241 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile legale prevăzute de O.G. nr. 92/2003, despăgubiri civile către partea civilă D.R.A.O.V. Timişoara.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999, 1003 C. civ. şi art. 236 din Legea nr. 86/2006 a obligat inculpaţii A.M., D.M. şi B.C.T., în solidar, la plata sumei de 124.521 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile legale prevăzute de O.G. nr. 92/2003, despăgubiri civile către partea civilă D.R.A.O.V. Timişoara.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpaţi următoarele cantităţi de ţigări : 452 pachete de ţigări V. şi P.M. (ridicate la data de 05 februarie 2011), 8500 pachete de ţigări M. (ridicate la data de 11 februarie 2011), 17.000 pachete de ţigări M., M.C. şi T. (ridicate la data de 15 februarie 2011), 2844 pachete de ţigări F. şi T. (ridicate la data de 20 martie 2011) şi 12.676 pachete de ţigări F., M., D.S.W., V., V.B., T., M., B., B. şi L.M. (ridicate la data de 07 aprilie 2011), corpuri delicte la dosarul cauzei.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpata A.M. sumele de 50 de euro depusă la data de 17 ianuarie 2011 la B.C.R., sucursala Timişoara conform ordinului de încasare nr. 2011011700003733, 40 de euro depusă la data de 26 ianuarie 2011 la B.C.R., sucursala Timişoara conform ordinului de încasare nr. 2011012600006978 şi suma de 2.100 lei depusă la data de 22 martie 2011 la Trezoreria Timişoara conform chitanţei cu seria TS6 nr. 2196768.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpata A.M. suma de 2.100 euro, bani dobândiţi prin săvârşirea de infracţiuni şi ridicaţi de la inculpată conform procesului verbal de percheziţie domiciliară din data de 07 aprilie 2011.

În baza art. 353 C. proc. pen., raportat la art. 163 C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra imobilului situat în Jimbolia, str. Constantin Brâncoveanu aparţinând inculpatului A.G., autoturismului marca C.X. aparţinând inculpatului D.M. şi autoturismului marca O.A. aparţinând inculpatului A.G., până la concurenţa sumelor acordate cu titlul de daune materiale.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat automarfarul marca M.A.N., cap tractor cu nr. de înmatriculare ww-166-202 şi remorca, precum şi automarfarul marca M.A.N., cap tractor cu nr. de înmatriculare zz-166-201 şi remorca, bunuri folosite la săvârşirea infracţiunilor de contrabandă.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a respins cererea M.P. privind confiscarea autoturismelor marca O.A. aparţinând inculpatului A.G. şi C.X. aparţinând inculpatului D.M.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a respins cererea M.P. privind confiscarea de la inculpaţii A.M. şi A.G. a telefoanelor mobile ridicate cu prilejul efectuării percheziţiilor domiciliare.

În baza art. 169 C. proc. pen., a dispus restituirea către numitul D.G. a autoturismului marca C.X., precum şi a înscrisurilor ridicate la data de 20 martie 2011 conform dovezii existente la dosar, certificat de înmatriculare în limba germană şi asigurarea obligatorie, cu obligaţia păstrării lor până la soluţionarea definitivă a dosarului.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpata A.M. a telefoanelor mobile marca N. şi a cartelelor C., precum şi restituirea către inculpatul A.G. a telefonului mobil marca N. şi a cartelelor SIM marca C. şi V.

În baza art. 38 C. proc. pen., a disjuns cauza în ceea ce îl priveşte pe inculpatul K.R. şi a dispus continuarea judecăţii separat faţă de acesta.

S-a fixat termen pentru data de 30 iunie 2011 în vederea continuării judecăţii faţă de inculpatul K.R.

În baza art. 191 alin. (l) şi (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii A.M., D.M., S.D.E., F.C.S., A.G. şi B.C.T. la plata sumei de 1000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile M.J. către interpretul de limba sârbă S.S.

Pentru a decide astfel, prima instanţă a reţinut, în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, că toţi inculpaţii au constituit şi aderat la un grup infracţional organizat specializat în introducerea pe teritoriul ţării de ţigări de contrabandă. în acest sens, inculpaţii au introdus în ţară ţigări de contrabandă, fie peste frontiera verde, fie prin punctele de trecere a frontierei, de mai multe ori, şi au deţinut, transportat, depozitat pe teritoriul României ţigări cunoscând că provin din infracţiunea de contrabandă.

S-a reţinut că fiecare dintre cei 6 inculpaţi trimişi în judecată au participat, în mod repetat, la comiterea infracţiunilor de contrabandă sau a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de contrabandă (fie sub forma introducerii mărfurilor de contrabandă, sub forma transportului acestora, a depozitării, a deţinerii sau valorificării ţigărilor de contrabandă), beneficiind şi de concursul altor persoane, care nu au fost trimise în judecată în prezentul dosar (este cazul numiţilor T.Z., P.D., S.P., A.M., S.C., M.D., C.N.).

