ICCJ. Decizia nr. 3772/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 18/PI din 12 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar, în temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.M.A. la 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
în temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la data executării pedepsei principale.
în temeiul art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 21 aprilie 2011 și până la zi.
în temeiul art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul K.M.F. la 10 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
în temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la data executării pedepsei principale.
în temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 21 aprilie 2011 și până la zi.
în temeiul art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.R. la 10 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
în temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la data executării pedepsei principale.
în temeiul art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
în temeiul art. 864C. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicata inculpatului B.R. prin sentința penală nr. 148 din 22 iunie 2010 pronunțată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 50/ A din 09 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea și, în consecință, s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepsei care s-a adunat la pedeapsa de 10 ani aplicată prin sentința de față urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 14 ani închisoare.
în temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale.
în temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
S-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv executat în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Bihor, respectiv perioada cuprinsă între data de 27 mai 2009 și 05 iunie 2009.
în baza art. 14 și 346 C. proc. pen și art. 998 și urm C. civ. au fost obligați inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL să achite în favoarea părții civile. SC L.I.I. SRL, suma de 225.060 lei.
S-a menținut măsura asigurătorie a popririi conturilor SC P.B. SRL deschise la R.B.
în baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații să achite în favoarea statului suma de 5.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Timiș a reținut următoarele:
între inculpații C.M., K.M.F., B.R. împreună cu alte persoane dintr-un cerc mai larg de prieteni față de care s-au făcut cercetări sau au fost pronunțate soluții de scoaterea de sub urmărire penală s-au stabilit relații de "colaborare" cu privire la înființarea unor societăți comerciale prin intermediul cărora se desfășurau diverse activități comerciale mai puțin licite. Relevant este faptul că, în genere, societățile nu aveau o activitatea comercială conform obiectului de activitate și erau înstrăinate foarte des.
Prima instanță a constatat că din susținerile numitului I.I., persoană care a avut calitatea de șofer al inculpatului C.M., dar avea la rândul său studii juridice, declarație care s-a coroborat cu înscrisurile ridicate cu ocazia percheziției de la domiciliul inculpatului C.M., dar și cu notele de redare a convorbirilor telefonice și depoziția martorului C.S. a rezultat o preocupare constanță a inculpatului C. de a înființa societăți comerciale. S-a reținut că el însuși a declarat că la acest moment avea cam cinci societăți comerciale. Din susținerile martorului C.S. coroborate cu notele de redare a unor convorbiri purtate între acesta și C.V. a rezultat că aceștia au agreat înființarea sau cesionarea unor societăți comerciale pe numele unor persoane care proveneau din medii sociale sărace (profitând de lipsa de cunoștințe a persoanelor respective sau amăgindu-le prin oferirea unor sume modice de bani). Concludent a fost considerat de prima instanță și exemplul martorului C., persoană care a fost numit asociat al SC P.B. SRL, dar și faptul că, urmare a nemulțumirii martorului C.S., speriat de faptul că a fost căutat de poliție, i s-a promis de către inculpatul C.M., prin C.V., că societatea a fost trecută pe numele altei persoane, sens în care i s-a cerut buletinul de identitate. C.V. i-a spus martorului C. că urma să fie vândută societatea unei persoane nevoiașe. Relevant este faptul că în asemenea manieră s-a procedat cu cesionarea SC S.I. SRL, al cărei administrator era numita C.I. persoană care, alături de prietenul său M.M., făcea parte din cercul de prieteni ai celor trei inculpați și care, de asemenea, nu a fost străină de activitatea desfășurată de aceștia. După efectuarea unei operațiunii nelegale ce a prejudiciat pe partea civilă din prezenta cauză s-a cesionat societatea numitului Ț.D., persoană care a domiciliat într-un sat din jud. Dolj, avea 7 clase și a lucrat ca și ziler în Timișoara. Acest martor a relatat instanței că nu are cunoștință de acest demers, iar actul de identitate i-a fost sustras. De operațiunea de cesionare s-a ocupat inculpatul B.R. împreună cu martorul G.R., de asemenea, persoană care făcea parte din acest cerc de prieteni.
Prima instanță a constatat faptul că inculpatul C.M. a desfășurat o astfel de activitate ce a reieșit și din notele de redare, care au evidențiat o discuție cu un anume Zoli din care a rezultat că se pregătea împreună cu acest Zoli, să schimbe statutul unei alte societăți, într-o manieră asemănătoare cu cea care a făcut obiectul cercetării în prezentul dosar. Inculpatul a explicat interlocutorului faptul că noul administrator are atribuții depline asupra firmei, faptul că persoana care urma să devină administrator este plecată, precum alte detalii cu privire la virarea banilor.
Instanța de fond a reținut aceste elemente de circumstanțiere, apreciind relevant a fi stabilit contextul în care a fost săvârșită infracțiunea și participarea unui număr mai mare de persoane, întrucât și-a format părea că, acest caz nu este unul izolat, inculpații, alături de alte persoane, stabilindu-și un mod de operare pentru a obține sume de bani în mod ilicit și a își ascunde activitatea infracțională prin folosirea unor persoane neștiutoare ca și administratori ai societăților înființate precum și prin desființarea sau cesionarea rapidă a societății prin intermediul căreia s-a derulat afacerea. Relevant s-a considerat faptul că o parte din participanți au studii juridice sau cunoștințe economice, și în relațiile comerciale în rare cazuri se întâlneau efectiv cu cei cu care contractau. Relevante au fost considerate și susținerile martorului A., care a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul C.M. la o petrecere, acesta i-a dat numărul său de telefon și i-a spus că are o firmă de construcții, referindu-se la SC P.B. SRL. La momentul la care acesta a întrat în raporturi comerciale cu societatea de mai sus, inculpatul C.M. nu s-a mai întâlnit cu martorul. I-a spus că îl pune în legătură cu S. și i-a dat un număr de telefon al acestuia, însă martorul nu l-a văzut niciodată pe S., confirmând că a luat legătura doar cu un șef de echipă și ulterior a vorbit de mai multe ori cu inculpatul C.M. care l-a sunat de pe un telefon cu număr neafișat.
Instanța de fond și-a format părerea că aceasta a fost o modalitate de a se proteja și a-l incrimina pe martorul C.S., în eventualitatea depistării unor nereguli. De altfel, așa cum s-a putut observa, aceasta a fost și strategia de apărare a inculpaților C. și K., ambii arătând că sunt victimele martorului C.S., demers puțin probabil având în vederea mediul din care provenea această persoană și faptul că apare evident că acesta nu a deținut cunoștințe care să-i permită negocierea unor contracte comerciale.
Cu privire la inculpatul C.M., prima instanță a constatat că acuzarea l-a trimis în judecată pe acesta pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
S-a reținut ca în data de 10 noiembrie 2010 partea civilă, prin reprezentanta Ș.I. a fost contactată telefonic de inculpatul C.M. care s-a prezentat sub o identitatea falsă, susținând că se numește D.Ș. și că este administrator la SC S.I. SRL.
Acesta i-a propus spre vânzare semințe de floarea soarelui și, în urma discuției purtate, au stabilit o întâlnire pentru data de 11 noiembrie 2010, având drept scop prezentarea unor mostre de semințe. La solicitarea inculpatului, întâlnirea a avut loc în localitatea Șagu jud. Arad, prilej cu care reprezentanta părții civile a primit trei plase cu semințe de floarea soarelui pe care a urmat să le testeze din punct de vedere al calității și să decidă dacă va achiziționa produsele.
în data de 12 noiembrie 2010, după testarea semințelor, reprezentanta părții civile SC L.I.I. SRL l-a sunat pe inculpat, comunicând decizia societății de a achiziționa cereale. La data de 15 noiembrie 2010 au fost trimise prin e-mail, de către inculpat contractul de vânzare cumpărare din 15 noiembrie 2010, factura fiscală din 15 noiembrie 2010, care au fost semnate de cumpărătoare și retrimise pe e-mail.
Prețul cumpărării a fost de 1.650 lei/ tonă, iar cantitatea ce a fost contractată a fost 110 T, în valoarea totală de 220 000 lei.
Conform înțelegerii partea civilă a trimis în aceeași zi camioanele pentru încărcarea mărfii de la producător, adică SC E.W.R. SRL, persoană juridică de la care a susținut inculpatul că va ridica marfa.
Concomitent inculpatul, prezentându-se sub altă identitate respectiv sub numele D.O. și tot ca reprezentant al SC S.I. SRL, a luat legătura cu numitul R.P.M., administrator la SC E.W.R. SRL, arătându-i că dorește să cumpere 500 T de floarea soarelui. Reprezentantul SC E.W.R. SRL, i-a indicat adresa de e-mail de la serviciul contabilitate și tot în data de 15 noiembrie 2010 s-a încheiat prin e-mail contractul de vânzare cumpărare din 15 noiembrie 2011 prin care SC E.W.R. SRL urma să vândă cantitatea de 500 T cu prețul de 510 euro/ tonă societății SC S.I. SRL. Relevant este faptul că, reprezentantul vânzătoarei nu s-a întâlnit cu inculpatul, iar corespondența s-a purtat prin e-mail "stepinfologistic".
S-a mai reținut că între inculpat și reprezentanta părții civile s-au purtat discuții telefonice în data de 15 noiembrie 2010, cu privire la intrarea sumelor de bani în contul SC S.I. SRL, inculpatul relatând că nu vor putea fi lăsate camioanele încărcate să plece decât după intrarea banilor în cont. Banii au fost virați în data de 15 noiembrie 2010, în jurul orelor 14 30, iar întrucât banii nu au intrat în contul S.I. până în dimineața zilei de 16 noiembrie 2010, camioanele au rămas încărcate în curtea SC E.W.R. SRL.
Reprezentantul SC E.W.R. SRL, a confirmat faptul că i-a spus inculpatului că nu va elibera marfa decât după efectuarea plății, precum și faptul că, acele camioane trimise au fost încărcate cu marfă în data de 15 noiembrie 2010.
Atât reprezentanta părții civile cât și reprezentanții SC E.W.R. SRL au susținut că după acest moment inculpatul nu a mai putut fi contactat pe numărul de telefon.
Din înscrisurile financiar bancare prima instanță a reținut că, la data de 12 noiembrie 2010, inculpatul B.R. a deschis la I.S.P.B., în beneficiul SC S.I. SRL, contul ce a servit pentru virarea sumei de mai sus, iar la data de 16 noiembrie 2010, tot inculpatul B.R. a virat cu titlu urgent suma de 224 550 lei din contul SC S.I. SRL în contul SC P.B. SRL. în zilele următoare, așa cum a rezultat din extrasele de cont de la dosar (vol.1 filele 63-100), suma de bani a fost ridicată de inculpatul K.E., prin retrageri repetate. Potrivit susținerilor martorului I.I., persoană care l-a transportat cu mașina atât pe inculpatul K. cât și pe inculpatul C.M., inculpatul K. avea rolul de a ridica sumele de bani, și în majoritatea cazurilor, după o astfel de operațiune se întâlnea cu inculpatul C. pentru a-i preda banii.
Starea de fapt descrisă, a fost confirmată, în opinia tribunalului, de faptul că inculpatul C.M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., constând în inducerea în eroare a părții vătămate, cu prilejul încheierii unui contract, dar și prin folosirea unor nume sau calități mincinoase.
S-a reținut ca acțiunea de inducere în eroare a reprezentantei părții civile, s-a compus dintr-o operațiune complexă de prezentare sub identitate falsă și declinându-și o calitate pe care nu o avea, respectiv aceea de reprezentant al SC S.I. SRL, deși la acel moment societatea avea drept asociat pe numita C.I. și avea ca împuternicit pe inculpatul B.R. De asemenea, s-a constatat ca manopera dolosivă reiese din modul de concepere a relației comerciale, respectiv purtarea unor tratative cu SC E.W.R. SRL pentru achiziționarea unei cantități mult mai mari de floarea soarelui, respectiv 500 tone și cu un preț mult mai mare, respectiv 510 euro/ tonă, pentru a se asigura de faptul că nu va putea fi executată în întregime obligația de plată față de vânzător și, în acest mod, nu se va livra marfa, având astfel timp să ascundă sumele de bani.
Tribunalul a constatat că inculpatul, în cursul cercetării judecătorești a contestat faptul că a avut acea întâlnire cu partea civilă Ș.I., precum și procedura recunoașterii din cursul urmăririi penale, acreditând ideea că acesteia i-a fost sugerat cine este autorul. Instanța de fond nu a luat în considerare aceste apărări, constatând că, reprezentanta părții civile a recunoscut pe inculpat în fața procurorului, iar în fața instanței de judecată a afirmat cu certitudine că inculpatul C.M. este persoana cu care a discutat în data de 11 noiembrie 2010. S-a apreciat că declarația a fost credibilă, întrucât pare puțin probabil ca, după o discuție destul de lungă care a implicat negocieri, partea civilă să nu își amintească fizionomia și alte trăsături fizice ale acestuia la o eventuală revedere.
De asemenea, s-a reținut ca inculpatul C.M., a propus în cursul cercetării judecătorești audierea unor martori pentru a demonstra faptul că la data săvârșirii faptelor, respectiv perioada 10 - 16 noiembrie 2010 nu s-a aflat în Timișoara, fiind împreună cu martorii la Poiana Mărului.