Grupul infracţional a fost constituit de către inculpaţii A.M., A.G. şi D.M., probele administrate în cauză confirmând faptul că cei 3 inculpaţi au de multă vreme preocupări legate de traficul cu ţigări. Ulterior, pe măsură ce activitatea de contrabandă a luat amploare, la acest grup au aderat şi inculpaţii F., S. şi B., aceştia primind sarcini specifice în cadrul grupului, menite să faciliteze desfăşurarea activităţii infracţionale.

Activitatea ilicită efectuată de inculpaţi în cadrul grupului presupunea un plan bine conturat, care implica mai multe etape: racolarea persoanelor interesate ca, în schimbul unor sume de bani, să introducă în ţară, din Serbia, fie prin sustragerea de la controlul vamal, fie prin introducerea ilegală, peste fâşia de frontieră, prin alte locuri decât punctele de trecere a frontierei, a unor cantităţi importante de ţigări; asigurarea unor locuri de depozitare a mărfurilor de contrabandă, a mijloacelor de transport ce urmau să fie folosite la realizarea hotărârii infracţionale, însoţirea transportului şi efectuarea acestuia la datele şi la orele stabilite, prin locuri prealabil verificate, a ţigărilor de contrabandă până la locurile de depozitare, valorificarea rapidă, prin vânzare, a ţigărilor de contrabandă şi, în final, împărţirea sumelor obţinute, etapă în care de regulă partea cea mai importantă revenea celui care coordona întreaga activitate, respectiv inculpaţilor A.M. şi D.M.

Fiecare dintre inculpaţi au avut un rol bine stabilit în cadrul grupului (inculpata A.M. - obţinerea concursului diferitelor persoane care erau racolate pentru aducerea în ţară a ţigărilor, finanţarea achiziţiei de ţigări din Serbia şi asigurarea concursului lucrătorilor vamali prin mituirea acestora, asigurarea mijloacelor de transport şi găsirea unor cumpărători pe teritoriul României, inculpatul D.M. - coordonarea activităţilor de contrabandă cu ţigări în zona Drobeta Turnu Severin, asigurarea necesităţilor logistice pentru realizarea activităţilor de contrabandă care vizau aducerea ţigărilor ilegal, peste fâşia de frontieră, finanţarea activităţilor de contrabandă, inculpatul A.G. - găsirea unor locuri de depozitare a ţigărilor de contrabandă, transportul acestora şi asigurarea rutelor de transport, inculpatul F.C.S. - introducerea în ţară a mărfurilor de contrabandă, prin sustragerea de la controlul vamal, inculpatul S.D.E. - depozitarea ţigărilor de contrabandă în zona Severin şi transportul acestora, inculpatul B.C.T. - transportul ţigărilor de contrabandă) cu certitudine ei având cunoştinţă de existenţa şi rolul celorlalţi participanţi.

În opinia instanţei, scopul acţiunilor conjugate a fost evident, şi anume obţinerea de sume de bani, în mod fraudulos, prin acţiuni de contrabandă având ca obiect ţigări aduse din Republica Serbia.

Prin urmare, în prezenta cauză nu s-a putut contesta faptul că gruparea inculpaţilor a avut drept scop săvârşirea de infracţiuni de contrabandă, motiv pentru care a reţinut în sarcina celor 6 inculpaţi şi infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a reţinut că la data de 13 ianuarie 2011, grupul infracţional din care au făcut parte inculpaţii, a introdus în ţară, prin sustragere de la controlul vamal, o cantitate de 200 de cartuşe de ţigări, ceea ce a echivalat cu un număr de 40.000 de ţigarete, act material la care au participat inculpaţii A.M., F.C.S. şi D.M.

La data de 20 ianuarie 2011, a fost introdusă în ţară, prin sustragere de la controlul vamal, o cantitate de 60 de cartuşe de ţigări, echivalentul a 12.000 de ţigarete, act material la care au participat inculpaţii A.M. şi F.C.S.

La data de 05 februarie 2011 au fost introduse în ţară, prin sustragere de la controlul vamal, 452 de pachete de ţigări, echivalentul a 9.040 de ţigarete, act material la care au participat inculpaţii A.M. şi A.G.

La data de 10 februarie 2011 au fost introduse în ţară, prin sustragere de la controlul vamal, 8.500 de pachete de ţigări, echivalentul a 170.000 de ţigarete, act material la care au participat inculpaţii D.M. şi S.D.E.

La data de 15 februarie 2011 au fost introduse în ţară, prin sustragere de la controlul vamal, 17.000 de pachete de ţigări, echivalentul a 340.000 de ţigarete, act material la care au participat inculpaţii A.M. şi D.M.

La data de 18 martie 2011 au fost introduse ilegal în ţară, prin alt loc decât punctele de trecere a frontierei, 10.100 de pachete de ţigări, echivalentul a 202.000 ţigarete, act material la care au participat inculpaţii A.M., D.M. şi S.D.E.

La data de 05 aprilie 2011 au fost introduse ilegal în ţară, prin alt loc decât punctele de trecere a frontierei, 17.040 de pachete de ţigări, echivalentul a 340.800 ţigarete, act material la care au participat inculpaţii A.M., A.G. şi B.C.T.

În consecinţă, în condiţiile în care inculpaţii mai sus amintiţi au deţinut şi comercializat pe teritoriul României produse accizabile supuse marcării (ţigarete), fără ca acestea să fie marcate în conformitate cu dispoziţiile legale (pachetele de ţigări fiind fără timbru sau cu timbru necorespunzător), instanţa a reţinut în sarcina celor 4 inculpaţi şi comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 296¹ alin. (l) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

Sub aspectul formei de vinovăţie, în cazul tuturor infracţiunilor inculpaţii au acţionat cu intenţie directă, împrejurare ce rezultă din faptul că atitudinea lor psihică faţă de faptele comise a fost calificată prin scopul urmărit, obţinerea unor foloase materiale ilicite.

Pentru aceste considerente, instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare iar la individualizarea judiciară a pedepselor s-a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpaţilor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Prima instanţă a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, pericolul social al faptelor care este unul ridicat, amploarea activităţilor infracţionale, numărul persoanelor implicate, valoarea deosebit de ridicată a prejudiciului, modalitatea în care a fost adusă la îndeplinire hotărârea infracţională, care a presupus pregătirea minuţioasă a întregii activităţi ce a avut drept consecinţă fraudarea bugetului public, în vederea atingerii scopului urmărit, obţinerea unor foloase materiale ilicite.

De asemenea, în opinia instanţei gravitatea activităţii infracţionale este sporită şi de intenţia inculpaţilor de a coopta în sfera câmpului infracţional şi unii poliţişti de frontieră, aspecte de natură a imprima faptelor comise o periculozitate şi mai mare.

În momentul individualizării pedepselor, instanţa a luat în considerare şi persoana inculpaţilor. Este adevărat faptul că la data desfăşurării activităţii infracţionale niciunul dintre cei 6 inculpaţi nu erau cunoscuţi cu antecedente penale, toţi aflându-se la acel moment la prima abatere de acest gen, împrejurare de natură a imprima persoanei inculpaţilor o periculozitate mai redusă.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut că cei şase inculpaţi au manifestat un comportament sincer în cursul procesului, recunoscând implicarea lor în desfăşurarea activităţii infracţionale, ceea ce a şi condus la aplicarea procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. În acest context instanţa a apreciat că atitudinea lor procesuală denotă o manifestare a regretului raportat la comportamentul antisocial dovedit anterior, ceea ce imprimă faptelor comise o periculozitate mai redusă.

Referitor la inculpaţii F.C.S., A.G. şi B.C. a reţinut în favoarea lor şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. În acest sens, a constatat că inculpatul F. are doar 21 de ani, a fost atras în sfera câmpului infracţional de către mama sa, sub influenţa evidentă a căreia s-a aflat, comportamentul său fiind determinat şi de împrejurarea că nu avea nicio ocupaţie. în momentul în care s-a angajat, după cum rezultă şi din declaraţiile sale, precum şi din celelalte probe existente la dosar, inculpatul F. a renunţat la activitatea infracţională. în acest sens se poate constata că, ulterior lunii ianuarie 2011, nu există date că inculpatul F. s-ar mai fi implicat în activităţile grupului infracţional.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A.G. şi B.C., instanţa a luat în considerare rolul lor mai puţin important în desfăşurarea activităţilor ce au format obiectul prezentului dosar. La dosarul cauzei există date din care rezultă că inculpatul A.G. a fost implicat doar în actele materiale petrecute în zilele de 05 februarie 2011 (când a fost introdusă în ţară cea mai mică cantitate de ţigări) şi 05 aprilie 2011, la acest act material participând şi inculpatul B. Rolul lor a fost însă unul minor, inculpatul A. asigurând ruta de transport şi transportând 2 baxuri de ţigări la Grabaţi, în vreme ce inculpatul B. a transportat coletele cu ţigări în schimbul primirii unei cantităţi din marfa de contrabandă.