Prima instanță a constatat că martorii Ș.I. și O.V., cunoscuți ai inculpatului C., au relatat că aproximativ în jurul datei de 09 noiembrie 2010 l-au însoțit pe acesta în localitatea Poiana Mărului, unde au stat circa 3 zile. Martorii nu au confirmat cu certitudinea această dată. Drept reper martorul O. a relatat că la dat de 13 noiembrie 2010 s-a desfășurat meciul de fotbal Politehnica Timișoara - Urziceni, la acel moment s-au aflat în Poiana Mărului, dar au plecat cu 2 zile înainte.
Cu privire la depozițiile acestor martori, prima instanță a fost rezervată în a accepta susținerile martorilor în condițiile în care inculpatul C.M. nu i-a propus decât în cursul cercetării judecătorești, depozițiile acestora, fiind relevante pentru a-și susține nevinovăția.
însă, s-a considerat că și chiar în ipoteza în care au fost acceptate susținerile lor, activitatea infracțională care se impută inculpatului nu a reclamat prezența sa fizică în Timișoara. S-a reținut că în afară de întâlnirea din data de 11 noiembrie 2010, pe care a avut-o cu Ș.I., care a presupus efectiv un contact vizual, restul activităților s-au desfășurat prin telefon și e-mail, mijloace de comunicare care pot fi accesate din orice loc. Mai mult, potrivit susținerilor martorului O., s-a reținut că inculpatul ar fi plecat în spre Poiana Mărului în data de 11 noiembrie 2011, cu două zile înainte de meciul cu pricina (fapt ce nu exclude întâlnirea în aceeași zi cu Ș.I.) și s-au întors în data de 14 noiembrie 2011 seara, inculpatul fiind în Timișoara la momentul încheierii contractelor, virării sumelor de bani și ridicării acesteia.
Faptul că inculpatul a fost cel care s-a întâlnit cu partea civilă a fost reținut de prima instanță și din alte elemente, respectiv afirmațiile părții civile cu privire timbrul vocal al inculpatului, aceasta relatând că vorbea agitat și cu un accent oltenesc, aspecte constate și de instanță, faptul că era un cunoscător în domeniul comercializării de cereale, aspect confirmat de partea civilă și de ceilalți martori, I.I., C.S. și chiar de inculpat personal care a recunoscut că a avut firme care s-au ocupat cu comercializarea de cereale.
De asemenea, în sprijinul acestei concluzii au fost reținute și notele de redare a convorbirilor telefonice, din care a rezultat implicarea inculpatului în activitatea SC P.B. SRL și cunoașterea de către el a problemelor ivite odată cu plângerea penală formulată de SC L.I.I. SRL.
Totodată, prima instanță a constatat că declarațiile martorului C.S. au demonstrat că inculpatul a avut inițiativa constituirii SC P.B. SRL, numitul C.V., prezentându-l ca fiind șeful, și arătând că, de fiecare dată când avea o problemă, urma să apeleze la C.M. Totodată, martorul a recunoscut faptul că acesta l-a mandatat pe I.I., să se ocupe de documentația necesară înființării firmei, dar totodată inculpatul personal, împreună cu inculpatul K. l-a însoțit pe C.S. în vederea deschiderii un cont pentru societate.
Relevant a fost considerat de prima instanță și faptul că, cu prilejul percheziției domiciliare din data de 20 aprilie 2011 la domiciliul inculpatului, au fost identificate mai multe documente contabile ce privesc SC P.B. SRL, dar și ștampila rotundă aparținând SC S.I. SRL, care a fost aplicată pe contractele de vânzare cumpărare încheiate cu SC L.I.I. SRL și SC E.W.R. SRL.
în condițiile în care la acel moment administrator al societății SC S.I. SRL, era C.I., care a relatat că a predat ștampilele inculpatului B.R., persoană mandatată să exercite atribuțiile de administrator, s-a apreciat că nu se explică identificarea ștampilei societății la în imobilul inculpatului C.M. decât prin aceea că acesta a fost persoana care a folosit-o.
De asemenea, s-a reținut că percheziția informatică efectuată asupra unității de stocare a datelor în format electronic ridicată de la inculpat în data de 20 aprilie 2011 cu ocazia percheziției domiciliare, a demonstrat găsirea pe această unitate a unui model de contract de vânzarea cumpărare, necompletat la rubrica vânzător, dar completat la rubrica cumpărător cu datele aparținând părții civile SC L.I.I. SRL, modelul fiind identic cu cel depus la dosar de reprezentanta părții civile, numita S.I.R.
Totodată, s-a considerat că relevant este faptul că, urmare a percheziției informatice asupra calculatorului inculpatului a fost imprimata lista cuprinzând ID-urile de messenger aflate în arhiva Y.M. a fost identificat ID-ul “stepinfologistic", accesat în data de 15 noiembrie 2010.
Tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile pentru reținerea variantei agravante a infracțiunii prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., constând în aceea că fapta a avut consecințe deosebit de grave în sensul art. 146 C. pen., respectiv s-a produs o pagubă ce depășește suma de 200 000 lei.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului C.M.A. la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social crescut al infracțiunii care a reieșit din limitele mari ale pedepsei, dar și alte elemente legate de împrejurările săvârșirii infracțiunii și de persoana inculpatului. Astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că infracțiunea săvârșită a fost una premeditată în care au fost antrenate un număr mai mare de persoane, parte din ele neidentificate. S-a mai avut în vedere faptul că modalitatea de săvârșirea a infracțiunii, dar și probele de la dosar, au evidențiat faptul că inculpatul a inițiat un mod de operare prin intermediul unor firme înființate pe numele unor persoane nevoiașe cu scopul de a ascunde sumele de bani obținute în acest mod, dar și cu scopul de a se pune la adăpost în eventualitatea în care ar fi depistat de autorități, demers apreciat de instanța ca fiind foarte grav și constituind un real pericol pentru societățile comerciale și pentru acele persoane provenind din medii sociale sărace care sunt amăgite cu sume de bani modice și implicate în relații comerciale pe care nu le cunosc riscând să fie la rândul lor acuzați pentru fapte penale. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere cuantumul mare al prejudiciului, poziția procesuală a inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, încercând să incrimineze pe numitul C.S., dar și faptul că în prezent este cercetat pentru fapte similare.
Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii prima instanță a aplicat, în temeiul art. 65 C. pen. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la data executării pedepsei principale, considerându-se că inculpatul este nedemn pentru a mai beneficia de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
în temeiul prevederilor art. 71 C. pen., față de gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, instanța de fond a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale. întrucât în privința inculpatului, s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luări măsurii preventive a arestului preventiv se mențin, în baza art. 350 C. proc. pen., prima instanță a menținut măsura arestării preventive, iar în baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 21 aprilie 2011 și până la zi.
Cu privire la inculpatul K.M.F., prima instanță a reținut că acesta este acuzat pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. S-a reținut că acest inculpat a contribuit la înființarea SC P.B. SRL, acceptând rolul de împuternicit asupra conturilor bancare ale acestei societăți și ocupându-se în fapt de toate operațiunile legate de activitatea acesteia.
Referitor la operațiunea derulată între SC S.I. SRL și SC L.I.I. SRL, s-a constatat că inculpatul K. a ridicat în data de 16 noiembrie 2010, din contul SC P.B. SRL, prin retrageri repetate, suma de 224.550 lei care fusese virată de SC S.I. SRL și reprezenta contravaloarea contractului încheiat cu SC L.I.I. SRL. Titlul în baza căruia au fost ridicate sumele de bani l-au reprezentat borderouri de achiziții cereale, identificate asupra inculpatului și care nu au constituit operațiuni reale.
S-a mai reținut că inculpatul a fost identificat de organele de anchetă în fața R.B. din Calea Aradului Timișoara cu ocazia ridicării unei sume de bani din conturile SC P.B. SRL, prilej cu care s-a găsit asupra sa ștampila SC P.B. SRL și alte înscrisuri privitoare la această societate. De asemenea, cu prilejul percheziție domiciliare la locuința acestui inculpat s-a constatat că au fost identificate alte documente referitoare la această societate dar și copii ale cărții de identitate a numitului C.S., confirmându-se susținerile martorului constând în aceea că inculpatul K.F. și inculpatul C.M., intenționau cesionarea acestei societăți în momentul în care au aflat că sunt probleme. Relevant a fost considerat și faptul că la locuința inculpatului K., a fost identificată o coală de hârtie A4 cu semnături în alb care au aparținut martorului C.S. Acest martor a relatat că, imediat după înființarea SC P.B. SA, fiind la un local împreună cu inculpatul C.M. cu K.F. și cu I.I., numitul I.I. i-a cerut să depună niște semnături pe o coală de hârtie. Faptul că această coală de hârtie a fost identificată în imobilul inculpatului K., demonstrează atât legătura dintre cei trei cu privire la înființarea SC P.B. SRL dar și faptul că inculpatul K. era implicat în activități ale SC P.B. SA de natură a angaja răspunderea societății, intenționând probabil să imite semnătura lui C.S.
Prima instanță a constatat că inculpatul K.F. recunoaște faptul că a efectuat operațiuni de virare și ridicarea a unor sume de bani din conturile SC P.B. SRL, însă a arătat că aceste operațiuni le-a efectuat din dispoziția numitului C.S. care avea calitatea de asociat unic și întrucât acesta i-a promis că îl va angaja.
Instanța de fond a înlăturat aceste apărări considerând că au fost contrazise de întreg materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății. Din susținerile martorilor C.S. și I.I. a reieșit faptul că numitul C.S. a acceptat să fie asociat în cadrul SC P.B. SRL la sugestia lui C.M. S-a reținut că acești martori au confirmat că s-au efectuat demersuri pentru ca inculpatul K.F. să fie împuternicit cu drept de semnătură asupra conturilor societății, lucru nejustificat dacă acceptăm apărările inculpatului. De altfel, așa cum a reieșit din adresa comunicată instanței de R.B., singura persoană care a efectuat vreodată operațiuni bancare din conturile SC P.B. SRL a fost inculpatul K.F. De asemenea, notele de redare a convorbirilor telefonice și ambientale dintre martorul C.S. și K.F. a confirmat purtarea unor discuții care au demonstrat că martorul C. era îngrijorat de faptul că s-au început cercetări legat de această societate, iar inculpatul K. încerca să-l liniștească. De asemenea, notele de redare a convorbirilor telefonice au evidențiat faptul că, în urma unei discuții cu C.M., inculpatul K. și-a făcut o programare la bancă pentru ridicarea sumei de 200 000 lei, dar și faptul că, sunat fiind de funcționara de la bancă, martorul C.S., nu știa despre această programare și l-a sunat pe C.M. care i-a dat asigurări că totul este în regulă, că nu trebuie să meargă la bancă pentru că va merge inculpatul K.F.
S-a apreciat că probele descrise mai sus au demonstrat participarea inculpatului K.F. la derularea operațiunii de ridicare a sumei de 224.550 lei ce au intrat în conturile SC P.B. SRL din conturile SC S.I. SRL, precum și faptul că acest inculpat a contribuit la înființarea societății SC P.B. SRL, la deschiderea conturilor și avea cunoștință de toate operațiunile derulate prin intermediul acestei societăți, elemente care au îndreptățit instanța să considere că activitatea ilicită ce face obiectul judecății în prezentul dosar este una premeditată inculpatul K., alături de inculpatul C.M., construindu-și o modalitate de a disimula originea ilicită a sumelor de bani intrate în contul societății, dar și un mod de a se dezincrimina, folosindu-se de identitatea și calitatea de asociat a martorului C.S.
Pentru săvârșirea acestei infracțiunii tribunalul l-a condamnat pe inculpat la 10 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social crescut al infracțiunii care reiese din limitele mari ale pedepsei, dar și alte elemente legate de împrejurările săvârșirii infracțiunii și de persoana inculpatului.
Astfel instanța de fond a avut în vedere faptul că infracțiunea săvârșită a fost una premeditată în care au fost antrenate un număr mai mare de persoane, parte din ele neidentificate, participarea decisivă a inculpatului în activitatea de mai sus în ce privește gestionarea sumelor de bani care intrau în conturile SC P.B. SRL.
Instanța de fond a mai avut în vedere poziția procesuală a inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii în ciuda probelor existente la dosar, încercând să-l incrimineze pe martorul C.S. Ca și în cazul inculpatului C.M., s-a considerat că activitatea ilicită a inculpatului și contextul în care aceasta a fost săvârșită a reprezentat un real pericol pentru societățile comerciale și pentru acele persoane provenind din medii sociale sărace care au fost amăgite cu sume de bani modice și implicate în relații comerciale pe care nu le cunosc riscând să fie la rândul lor acuzate pentru fapte penale, iar izolarea inculpatului de mediul în care au acționat se impune pentru o durată cât mai mare de timp tocmai datorită modului elaborat de a concepe infracțiunea și intenției vădite de a arunca responsabilitatea asupra unor persoane cu un nivel de cultură și educație scăzute.
Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii prima instanță a aplicat, în temeiul art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la data executării pedepsei principale, considerându-se că inculpatul a fost nedemn pentru a mai beneficia de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
în temeiul prevederilor art. 71 C. pen., față de gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, instanța de fond a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
întrucât în privința inculpatului, s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luări măsurii preventive a arestului preventiv se mențin, în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive, iar în baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 21 aprilie 2011 și până la zi.
Cu privire la inculpatul B.R.A., prima instanță a reținut că acesta este acuzat pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. Contribuția sa a constat în aceea că, având calitatea de împuternicit al SC S.I. SRL, a deschis la data de 12 noiembrie 2010 un nou cont al acestei societăți, la I.S.P.B., dată care a coincis cu momentul la care S.R. a confirmat acceptarea tranzacției inculpatului C.M., iar la data de 16 noiembrie 2010, data la care suma de 225 060 lei a intrat în contul SC S.I. SRL, a dispus transferul cu titlu urgent a sumei de 224.050 lei din conturile SC S.I. SRL în conturile SC P.B. SRL.