Având în vedere vârsta celor doi inculpaţi, precum şi faptul că aceştia au o familie care trebuie întreţinută, instanţa a considerat că în favoarea celor doi inculpaţi pot fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

Pentru aceste considerente, în vederea atingerii scopului pedepsei aşa cum acesta a fost stabilit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., instanţa a apreciat ca fiind suficientă aplicarea unor sancţiuni privative de libertate într-un cuantum orientat spre minimum special prevăzut de lege stabilit în condiţiile reţinerii art. 320^l C. proc. pen., pentru inculpaţii A.M., D.M. şi S.D.E., iar în cazul inculpaţilor F.C.S., A.G. şi B.C. sub minimum special prevăzut de lege, redus cu o treime urmare reţinerii dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., în condiţiile în care s-a dat eficienţă juridică circumstanţelor atenuate prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

Referitor la inculpaţii F.C.S., A.G. şi B.C.T., ţinând seama de conduita bună a acestora anterior săvârşirii faptelor, de gradul lor de implicare mai redus în desfăşurarea activităţii infracţionale ce a format obiectul prezentului dosar, de împrejurarea că au adoptat un comportament procesual corect, constatând că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 86¹ C. pen., instanţa a apreciat că reeducarea celor trei inculpaţi poate avea loc şi fără privarea de libertate, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment pentru aceştia, astfel că, şi în situaţia în care pedepsele nu vor fi executate în detenţie, nu vor mai săvârşi fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pe o perioadă de 6 ani termen de încercare, termenele fiind stabilite în condiţiile prevăzute de art. 86² C. pen.

Luând în considerare pedepsele ce nu au mai fost executate ca urmare a contopirilor, ţinând seama de gradul de implicare al fiecărui inculpat în desfăşurarea activităţii infracţionale, faptul că inculpaţii A.M. şi D.M. au avut rolul de a coordona activitatea infracţională pe teritoriul românesc şi au atras în câmpul infracţional alte persoane, instanţa a aplicat celor doi inculpaţi câte un spor de contopire de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpaţii A.M. şi D.M. să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

Raportându-se la pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., instanţa a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Instanţa, în privinţa tuturor celor şase inculpaţi, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen., referitoare la pedeapsa accesorie.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, s-a reţinut că A.N.A.F. – A.N.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 470.565 lei şi majorări de întârziere.

Potrivit dispoziţiilor art. 224 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 86/2006 datoria vamală la import a luat naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import. Sub acest aspect, a fost subliniat faptul că în conformitate cu prevederile art. 234 din Legea nr. 86/2006 datoria vamală a luat naştere chiar dacă s-a referit la mărfuri care fac obiectul măsurilor de prohibiţie sau restricţie la import, indiferent de natura acestora.

Potrivit dispoziţiilor art. 224 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 86/2006, în cazul mărfurilor introduse ilegal în România, datoria vamală se naşte în momentul în care acestea au fost introduse în ţară, debitori fiind atât persoana care a introdus ilegal mărfurile în cauză, cât şi orice altă persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie că o astfel de introducere este ilegală, precum şi orice persoană care a cumpărat sau a deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal.

Prima instanţă mai reţine că potrivit dispoziţiilor art. 236 din Legea nr. 86/2006 când există mai mulţi debitori pentru aceeaşi datorie vamală, aceştia sunt obligaţi să plătească în solidar.

Faţă de aceste dispoziţii legale s-a constatat că prin introducerea, în mod ilegal, a unor cantităţi de ţigări pe teritoriul vamal al României, în zilele de 13 ianuarie 2011, 20 ianuarie 2011, 05 februarie 2011, 10 februarie 2011, 15 februarie 2011, 18 martie 2011 şi 05 aprilie 2011, au luat naştere şapte datorii vamale, motiv pentru care persoanele răspunzătoare au fost obligate, în solidar, la plata acestora, prin raportare la actele materiale la care a participat fiecare dintre cei şase inculpaţi.

Au fost confiscate de la inculpaţi ţigările introduse ilegal în ţară şi sumele de bani dobândite din comiterea infracţiunilor, fiind instituite menţinute măsurile asigurătorii asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor până al concurenţa sumelor datorate satului.

În ceea ce priveşte solicitarea M.P. privind confiscarea acestor autoturisme, care, în opinia procurorului au fost folosite la săvârşirea infracţiunilor de contrabandă, instanţa a avut în vedere concluziile deciziei Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie nr. 18/2005 pronunţată în interesul legii. Ca atare, atâta timp cât aceste autoturisme nu au fost destinate exclusiv săvârşirii infracţiunii de contrabandă, nefiind adaptate, pregătite sau fabricate în scopul realizării laturii obiective a infracţiunii de contrabandă, instanţa a respins cererea de confiscare a acestor autoturisme.

În schimb, în ceea ce priveşte automarfarele folosite la aducerea ţigărilor în ţară, în condiţiile în care acestea au fost adaptate în aşa fel încât să poată fi folosite la transportul ţigărilor de contrabandă, în remorcă fiind prevăzute locuri speciale, ascunse, instanţa a dispus confiscarea acestor mijloace de transport, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen.