Prima instanță a constatat că efectuarea acestor operațiuni a rezultat din înscrisurile financiare existente la dosarul cauzei și nu a fost negată de inculpatul B. care a confirmat faptul că a acceptat să fie mandatarul SC S.I. SRL la propunerea numitei C.I., persoană care a fost prietenă cu el de mai mulți ani și cu scopul de a cesiona această societate. Totodată, s-a reținut ca inculpatul a recunoscut faptul că a intenționat cesionarea societății, că a inițiat demersuri pentru cesionare cu o persoană pe nume Ț.D., că a deschis un nou cont al societății la I.S.P.B. în apărarea sa, a menționat că aceste demersuri i-au fost solicitate de avocatul G.R., persoană care era la rândul său prieten cu C.I. și cu prietenul acesteia M.M. și care a avut cunoștință despre operațiunile care s-au derulat. S-a menționat că, la scurt timp după ce a fost împuternicit, respectiv la două săptămâni, a fost contactat de G.R., care l-a întrebat dacă mai deține firma și care i-a recomandat o persoană care dorește să cumpere firma în persoana numitului Ț.D. întrucât nu a avut specimen de semnătură asupra conturilor SC S.I. SRL, avocatul G.R. i-a solicitat să deschidă un nou cont la I.S.P.B., întrucât noul cumpărător, respectiv Ț.D., a dorit să deruleze o operațiune pe această firma înainte de finalizarea documentației de cesionare. Inculpatul a relatat că a acceptat să deschidă acest cont, precum și virarea sumei de bani provenind de la SC L.I.I. SRL tot la sugestia avocatului G.R. care i-a relatat că există un contract la baza acestei tranzacții.
S-a constatat că audiat, atât în fața instanței cât și în cursul urmăririi penale, numitul G.R., a recunoscut existența unei relații între el, B.R., M.M., C.I., precum și faptul că, deși inculpatul B.R. era mandatat să se ocupe de cesionarea SC S.I. SRL, totuși prietenul asociatei C.I., numitul M.M. i-a cerut și lui să supravegheze operațiunea de cesionare, lucru aparent nejustificat din punctul de vederea al instanței în ipoteza în care nu ar fi fost și un alt tip de legătură între aceștia decât aceea de prietenie.
Analizând materialul probator administrat, raportat la apărările inculpatului, prima instanță nu a putut lua în considerare apărările acestuia constând în faptul că la baza rezoluție sale este o manoperă de inducere în eroare inițiată de prietenii săi G.R., de C.I. și de prietenul acesteia M.M. Activitățile de a prelua societatea SC S.I. SRL, de a deschide un nou cont bancar, de a redacta acte constitutive în vederea cesionării către o persoană care pe care nu o cunoștea și care se și-a dat o identitate nereală și de a vira o sumă foarte mare de bani cu titlu urgent, fără prealabile verificări, în momentul în care se găsise deja un cumpărător pentru SC S.I. SRL și se creaseră premizele de a-și duce la îndeplinire mandatul, eliberându-se efectiv de această societate, nu apar credibile, cu atât mai mult cu cât nu este vorba de acte omisive ci de acte ce presupun efectiv o implicare, o operațiunea de a face, o derulare în timp.
S-a reținut că inculpatul a susținut că este jurist și totodată a avut o experiență în muncă de funcționar bancar, astfel încât s-a constatat că nu a putut fi acceptată teza că s-a angajat la acest demers la rândul său fiind indus în eroare de G.R., de C.I. și de prietenul acesteia M.M. astfel încât să se dispună înlăturarea răspunderii penale.
Prima instanță a acceptat însă, faptul că este posibilă și implicarea persoanelor de mai sus, nu numai în activitatea ilicită ce a făcut obiectul judecății în prezentul dosar, dar și în alte activități similare, întrucât s-a evidențiat un mod de operare structurat care a trădat faptul că aceștia aplicau o "rețetă cunoscută".
S-a reținut că existența unei legături între inculpatul B.R. și C.M. cu privire la derularea acestei afaceri a rezultat și din aceea că, una din ștampilele SC S.I. SRL, respectiv ștampila rotundă a fost aplicată pe contractele încheiate de SC S.I. SRL cu SC L.I.I. SRL și SC E.W.R. SRL la data de 15 noiembrie 2010, dată la care inculpatul B.R. era în posesia actelor societății SC S.I. SRL.
S-a constatat că unul din elementele care au suscitat discuții cu privire la acest inculpat, a fost faptul că ștampila rotundă a fost identificată cu prilejul percheziției domiciliare la locuința inculpatului C.M.
Potrivit declarației numitei C.I., dată în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut că martora i-a propus în luna octombrie 2010 lui B.R. să fie împuternicit pentru societate, i-a predat și cele două ștampile ale societății, respectiv cea rotundă și cea dreptunghiulară. Inițial, în cursul urmăririi penale inculpatul B.R. a relatat că a primit ambele ștampile ale societății, iar ulterior susține că a primit-o doar pe cea dreptunghiulară, acreditând ideea că o altă persoană, a primit de la C.I. ștampila care a fost aplicată pe contractele încheiate.
De asemenea, s-a reținut că numita C.I. și prietenul său M.M. au fost persoane care au fost audiate în cursul urmăririi penale, nu au mai putut fi audiate în instanță fiind plecate din țară. Instanța de fond a luat în considerare susținerile lor din cursul urmăririi penale prin coroborare cu întregul material probator pentru a aprecia asupra apărărilor inculpatului B.R. privitor la acest element de fapt.
S-a considerat că și dacă s-ar accepta faptul că acea ștampilă a fost predată inculpatului C.M. de o altă persoană și nu de către B.R., tot nu ar putea fi înlăturată participarea inculpatului B.R. la activitatea ilicită de mai sus, fiind evident faptul că acesta a contribuit la activitatea de inducere și menținere în eroare a părții civile SC L.I.I. SRL prin faptul că a pus la dispoziție societatea al cărui împuternicit era în vederea derulării operațiunii comerciale, a deschis un nou cont bancar în vederea virării sumei de bani rezultate din acea operațiune, demers care nu era necesar dacă s-ar fi limitat la inițierea procedurii de cesionare a societății. La un interval scurt de timp, respectiv în aceeași zi cu momentul intrării banilor în cont a virat, cu titlu urgent, suma de bani în contul unei societăți noi administrată în fapt de C.M. și K.E.F.
S-a reținut că, potrivit art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), "complicele" este acea persoană care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Chiar eliminând posibilitatea ca acea ștampilă să fi fost remisă inculpatului C.M. de către B.R., tribunalul a reținut că este realizată latura obiectivă a infracțiunii în modalitatea înlesnirii punerii în aplicare a rezoluției infracționale de către inculpatul C.M., considerând ca fiind evident faptul că inducerea în eroare în cadrul unei relații comerciale nu ar fi fost posibilă fără existența societății SC S.I. SRL, a contului bancar deschis care permitea ridicarea imediată a sumelor de bani. Relevant a fost faptul că partea civilă, așa cum a relatat, înainte de inițierea contractului a făcut verificări cu privire la societate și a observat că aceasta este societate nou înființată, argument care a contribuit la luarea deciziei de a accepta cumpărarea cerealelor oferite de C.M.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul B.R. la 10 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social crescut al infracțiunii care a reieșit din limitele mari ale pedepsei, dar și alte elemente legate de împrejurările săvârșirii infracțiunii și de persoana inculpatului.
Astfel instanța de fond a avut în vedere faptul că infracțiunea săvârșită a fost una premeditată în care au fost antrenate un număr mai mare de persoane, parte din ele neidentificate.
Instanța de fond a mai avut în vedere poziția procesuală a inculpatului care nu e recunoscut decât parțial săvârșirea faptei. S-a reținut că deși a fost singura persoană care a susținut că la activitatea ilicită au participat și alte persoane, declarația sa nu a fost completă cu privire la modul în care au participat aceste persoane.
Ca și în cazul celorlalți inculpați prima instanță a considerat că activitatea ilicită a inculpatului și contextul în care aceasta a fost săvârșită a reprezentat un real pericol pentru societățile comerciale și pentru acele persoane provenind din medii sociale sărace care sunt amăgite cu sume de bani modice și implicate în relații comerciale pe care nu le cunosc riscând să fie la rândul lor acuzate pentru fapte penale, iar izolarea inculpatului de mediul în care au acționat se impune pentru o durată cât mai mare de timp tocmai datorită modului elaborat de a concepe infracțiunea.
De asemenea s-a avut în vedere faptul că inculpatul nu este la prima încălcarea a legii, în prezent fiind condamnat la o pedeapsă 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere prin sentința penală nr. 148 din 22 iunie 2010 pronunțată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală 50/ A din 09 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea.
Raportat la această condamnare s-a constatat că sunt aplicabile față de inculpat dispozițiile art. 864C. pen. raportat la art. 83 C. pen. privitoare la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicat inculpatului B.R. prin sentința penală nr. 148 din 22 iunie 2010 pronunțată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală 50/ A din 09 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea.
în consecință, s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse care s-a adunat la pedeapsa de 10 ani aplicată prin sentința de față urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare.
Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii s-a aplicat, în temeiul art. 65 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la data executării pedepsei principale, considerându-se că inculpatul a fost nedemn pentru a mai beneficia de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
în temeiul prevederilor art. 71 C. pen., față de gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, prima instanță a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale
S-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv executat în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Bihor, respectiv perioada cuprinsă între data de 27 mai 2009 și 05 iunie 2009.
Cu privire la latura civilă a cauzei a reținut instanța de fond că partea civilă SC L.I.I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 225.060 lei, reprezentând suma de bani virată la data de 15-16 noiembrie 2010, cerere considerată întemeiată de prima instanță pe care a adus-o și a dispus obligarea inculpaților în solidar atât între ei cât și cu partea responsabilă SC S.I. SRL în calitate de parte responsabilă civilmente, reținând că sunt întrunite condițiile răspunderii juridice delictuale.
împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, prev. de art. 363 C. proc. pen., inculpații C.M.A., K.M.F. și B.R.A.
în motivarea apelului declarat de inculpatul C.M.A. s-a arătat că în ceea ce a privit stabilirea faptului că el ar fi fost autorul infracțiunilor, pornirea urmăririi penale s-a făcut fără a se cunoaște autorul, după o perioadă de câteva luni de la data depunerii plângerii penale de către S.I., în lipsa unor martori asistenți și fără a se încheia un proces-verbal, acesteia fiindu-i puse în față mai multe fotografii, precizând că una dintre ele l-ar înfățișa pe inculpat, dar nefiind sigură de acest lucru, conform declarației din 15 martie 2011. De asemenea, s-a arătat că un alt semn de întrebare s-a ridicat cu privire la modalitatea de identificare, respectiv faptul că în aceeași declarație martora a precizat că fotografia respectivă ar putea fi atribuită numitului C.M., deși fotografia nu a înfățișat și numele real al celui din fotografie, fapt care a dus la concluzia că identificarea nu a putut fi făcută decât cu anumite sugestii. S-a mai contestat și a doua "procedură de identificare" din 20 aprilie 2011 care a constat în luarea unei declarații martorei Ș.I. în care s-a arătat că "fiind pusă față în față de numitul C.M.A., afirm cu certitudine că este persoana cu care m-am întâlnit la Sagu în data de 11 noiembrie 2010", nici de această dată martora nefiind pusă să aleagă dintr-un grup de persoane cu semnalmente asemănătoare persoanei cu care s-ar fi întâlnit la Sagu, iar precizarea acesteia că a fost pusă în fața inculpatului, indicându-i numele, a ridicat de asemenea semne de întrebare dacă faptul că inculpatul ar fi fost autorul infracțiunii s-au respectat rigorile procedurii penale.
S-a criticat, totodată, ușurința cu care organele de urmărire penală și instanța de judecată și-au creat convingerea că inculpatul a fost autorul infracțiunilor prin faptul că nu s-a procedat la identificarea persoanei cu care Ș.I. a purtat discuțiile telefonice legate de cauză în relație cu nr. de telefon 0751xxxxxx, apreciindu-se că în scopul aflării adevărului, instanța ar fi trebuit să verifice listingul telefonic al martorei Ș., iar apoi, în măsură în care era posibil, să identifice posesorul numărului de telefon, doar astfel fiind posibilă eliminarea dubiilor privind identitatea persoanei cu care a contactat Ș.I.
Se-a mai arătat în motivele de apel că neavând nici o probă directă, plauzibilă, cu privire la implicarea sa certă în comiterea infracțiuni, instanța a considerat că niște probe indirecte, adiacente cauzei, ar fost suficiente să demonstreze fără îndoială autoratul inculpatului. în acest sens, s-a învederat faptul că reținerea modalității în care a luat ființă societatea comercială SC P.B. SRL, precum și faptul că numitul K.F. cu care a avut relații de prietenie era împuternicit să efectueze operațiuni curente ale societății, toate acestea neavând nici o relevanță cu reținerea inculpatului ca autor al infracțiunii. în susținerea acestui fapt, s-a subliniat faptul că alți doi martori, S. și P., care au fost ascultați cu privire la afacerile proprii cu SC P.B. SRL au relatat că nu au discutat niciodată cu inculpatul despre aceste afaceri, ceea ce a demonstrat că nu a avut nici o legătură cu funcționarea societății.
S-a considerat că un alt aspect greșit reținut la stabilirea vinovăției a fost acela că, cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului s-a găsit o ștampilă aparținând SC S.I. SRL de care inculpatul nu avea însă cunoștință, așa cum rezultă din declarația inculpatului K.F., aceasta aflându-se în posesia sa fără să-și dea seama, iar fără să își dea seama, cu ocazia unei vizite la domiciliul inculpatului, a lăsat-o în locuință. S-a apreciat că prima instanță a trecut cu multă ușurință peste cele menționate de inculpatul K.F., declarații ce veneau în susținerea vinovăției sale. De asemenea, s-a arătat că s-a trecut cu ușurință și peste faptul că nu s-a demonstrat în nici un fel implicarea sa în operațiunile bancare efectuate cu privire la tranzacția comercială, în sensul că banii nu au ajuns la inculpat, așa cum rezultă din declarația coinculpatului K.
S-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., întrucât nu au fost demonstrate convingător în cauză, având în vedere că existența infracțiunii este condiționată de "inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate_" și "dacă s-a pricinuit o pagubă". S-a arătat că presupunând că inculpatul ar fi fost persoana care a discutat cu numita S.I. nu s-a demonstrat dacă a fost determinant pentru aceasta să încheie contractul pentru că mă chema Ș. și din ce anume motive purtarea acestui nume a determinat-o să încheie tranzacția cu inculpatul, iar pe de altă parte în mod greșit s-a reținut de către instanță faptul că s-ar fi prezentat ca reprezentant al SC S.I. SRL întrucât însăși S.I. în plângerea sa din 19 noiembrie 2010 a menționat că persoana care a purtat discuțiile s-a prezentat ca fiind intermediar în ceea ce privește tranzacțiile cu cerealele, situație care în ceea ce-l privește pe inculpat este adevărată.
S-a apreciat că nu există nici o dovadă a vreunui element esențial al infracțiuni și anume producerea unei pagube, deoarece în speță nu există o situație contabilă care să demonstreze paguba, iar emiterea unei facturi precum și virarea banilor într-un cont nu este de natură a demonstra în mod indubitabil pricinuirea vreunei pagube.
Privitor la nerespectarea dreptului la apărare, inculpatul a criticat sentința instanței de fond prin aceea că aceasta a îngrădit în mod nepermis dreptul la apărare, invocând faptul că total nejustificat instanța de fond la termenul din 07 noiembrie 2011 a admis doar în parte probele solicitate pentru apărare, în sensul audierii unor martori prin care să demonstreze că înainte de data de 10 noiembrie 2010 se afla cu alte persoane la Poiana Mărului, precum și efectuarea unei expertize tehnico-științifice vizând interceptarea telefonică din data de 22 martie 2010 transcrisă în dosar la pag.70 vol. II, dintre inculpat și numitul M.M., menționând că obiectivul expertizei era cel arătat la punctul 4 din cererea de probațiune.
Privitor la individualizarea pedepsei, s-a arătat că în măsura în care instanța ar trece peste susținerile sale conform cărora nu este autorul infracțiunii reținute în sarcina sa, a solicitat a se avea în vedere că instanța de fond a făcut o dozare greșită a pedepsei, fiind o persoană fără antecedente penale, ceea ce face posibilă coborârea pedepsei sub limita minimă.
S-a apreciat ca fiind greșită reținerea faptului că pedeapsa ar fi corect individualizată, avându-se în vedere că mai este cercetat de către organele de urmărire penală și în alte cauze, în care de fapt nu există soluții cu privire la vinovăția sa. De asemenea, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere la stabilirea pedepsei și faptul că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii și chiar dacă acest lucru ar fi fost adevărat, dat fiind faptul că în prezent normele de procedură penală permit dreptul făptuitorului să nu dea nici un fel de declarație, recunoașterea unei fapte nu trebuie să aibă vreo implicație negativă cu privire la individualizarea pedepsei.
în motivarea apelului declarat de inculpatul K.M.F. s-a învederat că prima instanță a înlăturat în mod nejustificat apărările sale prin care acesta a susținut și a demonstrat că a avut calitatea de împuternicit al asociatului unic C.S., al societății SC P.B. SRL, calitate în care a ridicat diverse sume de bani din contul societății, a făcut plăți prin bancă și a predat sume de bani către diverse persoane. în consecință acesta nu a negat faptul că a ridicat sume de bani de la bancă și a arătat că printre acestea este posibil să fi fost și suma de bani achitată de partea civilă SC L.I.I. SRL către societatea SC S.I. SRL care la rândul său a făcut plata în conturile societății în care era împuternicit să efectueze operațiuni bancare, însă nu a avut niciodată cunoștință de unde proveneau sumele de bani existente în contul societății pentru care lucra. S-a apreciat că la dosarul cauzei nu a existat nici o probă care să dovedească faptul că ar fi avut cunoștință de modalitățile în care s-au derulat operațiunile comerciale între aceste societăți sau că ar fi participat la săvârșirea infracțiuni de înșelăciune în dauna părții civile.
S-a mai arătat în motivele de apel că nici un martor nu a constatat în mod direct săvârșirea faptei incriminate de către inculpat, aceștia nu l-au amintit în operațiunea prin care s-ar fi realizat prejudicierea părții civile și nici o altă probă nu conduce spre o asemenea concluzie și chiar și martorul mandatar C.S. a arătat că inculpatul a fost împuternicit de către el pentru a avea acces la conturile societății, negând însă că i-ar fi comandat vreo acțiune, fapt care este de înțeles raportat la faptul că această recunoaștere l-ar fi incriminat pe el însuși.
S-a arătat că soluția de instanței de fond s-a bazat în exclusivitate pe faptul că inculpatul a participat la deschiderea contului bancar și că era împuternicit de către administratorul societății să dispună și să ridice sume de bani, fapt care nu a probat în nici un mod ipoteza că ar fi avut cunoștință de înșelăciunea părții civile, dacă aceasta ar fi avut loc între-adevăr, instanța de fond selectând din declarațiile martorilor doar aspectele incriminatorii, fără a analiza în totalitate declarațiile date de aceștia.
De asemenea, s-a arătat că în motivarea instanței de fond nu s-a reținut că ar exista o legătură de cauzalitate între executarea operațiunilor bancare și modalitatea de realizare efectivă a actului de înșelăciune în dauna părților civile, inculpatul făcând de altfel pe deplin dovada că a fost un simplu executant al sarcinilor trasate de către asociatul unic.
S-a solicitat a se observa că persoana C.S. a fost o persoană fizică, major, cu capacitate deplină de exercițiu și de folosință, asupra acestei persoane nefiind luată nici un fel de măsură în ceea ce privește limitarea activităților pe care această persoană le poate exercita, ceea ce înseamnă că legal, în conformitate cu propriile declarații date în fața notarului la momentul constituirii societății comerciale SC P.B. SRL, răspunde de toate actele ce decurg din administrarea societății pe care a creat-o.
în motivarea apelului declarat de inculpatul B.R.A. s-a solicitat în principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate în parte și în rejudecare, achitarea sa în baza art. 10 lit. d), art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., vinovăția pentru această faptă reținută în sarcina sa nefiind dovedită la dosar.
în subsidiar, s-a solicitat admiterea apelului, casarea în totalitate a hotărârii instanței de fond și potrivit disp. art. 332 alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăriri penale, precum și admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate și reținând circumstanțe judiciare atenuante, condamnarea sa la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, instanța de apel fiind investită să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nefiind limitată la temeiurile invocate și cererile formulate de apelant.
S-a învederat că nici instanța de fond și nici procurorul prin rechizitoriu, nu au reținut că inculpatul ar fi beneficiat de vreo sumă de bani sau că ar fi avut vreo înțelegere anterioară ori concomitentă cu vreuna dintre persoanele implicate în fraudarea părții civile sau că ar fi putut să-și reprezinte pe plan subiectiv acțiunile ilicite penale comise de către aceste persoane în vederea înșelării părții civile, singurul argument ce a stat la baza învinuirii sale constând în semnarea de către inculpat a actelor de cesiune gratuită a firmei SC S.I. SRL în deschiderea contului și transferul banilor în contul SC P.B. SRL, activități care, prin ele însele, nu se obiectivează într-un ajutor dat inculpatului C.M. pentru inducerea în eroare a părții civile, pe care nu a cunoscut-o și cu care nu a avut vreo discuție cu privire la tranzacția în cauză. S-a arătat că asimilarea de către instanța de judecată a acestor activități cu un ajutor specific laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, câtă vreme nu s-a făcut dovada că în plan subiectiv a avut reprezentarea acțiunilor și intenției celorlalți participanți apare forțată și excede bunei credințe ce stă la baza acțiunilor sale.
Totodată, s-a arătat că acțiunile comise de inculpat au constat în acceptarea de către al a mandatului încredințat de către martora C.D.I., exclusiv cu privire la cesionarea gratuită a firmei acesteia, primirea de la aceasta a ștampilei dreptunghiulare și a actului constitutiv al societății SC S.I. SRL, obiect al cesiuni, discuțiile avute cu cumpărătorul firmei, Ț.D., persoană ce i-a fost indicată de martorul G.R.P., avocat, deschiderea unui cont bancar pe seama societății SC S.I. SRL la solicitarea expresă și cu participarea avocatului G.R.P., în posesia căruia se afla ștampila rotundă a societății "Step Info"SRL și virarea sumei de 225.000 lei în contul firmei SC P.B. SRL, astfel cum i-a precizat același avocat, martorul G.R.P., care i-a comunicat și datele necesare efectuării viramentului. S-a considerat că starea de fapt rezultată din analiza ansamblului probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești confirmă că activitățile materiale pe care le-a întreprins inculpatul nu realizează din punct de vedere subiectiv, conținutul constitutiv al complicității la înșelăciune reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, această infracțiune presupunând o intenție calificată prin scop, ceea ce a însemnat că fapta se comite cu intenție directă, întrucât textul de incriminare cere ca acțiunea ce formează elementul material să se realizeze în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul, a unui folos material injust. S-a învederat în acest sens că evaluarea obiectivă a ansamblului probator al cauzei conduce la constatarea că inculpatul nu a cunoscut că se va comite o infracțiune, activitățile sale fiind caracterizate de o totală bună credință și de convingerea că nu comite vreo nelegalitate, această convingere bazându-se pe încrederea deplină pe care a avut-o în martorul avocat G.R.P., prieten și fost coleg de facultate, făptuitor în dosarul disjuns din această cauză, aflat în cercetare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
în susținerea neimplicării sale în infracțiunea comisă, au fost și afirmațiile conținute în declarațiile sale, ulterioare datei de 20 aprilie 2011, precum și declarația martorului M.M. din 13 mai 2011 în care se precizează: "După plecarea prietenei mele în SUA; eu am plecat în Rusia. După o perioadă de timp, respectiv prin luna noiembrie am fost sunat pe mobil de G.R. care m-a întrebat dacă B.R. poate să facă ceva pe S.I., fără a-mi preciza natura activității pe care urmează să o efectueze", declarația aceluiași martor din 11 mai 2011 în care referindu-se la discuția sa telefonică cu G.R., se arăta surprins de faptul că nu a fost sunat de inculpat și conținutul Notei de redare a convorbirii telefonice din 10 martie 2011, ora 12,20:35, dintre martorul M.M. în calitate de apelant și inculpatul B.R., în care M.M. îi spunea inculpatului: "Băi, deci ești conștient că M.R.D. e vinovat, nu?" (M.R.D. fiind apelativul uzitat în cercul de prieteni pentru G.R.P.).
S-a mai arătat în motivele de apel că în mod greșit instanța de fond a valorificat în sens acuzator depozițiile sale anterior datei de 20 aprilie 2011, depoziții ce trebuiau a fi înlăturate ca probe administrate nelegal, în condițiile în care însăși instanța din oficiu, a pus în discuție conflictul de interese generat de apărătorul său, avocat G.C. care l-a asistat dintr-un interes pur personal, acela de a-i crea o stare de emotivitate și reținere în a declara despre fiul său și de a se informa asupra poziției sale față de cercetarea penală ce se efectua, după care l-a abandonat. Prin urmare, s-a solicitat ca în baza art. 64 alin. (2) C. proc. pen. înlăturarea acestor mijloace de probă obținute în mod ilegal, inculpatul fiind audiat în mod inițial în calitate de martor în etapa actelor premergătoare, beneficiind de asistență juridică acordată de avocat G.C., conform împuternicirii avocațiale din 11 martie 2011, pentru ca ulterior, fără ca acest contract să fie desființat, același avocat să acorde asistență juridică inculpatului C.M.A., deși conținutul depozițiilor reflectă existența unor interese contrare, împrejurare de natură a leza grav dreptul la apărare de care se bucură inculpatul. Totodată s-a arătat faptul că interesul său procesual a fost afectat, rezultând din poziția contrară exprimată în declarația dată de făptuitorul avocat G.R., fiul d-nului avocat G.C., audiat ca martor, care a susținut în esență, că el nu s-a aflat niciodată în posesia ștampilei rotunde, că nu i-a cerut să deschidă un cont bancar și nu i-a comunicat datele ce privesc transferul banilor, aspecte pe care inculpatul le-a evidențiat în apărare.