În ceea ce priveşte autoturismul marca C.X., atâta timp cât acesta a aparţinut numitului D.G., unchiul inculpatului D.M., şi nu s-a făcut dovada că acesta cunoştea în ce scop a fost folosită maşina, în temeiul art. 169 C. proc. pen., instanţa a dispus restituirea acestui autoturism, după cum a dispus şi restituirea telefoanelor mobile, ridicate cu prilejul percheziţiilor domiciliare, către inculpaţii A.M. şi A.G., acestea nefiind necesare realizării laturii obiective a infracţiunilor de contrabandă.

În temeiul art. 38 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul K.R., care nu a solicitat aplicarea procedurii reglementate de art. 320^l C. proc. pen. şi judecarea separată a acestuia.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii A.M., D.M., S.D.E., B.C.T. şi partea civilă A.N.A.F. – A.N.V. – D.R.A.O.V. Timişoara care au criticat-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.

Toţi apelanţii inculpaţi au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate prin reţinere circumstanţelor atenuate, prevăzute de art. 74 C. pen., sau să se dea o mare eficienţă acestora, cu efecte juridice asupra reducerii cuantumului pedepselor sub minimum special prevăzut de lege dar şi al modalităţii de executare, în cazul inculpatului D.M., suspendarea sub supraveghere.

În susţinerea criticilor formulate, apelanţii inculpaţi au invocat contribuţia infracţională redusă la comiterea faptelor, lipsa antecedentelor penale, faptul că sunt persoane integrate în societate, au comis faptele din lipsa unor resurse financiare necesare întreţinerii familiei, au copii minori în întreţinere.

Partea civilă A.N.A.F. – A.N.V. – D.R.A.O.V. Timişoara a criticat sentinţa pe motiv că instanţa de fond a omis să introducă în cauză A.N.V. Bucureşti deşi a solicitat acest lucru, întrucât D.R.A.O.V. Timişoara nu are personalitate juridică.

S-a mai arătat că prejudiciul creat autorităţii vamale prin săvârşirea infracţiunilor este în cuantum de 497.995 lei şi solicită obligarea inculpaţilor la această sumă.

Prin decizia penală nr. 13/ A din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A.M., D.M., S.D.E., B.C.T. şi partea civilă A.N.A.F. – A.N.V. – D.R.A.O.V. Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 284/PI/2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 3593/30/2011.

A menţinut starea de arest a inculpaţilor A.M., D.M., S.D.E. şi a dedus în continuare din pedeapsă durata arestului preventiv din data de 17 iunie 2011 la zi. A obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 100 lei cu reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Curtea a reţinut că, din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că inculpaţii apelanţi împreună cu inculpaţii K.R., A.G., F.C.S. s-au constituit într-o grupare de criminalitate organizată transfrontalieră specializată în colectarea, deţinerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea de ţigări provenite din contrabandă a cărui segment românesc era coordonat de numiţii A.M. şi D.M.

O mare parte din ţigările de contrabandă erau transportate de autoturisme ale unor cetăţeni români prin P.T.F. Jimbolia. Aceştia se deplasau legal în Serbia unde luau legătura cu inculpatul K.R., coordonatorul segmentul sârbesc al grupării de criminalitate organizată, şi care le furniza ţigările şi încasa banii de la A.M. şi D.M.

După ce ţigările erau transportate în România erau depozitate la domiciliul inculpatei A.M. de unde erau distribuite de aceasta şi puse în vânzare în diferite localităţi din judeţul Timiş, folosindu-se de diferite persoane de încredere care pentru serviciile prestate primesc diferite sume de bani.

Transportul ţigărilor din Serbia în România se făcea cu sprijinul inculpaţilor D.M. şi A.G. care însoţeau transporturile şi verificau traseul.

Ţigările mai erau transportate şi în tiruri conduse de cetăţeni sârbi care transportau cărămidă ca paravan şi care aveau compartimente speciale unde erau ascunse aproximativ 17-35 baxuri de ţigări. Ulterior, după ce erau introduse în ţară, ţigările erau depozitate în anumite locaţii situate în zona localităţii Drobeta Turnu Severin de unde erau transportate cu ajutorul unor complici, în vederea comercializării.

De asemenea, din probele administrate rezultă că inculpaţii au introdus în mod fraudulos însemnate cantităţi de ţigări de contrabandă şi peste frontiera verde, ţigări provenite din Serbia.

Faţă de ansamblul probator administrat, instanţa de control judiciar a reţinut că a reţinut că prima instanţă, în mod întemeiat, a reţinut situaţia de fapt descrisă şi a dat faptelor o corectă încadrare juridică corectă.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei trebuie avute în vedere dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpaţilor şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

În cauză, la aplicarea pedepselor instanţa de fond a ţinut seama de toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor, avându-se în vedere pericolul social al infracţiunilor, amploarea activităţii infracţionale, participaţia fiecărui inculpat în cadrul grupului infracţional precum şi circumstanţele personale ale acestora.

Referitor la cuantumul pedepselor s-a constatat că instanţa de fond a stabilit pentru flecare inculpat şi pentru fiecare infracţiune, pedepse în limitele prevăzute de lege pe care le-a redus cu o treime, în conformitate cu prevederile art. 320¹, alin. (7) C. proc. pen. De asemenea, lipsa antecedentelor penale pentru unii inculpaţi sau conduita procesuală a inculpaţilor sunt împrejurări care au fost valorificate de instanţă, astfel că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor, cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special prevăzute de lege.

Atât pedepsele aplicate cât şi modalitatea de executare aleasă pentru fiecare inculpat în parte sunt în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În ce priveşte apelul părţii civile s-a reţinut că prin cererea depusă la dosarul instanţei de fond A.N.A.F. – A.N.V. – D.R.A.O.V. Timişoara a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 470.565 lei, iar instanţa a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata sumei care a fost defalcată pentru fiecare inculpat în parte în funcţia de contribuţia efectivă la activitatea de contrabandă şi de cantităţile de ţigările introduse în ţară la care se adaugă penalităţi şi dobânzile legale. Prin urmare, nu există niciun motiv care să justifice majorarea pretenţiilor civile mai ales că partea civilă avea cunoştinţă de derularea anchetelor penale privind activităţile de contrabandă desfăşurate de inculpaţi.

Susţinerile părţii civile că nu avea personalitate juridică şi nu putea să reprezinte interesele A.N.V., nu au fost reţinute de instanţă, întrucât participarea D.R.A.O.V. Timişoara în această cauză nu s-a făcut în nume propriu ci în reprezentarea intereselor A.N.V. care a împuternicit-o în acest sens potrivit Ordinului Circular nr. 4990 din 16 iunie 2011.

Împotriva soluţiei instanţei de apel au formulat recurs partea civilă A.N.A.F. – D.R.A.O.V. Timişoara şi A.N.A.F. – A.N.V. şi inculpaţii A.M., D.M. şi S.D.E., pe care au criticat-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, invocând în drept dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 şi 18 C. proc. pen.

În susţinerea motivului comun de recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., toţi inculpaţii au solicitat reindividualizarea pedepselor, reţinerea circumstanţelor atenuate favorabile, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu efecte asupra reducerii cuantumului şi a modalităţii de executare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 86^! C. pen.

A.N.A.F. – D.R.A.O.V. Timişoara, pentru A.N.A.F. – A.N.V. a criticat hotărârile numai sub aspectul laturii civile, solicitând introducerea în cauză a A.N.A.F. – A.N.V. şi obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata întregii sume de 497.995, cu majorări de întârziere până la data plăţii, ce reprezintă valoarea prejudiciului cauzat autorităţii vamale.

Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu art. 385⁹ pct. 14 şi 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. – D.R.A.O.V. Timişoara şi inculpaţii A.M., D.M. şi S.D.E., ca nefondate, iar cel declarat de A.N.A.F. – A.N.V., ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse:

1. Referitor la critica recurenţilor inculpaţi A.M., D.M. şi S.D.E., circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că nu este întemeiată, întrucât hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Se constată că, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţele de fond şi apel, au reţinut corect atât situaţia de fapt, constând în aceea că, inculpaţii A.M., A.G. şi D.M. au constituit un grup infracţional organizat specializat în introducerea de ţigări pe teritoriul ţării de ţigări de contrabandă, la care au aderat, ulterior, şi inculpaţii F.C.S., S.D.E. şi B.C.T., iar în perioada 13 ianuarie - 05 aprilie 2011, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, au desfăşurat activităţi de introducere în ţară de ţigări, în mod ilegal, prin frontiera verde sau prin punctele de trecere a frontierei dintre Republica Serbia şi România, în scopul deţinerii şi comercializării ilicite, obţinerii unor foloase materiale injuste, cât şi încadrarea juridică dată faptelor, constituire de grup infracţional organizat, prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003, contrabandă şi evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deţinerea şi comercializarea ilegală de produse supuse accizării, în formă continuată, prevăzută de art. 296¹ alin. (l) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale relevă elemente de fapt care dovedesc, fără putinţă de tăgadă, că recurenţii inculpaţi A.M., D.M. şi S.D.E. au săvârşit infracţiunile pentru care au fost condamnaţi de către prima instanţă şi instanţa de apel, relevante în acest sens fiind: procesele verbale de constatare a infracţiunilor flagrante, declaraţiile colaboratorilor sub acoperire, planşele foto şi transcrierile înregistrărilor telefonice dintre inculpaţi, declaraţiile martorilor, inclusiv declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut comiterea faptelor astfel cum au reţinute în actul de sesizare şi au solicitat judecarea cauzei în cadrul procedurii simplificate.