De asemenea, s-a arătat că în cuprinsul rechizitoriului la pag.9, notele de redare conturau implicarea avocatului G.R. atât în activitatea de fraudare a intereselor firmei SC L.I.I. SRL, cât și în activitățile derulate de inculpatul C.M.A., probele efectuate confirmând această concluzie, în atare condiții, cât timp procurorul a avut indicii și probe care au demonstrat concluzia că avocatul G.R.P. a participat la săvârșirea activității infracționale era obligat să constate că în raport de calitatea acestei persoane, avocat, competența de efectuare a urmăririi penale revenea parchetului ierarhic superior, respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, potrivit prev. art. 281pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Pe de altă parte, s-a arătat că deși în momentul prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a solicitat expres procurorului să administreze noi probe, cerere consemnată în cuprinsul procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, acesta a respins cererea și consecutiv prezentării materialului de urmărire penală, a dispus trimiterea sa în judecată, fără a-i comunica modul de soluționare a cererii, în același mod procedând procurorul de caz și în legătură cu o cerere expresă de probațiune anterioară, depusă la dosar cu ocazia audierii sale din data de 05 iulie 2011, în privința căreia nu s-a pronunțat în sensul admiterii sau respingerii acesteia, necomunicându-i-se inculpatului modul în care a fost soluționată.
în concluzie, s-a arătat că, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., încălcându-se norme relative la competența după calitatea persoanei și dreptul la o apărare efectivă și eficientă, se consideră că întreaga urmărire penală este lovită de nulitate absolută, sancțiunea constând, potrivit art. 332 alin. (2) teza I C. proc. pen., în restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale de către organul competent.
Un alt aspect invocat în motivele de apel a fost acela că instanța de fond a evaluat și valorificat insuficient în procesul individualizării pedepsei, elementele obiective și subiective specifice speței deduse judecății, aplicându-i o sancțiune mult prea severă în raport cu datele ce au justificat reținerea în beneficiul său a unor circumstanțe atenuante judiciare,, rezultate din conduita adoptată pe întreg parcursul procesului penal, Astfel, s-a arătat că individualizarea pedepsei a presupus o adaptare a tratamentului penal la cerințele și datele particulare ale cazului judecat, ceea ce a prevalat în acest mecanism fiind capacitatea sa reală de a se îndrepta, dimensiunea morală a propriei persoane, în contextul unui comportament circumstanțiat normelor unanim acceptate în cadrul comunității. în acest sens s-a arătat că veniturile necesare asigurării unui trai decent, atât al celui personal, cât și al membrilor familiei sale alcătuită din soție și copil, le-a realizat din munca prestată în calitate de agent de vânzări la o societate comercială, întreaga sa activitate și existența derulându-se în acord cu exigențele moral-umane ce caracterizează o conduită integrată social. S-a solicitat a se avea în vedere atitudinea sa din timpul ambelor faze ale procesului penal, întreaga sa conduită procesuală, definită de sinceritatea declarațiilor sale, rezultând din recunoașterea actelor exercitate, din relatarea exactă a împrejurărilor legate de faptă și circumstanțele în care a comis-o, interpretarea juridică a acestora fiind lipsită de relevanță în ce privește incidența art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., reținerea acestuia în beneficiul său justificându-se în raport cu aceste elemente concrete. Sub acest aspect, s-a arătat că este valorificată ca circumstanță atenuantă atitudinea infractorului după săvârșirea activității infracționale constând în comportamentul sincer în cursul procesului penal, respectiv în recunoașterea "ab initio" comiterii faptei precum și în relatarea exactă a împrejurărilor legate de ea, așa cum au fost cunoscute acestuia. Prin urmare, a solicitat redozarea pedepsei aplicate într-un cuantum adaptat propriei sale persoane și conduite, redus substanțial sub minimul special reglementat de lege, ca efect al aplicării circumstanței judiciare evocate.
Prin decizia penală nr. 130/ A din 28 iunie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații C.M.A., K.M.F. și B.R.A.
în temeiul art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților C.M.A. și K.M.F., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus arestul preventiv de la 12 martie 2012 la zi.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în urma unei analize ample a materialului probator administrat în cauză, că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, rezultând fără putință de tăgadă vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii faptelor reținute în sarcina lor.
Reține instanța de prim control judiciar că, în cazul inculpatului C.M.A., vinovăția sa a rezultat din declarațiile martorei S.I.R. coroborate cu notele de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului cu martorul C.S.; declarațiile martorului C.S.; procesul verbal de percheziție domiciliară din data de 20 aprilie 2011, din care a rezultat găsirea la domiciliul inculpatului a unor documente contabile ce privesc SC P.B. SRL, ștampila rotundă aparținând SC S.I. SRL, care a fost aplicată pe contractele de vânzare cumpărare încheiate cu SC L.I.I. SRL și SC E.W.R. SRL; procesul verbal de percheziție informatică efectuată asupra unității de stocare a datelor în format electronic, ridicat de la inculpat în data de 20 aprilie 2011, constatând găsirea pe această unitate a formularului identic de contract de vânzare cumpărare cu cel depuse de martora S.I.R., formular completat la rubrica cumpărător cu datele părții civile SC L.I.I. SRL, precum și discuțiile purtate prin intermediul serviciului de mesagerie instantanee cu reprezentanții SC L.I.I. SRL și cei ai SC E.W.R. SRL; declarațiile martorului I.I. care a relatat coordonarea realizată de inculpatul C.M.A. în operațiunile imputate, depunerea unor documente aparținând SC P.B. SRL, care au fost lăsate în autoturismul său de către inculpatul C.M.A.; precum și faptul că toate sumele de bani ridicate de coinculpatul K.M.F. din conturile SC P.B. SRL erau predate inculpatului C.M.A.. Apărarea inculpatului C.M.A. în sensul că nu a fost vinovat de comiterea faptelor, întrucât în data de 11 noiembrie 2010 s-ar fi aflat cu mai mulți prieteni în localitatea Poiana Mărului și nu se putea întâlni cu martora Ș.I.R. nu poate fi reținută de instanță. Astfel, în sprijinul susținerii sale inculpatul C.M.A. a adus pe martorii Ș.I. (fila 179 dosar tribunal) și O.V. (fila 181 dosar tribunal) care au susținut că l-au însoțit pe inculpat la Poiana Mărului, că acesta nu a părăsit nici un moment grupul, dar că a vorbit la telefon. în aprecierea credibilității martorilor, instanța de apel a constatat că la mai mult de un an de la momentul respectiv (11 noiembrie 2010 presupusa deplasare, iar declarațiile în 18 ianuarie 2012), cei doi martori au putut face referiri precise cu privire la date și zile, la ceea ce s-a întâmplat, toate acestea în contextul în care evenimentul respectiv nu era unul cu vreo relevanță deosebită pentru aceștia doi ca să justifice întipărirea atât de clară în memoria acestora. Mai mult, martorul O.V. a susținut că îl cunoaște pe inculpatul C.M. de vreo trei ani, dar nu știe prea multe despre el, iar martorul Ș.I. că îl știe din copilărie, dar nu cunoaște prea multe despre el în prezent, aspecte care ar fi putut constitui impedimente ca aceștia să meargă împreună la cabana părinților inculpatului timp de vreo șase zile, ultimul martor venind chiar să-l transporte din Timișoara. Totodată, nu trebuie omis nici faptul că această apărare a inculpatului a fost evocată pentru prima dată în fața instanței, ori dacă acest aspect era real este evident că ar fi constituit primul argument în apărarea sa. în declarația dată în fața primei instanțe (fila 245 dosar tribunal), inculpatul C.M.A. a susținut că nu a indicat împrejurarea că a fost plecat din localitate la data săvârșirii faptei pentru că nu ar fi fost întrebat și nu ar fi cunoscut exact ce se reține în sarcina sa, argumente ce nu pot fi reținute de instanță în condițiile în care descrierea faptelor apare în chiar plângerea părții vătămate și în actele de urmărire penală. în fața instanței de apel, inculpatul C.M.A. a susținut necesitatea audierii și a martorilor C. PEN. și M.O. apreciind că și dacă nu și-ar fi amintit data când au fost la Poiana Mărului, ar fi menționat prezența martorului Ș.I. care își amintește data cu precizie prin raportare la data sa de naștere. Față de aceste susțineri, instanța de apel a constatat că în declarația dată de martorul Ș.I. (fila 179 dosar tribunal) acesta a arătat că nu cunoaște numele celorlalte persoane care i-ar fi însoțit și nici martorul O.V. nu a precizat acest lucru. Toate aceste elemente au condus la concluzia că martorii menționați sunt pro causa, că este posibil ca inculpatul să fi mers cu aceștia la un moment dat la Poiana Mărului, dar nu în mod cert în data de 10 noiembrie 2010. Pe de altă parte, apărarea inculpatului C.M.A. referitoare la modul în care s-a efectuat recunoașterea sa de către martora S.I.R. în cursul urmăririi penale a fost întemeiată în sensul că se regăsește la dosar un proces verbal care să menționeze modul în care s-a desfășurat procedura pentru a se putea verifica respectarea dispozițiilor legale. Pe de altă parte, împrejurarea că în fața instanței (fila 103 dosar tribunal) martora l-a identificat pe acesta ca fiind persoana ce s-a recomandat cu numele de D.Ș. și cu care s-a întâlnit în data de 10 noiembrie 2010 nu poate fi înlăturată coroborându-se cu celelalte probe care au confirmat vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii. Astfel, implicarea inculpatului C.M.A. a fost probată și de găsirea la domiciliul său a ștampilei rotunde aparținând SC S.I. SRL, care a fost aplicată pe contractele de vânzare cumpărare încheiate cu SC L.I.I. SRL și SC E.W.R. SRL, de accesarea contului de e-mail "stepinfologistic" de pe calculatorul personal, precum și găsirea pe acesta a modelului de contract de vânzare cumpărare identic cu cel utilizat în tratarea afacerii comerciale cu numita Ș.I.R., împrejurări care nu au putut fi justificate în vreun fel de inculpat. Totodată, în dosarul de urmărire penală (filele 170 - 174, vol. 4) a existat lista cuprinzând id-urile de messenger aflate în arhiva Y.M. stocate pe suportul de memorie aparținând inculpatului C.M.A., e-mail-urile primite și expediate de acesta în legătură cu contractul. Deși inculpatul C.M.A. a susținut că nu ar fi avut nicio legătură cu activitatea desfășurată de SC P.B. SRL, că cel care se ocupa de această firma era martorul C.S., încercând să acrediteze ideea că el era doar un intermediar între martor și inculpatul K.M.F., acest lucru a fost contrazis de martorul A.N.F. Astfel, în cursul urmăririi penale, martorul A.N.F. a relatat că în momentul în care l-a cunoscut pe C.M.A. acesta i-a spus că are o firmă de construcții, iar în cazul în care are nevoie de efectuarea unor lucrări să angajeze firma sa, respectiv SC P.B. SRL Totodată, martorul a susținut că în data de 20 aprilie 2011 s-a prezentat la sediul agenției R. din Timișoara pentru a se întâlni cu inculpatul C.M.A., însă a fost apelat de acesta și i-a dat numărul de telefon al unei persoane "F." cu care să se întâlnească să îi restituie suma de 2.000 lei. Prin urmare, susținerile inculpatului C.M.A. în sensul că discuțiile sale cu inculpatul K.M.F. din 19 aprilie 2011 ar fi scoase din context, întrucât el nu ar fi făcut altceva decât să transmită solicitarea martorului C.S. au fost contrazise de martorul A.N.F., dar și de conținutul dialogului în care nu se face nicio referire la C.S., cum ar fi fost firesc. Implicarea inculpatului C.M.A. în activitatea SC P.B. SRL, firma în contul căreia au fost virați în final banii plătiți de partea vătămată, a rezultat și din declarațiile martorului I.I.C., acesta relatând în cursul urmăririi penale (fila 44 vol. 3 dosar UP) că inculpatul K.M. avea rolul de scoate banii din contul societății și a-i preda acestuia. în ceea ce privește împrejurarea că inculpatul K.M.F. a declarat că ștampila rotundă aparținând SC S.I. SRL a fost probabil uitată de el într-o plasă la locuința inculpatului C.M., că i-ar fi fost dată de o persoană necunoscută pentru a o remite martorului C.S., instanța de apel a apreciat că este nereală, întrucât în procesul verbal de percheziție domiciliară (fila 15 vol. 3 dosar UP) s-a consemnat găsirea acesteia în dulapul din sufrageria inculpatului C. împreună cu mai multe documente, extrase de cont, etc., deci între acte ce aveau legătură cu acesta. Mai mult, în condițiile în care inculpatul B.R.A., care era împuternicitul asociatului SC S.I. SRL și martorul C.S. nu se cunoșteau (declarații - filele 84, 104 dosar tribunal), inculpatul susținând că nu l-a văzut niciodată pe acesta nu există nici un motiv pentru a reține că martorul avea măcar cunoștință de existența acestei societăți.
Instanța de apel a constatat că și susținerea inculpatului C.M.M. în sensul că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare prin neadmiterea integrală a probelor propuse este nefondată. Astfel, potrivit art. 67 C. proc. pen. instanța a fost abilitată să facă aprecierea concludentei și utilității probelor, ceea ce Tribunalul Timiș a realizat prin respingerea motivată a acestora, avându-se în vedere atât motivele invocate de inculpat, declarațiile sale și posibilitatea de a se lămuri aspecte ale cauzei prin intermediul acestora.