În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, din examinarea acestor criterii, se constată că cel referitor la gradul de pericol social al faptei săvârşite este unul prioritar celui referitor la persoana infractorului, ambele instanţe apreciind, în mod corect că faptele săvârşite de inculpaţi - astfel cum au fost expuse anterior prezintă, în concret, un ridicat grad de pericol social.

De asemenea, se reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen., pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere dar şi de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală şi judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului.

Prin urmare, sub aspectul cuantumului dar şi a modului de executare a acesteia, pedeapsa trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale şi să-1 determine pe viitor să nu mai comită fapte penale.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că cele două instanţe, în mod justificat, nu au reţinut în sarcina inculpaţilor A.M., D.M. şi S.D.E. ca şi circumstanţe atenuante, prevederile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., conduita înainte de comiterea faptelor, lipsa antecedentelor penale, faptul că au o familie, un loc de muncă unde îşi pot relua activitatea şi conduita sinceră în proces, determinată de atitudinea lor de recunoaştere totală a faptelor în faţa primei instanţe şi, având în vedere natura şi gravitatea faptelor, concursul de infracţiuni dar şi împrejurarea că atitudinea procesuală a inculpaţilor de recunoaştere a faptelor a fost valorificată de către instanţă în cadrul procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.

Este adevărat că inculpaţii au avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, judecata realizându-se pe baza procedurii simplificate, în baza probelor administrate la urmărire penală, însă comportamentul sincer în proces se poate valorifica o singură dată, prin reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă de către instanţa de judecată, pentru că altfel, aceloraşi împrejurări li s-ar da o dublă valenţă juridică. Dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen., pot coexista cu dispoziţiile art. 320^: C. pen., numai atunci când ele sunt determinate de o altă conduită favorabilă inculpaţilor după comiterea faptelor, alta decât comportamentul sincer, situaţie care nu se regăseşte în cauză.

Totodată, nu se justifică nici reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., întrucât şi în opinia Înaltei Curţi, datele personale ale inculpaţilor (lipsa antecedentelor penale, faptul că unii dintre aceştia au un loc de muncă, au familii), devin împrejurări lipsite de orice relevanţă juridică prin compararea cu faptele inculpaţilor, constituirea unui grup infracţional organizat, specializat în introducerea de ţigări pe teritoriul ţării de ţigări de contrabandă, desfăşurarea de activităţi de contrabandă şi evaziune fiscală prin introducerea în ţară de ţigări, în mod ilegal, peste frontiera verde sau prin punctele de trecere a frontierei dintre Republica Serbia şi România, în scopul deţinerii şi comercializării ilicite acestor produse care era supuse accizării.

De altfel, toate aceste elemente au fost avute în vedere de către cele două instanţe la cuantificarea pedepselor aplicate inculpaţilor (de câte 4 ani închisoare pentru inculpaţii A.M., D.M. şi de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru inculpatul S.D.E. ), care au manifestat clemenţă prin orientarea acestora spre minimum limitelor speciale prevăzute de lege, reduse cu o treime prin reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. Aplicarea unui spor de 6 luni închisoare pentru inculpaţii A.M., D.M. a fost justificată de contribuţia lor infracţională, fiind cei care au constituit iniţial grupul infracţional, rolul lor în cadrul grupării, concurenţa dar şi caracterul repetat al faptelor, cantitatea de ţigări traficată şi valorificată, faptul că avea legătură cu vameşii din punctele de trecere a frontierei, însoţeau transporturile cu ţigări şi stabileau traseul ce urma parcurs până la locul de depozitare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate recurenţilor, Înalta Curte apreciază în acord cu cele două instanţe că, că scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins fără executarea pedepsei în regim de detenţie, urmând ca inculpaţii să-i schimbe comportamentul faţă de valorile sociale ocrotite de lege şi să respecte autorităţile statului care deşi, în mai multe rânduri, au aplicat sancţiuni contravenţionale inculpaţilor, aceştia au manifestat o atitudine de dispreţ faţă de autorităţi continuând să introducă cantităţi şi mai mari de ţigării pe teritoriul ţării şi să obţină venituri ilicite din vânzarea acestora.

Toate aceste împrejurări reliefează periculozitatea inculpaţilor, astfel încât, Înalta Curte apreciază că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus faţă cel stabilit de instanţa de fond şi menţinut de către instanţa de control judiciar, nu ar putea asigura reeducarea lor şi realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., iar o eventuală redozare şi schimbare a modalităţii de executare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 86^l C. pen., astfel cum au solicitat recurenţii inculpaţi, nu ar fi nejustificată în raport cu particularităţile cauzei expuse anterior.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă recursul inculpaţilor A.M., D.M. şi S.D.E., ca nefondate.