în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei inculpatului C.M.A., instanța a constatat că au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în motivele sale de apel, inculpatul a susținut că nu a fost probată existența pagubei în patrimoniul părții vătămate, fapt nereal câtă vreme partea vătămată SC L.I.I. SRL a virat suma de 225.060 lei, aferentă contractului de vânzare - cumpărare în contul SC S.I. SRL, fără a se primi cantitatea de cereale stipulată în contract. Din aceste motive, susținerile apărătorului inculpatului C.M.A. în sensul că s-ar fi impus o expertiză financiar contabilă la partea vătămată a fost nefondate, existând extrase de cont care probează prejudiciul. Nici apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi existat o inducerea în eroare câtă vreme partea vătămată a relatat că s-a prezentat ca intermediar în tranzacții cu cereale, precum și că numele folosit nu ar fi fost relevant pentru încheierea contractului nu sunt însușite de instanță. în acest sens, s-a constatat că în manopera de inducere în eroare a părții vătămate (prezentarea mostrelor, contract, corespondență), inculpatul C.M.A. a folosit calitatea de reprezentant al SC S.I. SRL, pe care nu o avea, precum și ștampila acesteia. Din declarația martorei S.I.R. (fila 103 dosar tribunal) rezultă că reprezentanții părții vătămate au făcut verificări pe siteul Ministerului Finanțelor cu privire la situația SC S.I. SRL și asupra legăturilor comerciale ale acesteia, constatând că a mai avut afaceri și cu alte firme din județul Timiș, ceea ce le-a întărit încrederea pentru încheierea contractului. în altă ordine de idei, nu s-a putut reține o bună credință a inculpatului în sensul că și-a declinat calitatea de intermediar câtă vreme intenția acestuia a fost de a înșela partea vătămată altfel nu și-ar fi declinat o calitate și identitate nereale, sume de bani reprezentând prețul cerealelor nu s-ar fi transferat în alt cont pentru a nu mai putea fi recuperată și nu se putea face legătura cu cei implicați în comiterea infracțiunii.
în motivele sale de apel, inculpatul C.M.A. a criticat și modul de individualizare a pedepsei, respectiv criteriile avute în vedere de Tribunalul Timiș. Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată acestuia reflectă contribuția sa în comiterea infracțiunii, rolul jucat de acesta, modul elaborat în care a fost comisă fapta, precum și conduita sa procesuală, lipsa de regret, neconștientizarea pericolului social și consecințelor conduitei infracționale. Astfel, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. în ceea ce privește conduita procesuală a inculpatului s-a impus a se avea în vedere că într-adevăr inculpatul nu este obligat să recunoască săvârșirea infracțiunilor, legea conferindu-i potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen. "dreptul la tăcere", respectiv dreptul de a nu face nici o declarație; iar în măsura în care inculpatul este de acord să dea declarații, potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen. ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Comportarea sinceră în cursul procesului penal reprezintă potrivit art. 74 lit. c) C. pen. o circumstanță atenuantă, iar comportarea nesinceră în cursul procesului penal, fără a fi reglementată ca o circumstanță agravată, poate fi de natură a influența pedeapsa aplicată prin prisma criteriului precizat de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) "persoana inculpatului". în speță, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, în pofida probelor certe de vinovăție, încercând să acrediteze ideea că alte persoane ar fi responsabile. S-a mai solicitat de către inculpatul C.M.A. și reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C.p., invocându-se lipsa antecedentelor penale, cererea nefondată însă. Astfel, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. nu poate fi aplicată doar pentru simplul fapt că inculpatul nu are antecedente penale, întrucât modul în care a acționat vădește un grad de pericol social deosebit, împrejurarea că fapta a fost una elaborată, a implicat și alte persoane, a vizat ca răspunderea penală să poată fi eventual pusă pe seama altor persoane; iar conduita procesuală nu conduce la concluzia că a conștientizat gravitatea comportamentului său și regretul pentru acesta. Trebuie avut în vedere că circumstanțele prevăzute de art. 74 C. pen. sunt judiciare, ele nu operează automat, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă o anumită atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară, ceea ce nu este situația în speță.
în ceea ce îl privește pe inculpatul K.M.F. vinovăția sa a rezultat din procesul verbal de inventariere a bunurilor, documentelor și sumelor de bani găsite asupra sa la data de 20 aprilie 2011, cu ocazia ridicării inculpatului din fața sediului R.B. de pe Calea Aradului din mun. Timișoara, respectiv ștampila SC P.B. SRL, documente și înscrisuri contabile ale acesteia, borderouri de achiziție completate de inculpat cu datele nereale ale unor persoane, procesul verbal de percheziție domiciliară și cel de percheziție informatică, din care rezultă deținerea de documente emanând de la societate sau aparținând acesteia; extrasele de cont ale SC P.B. SRL, furnizate de R.B., din care rezultă tragerea repetată a sumei de bani cu care a fost prejudiciată partea civilă SC L.I.I. SRL, de către acesta începând cu data de 16 noiembrie 2010; declarațiile martorilor I.I. și martorului C.S.; notele de redare a convorbirilor telefonice și procesul de redare a convorbirii purtate în mediu ambiental la data de 19 aprilie 2011 între inculpatul K.M.F. și martorul C.S.
Apărarea inculpatului K.M. în sensul că persoana care a înființat societatea comercială SC P.B. SA este numitul C.S., că acesta l-a împuternicit cu drept de semnătură pentru a ridica sume de bani din cont și i-a promis să îl angajeze, că a ridicat sume de bani din conturile societății la sugestia martorului C.S., a fost contrazisă de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor I.I. și C.S., precum și notelor de redare a convorbirilor telefonice din care a rezultat colaborarea cu inculpatul C.M.A. (programarea făcută de inculpatul K.M.F. la R.B. pentru ridicarea sumei de 200.000 lei, la indicațiile coinculpatului C.M.A.). De altfel, parte din declarațiile celor doi martori s-au coroborat cu cele ale inculpatului K.M., respectiv faptul că l-a însoțit pe I.I. și pe C.S. pentru deschiderea contului SC P.B. SRL, că în unele deplasări efectuate a fost însoțit și de inculpatul C.M.; că toate deplasările în oraș erau efectuate cu autoturismul condus de I.I., persoană care îi transporta la solicitarea inculpatului C.M. Susținerea inculpatului sus menționat în sensul că nu ar fi fost decât un împuternicit al martorului C.S. și ar fi executat dispozițiile acestuia a fost contrazisă de probele administrate în cauză, probe analizate mai sus, cu ocazia înlăturării aceleiași susțineri a inculpatului C.M.A.
în motivele de apel ale inculpatului K.M.F. s-a mai arătat și că împrejurările că a participat la deschiderea contului SC P.B. SRL și a fost împuternicit de administratorul societății să ridice sume de bani nu probează în nici un mod ipoteza că ar fi avut cunoștință de înșelăciunea părții vătămate, apărare nefondată întrucât instanța constată că aceste aspecte s-au coroborat cu alte elemente de fapt și probatorii conducând la reținerea complicității sale la această infracțiune. în acest sens, este împrejurarea că așa cum a arătat însuși inculpatul K.M.F. (fila 82 dosar tribunal) ștampila rotundă aparținând SC S.I. SRL s-a aflat în posesia sa și a fost transmisă inculpatului C.M.A., chiar dacă acesta susține că îi fusese dată de o persoană necunoscută pentru a fi transmisă martorului C.S., că martorii sus menționați confirmă că cei doi acționau împreună; că fără ajutorul dat de inculpatul K.M.F. nu s-ar fi putut asigura folosul infracțiunii întrucât acesta putea să scoată banii din contul SC P.B. SRL și nu inculpatul C.M. Pe de altă parte, apărarea inculpatului în sensul că martorul C.S. poartă responsabilitatea pentru toate acțiunile SC P.B. SRL întrucât avea calitatea de administrator al acesteia nu sunt însușite de instanță întrucât în speță nu este vorba de o răspundere pentru activitatea societății comerciale, ci de o răspundere penală care presupune identificarea autorului real al infracțiunii.
în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în sarcina inculpatului K.M.F., iar pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată acestuia a răspuns exigențelor prevăzute de art. 72 și 52 C. pen., fiind în cuantum egal cu minimul special prevăzut de legiuitor pentru această infracțiune. Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de apel a constatat că nu există elemente care să poată conduce la reținerea unor circumstanțe atenuante, circumstanțe ce ar fi făcut posibilă aplicarea unei pedepse sub minimul special, pentru aceleași aspecte care au fost reținute și în cazul inculpatului C.M.A.
în ceea ce îl privește pe inculpatul B.R.A., vinovăția sa a fost probată prin declarațiile martorei C.D.I. și actele din care a rezultat că în luna octombrie 2010 acesta a fost împuternicit să reprezinte SC S.I. SRL, intrând totodată în posesia actelor constitutive și ale ștampilelor aparținând societății comerciale; deschiderea contului bancar al SC S.I. SRL la I.S.P.B. în 12 noiembrie 2010, deși societatea avea deschis cont bancar la R.B., în data de 12 noiembrie 2010 reprezentanta părții vătămate confirmând achiziționarea de semințe de floarea soarelui; la data semnării și ștampilării contractelor de vânzare cumpărare, din 15 noiembrie 2010, pe respectivele contracte, apare ștampila rotundă aparținând SC S.I. SRL, ștampilă care la data respectivă se afla în posesia învinuitului B.R.; în data de 16 noiembrie 2010, imediat după virarea sumei de bani de către SC L.I.I. SRL în contul SC S.I. SRL deschis la I.S.B., rezultă transferul de către acesta cu titlu “urgent" a sumei de 224 550 lei în conturile SC P.B. SRL, declarațiile martorului M.M. și I.I. în apărarea sa, inculpatul B.R.A. a susținut că i s-a predat doar o ștampilă, cea dreptunghiulară; fapt contrazis de aplicarea ștampilei rotunde pe cererea de deschidere a contului la I.S.B. din 12 noiembrie 2010 (filele 32 - 34, vol. 1 dosar UP), ștampilă găsită la locuința inculpatului C.M.A. cu ocazia percheziției domiciliare și utilizată pe contractul încheiat cu partea vătămată. Astfel, cererea de deschidere a contului a fost completată și semnată de inculpatul B.R.A. în data de 12 noiembrie 2010, are aplicată ștampila rotundă a SC S.I. SRL și aceeași ștampilă apare și pe contractul de vânzare - cumpărare și factura fiscală, ambele din 15 noiembrie 2010, încheiate cu partea vătămată, acte în care reprezentant al SC S.I. SRL este trecut D.Ș.; pentru ca mai apoi această ștampilă să fie găsită la domiciliul inculpatului C.M. (filele 198 - 199 vol. 4, 14 - 16 vol. 3 UP). Mai mult, inculpatul B.R.A. nu a contestat nici un moment faptul că el a deschis contul susmenționat, doar că a susținut că acest lucru s-a făcut la solicitarea avocatului G.R., că nu ar fi avut cunoștință de înșelarea părții vătămate SC L.I.I. SRL, că avocatul G.R. i-ar fi comunicat că urmează să intre o sumă de bani în contul SC S.I. SRL și să o vireze la SC P.B. SRL. Această apărare a fost contrazisă de martorul M.M. care a arătat (filele 195 - 196, vol. 4 dosar UP) că a fost contactat de către avocatul G.R. care l-a întrebat "dacă B.R. poate face "ceva" pe SC S.I. SRL", fără a-i preciza natura activității, dar că inculpatul B. ar fi câștigat niște bani în acest fel; că la revenirea în țară a discutat cu inculpatul C.M.A. și acesta a arătat că B.R. a primit o sumă de bani în urma tranzacției efectuate prin intermediul SC S.I. SRL, dar impresia martorului a fost că nu a fost mulțumit de cuantumul sumei de bani primite. împrejurarea că martorul M.M. s-ar fi arătat surprins că inculpatul Burileanu nu l-ar fi sunat nu poate fi reținut ca un argument în favoarea acestuia, așa cum susține în motivele de apel. Astfel, în condițiile în care inculpatul era împuternicit să cesioneze firma și fără a contacta persoanele care l-au împuternicit a derulat activități pe aceasta, susținând că la solicitarea avocatului G.R., nu poate conduce decât la concluzia propriei implicări, conștiente, fie la posibilitatea obținerii unui beneficiu, fie la o relație de interese comune. Totodată, din declarațiile martorului I.I. rezultă existența unei relații de prietenie între inculpatul C.M.A., inculpatul B.R. și numitul G.R., martorul declară că are cunoștință că persoanele sus arătate au tratat afaceri comerciale în domeniul asigurărilor și accesării de fonduri comunitare; precum și că s-a pus problema unei asocieri între cei doi inculpați (filele 61 - 62, vol. 5 dosar UP). Prin urmare, nu numai implicarea inculpatului B.R.A. în operațiunea de transfer a banilor obținuți prin înșelarea părții vătămate este fără putință de tăgadă, dar și faptul că acesta a avut reprezentarea unor acte ilicite care impuneau deschiderea unui cont pe care să aibă drept de semnătură, folosirea ștampilei SC S.I. SRL în condițiile în care aceasta îi fusese remisă pentru cesionarea firmei, iar firma nu avea activitate și nu exista nici un motiv pentru a încasa o sumă mare de bani; deschiderea contului în aceeași dată cu cea a confirmării contractului de către partea vătămată, ceea ce denotă o comunicare cu inculpatul C.M.A., modul în care ștampila societății apare la intervale scurte pe acte întocmite de acești doi inculpați, ceea ce conduce la reținerea cooperării dintre ei.
Apărarea inculpatului B.R.A. în sensul implicării și a altor persoane, chiar cu un rol mai important în activitatea ilicită, nu este de natură să-l exonereze de răspundere penală, câtă vreme faptele și vinovăția sa sunt probate în mod cert.
în ceea ce privește susținerile inculpatului în sensul că în cursul urmăririi penale i s-ar fi încălcat dreptul la apărare prin maniera în care avocatul G.C. i-a asigurat asistența juridică, instanța a constatat că sunt nefondate. Astfel, inculpatul B.R.A. a dat declarații în cursul urmăririi penale în calitatea de învinuit în data de 05 iulie 2011, respectiv 11 iulie 2011 (filele 63 - 64, 74 vol. 5 dosar UP), fiind asistat de un alt avocat ales, iar declarația din 11 martie 2011 a fost dată în calitate de martor, iar lipsa asistării unui avocat nu se sancționează în această situație cu nulitatea. De altfel, așa cum s-a putut constata din considerentele sus menționate, vinovăția inculpatului B.R.A. a rezultat din celelalte probe administrate în cauză. Nici susținerile inculpatului referitoare la încălcarea normelor de procedură penală întrucât procurorul nu s-a pronunțat asupra unor cereri în probațiune depusă în 05 iulie 2011 și menționată în procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală nu sunt întemeiate în condițiile în care acestea au fost respinse prin ordonanța din 12 iulie 2011 (fila 81, vol. 5 dosar UP) ca neconcludente și utile soluționării cauzei.
în motivele sale de apel, inculpatul B.R.A. a mai susținut și faptul că urmărirea penală ar fi fost efectuată de un organ necompetent, întrucât procurorul a avut indicii și probe privind implicarea avocatului G.R. în activitatea infracțională, ceea ce ar fi atras competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, invocând dispozițiile art. 45 alin. (1), art. 35 alin. (1) și 281 C. proc. pen. în această privință, instanța a constatat că în dosarul aflat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș nu s-a dispus începerea urmăririi penale față de avocatul G.R., că prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei față de acesta și înaintarea către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. împrejurarea că în speță ar exista indicii privind implicarea avocatului sus menționat în activitatea ilicită nu a atras automat competența personală pentru întreaga cauză având în vedere că pentru cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc. pen., conform art. 38 C. proc. pen. este posibilă disjungerea cauzei. Mai mult, conform art. 45 alin. (11) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale nu au fost aplicabile prevederile art. 35 alin. (4) C. proc. pen., care au prevăzut prorogarea competenței personale și în ceea ce privește ceilalți făptuitori în ipoteza disjungerii. Astfel fiind, în speță nu s-a constatat nicio încălcare a normelor de competență în cursul urmăririi penale, cererea de restituire a cauzei la procuror fiind nefondată.
în speță au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în sarcina inculpatului B.R.A., iar pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată acestuia a răspuns exigențelor prevăzute de art. 72 și 52 C. pen., fiind în cuantum egal cu minimul special prevăzut de legiuitor pentru această infracțiune. Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de apel a constatat că nu există elemente care să poată conduce la reținerea unor circumstanțe atenuante, circumstanțe ce ar fi făcut posibilă aplicarea unei pedepse sub minimul special, pentru aceleași aspecte care au fost reținute și în cazul celorlalți inculpați, inculpatul Burileanu neavând o conduită sinceră, având antecedente penale și nici o manifestare de regret sau de interes pentru repararea pagubei. Deși inculpatul B.R.A. a solicitat reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen., instanța a constatat că nu se poate reține că ar fi avut o conduită sinceră, starea de fapt rezultată din probele administrate contrazicând susținerile sale în apărare.
împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 3853C. proc. pen., inculpații C.M.A., K.M.F. și B.R.A.
în recursul inculpatului B.R.A. este criticată decizia penală atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., față de împrejurarea că vinovăția sa cu privire la fapta prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., nu a fost dovedită.
în subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, față de împrejurarea că din probele dosarului rezultă implicarea în activitatea infracțională a numitului G.R.P., avocat, iar calitatea acestuia atrage competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara de a efectua urmărirea penală și nu a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, așa cum în mod greșit s-a procedat.
Recurentul inculpat B.R.A. formulează și critici de netemeinicie a sancțiunii penale și solicită aplicarea unei pedepse reduse ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare.
Se invocă cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 12, 14 și 172 C. proc. pen.
Recurentul inculpat K.M.F. solicită, în principal, în susținerea recursului său, în baza cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 9 și 10 C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond față de împrejurarea că hotărârile nu sunt motivate, nu rezultă o analiză a materialului probator, a fiecărei probe în parte și nu se arată probele care conduc la o anumită stare de fapt.
în baza cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., recurentul inculpat K.M.F. solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., apreciind că nu există nicio probă directă care să dovedească vinovăția sa, faptul că probele administrate în cauză nu au înfrânt prezumția de nevinovăție, condamnarea sa fiind rezultatul unei erori grave de fapt.
în baza cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., recurentul inculpat K.M.F. solicită redozarea pedepsei în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei.
Recurentul inculpat C.M.A., critică decizia penală atacată pentru nelegalitate și netemeinicie din prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 12, 14 și 172 C. proc. pen. și solicită a se reține că probele administrate în cauză nu fac dovada vinovăției sale sub aspectul comiterii infracțiunii ce i se rețin în sarcină, sens în care solicită achitarea de orice penalitate.
Se solicită, de asemenea, a se reține că instanța de apel nu a răspuns tuturor criticilor aduse soluției dispuse de instanța fondului, împrejurare în raport de care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
în altă ordine de idei, apărarea inculpatului C.M.A. solicită a se reține că în cauză nu este stabilit în mod indubitabil un eventual prejudiciu, astfel încât se apreciază că lipsește una din condițiile esențiale a existenței infracțiunii.
Un ultim aspect criticat de apărare vizează netemeinicia pedepsei aplicate și se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este disproporționată față de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, sens în care solicită reducerea acesteia.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859C. proc. pen., cât și din perspectiva disp. art. 3859alin. (3) C. proc. pen., reține înalta Curte că recursurile declarate de inculpați sunt întemeiate doar în ceea ce privește netemeinicia pedepselor aplicate, sens în care urmează a fi admise ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Verificând actele și lucrările dosarului rezultă că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, bazată pe un material probator legal administrat și just apreciat, în baza căruia faptelor reținute în sarcina inculpaților li s-a dat o încadrare juridică legală.
Vinovăția inculpaților C.M.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., K.M.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), și (5) C. pen. și B.R.A. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost dovedită mai presus de orice dubiu, toate aspectele invocate de inculpați referitoare la nevinovăția lor fiind nepertinente și lipsite de forța necesară de a determina adoptarea unei soluții contrare celei adoptate de instanța fondului.
în urma administrării unui vast material probator atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească a rezultat situația de fapt reținută de instanța de fond, constând în aceea că la data de 22 noiembrie 2010, partea civilă SC L.I.I. SRL a formulat plângere penală împotriva reprezentanților SC S.I. SRL, solicitând a se efectua investigații sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, în legătură cu încheierea contractului din 15 noiembrie 2010, în baza căruia SC S.I. SRL se obliga să livreze către SC L.I.I. SRL cantitatea de 110 tone floarea soarelui la prețul total de 225.000 lei.
Se arată că, deși prețul a fost plătit în întregime, SC S.I. SRL nu și-a onorat obligația contractuală de livrare a bunurilor contractate.
Numita S.I.R., auditor intern în cadrul SC L.I.I. SRL și care s-a ocupat exclusiv de activitatea comercială în urma căreia societatea a fost păgubită arată că a fost contactată telefonic la data de 10 noiembrie 2010 de către o persoană de sex masculin care s-a prezentat ca fiind D.Ș. și care a oferit spre vânzare semințe de floarea soarelui.
întrucât SC L.I.I. SRL era interesată în achiziționarea de semințe de floarea soarelui numita S.I.R. s-a întâlnit cu numitul D.Ș. pentru a-i prezenta mostre de semințe de floarea soarelui.
întrucât cei doi au căzut de acord asupra acestei relații comerciale au discutat și cu privire la modalitatea de plată, numitul Ș.D., arătând că agreează plata imediată după livrarea mărfii. Numitul D.Ș. a precizat că societatea care are marfă în depozit nu agreează livrarea mărfii fără plata în avans, datorită unor probleme anterioare avute cu alți cumpărători.
în data de 12 noiembrie 2010, mostrele aduse de numitul D.Ș. au fost supuse testării în laboratoarele SC L.I.I. SRL, după care numita S.I.R. a comunicat susnumitului decizia societății de a achiziționa semințe de floarea soarelui.
Pentru realizarea acestei tranzacții s-a transmis prin e-amil către numitul D.Ș. contractul nr. 355 din 15 noiembrie 2010 și factura fiscală aferentă, precum și camioanele pentru încărcarea mărfii în localitatea Vâlcani, jud. Timiș la sediul SC E.W.R. SRL. Tot în ziua de 15 noiembrie 2010 a fost efectuată și plata mărfii de către SC L.I.I. SRL cu din 15 noiembrie 2010, din conturile societății deschis la P.B., în conturile SC S.I. SRL, deschis la I.S.P.B.
Deși în cursul aceleași zile, camioanele aparținând SC L.I.I. SRL au fost încărcate, numitul D.Ș. a comunicat numitei S.I.R. că acestea nu pot fi lăsate să plece din depozitele SC E.W.R. SRL până când suma de bani nu intra în conturile SC S.I. SRL. Rezultă din actele dosarului că alimentarea contului aparținând SC S.I. SRL cu suma de 225.060 lei a avut loc la data de 16 noiembrie 2010 moment în care numitul D.Ș. a închis telefonul mobil de pe care purtase convorbirile telefonice cu numita S.I.R. nemaiputând fi contactat.
Furnizorul semințelor de floarea soarelui respectiv SC E.W.R. SRL a cerut descărcarea mărfurilor, arătând că nici lui nu i s-a plătit prețul pentru marfa vândută, arătând în același scop că cel care intermediase marfa a fost numitul D.O. reprezentant al SC S.I. SRL.
Numita S.I.R. a arătat, de asemenea, că în urma verificărilor efectuate la unitățile bancare a rezultă că suma virată în contul SC S.I. SRL a fost virată imediat în conturile SC P.B. SRL, deschise la R.B.
în urma verificărilor la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș s-a stabilit că SC P.B. SRL, a fost înființată tot în vara anului 2010, având ca asociat unic și administrator pe martorul C.S., iar ca obiect de activitate “activități anexe pentru transporturi". De la R.B. au fost comunicate înscrisuri din care rezultă că pentru SC P.B. SRL sunt autorizați să efectueze operațiuni pe conturile societății martorul C.S. și inculpatul K.M.F.
Din extrasele de cont ale SC P.B. SRL, rezultă ca la data de 16 noiembrie 2010 conturile societății au fost creditate cu suma de 224.550 lei, provenind din conturile SC S.I. SRL, deschise la I.S.P.B., iar la interval de câteva zile suma respectivă a fost ridicată de inculpatul K.M.F., prin retrageri repetate.
Fiind audiat încă din faza de urmărire penală s-a stabilit că numitul C.S. provine din Centrul de Integrare pentru Sprijinirea Tinerilor din Timișoara unde a venit de la Centrul de nr. 10 din Lugoj, fiind o persoană fără posibilități materiale și în imposibilitate de a efectua activități comerciale.
Acesta a declarat că în vara anului 2010 l-a cunoscut pe inculpatul C.M.A. prin intermediul numitului C.V., care provenea tot din Centrul de Plasament Lugoj și i-a propus înființarea unei societăți comerciale, în cadrul căreia să aibă calitatea de asociat și administrator, fără a i se preciza natura activităților ce urmează a fi desfășurate.
întrucât martorul și-a exprimat acordul în acest sens, el s-a deplasat împreună cu inculpații C.M.A. și K.M.F. la diverse instituții și autorități pentru îndeplinirea formalităților de înființare a SC P.B. SRL.
Arată martorul că în repetate rânduri a primit de la inculpatul C.M.A. diverse sume de bani cu caracter modic pentru acordul său de înființare a societății comerciale sus amintite.
Pe baza informațiilor furnizate de acest martor, organele de urmărire penală au procedat la recunoașterea de pe planșă foto, probă în urma căreia numita S.I.R. l-a indicat pe inculpatul C.M.A. ca fiind D.Ș. cu care s-a întâlnit în luna noiembrie 2010, pentru a vedea mostrele de semințe de floarea soarelui.
Cu privire la inculpatul B.R.A. rezultă din materialul probator că având calitatea de împuternicit al SC S.I. SRL, a deschis la data de 12 noiembrie 2010 un nou cont al acestei societăți la I.S.P.B., dată ce coincide cu momentul în care S.I.R. a confirmat acceptarea tranzacției propusă de inculpatul C.M.A., iar la data de 16 noiembrie 2010, dată la care suma de 225.060 lei a intrat în contul SC S.I. SRL, a dispus transferul cu titlu urgent a sumei de 224.050 lei din conturile SC S.I. SRL în conturile SC P.B. SRL.
Inculpatul B.R.A. a recunoscut că a acceptat să fie mandatarul SC S.I. SRL la propunerea numitei C.D.I., persoană cu care era prietenă de mai mulți ani cu scopul de a cesiona această societate, însă arată că toate demersurile efectuate cu deschiderea conturilor i-au fost solicitate de avocatul G.R. care la rândul său era prieten cu C.D.I. și cu prietenul acesteia M.M.
Reține însă în mod justificat instanța de fond că nu este exclusă participația penală și a altor persoane în activitatea infracțională însă această împrejurare nu poate conduce la constatarea nevinovăției inculpaților din prezenta cauză mai ales că probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice dubiu, în mod neîndoielnic că aceștia sunt autorii faptelor ce li se rețin în sarcină.
Astfel, în privința inculpatului C.M.A. rezultă din ansamblul probator că este vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., constând în inducerea în eroare a părții vătămate cu ocazia încheierii contractului nr. 355 din 15 noiembrie 2010, dar și prin folosirea unor nume și calități mincinoase.
Martora S.R.I. l-a recunoscut pe inculpatul C.M.A., în faza de urmărire penală de pe planșa foto ca fiind persoana cu care a discutat la data de 11 noiembrie 2010, iar în fața primei instanțe a afirmat cu certitudine că inculpatul este persoana în cauză.
Mai mult decât atât, foarte relevantă este și declarația martorului C.S. care a declarat că inculpatul C.M.A. a avut inițiativa constituirii SC P.B. SRL, precum și faptul că l-a însoțit împreună cu inculpatul K.M.F. la diferite instituții în vedere constituirii acestei societăți comerciale.
în urma percheziției domiciliare au fost găsite la inculpatul C.M.A. mai multe documente care privesc SC P.B. SRL, dar și ștampila rotundă aparținând SC S.I. SRL care a fost aplicată pe contractele de vânzare cumpărare încheiate între SC L.I.I. SRL și SC E.W.R. SRL.
Percheziția informatică efectuată asupra unității de stocare a datelor în format electronic ridicată de la inculpat în data de 20 aprilie 2011 a evidențiat existența unui model de contract de vânzare - cumpărare, necompletat la rubrica vânzător dar completat la rubrica cumpărător cu datele SC L.I.I. SRL, modelul fiind identic cu cel depus la dosar de partea civilă.
Tot în urma percheziției informatice a fost imprimată lista cuprinzând ID-urile de messenger aflate în arhiva Y.M., identificat ID-ul “stepinfologistic", accesat în data de 15 noiembrie 2010.
Deși aparent inculpatul C.M.A. nu are nicio legătură cu SC S.I. SRL sau SC P.B. SRL acesta nu poate explica existența documentelor contabile ce privesc SC P.B. SRL, dar și ștampila aparținând SC S.I. SRL în domiciliul său și nici documentele identificate în urma percheziției informatice, singura explicație logică fiind aceea că inculpatul C.M.A. a pus bazele activității infracționale fiind sprijinit de ceilalți doi inculpați și a folosit documentele celor două societăți și ștampila SC S.I. SRL în derularea activității infracționale.
Vinovăția inculpatului K.M.F. a fost dovedită în mod neîndoielnic sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., constând în aceea că a contribuit la înființarea SC P.B. SRL și a acceptat rolul de împuternicit asupra conturilor bancare ale acestei societăți, rol în baza căruia s-a ocupat de toate operațiunile legate de activitatea acesteia.
Astfel, rezultă din probele dosarului că inculpatul K.M.F. a ridicat la data de 16 noiembrie din contul SC P.B. SRL prin retrageri repetate suma de 224.550 lei ce fusese virată de SC S.I. SRL și reprezintă contravaloarea contractului încheiat între SC L.I.I. SRL și SC S.I. SRL.
Titlul în baza căruia au fost ridicate sumele de bani îl reprezentau borderouri de achiziții cereale, identificate asupra inculpatului și care nu reprezentau operațiuni reale.
Inculpatul K.M.F. a fost identificat de organele de anchetă în fața R.B. de pe Calea Aradului din mun. Timișoara cu ocazia ridicării unei sume de bani din contul SC P.B. SRL, ocazie cu care s-a găsit asupra sa ștampila SC P.B. SRL și alte înscrisuri referitoare la această societate.
în urma percheziției domiciliare au fost găsite în domiciliul inculpatului și alte documente referitoare la această societate, copii ale cărții de identitate a numitului C.S., cât și mai multe coli A4 ce conțineau semnătura martorului C.S.
Inculpatul K.M.F. a recunoscut că a efectuat operațiunile bancare de ridicare a sumelor de bani, însă a arătat că a efectuat aceste operațiuni bancare la cererea numitului C.S., care avea calitatea de avocat unic al SC P.B. SRL, situație contrazisă însă de evidența probelor de vinovăție.
Și în cazul inculpatului a fost dovedită vinovăția sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., constând în aceea că având calitatea de împuternicit al SC S.I. SRL a deschis la data de 12 noiembrie 2010 un nou cont al acestei societăți la I.S.P.B., dată ce coincide cu momentul în care S.I.R. a confirmat acceptarea tranzacției, iar la data de 16 noiembrie 2010, când suma de 225.060 lei a intrat în contul SC S.I. SRL, a dispus transferul cu titlu urgent a sumei de 224.050 lei din contul SC S.I. SRL în contul SC P.B. SRL.
Recurentul inculpat nu neagă aceste operațiuni bancare, însă a încercat să inducă ideea că a procedat în acest mod la cererea numitului G.R., care la rândul său era prieten cu C.I. și cu prietenul acesteia M.M. Susține inculpatul că la scurt timp după ce a fost împuternicit de numita C.I. să fie mandatarul SC S.I. SRL, a fost contactat de avocat G.R. care i-a comunicat că a găsit o persoană interesată să cumpere firma și, întrucât nu avea specimen de semnătură asupra conturilor SC S.I. SRL, la sugestia lui G.R. a deschis contul la I.S.P.B., întrucât noul proprietar dorește să deruleze o operațiune în numele acestei firme înainte de finalizarea documentației de cesionare.
Această apărare a inculpatului nu are niciun suport în materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, știut fiind că în cadrul procesului de cesionare a părților sociale ale unei societăți comerciale nu se impune deschiderea unui cont bancar, iar activitatea infracțională derulată de inculpatul B.R.A. denotă intenția acestuia de a ascunde proveniența sumei de 225.050 lei ce a intrat în contul SC S.I. SRL și, în același timp de a ridica din bancă această sumă de bani, activități organizate premeditat de către toți inculpații din cauză.
Activitatea de inducere în eroare a SC L.I.I. SRL cu ocazia derulării relațiilor comerciale a fost menținută de inculpatul B.R.A. care a pus în "slujba" activității infracționale inițiate de inculpatul C.M.A. societatea comercială al cărei administrator era, a deschis un nou cont bancar, după care a virat suma de bani în contul unei societăți noi administrată în fapt de inculpații C.M.A. și K.M.F.
în raport de toate argumentele prezentate, reține înalta Curte că vinovăția inculpaților a fost dovedită mai presus de orice dubiu, apărările formulate de aceștia în temeiul cărora solicită achitarea nefiind pertinente, fiind făcute doar cu scopul absolvirii de răspundere penală.
Este adevărat că inculpații au conceput un plan inedit de comitere a faptelor, un plan premeditat, foarte elaborat, în baza căruia au încercat pe cât posibil să nu apară în prima linie a activității infracționale, să fie cât mai greu de depistat, sens în care au apelat la persoane fără posibilități materiale, fără domiciliu, fără venituri de subzistență, cărora în schimbul unor sume modice de bani le propuneau să înființeze societăți comerciale pe care ulterior le foloseau în derularea activității infracționale, fiind ferm convinși că în acest mod nimeni nu va sesiza că ei se află în spatele acestei activități infracționale, însă apreciază înalta Curte că probele evidente de vinovăție demontează orice încercare a inculpaților de a-și dovedi lipsa de implicare în activitatea infracțională.
Modul de derulare a activității infracționale denotă că cei trei inculpați, de comun acord au hotărât să înșele partea civilă, activitate infracțională bine pusă la punct, gândită în cele mai mici detalii situație ce rezultă din probele dosarului, modul de operare evidențiind în același timp o specializare în comiterea acestui gen de infracțiuni, precum și faptul că nu se află la prima abatere de acest gen.
Față de aspectele evidențiate cu privire la vinovăția inculpaților, reține înalta Curte că toate criticile formulate de inculpați sub aspectul cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 C. proc. pen. nu sunt întemeiate, situația de fapt reținută de instanța de fond fiind în concordanță cu conținutul probelor administrate în cauză.
Criticile formulate de inculpați prin prisma caturilor de casare prev. de art. 3859pct. 9 și 10 C. proc. pen., nu sunt întemeiate.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au realizat o analiză judicioasă și obiectivă a tuturor probelor administrate în cauză, reținând corect situația de fapt, au fost administrate toate probele considerate utile și pertinente pentru soluționarea corectă a cauzei în scopul aflării adevărului.
De asemenea, instanța de prim control judiciar a analizat în mod obiectiv toate apărările formulate de inculpați răspunzând tuturor cererilor adresate instanței de către apărare, fapt pentru care apreciază înalta Curte că nu există motive de recurs pertinente care să determine o eventuală soluție de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de prim control judiciar sau la instanța fondului.
Referitor la cererea formulată de inculpatul B.R.A. de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, motivând că urmărirea penală a fost efectuată de o unitate de parchet necompetentă față de calitatea de avocat a numitului R.G., reține înalta Curte că nu este întemeiată.
Este real că inculpatul B.R.A. a solicitat a se reține și contribuția numitului G.R. în activitatea infracțională, însă față de acesta s-a dispus disjungerea cauzei și sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru a efectua cercetări.
Ca atare competența de a efectua urmărirea penală în prezenta cauză a revenit, în mod legal Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpații neavând calitatea cerută de lege care să atragă competența după calitatea persoanei a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara de a efectua urmărirea penală în cauză.
Referitor la cererea formulată de inculpatul B.R.A. de a se constata încălcarea dreptului la apărare în cursul urmăririi penale, motivat de faptul că a fost audiat în prezența avocatului G.C., tatăl numitului G.R., împrejurare de natură a-i crea o stare de presiune psihică cât și o eventuală stare de conflict de interese, reține înalta Curte că nu este întemeiată.
Rezultă din actele existente la dosar că la data de 11 martie 2011, inculpatul B.R.A. a fost de acord să fie audiat în prezența avocatului G.C., așa încât față de manifestarea de voință a acestuia nu se poate susține că această probă a fost obținută în mod nelegal.
Mai mult decât atât există la dosar o delegație de avocat ales a numitului G.C. fapt ce indică prezența unui contract de asistență juridică între inculpat și avocat situație ce exclude existența unui conflict de interese, prezența avocatului în faza de urmărire penală fiind expresia acordului de voință între părți.
Și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, instanța de fond, dispunând obligarea inculpaților la plata sumei de 225.060 lei, către partea civilă, reținând că sunt întrunite în cauză condițiile antrenării răspunderii civile delictuale.
Valoarea prejudiciului rezultă fără dubiu din înscrisurile existente la dosar și constă în contravaloarea contractului încheiat între SC L.I.I. SRL și SC S.I. SRL ce se referă la livrarea cantității de 110 tone semințe de floarea soarelui.
Valoarea prejudiciului este certă, sigură, nefiind necesară efectuarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea prejudiciului așa cum solicită apărarea inculpatului.
Apreciază înalta Curte că recursurile declarate de inculpați sunt fondate din prisma criticilor referitoare la netemeinicia pedepselor aplicate, sens în care urmează a le admite și a reduce pedepsele aplicate de instanța de fond.
înalta Curte de Casație și Justiție amintește că faptele comise de inculpați prezintă un grad ridicat de pericol social ce rezultă atât din natura faptelor și regimul sancționator sever stabilit de legiuitor, cât și din modul de operare a inculpaților, însă apreciază că, în raport de cuantumul prejudiciului aflat la limita stabilită de disp. art. 146 C. pen., care definește conținutul noțiunii de consecințe deosebit de grave, sunt incidente disp. art. 74 alin. (2) C. pen., cărora le va da eficiența și va reduce pedepsele aplicate celor trei inculpați în limitele prev. de art. 76 alin. (2) C. pen.
înalta Curte va acorda însă o eficiență redusă acestei circumstanțe atenuate judiciare, întrucât atitudinea manifestată de inculpați pe parcursul procesului penal nu a fost pozitivă, ei negând faptele pe tot timpul derulării procedurilor judiciare, astfel încât va stabili pedepse într-un cuantum apropiat de minimul special prevăzut de lege.
Procedând în acest mod înalta Curte apreciază că scopul educativ și coercitiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., poate fi atins și în aceste condiții, pedepsele ce urmează a fi stabilite în sarcina inculpaților prezentând un avertisment serios, apt să contribuie la reeducarea inculpaților în sensul formării unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
în altă ordine de idei, reține înalta Curte că apărătorul părții civile a solicitat obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare însă, înalta Curte față de împrejurarea că urmează să admită recursurile declarate de inculpați, nu va da curs acestei cereri, disp. art. 193 C. proc. pen., nefiind incidente în cauză.
Față de considerentele arătate înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursurile declarate de inculpații C.M.A., K.M.F. și B.R.A. împotriva deciziei penale nr. 130/ A din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Va casa în totalitate decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 88/ PI din 12 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, numai cu privire la individualizarea pedepselor principale aplicate inculpaților și în consecință:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., de la 12 ani închisoare la 8 ani închisoare, urmarea reținerii disp. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului K.M.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, urmarea reținerii disp. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului B.R.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, urmarea reținerii disp. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen.
în temeiul art. 864C. pen. raportat la art. 83 C. pen. va revoca beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului B.R.A. prin sentința penală 148 din 22 iunie 2010 pronunțată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală 50/ A din 09 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea și va dispune executarea în întregime a acestei pedepsei care se va adăuga la pedeapsa de 7 ani aplicată prin decizia de față, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A dedus din pedepsele aplicate inculpaților C.M.A. și K.M.F., durata reținerii și arestării preventive de la 21 aprilie 2011 la 16 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4214/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4005/2012. Penal → |
|---|