2. Şi criticile recurentei părţi civile A.N.A.F. – D.R.A.O.V. Timişoara, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., sunt neîntemeiate.

Înalta Curte constată că instanţele de fond şi de apel au reţinut, în mod corect, întrunirea în cauză a condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 şi urm. C. civ., respectiv, existenţa prejudiciului suferit de partea civilă A.N.A.F. – A.N.V. a cărui reprezentare în instanţă s-a realizat de către A.N.A.F. – D.R.A.O.V. Timişoara, a faptelor ilicite comise de către inculpaţii A.M., D.M. şi S.D.E. împreună cu alte persoane, a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei inculpaţilor în săvârşirea lor.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se reţine că prin adresa nr. 19277 din 15 iunie 2011 A.N.A.F. – D.R.A.O.V. Timişoara, în calitate de reprezentant al intereselor A.N.V., în baza împuternicirii O.C nr. 8056/2010, a comunicat instanţei pentru termenul din 16 iunie 2010 când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, în cadrul procedurii simplificate, că prejudiciul cauzat la bugetul de stat prin activitatea infracţională a inculpaţilor şi pentru care se constituie parte civilă, este în sumă de 470.565 lei, la care se adaugă şi majorările de întârziere până la data achitării integrale a sumei.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor în comiterea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, faţă de poziţia inculpaţilor de recunoaştere a faptelor şi disponibilitatea de a achita prejudiciul cauzat statului, în mod corect, cele două instanţe au apreciat că, în raport de prevederile art. 236 din Legea nr. 86/2006, se impune obligarea, în solidar, a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile având în vedere actele materiale la care a participat fiecare dintre aceştia la datele de 13 ianuarie 2011, 20 ianuarie 2011, 05 februarie 2011, 10 februarie 2011, 15 februarie 2011, 18 martie 2011 şi 05 aprilie 2011.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului cauzat A.N.V., cele două instanţe, în aplicarea principiului disponibilităţii şi în raport de valoarea prejudiciului comunicat de partea civilă prin adresa nr. nr. 19277 din 15 iunie 2011, a obligat inculpaţii la plata sumei de 470.565 lei cu dobânzile şi penalităţile legale, prevăzute de dispoziţiile O.G. nr. 92/2003, astfel că, susţinerile recurentei părţi civile că instanţele au admis doar în parte acţiunea civilă nu sunt întemeiate.

Mai mult, dacă se considera de către partea civilă A.N.A.F. – D.R.A.O.V. Timişoara că valoarea prejudiciului era mai mare decât cea pentru care s-a constituit iniţial parte civilă în cauză, îi revenea obligaţia legală, în calitate de reprezentant al A.N.V., să depună diligentele necesare pentru stabilirea valorii acestui prejudiciu şi, pe cale de consecinţă, să solicite primei instanţe disjungerea laturii civile, urmând ca acesta să fie soluţionată separat, aspect ce nu a fost solicitat de către recurentă, care nici nu a fost prezentă la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, deşi avea termen în cunoştinţă (adresa de constituire de parte civilă fiind trimisă instanţei prin fax şi poştă).

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă şi recursul părţii civile A.N.A.F. – D.R.A.O.V. Timişoara, ca nefondat.

Recursul A.N.A.F. – A.N.V., Înalta Curte îl apreciază, ca inadmisibil, întrucât acesta nu are calitate procesuală în cauză. Reprezentarea intereselor sale în faţa instanţelor a fost realizată de către A.N.A.F. – D.R.A.O.V. Timişoara, în baza Ordinelor Circulare nr. 4990/2011, nr. 8056/2010, potrivit cărora această instituţie a fost delegată să apară în instanţă şi să acţioneze în numele şi interesul A.N.V.

Constatând că nu sunt incidente, pentru motivele anterior arătate, niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹alin. (l) pct. 14 şi 18 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. – D.R.A.O.V. Timişoara şi de inculpaţii A.M., D.M. şi S.D.E., ca nefondate, apreciind hotărârile pronunţate ca fiind legale şi temeinice, iar în temeiul art. 385¹⁵ pct. l lit. a) C. proc. pen., cel declarat de A.N.A.F. – A.N.V., ca inadmisibil.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor A.M., D.M. şi S.D.E. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 06 aprilie 2011 la zi.

Având în vedere că recurenţii parte civilă şi inculpaţi sunt cei care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. – D.R.A.O.V. Timişoara şi de inculpaţii A.M., D.M. şi S.D.E. împotriva deciziei penale nr. 134/ A din 14 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. – A.N.V.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor A.M., D.M. şi S.D.E. timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 06 aprilie 2011 la 13 februarie 2012.

Obligă recurentele părţi civile la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi A.M. şi S.D.E. la plata sumelor de câte 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat D.M. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B.C.T., A.G. şi F.C.S., în sumă de câte 400 lei, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 361/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 384/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 372/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs